1ra-246/2016 — art. 201/1 alin. 1, 179 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 1, 179 alin. 2 CP
- Temei legal
- nu s-a invocat niciun temei de drept
1ra-246/2016 — art. 201/1 alin. 1, 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-246/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
20 ianuarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache
judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
inculpatul Luca Serghei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni
din 15 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22
octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Luca Serghei Ion, născut la 11 iulie
1982, originar și domiciliat în s. Piatra Albă,
r-nul Ialoveni
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.11.2014 – 15.06.2015;
Instanța de apel: 17.07.2015 – 22.10.2015;
Instanța de recurs: 11.12.2015 – 20.01.2016.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 15 iunie 2015, Luca S. a fost
recunoscut vinovat și condamnat:
- în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare;
- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit o pedeapsă pe un termen de 2 ani
închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită s-a adăugat partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 24 iulie 2014, stabilindu-i-
se o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 3 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
1
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Bersuțchi B. în sumă de 1 000
euro, cu titlul de prejudiciul moral a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra
cuantumului prejudiciului moral cauzat să se pronunțe instanța de judecată în ordine
civilă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că inculpatul
Luca S. la 29 august 2014, aproximativ ora 20:40, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, a pătruns ilegal, fără consimțămîntul proprietarului, în ograda lui
Bersuțchi A., situată în satul Piatra Albă, r-nul Ialoveni, care a fost lăsată sub
supraveghere temporară tatălui său Bersuțchi B., unde l-a agresat fizic pe ultimul,
iar la cererea acestuia, inculpatul a refuzat să iasă din ogradă și i-a aplicat lovituri cu
o bucată de scîndură din gardul proprietarului, în regiunea capului și a mînii stîngi,
cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2192/D din 22
septembrie 2014, vătămări manifestate prin excoriații pe cap și antebrațul stîng,
echimoză pe față, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect
contondent dur, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.
Tot el, la 03 noiembrie 2014 orele 10:00, în timp ce se afla la domiciliu său
din satul Piatra Albă, r-nul Ialoveni, a inițiat repetat o ceartă cu soția sa Luca O., a
agresat-o și a numit-o cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri cu mîinile și
picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i dureri fizice și suferințe psihice.
Drept consecință a agresării de către Luca S., potrivit raportului de expertiză
medico-legală nr. 2897/D din 17 noiembrie 2014, părții vătămate Luca O. i s-au
cauzat vătămări corporale neînsemnate.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 179 alin. (2) Cod penal, adică
pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără
consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum și
perchezițiile și cercetările ilegale, săvîrșită cu aplicarea violenței sau cu
amenințarea aplicării ei, și la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, violența în familie,
adică, acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de
un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință
fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății,
suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, inculpatul și avocatul acestuia
au atacat-o cu apel.
3.1. Avocatul Crețu N. a atacat sentința primei instanțe cu apel, în numele
inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri potrivit căreia inculpatul să fie achitat.
În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat că vinovăția inculpatului
Luca S. în comiterea infracțiunilor incriminate nu a fost dovedită cu certitudine, iar
2
probele prezentate de către acuzarea de stat au fost apreciate incorect de către prima
instanță.
Apelantul a invocat că în baza probelor prezentate în cadrul ședinței de
judecată, se contestă faptul că infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal
a fost săvîrșită de către inculpat, iar în această ordine de idei, a solicitat ca în
privința lui Luca S. să fie adoptată sentința de achitare, pe motiv că fapta nu a fost
săvîrșită de acesta.
De asemenea, a mai menționat că partea vătămată nu a prezentat nicio probă
care ar justifica cheltuielile suportate, iar prejudiciul moral de 1000 euro este
neîntemeiat, deoarece partea vătămată nu a dovedit în nici un fel caracterul și
gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate, luînd în considerație
circumstanțele în care a fost cauzat acest prejudiciu, precum și statutul social al
părții vătămate.
