1ra-377/17 — art.191 alin.4 CP

1ra-377/17 — art.191 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-377/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și reprezentantul părții

vătămate Stratii Vasile, în cauza penală în privința lui

Avdeev Vladimir xxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxx.

Termenul examinării cauzei:

06.06.2016 – 09.11.2016;

11.01.2017 – 28.02.2017.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Avdeev Vladimir în beneficiul Asociației de cetățeni de locuințe

private nr.47/31 prejudiciul material în mărime de 78048 lei.

februarie 2011, fiind desemnat, prin hotărîrea adunării generale a Asociației de cetățeni de

locuințe private nr.47/31 și consemnat în Registrul de stat al întreprinderilor și

organizațiilor la 09.11.2007, în calitate de administrator, fiindu-i atribuite împuterniciri de

a dispune, a administra și a păstra mijloacele bănești ale asociației, acționînd în mod

intenționat și urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane încredințate în

administrarea sa, cu folosirea situației de serviciu, ilegal a însușit banii de la APLP

nr.47/31, destinați pentru efectuarea lucrărilor de reparație a blocului locativ, în sumă de

78048 lei, cauzîndu-i părții vătămate prejudiciu material în proporții mari.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, invocînd că lipsește

componența de infracțiune; - nu este probat faptul însușirii averii străine prin delapidare; -

instanța a apreciat arbitrar probele, instanța nu a indicat concret data, locul, mijloacele și

modul săvîrșirii infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivele și semnele

calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

admis apelul declarat de către inculpat, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

1

prin care Avdeev Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2)

lit.c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor pe un termen de 3 ani, iar în temeiul

art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe

un termen de probă de 3 ani. S-a încasat de la Avdeev Vladimir în beneficiul APLP

nr.47/31 prejudiciul material în mărime de 37275,53 de lei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Avdeev Vladimir, în perioada 11 martie

2008 – 13 februarie 2011, fiind desemnat, prin hotărîrea adunării generale a Asociației de

cetățeni de locuințe private nr.47/31 și consemnat în Registrul de stat al întreprinderilor și

organizațiilor la 09.11.2007, în calitate de administrator, fiindu-i atribuite împuterniciri de

a dispune, a administra și a păstra mijloacele bănești ale asociației, acționînd în mod

intenționat și urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane încredințate în

administrarea sa, cu folosirea situației de serviciu, ilegal a însușit banii de la APLP

nr.47/31, destinați pentru efectuarea lucrărilor de reparație a blocului locativ, în sumă de

37275,53 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile.

În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.26-27 și 93-101 Cod de procedură penală, soluția de condamnare a

inculpatului în baza art.191 alin.(4) Cod penal, fiind neîntemeiată și contrară bazei

probante.

Astfel, în temeiul art.101 Cod de procedură penală, cercetînd probele administrate

de organul de urmărire penală și examinate în prima instanță, precum și probele

administrate și verificate în ședința instanței de apel, instanța a indicat că, vinovăția

inculpatului se confirmă prin: declarațiile reprezentantului părții vătămate V.Stratii, ale

expertului G.Frunza, ale martorilor V.Strelnicov, G.Postolachi, V.Caplun, S.Gorodinschi,

N.Cuhtițchii, V.Rîbac, F.Dascal și materialele cauzei - procesele-verbale de cercetare a

casei de locuit din str.Cearupin 5a, mun.Bălți, de confruntare dintre martorul F.Dascal și

inculpatul V.Avdeev; devizul de cheltuieli la reparația casei de locuit din str.Cearupin 5 A,

mun.Bălți; rezultatul reviziei economico-financiare tematice din 21.07.2011; certificatul

eliberat de BC „FincomBank” nr.821 din 21.09.2011; raportul de expertiză al Camerei de

comerț și industrie, filiala Bălți nr.0364827 din 18.11.2014, a constatat că V.Avdeev este

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal.

În contextul celor expuse, instanța de apel a considerat oportun să încaseze din

contului lui V.Avdeev în beneficiul APLP nr.47/31, prejudiciul material cauzat în mărime

de 37275,53 de lei.

- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită; - instanța de apel eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului din

prevederile art.191 alin.(4) în cele ale alin.(2) lit.c) și d) Cod penal pe baza acelorași probe

prezentate de către acuzare în instanța de fond; - nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.417 alin.(1) pct.8), 95 alin.(1), 100 alin.(4) Cod de procedură penală; - a apreciat eronat

și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - a calculat eronat mărimea prejudiciului

material;

- reprezentantul părții vătămate V.Stratii care, invocînd temeiurile prevăzute de

art.427 alin.(1) alin.(6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea

sentinței, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat și arbitrar probele cauzei.

