1ra-377/17 — Art.191 alin.4 CP

Prima instanță: 11.09.2012 – 11.07.2013;

Instanța de apel: 01.10.2013 – 09.10.2015; 06.06.2016 – 09.11.2016;

Instanța de recurs: 12.01.2016 – 12.04.2016; 11.01.2017 – 28.02.2017. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 11 iulie 2013, Avdeev Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Avdeev Vladimir în beneficiul Asociației de cetățeni de locuințe private nr.47/31 prejudiciul material în mărime de 78048 lei. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Avdeev Vladimir, între 11 martie 2008 și 13 februarie 2011, fiind desemnat, prin hotărîrea adunării generale a Asociației de cetățeni de locuințe private nr.47/31 și consemnat în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor la 09.11.2007, în calitate de administrator, fiindu-i atribuite împuterniciri de a dispune, a administra și a păstra mijloacele bănești ale asociației, acționînd în mod intenționat și urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa, cu folosirea situației de serviciu, ilegal a însușit banii de la APLP nr.47/31, destinați pentru efectuarea lucrărilor de reparație a blocului locativ, în sumă de 78048 lei, cauzîndu-i părții vătămate prejudiciu material în proporții mari. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.Avdeev, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, invocînd că lipsește componența de infracțiune; - nu este probat faptul însușirii averii străine prin delapidare; - instanța a apreciat arbitrar probele, instanța nu a indicat concret data, locul, mijloacele și modul săvîrșirii infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivele și semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către inculpat, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, 1 prin care Avdeev Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani. S-a încasat de la Avdeev Vladimir în beneficiul APLP nr.47/31 prejudiciul material în mărime de 37275,53 de lei. Instanța de apel a constatat că inculpatul Avdeev Vladimir, în perioada 11 martie 2008 – 13 februarie 2011, fiind desemnat, prin hotărîrea adunării generale a Asociației de cetățeni de locuințe private nr.47/31 și consemnat în Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor la 09.11.2007, în calitate de administrator, fiindu-i atribuite împuterniciri de a dispune, a administra și a păstra mijloacele bănești ale asociației, acționînd în mod intenționat și urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa, cu folosirea situației de serviciu, ilegal a însușit banii de la APLP nr.47/31, destinați pentru efectuarea lucrărilor de reparație a blocului locativ, în sumă de 37275,53 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile. În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art.26-27 și 93-101 Cod de procedură penală, soluția de condamnare a inculpatului în baza art.191 alin.(4) Cod penal, fiind neîntemeiată și contrară bazei probante. Astfel, în temeiul art.101 Cod de procedură penală, cercetînd probele administrate de organul de urmărire penală și examinate în prima instanță, precum și probele administrate și verificate în ședința instanței de apel, instanța a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin: declarațiile reprezentantului părții vătămate V.Stratii, ale expertului G.Frunza, ale martorilor V.Strelnicov, G.Postolachi, V.Caplun, S.Gorodinschi, N.Cuhtițchii, V.Rîbac, F.Dascal și materialele cauzei - procesele-verbale de cercetare a casei de locuit din str.Cearupin 5a, mun.Bălți, de confruntare dintre martorul F.Dascal și inculpatul V.Avdeev; devizul de cheltuieli la reparația casei de locuit din str.Cearupin 5 A, mun.Bălți; rezultatul reviziei economico-financiare tematice din 21.07.2011; certificatul eliberat de BC „FincomBank” nr.821 din 21.09.2011; raportul de expertiză al Camerei de comerț și industrie, filiala Bălți nr.0364827 din 18.11.2014, a constatat că V.Avdeev este vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal. În contextul celor expuse, instanța de apel a considerat oportun să încaseze din contului lui V.Avdeev în beneficiul APLP nr.47/31, prejudiciul material cauzat în mărime de 37275,53 de lei.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța de apel eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art.191 alin.(4) în cele ale alin.(2) lit.c) și d) Cod penal pe baza acelorași probe prezentate de către acuzare în instanța de fond; - nu a dat deplină eficiență prevederilor art.417 alin.(1) pct.8), 95 alin.(1), 100 alin.(4) Cod de procedură penală; - a apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - a calculat eronat mărimea prejudiciului material; - reprezentantul părții vătămate V.Stratii care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) alin.(6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat și arbitrar probele cauzei. