1ra-248/2017 — art. 27, 248 alin. 1 CP

1ra-248/2017 — art. 27, 248 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-248/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

octombrie 2016, declarat de inculpatul

Motreac Igor Xxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s.

Xxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxxx, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.04.2016 –28.07.2016,

instanța de apel: 26.08.2016 – 10.10.2016,

instanța de recurs: 13.12.2016 – 14.03.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Motreac

Igor a fost condamnat în baza art. 27, 248 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime

de 150 unități convenționale, adică 3000 lei.

Corpurile delicte: cămăși pentru bărbați de marca „COS” - 3 buc., cămăși

pentru dame de marca „COS” - 10 buc., pantaloni pentru dame de marca „COS” -

18 perechi, pulovere pentru dame de marca „COS” - 18 buc., pulovere pentru copii

de marca „COS” - 3 buc., sandale pentru dame cu talpă înaltă de marca „COS” - 1

pereche, pantofi pentru bărbați de marca „COS” - 1 pereche, maiouri de marca

„COS” - 25 buc., maiouri pentru copii de marca „COS” - 13 buc., sorți pentru

dame de marca „COS” - 7 buc., scurte primăvară/toamnă pentru dame de marca

„COS” - 5 buc., rochii pentru dame de marca „COS” - 28 buc., fuste pentru dame

de marca „COS” - 13 buc., bluze pentru dame de marca „COS” - 50 buc., veste

pentru dame de marca „COS” - 4 buc., tricouri de marca „COS” - 5 buc., sacou de

marca „COS” - 1 buc., fular cu căciulă de marca „COS” - 2 seturi, fular de marca

„COS” - 1 buc., căciulă dame de marca „COS” - 3 buc., ciorapi de marca „COS” -

1

8 perechi, sutien de marca „COS” - 5 perechi, colanți dame de marca „COS” -5

perechi, cravată de marca „COS” - 1 buc., păstrate în camera de corpuri delicte din

cadrul Biroului Vamal Leușeni, au fost confiscate și transmise cu titlu gratuit în

folosința statului.

Corpul delict - microbuzul de model „Mercedes 316 CDI”, n/î Xxxxxx, vin

cod xxxxxxxxxxxxxxxx, transmis spre păstrare prin ordonanța procurorului din

26.01.2016 lui Motreac Igor, a fost confiscat și transmis cu titlu gratuit în folosința

statului.

Motreac Igor, având intenția obținerii unui profit personal prin trecerea peste

frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor prin contrabandă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, prin

nedeclarare a încercat introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor în

proporții mari.

Astfel, la 13 - 14 decembrie 2015, aflându-se în Republica Cehă, a intrat în

posesia mărfurilor în asortiment printre care și: cămăși pentru bărbați de marca

„COS” - 3 buc., cămăși pentru dame de marca „COS” - 10 buc., pantaloni pentru

dame de marca „COS” - 18 buc., pulovere pentru dame de marca „COS” - 18 buc.,

pulovere pentru copii de marca „COS” - 3 buc., sandale pentru dame cu talpă înaltă

de marca „COS” - 1 pereche, pantofi pentru bărbați de marca „COS” - 1 pereche,

maiouri de marca „COS” - 25 buc., maiouri pentru copii de marca „COS” - 13

buc., sorți pentru dame de marca „COS” - 7 buc., scurte primăvară/toamnă pentru

dame de marca „COS” - 5 buc., rochii pentru dame de marca „COS” - 28 buc.,

fuste pentru dame de marca „COS” - 13 buc., bluze pentru dame de marca „COS” -

50 buc., veste pentru dame de marca „COS” - 4 buc., tricouri de marca „COS” - 5

buc., sacou de marca „COS” - 1 buc., fular cu căciulă de marca „COS” - 2 seturi,

fular de marca „COS” - 1 buc., căciulă dame de marca „COS” - 3 buc., ciorapi de

marca „COS” - 8 perechi, sutien de marca „COS” - 5 perechi, colanți dame de

marca „COS” -5 perechi, cravată de marca „COS” - 1 buc., valoarea în vamă a

cărora constituie suma de 86.910 lei.