2

recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții vătămate V.Stratii

au fost admise, casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel, contrar prevederilor art.101 și 414

Cod de procedură penală, a adoptat soluția fără a lua în considerație toate probele

administrate la cauza penală, și anume declarațiile martorului G.Postolachi, ale expertului

G.Frunza, precum și ale reprezentantului părții vătămate V.Stratii; - nu a elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei relatate de aceștia; - la cererea ultimului de a efectua o expertiză

repetată în construcții, instanța de apel a dispus admiterea cererii și anexarea acesteia la

materialele cauzei penale însă, contrar prevederilor art.144 Cod de procedură penală, nu a

emis vreo încheiere sub formă de document aparte, fiind comisă astfel, o eroare de drept ce

nu poate fi reparată de instanța de recurs; - a ignorat faptul că prin raportul de expertiză

nr.0364827 din 18.11.2014, nu au fost divizate lucrările efectuate de către V.Avdeev ca

administrator și cele efectuate de către locatari; nu a fost stabilit cînd au fost efectuate

respectivele lucrările și de către cine.

În consecință, instanța de recurs a apreciat că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

apelul declarat de către inculpat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Avdeev a fost achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod penal, pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Asupra acțiunii civile, instanța de apel nu s-a

pronunțat.

Instanța de apel a indicat că, apreciind fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, conform art.101 Cod de procedură penală, a constatat că nu sunt

întrunite elementele infracțiunii imputate inculpatului V.Avdeev, prima instanță dînd o

apreciere unilaterală probelor prezentate și cercetate în cadrul ședinței judiciare, astfel,

pronunțînd o sentință de condamnare, or, probele acumulate, care au fost prezentate și

cercetate în prima instanță, confirmă faptul efectuării de către inculpat a unor lucrări de

reparație a blocului locativ din mun.Bălți și nicio probă nu demonstrează faptul însușirii de

către acesta a banilor în sumă de 78048 lei.

Potrivit alegațiilor instanței de apel, această poziție se confirmă inclusiv prin

recipisa semnată de către V.Avdeev și V.Rîbac la data de 08.08.2008; actul lucrărilor

executate din 12.03.2009; răspunsul directorului SA „Red-Nord”, V.Revenco nr.1211 din

12.10.2012; declarațiile martorilor N.Ciobanu, N.Cuhtițchi, V.Strelincov, S.Gorodinscaia,

A.Matriuc, V.Rîbac; concluziile raportului de expertiză nr.0364827 din 18.11.2014.

Complementar, instanța a indicat că reprezentantul părții vătămate V.Stratii este de

acord cu faptul că V.Avdeev nu a însușit suma de 78000 de lei, luînd în considerare

volumul de lucrări efectuate de către locatari și suma cheltuită pentru procurarea

materialelor de construcție în mărime de 20000 de lei, precum și unele sume achitate

pentru lucrările efectuate.

Consecvent, instanța de apel ținînd cont de ansamblul probelor administrate în

prezenta cauză penală a indicat că instanța nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele

legii. La fel, instanța nu trebuie să fie predispusă să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală date în defavoarea inculpatului sau să înceapă de la ideea preconcepută, că

acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

3

Astfel, a considerat eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia inculpatul a

săvîrșit infracțiunea de însușire ilegală a bunurilor altei persoanei, încredințate în

administrarea lui, cu cauzarea de daune în proporții mari, în sumă de 78048 lei și cu

folosirea situației de serviciu, elementele infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod

penal, nefiind probate.

- procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.417 alin.(1) pct.8), 95 alin.(1), 100 alin.(4) Cod de procedură penală; - a

apreciat eronat și arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - vinovăția lui V.Avdeev este

pe deplin dovedită prin materialul probator administrat la cauza penală – rezultatul reviziei

economico-financiară tematică, devizul de cheltuieli la reparația casei de locuit, certificatul

de la bancă, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de confruntare între părți;

instanța în mod eronat a neglijat valoarea probantă a tuturor probelor examinate în cadrul

ședinței de judecată; probele prezentate de acuzare cert dovedesc vinovăția inculpatului,

iar instanța de apel eronat a conchis că nu a fost demonstrată intenția inculpatului în

delapidarea averii străine.