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12 aprilie 2016, recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate V.Stratii au fost admise, casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată. Instanța de recurs a reținut că instanța de apel, contrar prevederilor art.101 și 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția fără a lua în considerație toate probele administrate la cauza penală, și anume declarațiile martorului G.Postolachi, ale expertului G.Frunza, precum și ale reprezentantului părții vătămate V.Stratii; - nu a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei relatate de aceștia; - la cererea ultimului de a efectua o expertiză repetată în construcții, instanța de apel a dispus admiterea cererii și anexarea acesteia la materialele cauzei penale însă, contrar prevederilor art.144 Cod de procedură penală, nu a emis vreo încheiere sub formă de document aparte, fiind comisă astfel, o eroare de drept ce nu poate fi reparată de instanța de recurs; - a ignorat faptul că prin raportul de expertiză nr.0364827 din 18.11.2014, nu au fost divizate lucrările efectuate de către V.Avdeev ca administrator și cele efectuate de către locatari; nu a fost stabilit cînd au fost efectuate respectivele lucrările și de către cine. În consecință, instanța de recurs a apreciat că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, apelul declarat de către inculpat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Avdeev a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Asupra acțiunii civile, instanța de apel nu s-a pronunțat. Instanța de apel a indicat că, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, conform art.101 Cod de procedură penală, a constatat că nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate inculpatului V.Avdeev, prima instanță dînd o apreciere unilaterală probelor prezentate și cercetate în cadrul ședinței judiciare, astfel, pronunțînd o sentință de condamnare, or, probele acumulate, care au fost prezentate și cercetate în prima instanță, confirmă faptul efectuării de către inculpat a unor lucrări de reparație a blocului locativ din mun.Bălți și nicio probă nu demonstrează faptul însușirii de către acesta a banilor în sumă de 78048 lei. Potrivit alegațiilor instanței de apel, această poziție se confirmă inclusiv prin recipisa semnată de către V.Avdeev și V.Rîbac la data de 08.08.2008; actul lucrărilor executate din 12.03.2009; răspunsul directorului SA „Red-Nord”, V.Revenco nr.1211 din 12.10.2012; declarațiile martorilor N.Ciobanu, N.Cuhtițchi, V.Strelincov, S.Gorodinscaia, A.Matriuc, V.Rîbac; concluziile raportului de expertiză nr.0364827 din 18.11.2014. Complementar, instanța a indicat că reprezentantul părții vătămate V.Stratii este de acord cu faptul că V.Avdeev nu a însușit suma de 78000 de lei, luînd în considerare volumul de lucrări efectuate de către locatari și suma cheltuită pentru procurarea materialelor de construcție în mărime de 20000 de lei, precum și unele sume achitate pentru lucrările efectuate. Consecvent, instanța de apel ținînd cont de ansamblul probelor administrate în prezenta cauză penală a indicat că instanța nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. La fel, instanța nu trebuie să fie predispusă să accepte concluziile date de organul de urmărire penală date în defavoarea inculpatului sau să înceapă de la ideea preconcepută, că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii. 3 Astfel, a considerat eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia inculpatul a săvîrșit infracțiunea de însușire ilegală a bunurilor altei persoanei, încredințate în administrarea lui, cu cauzarea de daune în proporții mari, în sumă de 78048 lei și cu folosirea situației de serviciu, elementele infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod penal, nefiind probate.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - nu a dat deplină eficiență prevederilor art.417 alin.(1) pct.8), 95 alin.(1), 100 alin.(4) Cod de procedură penală; - a apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția lui V.Avdeev este pe deplin dovedită prin materialul probator administrat la cauza penală – rezultatul reviziei economico-financiară tematică, devizul de cheltuieli la reparația casei de locuit, certificatul de la bancă, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de confruntare între părți; instanța în mod eronat a neglijat valoarea probantă a tuturor probelor examinate în cadrul ședinței de judecată; probele prezentate de acuzare cert dovedesc vinovăția inculpatului, iar instanța de apel eronat a conchis că nu a fost demonstrată intenția inculpatului în delapidarea averii străine. - reprezentantul părții vătămate V.Stratii care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat și arbitrar probele cauzei; - instanța nu a dat apreciere declarațiilor: martorilor G.Postolachi, care a confirmat că inculpatul a primit suma de 95000 lei pentru necesitățile de reparație a casei și V.Caplun, care a comunicat că reparația a fost efectuată din banii locatarilor, dar nu din banii primiți de către inculpat; - a inculpatului, care a recunoscut că banii primiți în administrare i-a cheltuit pentru reparație, pentru achitarea serviciilor persoanelor care făceau reparația, însă careva probe în confirmarea acestor cheltuieli nu a prezentat.