Tot atunci, mărfurile în asortimentul indicat, împreună cu alte transmisiuni,

le-a încărcat în compartimentul marfar al microbuzului de model „Mercedes 316

CDI”, n/î „xxxxxxx”, care transporta pasageri, colete și bagaje neînsoțite, condus

de el, transportându-le până în România.

Ulterior, la 16 decembrie 2015, aproximativ orele 11.50, urmărind scopul

înfăptuirii depline a intențiilor sale criminale, prin postul vamal Leușeni - Albița

(auto), contrar prevederilor art. 4, 5 și 10 al Legii cu privire la modul de

introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către

persoanele fizice nr.1569-XV din 20.12.2002, art.175-178 Cod vamal, intenționat

nu a declarat în declarația vamală și nu a prezentat controlului vamal mărfurile

indicate, tăinuindu-le printre coletele neînsoțite din interiorul microbuzului de

model „Mercedes 316 CDI”, n/î xxxxxxx, încercând trecerea lor frauduloasă peste

frontiera vamală.

Motreac Igor, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile criminale din

motivul că a fost depistat și reținut de colaboratorii biroului vamal Leușeni în

2

momentul efectuării controlului fizic al microbuzului „Mercedes 316 CDI”, n/î

xxxxxxx.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Deoarece probele administrate i-au confirmat integral vinovăția, instanța a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 248 alin. (1) Cod penal, ca tentativa

de contrabandă, adică trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

mărfurilor în proporții mari, tăinuindu-le de controlul vamal, prin nedeclarare și

nedeclarare neautentică în documentele vamale, dar care din cauze independente

de voința făptuitorului nu și-au produs efectul.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75- 77, 81

Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, că infracțiunea comisă de inculpat este

una ușoară, că circumstanțe agravante nu s-au stabilit, că inculpatul nu are

antecedente penale, s-a căit sincer și a contribuit la descoperirea infracțiunii.

Totodată, instanța a statuat că potrivit pct. 20 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, privind practica judiciară în cauzele referitoare la

contrabandă, eschivarea de la achitarea plăților vamale și contravențiile vamale,

mărfurile și obiectele care constituie obiectul contrabandei vamale, precum și

mijloacele de transport și alte mijloace destinate, folosite pentru transportarea sau

tăinuirea acestora, și recunoscute drept instrumente ale infracțiunii, fiind corpuri

delicte, pot fi confiscate în beneficiul statului conform art. 46 alin. (4) din

Constituția R.M., art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală.

Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis contrabanda.

Instanța a reținut, că obiectele nedeclarate organului vamal, recunoscute în

calitate de corpuri delicte urmează a fi confiscate în folosul statului, or, confiscarea

bunurilor respective, urmărește scopul legitim, și anume asigurarea legalității în

procesul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală a R. Moldova,

concluzionând asupra necesității confiscării și autoturismului - proprietatea

inculpatului, or acesta a fost folosit la comiterea infracțiunii ca mijloc indispensabil

de realizare a actului de contrabandă, reprezentând o componentă a modului de

concepere a activității infracționale.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat, cu liberarea

inculpatului de răspundere penală și tragerea acestuia la răspundere

contravențională în baza art. 55 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

echitabile și restituirea mijlocului de transport, supus confiscării.

Apelanta a invocat, că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3641

Cod de procedură penală.

Inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, a comis o greșeală pe care

este dispus să o repare și își asumă angajamentul ca pe viitor să nu mai repete

astfel de acțiuni. Deci, corectarea lui este posibilă fără tragerea la răspundere

penală. Or, pedeapsa penală ar fi neechitabilă în raport cu fapta, circumstanțele în

care a fost comisă și personalitatea lui.

3

Nu este o proporționalitate între gravitatea faptei comise și aplicarea măsurii

de confiscare specială a mijlocului de transport „Mercedes 316 CDI”, n/î xxxxxxx,

pornind de la protecția acordată inculpatului în temeiul Constituției și art. 1 din

Protocolul Adițional nr. 1 CEDO. În acest sens, CtEDO, a statuat că simpla faptă

de încălcare a legislației vamale nu este suficientă pentru aplicarea măsurii de

confiscare, fiind necesar de a stabili dacă măsura de confiscare corespunde

gravității situației create.

