1ra-264/2017 — art.287 alin.3 CP

1ra-264/2017 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-264/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Petru Ursache

judecători: Nadejda Toma și Vladimir Timofti

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul – șef - interimar al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Jeleapov Gheorghi xxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat r-nul xxx,

or. xxx, str. xxx, xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.05.2016 – 24.06.2016;

Instanța de apel: 14.07.2016 – 11.10.2016;

Instanța de recurs: 15.12.2016 – 01.03.2017.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani

închisoare. Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.

Jeleapov Gheorghi, la data de 11 februarie 2016, aproximativ la ora 22:30,

aflându-se la poarta domiciliului său amplasat în r-nul xxx, or. xxx, str. xxx nr. xx,

în timpul discuției cu Buzadji Serghei cu privire la faptul că, Jeleapov Gheorghi

anterior i-a insultat pe Buzadji Serghei și Ghiumiușliu Serghei prin telefon, în

urma conflictului apărut, din intenții huliganice, urmărind scopul răfuielii fizice

cu Buzadji Serghei pe motivul presupusei relații a acestuia cu fosta sa soție, în

prezența lui Ghiumiușliu Serghei, Ghiumiușliu Grigorii și Caicî Vadim, care se

aflau în stradă, l-a luat pe Buzadji Serghei de mâină, trăgându-l spre el, în rezultat

l-a doborât la pământ. Apoi, aflându-se la pământ între Jeleapov Gheorghi și

Buzadji Serghei a continuat lupta pe răzorul de flori din curtea lui Jeleapov

Grigori și în continuarea intențiilor sale huliganice încălcând grav ordinea

publică cu intenția de a-i cauza lui Buzadji Serghei leziuni corporale, acționând cu

o deosebită obrăznicie, luând de pe răzorul de flori un cuțit de bucătărie,

intenționat i-a aplicat două lovituri peste corpul lui Buzadji Serghei cauzându-i

leziuni corporale sub formă de plagă înțepată nepenetrată a cutiei toracice din

1

stânga pe suprafața posterioară, plagă înțepată suprafeței anterioare umărului

drept, calificate drept vătămare corporală ușoară, după care Ghiumiușliu Grigorii

și Caicî Vadim cu scopul curmării acțiunilor huliganice din partea lui Jeleapov

Gheorghi și cu scopul de a acorda ajutor lui Buzadji Serghei, l-au dus din curtea

casei lui Jeleapov Gheorghi.

apelului și casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscut vinovat Jeleapov

Gheorghi în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat următoarele argumente:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, motive din care decizia

urmează a fi casată.

Necontestând calificarea juridică a acțiunilor inculpatului, procurorul

consideră că, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea blândă, și

astfel nu va fi atins scopul pedepsei penale. Pedeapsa aplicată inculpatului nu a

fost individualizată în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, nu a fost

luată în considerare personalitatea inculpatului, influența pedepsei aplicate

pentru corectarea și reeducarea acestuia.

A indicat că, inculpatul anterior în mod repetat a comis infracțiuni

intenționate, se caracterizează negativ, consumă băuturi alcoolice și este

predispus să comită infracțiuni intenționate împotriva vieții și sănătății

persoanei.

Consideră că, inculpatul nu a făcut concluziile adecvate, nu a mers pe calea

corectării și în mod repetat a comis infracțiuni în mod intenționat.

Instanța de fond la emiterea sentinței nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise de inculpat.

În opinia procurorului, inculpatului urma să-i fie aplicată o pedeapsă

privativă de libertate, care este proporțională infracțiunii comise de către acesta,

deoarece o pedeapsă mai blândă nu va duce la atingerea scopului pedepsei

penale.

2016, apelul declarat de către procuror, a fost admis, casată sentința, inclusiv din

oficiu, și pronunțată o nouă hotărâre prin care în privința lui Jeleapov Gheorghi

recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, în conformitate cu art. 2,

alin. (1) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, a fost

încetat procesul penal.

instanță în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședințele de judecată a instanței de fond, cu respectarea

prevederilor art. 100, alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind corect

starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, acțiunile inculpatului corect

fiind calificate în baza indicilor calificativi ai infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care

2

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății.

Referitor la cererea de apel înaintată de procuror și cererea înaintată

personal de către inculpat privind aplicarea actului de amnistiei, instanța de apel

a considerat necesar de a da prioritate cererii inculpatului în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

deoarece dacă situația inculpatului cade sub incidența legii nominalizate, acesta

urmează să beneficieze de efectele legii menționate.