Totodată, apelantul nu este de acord cu faptul că acuzarea a invocat drept
circumstanță agravantă starea de ebrietate a inculpatului Luca S., nefiind anexat nici
un act confirmativ la materialele cauzei care ar dovedi un anumit grad de ebrietate.
Mai mult ca atît, circumstanța agravantă precum că anterior a fost condamnat
a fost greșit invocată, întrucît inculpatul își ispășește pedeapsa pe acest capăt de
acuzare și a recunoscut vina în comiterea acestor infracțiuni.
3.2. Inculpatul Luca S. în apelul declarat a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat
de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta
nu a fost săvîrșită de el.
În argumentarea celor solicitate, a indicat că nu pe parcursul examinării
cauzei nu au fost administrate suficiente probe care demonstrează cu certitudine
vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate, iar prima instanță a ajuns în mod
eronat la concluzia că el urmează a fi condamnat pe acest capăt de învinuire.
Mai mult ca atît, el a invocat că sentința de condamnare adoptată de prima
instanță este bazată pe presupuneri și probe neconcludente, fapt care contravine
legii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie
2015 apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia au fost respinse, iar
sentința contestată a fost menținută fără modificări.
Astfel, instanța de apel a constatat că, autorii apelurilor sunt de acord cu
starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului pe episodul violenței în familie, însă contestă constatarea
vinovăției lui Luca Sergiu în baza art. 179 alin. (2) Cod penal.
Concomitent, instanța de apel a menționat că prima instanță a apreciat corect
veridicitatea declarațiilor părții vătămate Bersuțchi Boris date în ședința de judecată
referitor la faptul că inculpatul Luca Sergiu la 29.08.2014 orele 20.40 min., a
3
pătruns în ograda casei pătimitului fiind determinat de faptul că cîinele stăpînului i-a
speriat copii, sunt confirmate prin sesizarea telefonică efectuată de Bersuții Boris la
Unitatea de Gardă a IP Ialoveni (f.d.10), precum că la 29.08.2014 cîinele lui
Bersuțchi a agresat niște persoane necunoscute. După cum a declarat partea
vătămată Bersuțchi Boris, atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de
judecată, acesta a făcut un apel telefonic la Unitatea de Gardă a IP Ialoveni cu
rugămintea ca colaboratorii de poliție să vină la fața locului și să verifice versiunea
înaintată de Luca Sergiu precum că cîinele lui Bersuțchi a agresat copiii lui Luca
Sergiu.
De asemenea, prima instanță a conchis în mod justificat că latura obiectivă a
infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal în comiterea căreia se
învinuiește Luca Sergiu a fost realizată prin două modalități și anume acesta
intenționat a pătruns în ograda lui Bersuțchi Boris, iar la cerința ultimului de a părăsi
ograda, Luca Sergiu a rupt o scîndură din gard cu care i-a aplicat părții vătămate o
lovitură în regiunea capului, fapt confirmat prin cercetarea efectuată la fața locului (
f.d.12) și raportul de expertiză medico-legală ( f.d.23).
Instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că urmau a fi
apreciate drept veridice declarațiile martorului Dumanov Iurie, deoarece prima
instanță a accentuat că în cadrul urmăririi penale la întrebarea ofițerului de urmărire
penală adresată lui Luca Sergiu, cine poate confirma faptul că la 29.08.2014 în
perioada de timp 17.00 - 23.00 min. acesta se afla în serviciu, Luca Sergiu fiind
asistat de avocatul Crețu Nadejda, a menționat că confirmarea o poate da
dispensarul companiei de TAXI unde activa, fără a face referire la martorul
Dumanov Iurie, de unde se conchide că declarațiile respectivului martor fac parte
din strategia de apărare a lui Luca Sergiu.
Pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat-o echitabilă, fiind
corect individualizată, cu reținerea tuturor circumstanțelor agravante ale cauzei:
personalitatea lui Luca Sergiu, care are antecedente penale nestinse; la domiciliu se
caracterizează negativ, ca fiind o persoană agresivă, ce tulbură ordinea publică (f.d.