La caz, valoarea obiectului contrabandei, constituit din haine noi, au fost

estimate la suma de 86.910 lei, bunurile fiind confiscate potrivit art. 106 Cod

penal, pe când valoarea mijlocului de transport, confiscarea căruia s-a dispus prin

sentința instanței de fond, depășește cu mult valoarea obiectului contrabandei, ceea

ce presupune încălcarea principiului proporționalității.

Astfel, confiscarea microbuzului nu a fost proporțională cu pericolul social

al faptei, nefiind păstrat un echilibru just între interesul general și drepturile

fundamentale ale individului.

Concluzia respectivă rezultă și din analiza jurisprudenței CtEDO (cauza

Grifhorst vs Franța, Moon vs Franța), fiind statuată încălcarea dreptului de

proprietate în rezultatul confiscării speciale a bunurilor persoanei.

octombrie 2016, apelul a fost admis, din alte motive, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în cauza penală în privința lui Motreac Igor, în baza art. 27,

248 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, în temeiul art. 2 al Legii nr. 210 din

29.07.2017 privind Amnistia în legătură cu Aniversarea a 25-a de la Proclamarea

Independenței R. Moldova.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) și (2) Cod penal,

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau pedepsei, fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Însă, amnistia nu are efecte asupra

măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate.

În corespundere cu prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016,

privind Amnistia în legătură cu Aniversarea a 25-a de la Proclamarea

Independenței R. Moldova, procesul penal încetează la faza de judecare referitor la

infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi pentru care Codul Penal

nr.985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul Penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961, prevede în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7

ani.

Încetarea procesului penal conform alin. (l) are loc cu acordul scris al

persoanei inculpate.

Inculpatul, și-a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, contribuind

activ la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea faptului încriminat, a comis

pentru prima dată o infracțiune ușoară, neavând antecedente penale, în cadrul

instanței de apel fiind asistat de avocatul Ina Bodean, și-a exprimat acordul de

încetare a procesului penal, conform art. 1 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016,

4

privind Amnistia în legătură cu Aniversarea a 25-a de la Proclamarea

Independenței R. Moldova.

Astfel, faptele incriminate cât și persoana inculpatului cad sub incidența

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, privind Amnistia în legătură cu Aniversarea a 25-a

de la Proclamarea Independenței R. Moldova, temeiuri de neaplicare a actului de

amnistie nefiind stabilite.

Totodată, potrivit pct. 20 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție,

privind practica judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la

achitarea plăților vamale și mărfurile și obiectele care constituie obiectul

contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte mijloace destinate, folosite

pentru transportarea sau tăinuirea acestora și recunoscute drept instrumente ale

infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul statului conform

art. 46 alin. (4) din Constituția R.M., art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de

procedură penală. Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis

contrabanda.

Instanța de fond, just a concluzionat asupra confiscării în folosul statului a

obiectelor nedeclarate organului vamal, recunoscute în calitate de corpuri delicte,

or confiscarea bunurilor nominalizate, urmărește scopul legitim și anume,

asigurarea legalității în procesul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală a

R.M.

Soluția legală este și aceea a confiscării autoturismului proprietatea

inculpatului, or acesta a fost folosit la comiterea contravenției ca mijloc

indispensabil de realizare a actului de conduită incriminat, reprezentând o

componentă a modului de concepere a activității infracționale.

În cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi

depinde de mulți factori, inclusiv de scopul urmărit și de comportamentul

proprietarului. În cazul de față, reieșind din gradul de implicare a proprietarului în

acțiunile comise prin modul în care a fost concepută activitatea infracțională cu

folosirea mijlocului de transport destinat să servească la realizarea laturii obiective

a contrabandei se deduce că mașina a servit în mod indispensabil la săvârșirea

faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi putut realiza

apropierea efectivă a obiectului material al infracțiunii.

Conform principiul proporționalității, măsura confiscării mijloacelor de

transport nu încalcă prevederile art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, însă organele constatatoare au o marjă de apreciere în virtutea

căreia pot stabili dacă în cazul săvârșirii unei astfel de infracțiuni se impune o

asemenea măsură complementară, astfel că instanța apreciază că în condițiile în

care infracțiunea imputată inculpatului este una răspândită, iar neaplicarea acestor

măsuri prevăzute de lege, poate crea impresia persoanelor despre posibilitatea

comiterii unor acțiuni similare ca urmare a nivelului mic al consecințelor depistării

acestor fapte, situație ce contravine interesului societății.