- reprezentantul părții vătămate V.Stratii care, invocînd temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea

sentinței, pe motiv că instanța de apel a apreciat eronat și arbitrar probele cauzei; - instanța

nu a dat apreciere declarațiilor: martorilor G.Postolachi, care a confirmat că inculpatul a

primit suma de 95000 lei pentru necesitățile de reparație a casei și V.Caplun, care a

comunicat că reparația a fost efectuată din banii locatarilor, dar nu din banii primiți de

către inculpat; - a inculpatului, care a recunoscut că banii primiți în administrare i-a

cheltuit pentru reparație, pentru achitarea serviciilor persoanelor care făceau reparația, însă

careva probe în confirmarea acestor cheltuieli nu a prezentat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În conformitate cu prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, judecînd

apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror noi

probe prezentate instanței de apel. Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Consecvent, potrivit art.101 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de judecată

este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut

acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

În speță, Colegiul penal sesizează că instanța de apel, rejudecînd apelul, nu a dat

apreciere tuturor probelor.

4

Astfel, deși instanța de apel, în procesul-verbal al ședinței de judecată din

12.10.2016, a consemnat declarațiile inculpatului, a tuturor martorilor audiați în prima

instanță, a reprezentantului părții vătămate V.Statii, inclusiv a unui șir de acte ale cauzei,

acestea nu-și găsesc reflectare în decizie, instanța neexpunîndu-se asupra acestora, și

anume asupra declarațiilor martorilor F.Dascal, V.Culaev, V.Vasilieva, E.Baibulatova,

A.Grebenicova, G.Postolachi, V.Caplun (f.d.118-122 v.3). Anume prin declarațiile acestor

martori, în opinia recurenților, se confirmă faptul delapidării mijloacelor bănești de către

inculpat.

Totodată, instanța de apel a consemnat declarațiile inculpatului V.Avdeev și a

reprezentantului părții vătămate V.Statii în procesul-verbal al ședinței de judecată, contrar

prevederilor art.337 Cod de procedură penală, care stipulează că declarațiile inculpatului,

părții vătămate și ale martorilor în ședința de judecată se consemnează în scris de grefier ca

documente separate care se anexează la procesul-verbal. Dacă persoana care a depus

declarația confirmă conținutul ei, o semnează pe fiecare pagină și la sfîrșit. Declarația

scrisă se semnează de președintele ședinței și de grefier, precum și de interpret în cazul în

care acesta a participat la declarație.

Instanța de apel în decizie a indicat că prin cercetarea probelor prezentate este cert

stabilit că la blocul locativ au fost efectuate lucrări de reparație, o parte fiind acoperită din

contul locatarilor, alta din banii acordați de ACLP, însă suma exactă, folosită pentru

reparație, nu a fost posibil de stabilit, pe cînd în materialele cauzei există raportul de

expertiză nr.0364827 din 18.11.2014, prin care s-a constatat că costul lucrărilor de

construcție la bunul imobil situat în mun.Bălți, str.Ciarupin 5 „a”, constituie 40772,47 lei.

Instanța deși, în decizie, a făcut trimitere la acest raport, nu i-a dat nici o apreciere în

coraport cu învinuirea înaintată inculpatului.

La fel, instanța de recurs sesizează că, prin sentința din 11.07.2013, V.Avdeev a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal, sentință ce a fost

contestată de către inculpat, care a solicitat achitarea sa. Instanța de apel a admis apelul, a

casat sentința și a pronunțat o nouă hotărîre, prin care V.Avdeev a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal, decizie ce nu a fost contestată

de către acesta, ci doar de către procuror și reprezentantul părții vătămate V.Stratii.

Examinînd recursurile, prin decizia din 12.04.2016, instanța de recurs a casat

decizia instanței de apel, dispunînd rejudecarea cauzei, indicînd că instanța de apel, contrar

prevederilor art.101 și 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția fără a lua în

considerație toate probele administrate la cauza penală, și anume declarațiile martorului

G.Postolachi, ale expertului G.Frunza și ale reprezentantului părții vătămate V.Stratii, și nu

a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei relatate de aceștia.

Astfel, rejudecînd cauza, și pronunțînd o hotărîre de achitare a inculpatului, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, instanța de apel a omis prevederile

art.436 alin.(2) Cod de procedură penală și nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs.

Colegiul penal precizează că potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală,

pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii în măsura în

care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, nu a făcut o analiză corespunzătoare asupra cumulului probelor

prezentate de părți, fără a elucida faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori

5

judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată, prematur ajungînd la

concluzia de achitare a inculpatului.

Din aceste considerente, Colegiul conchide că instanța de apel la judecarea apelului

a comis eroarea de drept, prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele prin care se întemeiază soluția adoptată,

eroare ce nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Prin urmare, recursurile ordinare declarate de către procuror și reprezentantul părții

vătămate V.Statii urmează a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să

dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile

art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel și recurs, să respecte prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana și reprezentantul părții vătămate Stratii Vasile, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Avdeev Vladimir și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 28 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

6