30); una din infracțiunile de care se face vinovat este mai puțin gravă și una ușoară,
însă ambele pun în pericol ordinea publică și sănătatea persoanei.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul,
care fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi
hotărîri de achitare, invocînd că nu a comis infracțiunea prevăzută la art. 179 Cod
penal.
În sensul dat, susține că pe bucățile de lemn cu care se presupune că a fost
lovită partea vătămată nu au fost depistate amprentele sale, și în asemenea caz este
absurd de a fi învinuit în comiterea faptei incriminate.
La fel, indică faptul că partea vătămată a declarat că la poarta sa au venit 2
persoane, a doua persoană nefiind identificată de către organul de urmărire penală,
4
or, aceasta ar putea recunoaște dacă anume Luca Sergiu a fost persoana care i-a
aplicat lovituri părții vătămate.
Mai invocă recurentul că instanțele de fond, la individualizarea pedepsei nu
au luat în considerație prezența circumstanțelor atenuante: întreținerea a 4 copii
minori și faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și nu consumă băuturi
alcoolice.
Afirmă că la materialele cauzei nu au fost anexate acte care ar confirma starea
de ebrietate la comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul de nivelul Curții
Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia cu menținerea deciziei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
În recursul ordinar declarat, Colegiul penal atestă faptul că inculpatul contestă
decizia instanței de apel pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 179 alin. (2)
Cod penal, afirmînd că nu a comis infracțiunea de violare de domiciliu, iar în
sprijinul versiunii înaintate menționează că nu au fost ridicate careva amprente care
să-i fi aparținut acestuia și care ar dovedi incontestabil vinovăția sa în comiterea
infracțiunii imputate.
Argumentul vizat instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat, or, pe cauza
penală dedusă judecății au fost administrate suficiente probe pertinente și
concludente, care confirmă vinovăția lui Luca Serghei în comiterea infracțiunii de
violare de domiciliu, printre care se enumeră:
- Plîngerea lui Boris Bersuțchi datată cu 02.09.2014 adresată IP Ialoveni, în
care a relatat că la 29.08.2014 o persoană necunoscută, aproximativ la ora 20.00 a
intrat în gospodăria sa din satul Piatra Albă Ialoveni, lovindu-1 cu o bucată de
scîndură în regiunea capului, provocîndu-i dureri fizice ( f.d. 11, vol. I);
- Procesul-verbal de cercetare la fața locului datat cu 02.09.2014, locul supus
cercetării este gospodăria lui Bersuțchi Alexandru situată în satul Piatra Albă raionul
5
Ialoveni. Gospodăria este îngrădită cu un gard din scîndură vopsit de culoare
cafenie. La doar trei metri de lîngă intrarea în ogradă în partea stîngă se observă trei
bucăți de lemn rupte ce au fost scoase de la poartă. Porțile de la intrare sunt fără o
scîndură, la fel pe teracota de la intrare în gospodărie sunt observate cîteva picături
asemănătoare cu cele de sînge ( f.d. l2-14, vol. I);
- Raportul de constatare medico-legală nr. 4454 din 03.09.2014 , conform
căruia la Bersuțchi Boris s-au constatat excoriații pe cap, și antebrațul stîng,
echimoză pe față, calificîndu-se ca vătămări neînsemnate ( f.d. l8, vol. I);
- Raportul de expertiză medico-legală nr. 2192/D din 04.09.2014 , conform
căruia la Bersuțchi Boris au fost constatate vătămări corporale neînsemnate ( f.d. 23,
vol. I);
- Procesul-verbal din 16.09.201 de recunoaștere a persoanei după fotografie
în cadrul căruia, partea vătămată Bersuțchi Boris recunoaște pe Luca Sergiu
persoana cu nr. 5 care la 29.08.2014 l-a agresat fizic la domiciliu, atunci el s-a
prezentat Serghei ( f.d.30, vol. I);
- Procesul-verbal de confruntare datat cu 23.10.2014 între partea vătămată
Bersuțchi Boris și Luca Sergiu, unde partea vătămată a relatat că îl cunoaște pe Luca
Sergiu deoarece atunci cînd a pătruns în ograda casei acesta i-a spus că are mulți
copii și îl cheamă Serghei, după aceste date l-au și găsit colaboratorii de poliție.
