1ra-561/17 — art. 145 alin.1 CP

1ra-561/17 — art. 145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-561/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

condamnat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 28

septembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2016, în cauza penală în privința lui:

Zubcu Ion xxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și locuitor în xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.09.2016 - 28.09.2016;

Instanța de apel: 28.10.2016 - 02.12.2016;

Instanța de recurs: 03.02.2017- 09.03.2017,

C O N S T A T Ă :

cererea de revizuire înaintată de condamnatul Zubcu Ion și dispunerea rejudecării

cauzei penale de învinuire a sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

Cod penal, ca inadmisibilă.

solicitat anularea acesteia și emiterea unei noi decizii prin care cauza să fie remisă la

rejudecare în procedura de revizuire în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de apel condamnatul a invocat că conform art. 186 alin. (5)

Cod de procedură penală durata arestului a fost prelungită pe termen de 90 de zile,

mai mult ca atât instanța de fond a ignorat faptul aflării sub arest preventiv în

perioada 03 iunie 2012 - 25 martie 2013 fără mandat de arest, contrar prevederilor

art. 186 alin. (11) Cod de procedură penală. De asemenea, a invocat deținerea ilegală

a sa sub arest la Inspectoratul de Poliție Nisporeni, contrar art. 175 alin. (9), art. 303

alin (1) Cod de procedură penală în care s-a aflat mai mult de 72 de ore, începând cu

06.01.2012 până la 07.03.2012, considerând-o ca o încălcare gravă comisă de instanța

de fond, conform art. 6 pct. 44), art. 458, art. 460 alin (61) Cod de procedură penală,

art. 4/2 Protocolului nr. 7 al Convenției Europene.

2016, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat cu menținerea sentinței fără

modificări.

1

3.1. Judecând apelul, instanța de apel a constatat că la 05.01.2012, de către

Procuratura raionului Nisporeni a fost pornită urmărirea penală pe cauza nr.

2012240016, pentru faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal. Tot la 05.01.2012, ora 23.05, Zubcu Ion a fost reținut de către organul de

urmărire penală, fapt consemnat în procesul-verbal de reținere din 06.01.2012, ora

00.25.

La 06.01.2012, la demersul procurorului, prin încheierea Judecătoriei Nisporeni,

în privința lui Zubcu Ion a fost aplicată măsura preventivă - arestul preventiv, pe

termen de 30 (treizeci) zile, până la 04.02.2012 ora 23.05.

Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 03.02.2012, a fost prelungită măsura

preventivă - arestul preventiv pe termen de 30 (treizeci) zile, în privința lui Zubcu

Ion, până la 05.03.2012, ora 23.05 min. Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din

02.03.2012, a fost prelungită măsura preventivă - arestul preventiv pe termen de 90

(nouăzeci) zile, în privința lui Zubcu Ion, până la data de 03.06.2012, ora 23.05. La

data de 22.03.2012, a fost pronunțată sentința Judecătoriei Nisporeni privind

recunoașterea ca fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

Cod penal și condamnarea lui Zubcu Ion la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

La data de 08.10.2012, condamnatul Zubcu Ion a depus apel împotriva sentinței

Judecătoriei Nisporeni din 22.03.2012, iar prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25.03.2013, acesta a fost respins ca depus peste termen, fiind

menținută sentința Judecătoriei Nisporeni din 22.03.2012, de asemenea, prin decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16.10.2013, s-a decis

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Zubcu Ion, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25.03.2013, în propria cauză penală,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Prin urmare, Colegiul a stabilit cu certitudine faptul că nu sunt veridice

afirmațiile lui Zubcu Ion precum că s-ar fi aflat în arest preventiv mai mult de 12 luni,

în timpul urmăririi penale și a examinării cauzei penale în instanța de judecată.

Dimpotrivă instanța a stabilit că termenul ținerii lui Zubcu Ion în arest preventiv a

început a curge din data de 05.01.2012 ora 23.05, când a fost reținut de facto și a atins

apogeul la data de 22.03.2012, atunci când a fost pronunțată sentința Judecătoriei

Nisporeni.

Colegiul a menționat că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23

februarie 2016, privind excepția de neconstituționalitate a alin. (3), (5), (8) și (9) art.

186 Cod de procedură penală, a fost declarată neconstituționalitatea alin. (3) sintagma

”90 zile”, de la alin. (5), alin. (8) și (9) ale art. 186 Cod de procedură penală, ca fiind

contrar alin. (4) art. 25 din Constituția R Moldova.

Conform art. 28 alin (4) a Legii cu privire la Curtea Constituțională, actele

normative sau unele ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică

din momentul adoptării Hotărârii respective a Curții Constituționale.

2

În conformitate cu art. 3 alin (1) Cod de procedură penală, este expres indicat că,

în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, instanța de apel a reținut că la interpretarea normelor de procedură

penală, nu se aplică regula „indubio proreo”, deoarece normele procedurale prescriu

reguli și formalități de procedură ce trebuie aplicate în sensul de a asigura deplina

realizare a justiției și nu în sensul de a le aplica în favoarea unei părți. Îndoiala poate

să fie aplicată asupra unei situații de fapt și nu asupra unei norme procedurale.

