1ra732/17 — art.152 alin.2 lit.e CP

1ra732/17 — art.152 alin.2 lit.e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-2035/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2016, în privința lui

Popa Mihail Xxxxxxx, născut la xxxxxx, originar

și domiciliat în mun.Xxxxxx, s.Xxxxxxxxx,

str.Xxxxxxxxxxxxxx,

Popa Ion Xxxxxx, născut la xxxxxx, originar și

domiciliat în mun.Xxxxxx, s.Xxxxxxxxxx,

str.Xxxxxxxxxx

și

Botezatu Ivan Xxxxxx, născut la xxxxxx, originar

și domiciliat în mun.Xxxxx, s.Xxxxxxxxx,

str.V.Xxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Botezatu Ivan au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod

penal la câte 5 ani închisoare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea în mod solidar de la

Popa Mihail, Popa Ion și Botezatu Ivan în beneficiul părții vătămate Buga Pavel, a

prejudiciului moral în sumă de 30.000.

2014, ora 15.00, aflându-se pe teritoriul SRL „Inmex” din str.Xxxxxxxxxx, mun.Xxxxx, în

cadrul unui conflict apărut între ei și Buga Pavel, i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu

mâinile în regiunea corpului, după care Popa Ion l-a lovit din spate cu genunchiul pe Buga

Pavel, care a căzut jos, unde toți trei au prelungit să-i aplice lovituri cu picioarele în diferite

părți ale corpului, preponderent în regiunea cutiei toracice, cauzându-i astfel, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.349D din 05.09.2014, vătămări corporale medii, sub

1

formă de fractură a coastei 4 anterior, fără deplasare, 7 echimoze pe suprafața anterioară a

toracelui.

inculpaților M.Popa, I.Popa și I.Botezatu, care au solicitat casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai

blândă, neprivativă de libertate și încasarea în beneficiul părții vătămate P.Buga a câte 3000

lei, invocând că instanța nu a apreciat obiectiv circumstanțele cauzei și nu a luat în

considerație prevederile art.7, 61, 75 Cod penal; - pedeapsa aplicată inculpaților este prea

aspră, iar suspendarea condiționată a executării ei fiind în măsură să asigure scopul pedepsei

penale; - la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în considerație faptul că inculpații se căiesc

activ, sunt caracterizați pozitiv, au copii minori la întreținere, având și obligații de credit la

instituții bancare.

admise apelurile avocaților C.Movilă și S.Gavajuc în numele inculpaților M.Popa, I.Popa și

I.Botezatu, cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui

Popa Mihail și Botezatu Ivan, învinuiți în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, în baza Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

R.Moldova nr.210 din 29.07.2016.

Popa Ion a fost recunoscut vinovat în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

probă de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, dând probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.e) Cod penal,

care de fapt, nici nu se contestă de către partea apărării.

Totodată, instanța de apel a menționat că, la 18.12.2016, partea vătămată a înaintat o

cerere, indicând că careva pretenții materiale și morale față de inculpați nu are, aceștia i-au

achitat integral prejudiciul, fapt confirmat prin recipisele anexate la cerere, solicitînd

aplicarea față de inculpați a unei pedepse neprivative de libertate.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, potrivit art.1-2 din Legea privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210, din

29.07.2016, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal, dacă aceste persoane cad

sub incidența prevederilor art.2–9, 11 și 12, iar căința activă a persoanei se determină în

conformitate cu criteriile stabilite la art.57 Cod penal, fără a ține cont de criteriul gravității

faptei comise.

2

Instanța de apel a concluzionat că, inculpatul M.Popa nu are antecedente penale, iar

I.Botezatu, are antecedentul penal stins, ambii inculpați și-au recunoscut vina integral, sincer

s-au căit de cele săvârșite, au reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și în ședința de

judecată din 23.12.2016 au depus cerere privind aplicarea amnistiei. Reieșind din aceste

considerente, instanța a conchis că inculpații M.Popa și I.Botezatu au conștientizat fapta

comisă și au atitudine corespunzătoare îndreptată spre corectare, prin urmare procesul penal

în privința acestora urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea legii privind amnistia.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare,

lui I.Popa, prima instanță nu a stabilit corect executarea ei, considerând-o prea aspră.