Măsura confiscării nu prezintă o pedeapsă, dar este o măsură de siguranță

sau o consecință civilă a unei fapte ilicite săvârșite.

Prin urmare, alegațiile apelantei asupra ilegalității confiscării mijlocului de

transport „Mercedes 316 CDT, n/î xxxxxxx, sunt neîntemeiate.

5

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată sau pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința sa

să fie încetat, în temeiul art. 2 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, privind

Amnistia în legătură cu Aniversarea a 25-a de la Proclamarea Independenței R.

Moldova, cu restituirea bunurilor, inclusiv microbuzul „Mercedes 316 CDI”,

xxxxxxx, și anularea măsurii – confiscarea specială.

Recurentul a invocat, că practica activitatea de prestare a serviciilor de

transport, pe care o realiza prin intermediul autovehiculului confiscat, acesta fiind

unica sa sursă de existență.

Instituția confiscării speciale are anumite restricții și limite, pe care

instanțele le-au ignorat. În aplicarea măsurii confiscării, legea prevede respectarea

dreptului de proprietate astfel: se ține cont de proporționalitatea dintre valoarea

bunurilor supuse confiscării, natura și gravitatea faptei penale, astfel încât, atunci

când există o vădită disproporționalitate, se va dispune confiscarea în parte a

bunurilor ori prin echivalent bănesc; instanța poate să nu dispună confiscarea dacă

bunul face parte din mijloacele de existență ale infractorului sau ale persoanelor

asupra căreia ar putea opera măsura confiscării; deși se poate dispune instituirea

sechestrului asigurator pe mai multe bunuri/valori, confiscarea acestora se dispune

până la concurența sumei ce reprezintă prejudiciul produs prin infracțiune.

Obiect al faptei imputate îl constituia o geantă cu haine și nu întregul

automobil, fiind evidentă disproporționalitatea între natura faptei, valoarea

bunurilor obiect nemijlocit și valoarea totală a bunurilor confiscate, mai ales că

prin această măsură recurentul este lipsit de unica sursă de existență.

În cadrul examinări cauzei a fost lipsit de asistența juridică calificată a

avocatului ales în instanța de apel, fiindu-i pus la dispoziție, contrar voinței lui,

asistența unui avocat care nici măcar nu a luat cunoștință cu materialele cauzei.

Avocatul ales a redactat și depus cererea de apel, pe care tot el urma să o

susțină nemijlocit în fața instanței de apel, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În apelul depus de avocatul ales, s-au invocat mai multe argumente, legate

de fapta comisă, de vinovăția inculpatului, de reaprecierea probelor, fiind solicitat

instanței de apel, să se pronunțe motivat asupra tuturor. La fel, s-a cerut și

aplicarea amnistiei, dacă instanța de apel ar fi constatat întrunirea condițiilor de

aplicare a acesteia, prima fiind constatarea vinovăției și calificarea corectă a faptei.

Nu are studii juridice, astfel nu face deosebire între aspectul penal sau

contravențional al faptelor imputate, precum nici nu înțelege dacă fapta sa poate fi

calificată ca atare. A fost rugat să transporte o geantă, a indicat cine i-a transmis-o

și cui urma să o predea, că i-a fost comunicat costul mic al bunurilor aflate în acea

geantă, valoarea cărora nu poate forma componența de infracțiune. Aceste

momente urmau a fi investigate, din oficiu de instanța de apel, care și-a rezumat

activitatea strict la aplicarea amnistiei și reproducerea pasajelor din legi aferente

instituției confiscării speciale, ce nu se referă la prezenta cauză.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6)

Cod de procedură penală –instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

6

instanței, judecata a avut loc fără participarea apărătorului când participarea lui

este obligatorie potrivit legii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroarea

gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, inclusiv pe temeiurile că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

asupra căror motive concrete din apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța, care

ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că instanța a admis o eroare gravă de

fapt, raportată la prescripțiile din art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi

afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 4) și 6) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

judecata a avut loc fără participarea apărătorului când participarea lui este

obligatorie potrivit legii și când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct.2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

7

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui

infracționale, cât și soluția de aplicare a confiscării speciale a autoturismului

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just aplicând actul amnistiei față de inculpat, corect

ținând cont de prevederile art. 98 alin.(1), (2) lit. d), 106 alin. (2) lit. a), 107 alin.