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 1), 6), 14) Cod de procedură penală solicită casarea

acestora cu remiterea cauzei la reexaminare în instanța de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului condamnatul a menționat că de către instanțele de fond

incorect a fost respinsă cererea privind revizuirea cauzei penale în privința sa, or

prevederile legale care au fost aplicate în cauza respectivă prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016 au fost declarate neconstituționale, acesta

fiind un temei legal pentru revizuire prevăzut de art. 458 Cod de procedură penală.

menționat că lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate solicitând dispunerea

inadmisibilității acestuia ca fiind vădit neîntemeiat deoarece Zubcu Ion a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 22.03.2012 în baza art. 145

alin.(1) Cod penal, adică până la adoptarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din

23.02.2016.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Potrivit textului recursului declarat se invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 1), 6), 14) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise când nu au fost respectate dispozițiile privind competența

după calitatea persoanei; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

3

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în

cauza respectivă.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Referitor la temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală invocat de recurent, Colegiul menționează că prin competență după

calitatea persoanei se are în vedere că instanța a încălcat prevederile legale potrivit

cărora instanțele judecătorești au competența de a examina cauzele penale în raport

cu calitatea făptuitorului implicat în cauza respectivă, și anume competența

Judecătoriei Militare, Curților de Apel și Curții Supreme de Justiție. În speță se

constată că în raport cu calitatea lui Zubcu Ion, cauza penală corect a fost examinată

de instanța de drept comun, și anume Judecătoria Nisporeni, astfel Colegiul deduce

că temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al

prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

Cu referire la pct. 6) art. 427 alin.(1) Cod de procedură invocat de recurent,

Colegiul stipulează că, acesta conține 5 temeiuri pentru recurs, iar condamnatul nu a

concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintate și prin

ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a

unuia din cele 5 temeiuri menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a fost invocat de recurent declarativ.

Astfel, verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, Colegiul constată că instanța de apel judecând cauza și verificând

probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la menținerea sentinței Judecătoriei Nisporeni din 28 septembrie 2016.

Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, în acest sens fiind emisă

o decizie legală și întemeiată.

Referitor la temeiul prevăzut de pct. 14) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

4

penală, Colegiul menționează că revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea

căruia sunt înlăturate erorile judiciare ce ar putea fi cuprinse în hotărârile penale

irevocabile.

Conform art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, revizuirea poate fi

cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut

cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele

stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat.

Conform art. 462 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța, în baza celor

constatate, dispune, prin încheiere, admiterea cererii de revizuire sau, prin sentință,

respingerea acesteia.

Sentința privind respingerea cererii de revizuire parcurge aceiași cale de atac ca și

sentințele de achitare, condamnare sau încetarea procesului. În baza cererii de apel

declarate instanța de apel face o nouă judecată cu aprecierea probele din dosar,

utilizându-se și posibilitatea administrării de probe noi și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar ne pronunțarea asupra acestora echivalează cu

nesoluționarea fondului apelului.

Stabilirea de circumstanțe noi semnifică probele propriu-zise, adică elementele de

fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie de dovedit în calea de atac a

revizuirii. Noi, trebuie să fie probele administrate în cadrul cercetării altor cauze și nu

mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute în cauza

respectivă.

Așadar, orice faptă, orice împrejurare dată în vileag după rămânerea irevocabilă a

hotărârii penale constituie pentru justiția penală o descoperire, din moment ce nu a fost

cunoscută instanței atunci când a pronunțat hotărârea atacată.

Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de

judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate.

În speță se constată că Zubcu Ion prin sentința Judecătoriei Nisporeni din

22.03.2012 a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin.(1) Cod penal,

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 privind excepția de

neconstituționalitate a alineatelor (3),(5),(8) și (9) art. 186 Cod de procedură penală s-a

decis că „în sensul art. 25 alin.(4) din Constituție, arestul preventiv poate fi aplicat

pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi penale,

cât și etapa judiciară, până la emiterea încheierii judecătorești prin care persoana

este eliberată din arest sau momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond”.

Totodată, Curtea a mai decis că „efectele acestei hotărâri nu se extind asupra

persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o sentință de

condamnare, iar cauza se examinează în instanța de apel”. De asemenea, se

menționează că conform art. 26 alin.(7) al Legii nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu

5

privire la Curtea Constituțională, „Hotărârile Curții Constituționale produc efect

numai pe viitor”.

Reieșind din cele expuse, Colegiul constată că instanța de apel corect a respins

argumentele condamnatului constatând cu certitudine că nu sunt veridice afirmațiile

acestuia precum că s-ar fi aflat în arest preventiv mai mult de 12 luni, în timpul

urmăririi penale și a examinării cauzei penale în instanța de judecată deoarece

termenul ținerii lui Zubcu Ion în arest preventiv a început a curge din data de

05.01.2012 ora 23.05, când a fost reținut de facto și a atins apogeul la data de

22.03.2012, atunci când a fost pronunțată sentința Judecătoriei Nisporeni.

Prin urmare se constată că efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din

23.02.2016 nu se extind asupra situației lui Zubcu Ion, care a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Nisporeni din 22.03.2012, adică până la pronunțarea Hotărârii

menționate.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârea atacată, Colegiul nu a constatat

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea ei, neexistând nici un temei de implicare

a instanței de recurs în vederea casării acesteia.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Zubcu Ion

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie

2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 29 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6