În sensul dat, instanța a constatat că, la data de 11 octombrie 2016

inculpatul a depus cerere prin care solicită aplicarea în privința sa a prevederilor

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece se căiește

sincer de cele comise și vina în comiterea infracțiunii o recunoaște în întregime,

astfel, manifestând o căință activă în cadrul procesului penal, prin faptul că și-a

recunoscut integral vina în comiterea faptei prejudiciabile imputate; infracțiunea

de care este învinuit a fost săvârșită până la adoptarea Legii nr. 210 din 29 iulie

2016, iar în calitate de pedeapsă conform sancțiunii normei de incriminare este

prevăzută închisoarea până la 7 ani.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, inculpatul întrunește condițiile

necesare pentru aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

și față de inculpat urmează a fi aplicată amnistia, cu încetarea procesului penal în

privința acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287, alin. (3) Cod

penal.

la 01.12.2016, în termen, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, dacă eroarea nu poate

fi corectată de către instanța de recurs ordinar.

În motivarea recursului, procurorul invocând temei de drept pct. 6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel și-a bazat soluția pe declarațiile bănuitului (f.d.67), care

nu au fost cercetate în cadrul cercetării judecătorești;

- în privința inculpatului nu pot fi aplicate prevederile Legii privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, deoarece acesta nu a manifestat căința activă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

3

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Colegiul penal consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt

care a afectat soluția instanței, au constituit obiect de examinare în instanța de

apel, asupra lor instanța de apel s-a expus detaliat și motivat, așa cum este

indicat în pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs și-o

însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară.

Instanța de apel, examinând cauza, a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de către procuror, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal atestă, că recurentul în principiu critică hotărârea instanței

de apel pentru faptul că a fost adoptată o soluție de încetare a procesului penal în

baza art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, deși

inculpatul, în opinia recurentului, nu a manifestat căința activă.

Verificând decizia atacată în raport cu criticile invocate, Colegiul penal

constată, că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

caz, la încetarea procesului penal în privința inculpatului, din motivul aplicării

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Colegiul reține că instanța de apel în hotărârea adoptată, a indicat că

analizând declarațiile inculpatului, ultimul a confirmat faptul conflictului care a

avut loc între el și partea vătămată, a confirmat faptul aplicării loviturilor cu

cuțitul asupra părții vătămate, totodată în instanța de apel inculpatul a

recunoscut pe deplin învinuirea și s-a căit de cele comise în acest sens fiind

depusă de către inculpat o cerere prin care a solicitat să fie amnistiat (f.d.188).

Instanța de apel a remarcat și faptul că partea vătămată nu a înaintat careva

pretenții de ordin material sau moral față de inculpat. Astfel, instanța de apel a

statuat că inculpatul a manifestat căința activă în cadrul procesului penal,

recunoscându-și vinovăția integral, iar careva pretenții de ordin material sau

moral față de inculpat, partea vătămată nu are.

Totodată, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a statuat

asupra faptului că în privința inculpatului nu sunt aplicabile restricțiile prevăzute

de art. 10 alin. (1) al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

4

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016,

deoarece deși inculpatul anterior a fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni care se califică ca fiind gravă, însă în privința acestuia antecedentele

penale sunt stinse.

Colegiul penal reiterează, că în conformitate cu art. 1 alin. (1) al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, prezenta lege se

aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune

sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc mediu sau

redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.

Prin urmare, Colegiul apreciază ca fiind juste concluziile instanței de apel

privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii nr.

210 privind amnistia, care stipulează că, procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002

sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961

prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani. Relevant pentru cauza dată

este faptul că, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului și prevăzută de art.

287 alin. (3) Cod penal, prevede ca pedeapsă, închisoare de la 3 la 7 ani, precum

și acel fapt că vinovăția inculpatului este confirmată pe deplin de probele

administrate la dosar, care nici nu au fost contestate de către participanții la

proces, totodată, în privința inculpatului nefiind stabilite restricții stipulate la art.

10 al Legii nr. 210 privind amnistia.

Astfel, în opinia Colegiului penal ,sunt întemeiate concluziile instanței de

apel privind încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei,

care potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, are ca efect înlăturarea răspunderii

penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei și care

conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală este o circumstanță care

exclude urmărirea penală și generează încetarea cazului.

Referitor la alegațiile recursului, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor din apel privind înăsprirea pedepsei inculpatului, Colegiul penal

menționează, că acest temei poate fi invocat în cazul în care pedeapsa aplicată

inculpatului a fost individualizată contrar prevederilor legale. Însă, în speță,

instanța de apel a adoptat o hotărâre de încetare a procesului penal în legătură

cu faptul aplicării amnistiei față de inculpat, procesul penal fiind încetat, astfel

fiind înlăturată răspunderea penală a inculpatului.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

5

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul – șef -

interimar al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, în

cauza penală în privința lui Jeleapov Gheorghi xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 martie 2017.

Președinte (semnătura) Petru Ursache

Judecători (semnătura) Nadejda Toma

(semnătura) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător Nadejda Toma

6