(2), Cod penal, 162 alin. (1) pct. 1), conform căror măsurile de siguranță au drept

scop înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de

legea penală. Măsură de siguranță este și confiscarea specială. Sunt supuse

confiscării speciale bunurile utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra

drepturilor persoanei vătămate. În cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște

chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz uneltele care au servit la

săvârșirea infracțiunii vor fi confiscate și predate instituțiilor respective sau

nimicite, instanța de apel pronunțându-se în mod detaliat și argumentat asupra

tuturor motivelor invocate de apărare în apelul declarat.

Argumentul recurentului că autoturismul nu este pasibil confiscării este

nefondat, or acesta a fost folosit la comiterea infracțiunii ca mijloc indispensabil de

realizare a actului de conduită incriminat, reprezentând o componentă a modului de

concepere a activității infracționale.

În cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi

depinde de mulți factori, inclusiv de scopul urmărit și de comportamentul

proprietarului. În cazul de față, reieșind din gradul de implicare a proprietarului în

acțiunile comise prin modul în care a fost concepută activitatea infracțională cu

folosirea mijlocului de transport destinat să servească la realizarea laturii obiective

a contrabandei se deduce că mașina a servit în mod indispensabil la săvârșirea

faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi putut realiza

apropierea efectivă a obiectului material al infracțiunii.

Conform principiului proporționalității, măsura confiscării mijloacelor de

transport nu încalcă prevederile art. 1 din CEDO, instanța de judecată fiind

competentă să aprecieze dacă în cazul săvârșirii unei infracțiuni de contrabandă se

impune o asemenea măsură complementară.

Totodată, conform jurisprudenței naționale, mărfurile și obiectele care

constituie obiectul contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte mijloace

destinate, folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora și recunoscute drept

instrumente ale infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul

statului conform art. 46 alin. (4) din Constituția RM, art. 106 Cod penal și art. 162

Cod de procedură penală. Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis

contrabanda (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2010, nr.5 - Cu privire la practica

judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la achitarea plăților vamale și

contravențiile vamale, pct. 20).

Este de menționat și că art. 107 Cod penal stipulează expres și fără echivoc că

amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, iar în speță autoturismul

inculpatului a constituit o asemenea măsură.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

8

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, în special în latura

confiscării speciale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel

pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2–5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Este de reținut că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru

anumite concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul

examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe

textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

În conformitate cu prescripțiile art. 66 alin. (1), (2) pct. 5), 361 Cod de

procedură penală, inculpatul are dreptul la apărare. Instanța de judecată îi asigură

inculpatului posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și

9

metodele neinterzise de lege. Inculpatul, are dreptul, din momentul punerii sub

învinuire, să aibă asistența unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a

plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de un avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, precum și, în cazurile admise de lege, să renunțe la

apărător și să se apere el însuși. Președintele ședinței de judecată anunță numele și

prenumele apărătorului și constată dacă inculpatul acceptă asistența juridică a

acestui apărător, renunță la el cu schimbarea lui sau singur își va exercita apărarea.

În această consecutivitate se observă că, potrivit procesului verbal al ședinței

de judecată, la judecarea apelului a participat apărătorul Moraru Svetlana, iar

inculpatul a acceptat personal asistența juridică a acestui apărător (vol. I, f.d.115).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile înserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentul recurentului că în cadrul examinări cauzei în apel

nu a participat un apărător, că el ar fi fost lipsit de asistența juridică calificată a

avocatului ales în instanța de apel, fiindu-i pus la dispoziție, contrar voinței lui,

asistența unui avocat, este absolut neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că judecata a avut loc cu

participarea apărătorului, că instanța de apel corect a aplicat actul amnistiei, și că

recursul ordinar este neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este neîntemeiat, el urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Motreac

Igor Xxxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

octombrie 2016, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

10