Astfel, instanța de apel, la aplicarea pedepsei inculpatului I.Popa, ținînd cont de

principiul individualizării pedepsei penale, prevăzut de art.7 Cod penal, de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana inculpatului, care și-a recunoscut vina, s-a

căit de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, precum și de poziția părții

vătămate, care a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde, neprivativă de libertate, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei asupra

corectării și reeducării vinovatului, a conchis că corijarea lui I.Popa este posibilă fără

privarea de libertate, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, sancțiunea aplicată încadrând-se în dispozițiile legale ce

instituie dreptul instanței de a suspenda condiționat executarea pedepsei numite.

invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței pe motiv că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale; - instanța de apel neîntemeiat a aplicat față de M.Popa și

I.Botezatu prevederile Legii privind amnistia, iar față de I.Popa dispozițiile art.90 Cod penal,

deoarece inculpații la faza urmăririi penale și în prima instanță vina nu și-au recunoscut-o și

nu au recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temeiuri de casare a hotărârilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța a aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, și critică

decizia instanței de apel numai referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea aplicată lui I.Popa pe termen de probă și aplicarea față de M.Popa și I.Botezatu a

prevederilor Legii privind amnistia.

3

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

greșit a aplicat dispozițiile art.90 Cod penal, cât și a Legii privind amnistia, Colegiul penal îl

consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, în baza căruia I.Popa a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 5 la 7 ani.

Lui I.Popa i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal de 5 ani

închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța

de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că, la aplicarea

pedepsei, ține cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În continuare, instanța a

reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei de către inculpat, că are la întreținere

doi copii minori, prezența obligațiunilor financiare față de instituțiile bancare, caracteristica

pozitivă la locul de trai, că este încadrat în câmpul muncii și are o vârstă tânără, a recuperat

integral prejudiciul cauzat părții vătămate, care nu are careva pretenții materiale sau morale,

inclusiv solicitarea acestuia de a nu-i fi aplicată inculpatului pedeapsa privativă de libertate.

Astfel, instanța a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen

de probă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului I.Popa au fost respectate prevederile

legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei

de 5 ani închisoare stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării

condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul

săvârșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată

conform prevederilor legale.

4

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz

concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de

comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs or a altor consecințe ale

infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența

infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate,

situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele reguli,

principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină cont la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare

a acesteia.

Colegiul penal conchide că instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului

I.Popa, a ținut cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei,

ce au fost enumerate mai sus.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a aplicat

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R.Moldova nr.210 din 29.07.2016 față de inculpații M.Popa și I.Botezatu, cu

încetarea procesului penal, nu pot fi reținute, or, instanța este în drept să aplice amnistierea

inculpaților, prin casarea sentinței și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal,

dacă, la judecarea apelului, sunt prezentate probe că partea vătămată nu are anumite pretenții

pecuniare.

La fel, instanța de apel este în drept să aplice amnistia, dacă sunt prezentate probe că

inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit prin sentință, cu condiția că deliberând,

instanța de apel, va ajunge la concluzia că prima instanță corect a determinat cuantumul

prejudiciului, cauzat părții vătămate.

Conform materialelor cauzei, partea vătămată a depus o cerere, prin care a indicat că

careva pretenții față de inculpați nu are, dânșii i-au recuperat prejudiciul cauzat, solicitând să

le fie aplicată o pedeapsă neprivativă de liberate (f.d.215 v.2). Prin urmare, nu există vreun

impediment, de a nu aplica prevederile Legii privind amnistia față de inculpații M.Popa și

I.Botezatu, care și-au recunoscut vina, s-au căit activ în cele săvîrșite, au recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate, au depus personal cerere prin care solicită să fie

amnistiați, sunt caracterizați pozitiv și nu prezintă risc de recidivă.

Prin urmare, argumentul procurorului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția privind aplicarea pedepsei inculpaților, este

5

neîntemeiat, dimpotrivă decizia este argumentată, motivată și nu contravine prevederilor

art.394 Cod de procedură penală.

Astfel, analizând materialele cauzei și hotărârile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate de către procuror.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Popa Mihail, Popa Ion și

Botezatu Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6