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile urmează a fi admise din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. În conformitate cu prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, judecînd apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror noi probe prezentate instanței de apel. Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Consecvent, potrivit art.101 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În speță, Colegiul penal sesizează că instanța de apel, rejudecînd apelul, nu a dat apreciere tuturor probelor. 4 Astfel, deși instanța de apel, în procesul-verbal al ședinței de judecată din 12.10.2016, a consemnat declarațiile inculpatului, a tuturor martorilor audiați în prima instanță, a reprezentantului părții vătămate V.Statii, inclusiv a unui șir de acte ale cauzei, acestea nu-și găsesc reflectare în decizie, instanța neexpunîndu-se asupra acestora, și anume asupra declarațiilor martorilor F.Dascal, V.Culaev, V.Vasilieva, E.Baibulatova, A.Grebenicova, G.Postolachi, V.Caplun (f.d.118-122 v.3). Anume prin declarațiile acestor martori, în opinia recurenților, se confirmă faptul delapidării mijloacelor bănești de către inculpat. Totodată, instanța de apel a consemnat declarațiile inculpatului V.Avdeev și a reprezentantului părții vătămate V.Statii în procesul-verbal al ședinței de judecată, contrar prevederilor art.337 Cod de procedură penală, care stipulează că declarațiile inculpatului, părții vătămate și ale martorilor în ședința de judecată se consemnează în scris de grefier ca documente separate care se anexează la procesul-verbal. Dacă persoana care a depus declarația confirmă conținutul ei, o semnează pe fiecare pagină și la sfîrșit. Declarația scrisă se semnează de președintele ședinței și de grefier, precum și de interpret în cazul în care acesta a participat la declarație. Instanța de apel în decizie a indicat că prin cercetarea probelor prezentate este cert stabilit că la blocul locativ au fost efectuate lucrări de reparație, o parte fiind acoperită din contul locatarilor, alta din banii acordați de ACLP, însă suma exactă, folosită pentru reparație, nu a fost posibil de stabilit, pe cînd în materialele cauzei există raportul de expertiză nr.0364827 din 18.11.2014, prin care s-a constatat că costul lucrărilor de construcție la bunul imobil situat în mun.Bălți, str.Ciarupin 5 „a”, constituie 40772,47 lei. Instanța deși, în decizie, a făcut trimitere la acest raport, nu i-a dat nici o apreciere în coraport cu învinuirea înaintată inculpatului. La fel, instanța de recurs sesizează că, prin sentința din 11.07.2013, V.Avdeev a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal, sentință ce a fost contestată de către inculpat, care a solicitat achitarea sa. Instanța de apel a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărîre, prin care V.Avdeev a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, decizie ce nu a fost contestată de către acesta, ci doar de către procuror și reprezentantul părții vătămate V.Stratii. Examinînd recursurile, prin decizia din 12.04.2016, instanța de recurs a casat decizia instanței de apel, dispunînd rejudecarea cauzei, indicînd că instanța de apel, contrar prevederilor art.101 și 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția fără a lua în considerație toate probele administrate la cauza penală, și anume declarațiile martorului G.Postolachi, ale expertului G.Frunza și ale reprezentantului părții vătămate V.Stratii, și nu a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei relatate de aceștia. Astfel, rejudecînd cauza, și pronunțînd o hotărîre de achitare a inculpatului, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, instanța de apel a omis prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală și nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs. Colegiul penal precizează că potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului probelor prezentate de părți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date. Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori 5 judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată, prematur ajungînd la concluzia de achitare a inculpatului. Din aceste considerente, Colegiul conchide că instanța de apel la judecarea apelului a comis eroarea de drept, prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele prin care se întemeiază soluția adoptată, eroare ce nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel. Prin urmare, recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate V.Statii urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată. La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și reprezentantul părții vătămate Stratii Vasile, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Avdeev Vladimir și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 28 martie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 6