Luca Sergiu a negat toate declarațiile părții vătămate, comunicînd că se afla la
serviciu. Totodată partea vătămată a menționat că inițial Luca Sergiu a pătruns în
ograda casei, spunîndu-i lui Bersuțchi Boris că cîinii lui îi sperie copii, la ce
Bersuțchii Boris i-a spus să iasă din ogradă îndreptîndu-se ambii spre porți însă,
Luca Sergiu a luat o scîndură din gard și i-a aplicat o lovitură în cap după care a
plecat (f.d. 58, vol. I).
Cumulul de probe enumerat mai sus dovedesc incontestabil vinovăția
inculpatului în comiterea componenței infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (2) Cod
penal, iar instanța de apel a făcut o analiză amplă a acestor probe, apreciindu-le la
justa lor valoare, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, dar și
cu reținerea circumstanțelor de drept și de fapt ale cauzei, care au determinat
formarea unei concluzii corecte despre vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii de violare de domiciliu.
La fel, este considerat nefondat argumentul prin care se afirmă lipsa probei
scrise care confirmă starea de ebrietate a inculpatului, întrucît aceasta nu
influențează încadrarea juridică a faptei și nici nu a fost reținută de către instanțele
de fond în calitate de circumstanță agravantă la individualizarea pedepsei stabilite.
Cît privește alegația recurentului precum că la poarta părții vătămate în ziua
comiterii infracțiunii mai era o persoană, care putea confirma cele întîmplate, dar nu
a fost identificată de organul de urmărire penală, instanța de recurs apreciază critic
asemenea argument, aceasta fiind considerată o modalitate de a induce în eroare
6
instanța de judecată, cu scopul evitării tragerii la răspundere penală, or potrivit
declarațiilor date de către partea vătămată Bersuțchi Boris, care au fost consecvente
atît la faza urmăririi penale, cît și la faza judecării cauzei, rezultă că inculpatul era
singur, nefiind însoțit de o altă persoană (f.d. 11, 27-28, 160, vol. II).
Referitor la critica privind omisiunea instanțelor de fond de a reține unele
circumstanțe atenuante la individualizarea pedepsei, pe care recurentul le-a invocat
în recurs: întreținerea a 4 copii minori și faptul că nu se află la evidența medicului
narcolog și nu consumă băuturi alcoolice, Colegiul penal subliniază că potrivit
prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal este stipulat: „Instanța de judecată poate
considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la
alin.(1).”
Așadar, reieșind din textul redat mai sus, conchidem că instanța de judecată
poate constata și alte circumstanțe atenuante, decît cele prevăzute la alin. (1) art. 76
Cod penal. Respectiv, acest atribut constituie un drept al instanței și nu o obligație a
acesteia, iar invocarea unor circumstanțe atenuante care nu se încadrează în cele
prevăzute la art. 76 alin. (1) Cod penal, a căror constatare reprezintă un drept al
instanței de judecată, nu pot fi reținute în detrimentul unei individualizări greșite a
pedepsei stabilite.
În concluzie la cele consemnate supra, Colegiul penal conchide că motivele
invocate de recurent în recursul ordinar declarat nu sunt aplicabile din punct de
vedere al prezenței vreunei erori de drept care ar constitui temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, iar din acest considerent se
impune soluția declarării inadmisibilității recursului ordinar de pe rol.
În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Luca Serghei Ion
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie
2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 februarie 2016.
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru
7