1re-27/2017 — Art. 105 alin. 2 lit. a, r, 3, art. 111 alin. 4, 162 alin. 3 lit. b, 161 alin. 2 lit. a, r, 325 alin. 2, 30 alin. 3, 158 alin.2 lit. a, b CP al Federației Ruse

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 17 iunie 2016, cererea condamnatului Cervaniuc Roman privind aplicarea prevederilor Legii nr. 278 din 16 iulie 2004 privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 13 iulie 2016, Cervaniuc Roman a declarat recurs împotriva încheierii enunțate, solicitând casarea acesteia cu admiterea cererii privind aplicarea amnistiei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016 a fost respins, ca nefondat recursul, fiind menținută hotărârea atacată. 3.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că: În anul 2012 condamnatul Cervaniuc Roman a depus cerere privind aplicarea actului de amnistie și reducerea termenului de pedeapsă în legătură cu Legea amnistiei din 2004, după care în anul 2015 din nou a depus o cerere de aplicare a Legii amnistiei din 2004. Cererile sus menționate au fost respinse de către instanța de judecată, drept temei fiind existența prejudiciului material. A reținut instanța de apel că la 17 iunie 2016 din nou a fost respinsă cererea condamnatului Cervaniuc Roman privind aplicarea actului de amnistie din 2004, iar drept temei de respingere la fel, a stat existența prejudiciului material la data publicării acestei legi. Instanța de recurs a susținut poziția judecătorului de instrucție, care a respins cererea condamnatului Cervaniuc Roman, drept una legală 1 și întemeiată, deoarece la materialele cauzei nu este o dovadă de achitare a prejudiciului cauzat prin infracțiune și o astfel de dovadă nu a fost prezentată instanței de recurs. Totodată, instanța de recurs a menționat că decizia Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2009 pe cauza Bucila Vitalie, anexată de condamnat, nu poate fi reținută, deoarece circumstanțele acestei cauze nu sunt identice celor indicate în decizie și Bucila Vitalie a achitat dauna în procesul examinării cererii, pe când Cervaniuc Roman invocă achitarea prejudiciului după examinarea cererii, depuse repetat în anul 2015. Mai mult ca atât, la materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma achitarea prejudiciului de către Cervaniuc Roman.

La 12 decembrie 2016, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, a fost atacată cu recurs în anulare de condamnatul Cervaniuc Roman, prin care solicită casarea încheierii Judecătoriei Soroca din 17 iunie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea privind aplicarea actului amnistiei din 2004, invocând că: - nu se pune în discuție faptul achitării de către el a prejudiciilor materiale, constatate de către instanța de fond, dar aplicarea corectă a actului amnistiei în cazul în care prejudiciile materiale au fost achitate de către el după intrarea în vigoare a Legii privind amnistia din anul 2004; - instanța de fond nu s-a expus asupra argumentului prin care el a făcut referire la decizia Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2009, și anume asupra aplicării actului amnistiei din anul 2004 în privința condamnatului în cazul achitării prejudiciilor materiale după intrarea în vigoare a Legii privind amnistia din anul 2004; - a achitat în contul statului suma de 23200 lei, adică mai mult cu 5200 lei decât suma de bani încasată din contul său prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2009; - prin sentința Colegiului penal al Judecătoriei Regionale Moscova, Federația Rusă, nu a fost încasat din contul său careva prejudicii materiale în contul statului sau părților vătămate, dar a fost aplicată o amendă cu încasarea cheltuielilor de judecată în contul statului, pe care le-a achitat, iar ulterior prin încheierea irevocabilă din 02 decembrie 2009 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, nici cheltuieli de judecată nu au fost încasate din contul său în beneficiul statului; - amenda și cheltuielile de judecată nu cad sub noțiunea de prejudicii materiale, stipulate în art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 278 din 16 iulie 2004 privind amnistia; 2 - i-a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO și dreptul de a nu fi discriminat, garantat de art. 14 CEDO; - decizia atacată nu conține motive suficiente și relevante în sprijinul respingerii recursului, astfel instanța de recurs a încălcat dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 CEDO.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016, adoptată în ordinea reglementată de art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. 3 În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Conducîndu-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Cervaniuc Roman, împotriva încheierii Judecătoriei Soroca din 17 iunie 2016 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2016, privind respingerea cererii cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 278 din 16 iulie 2004 privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 22 martie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 4