1ra-543/2017 — art. 326 alin. 1 Cod penal

1ra-543/2017 — art. 326 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-543/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Tetiu Veaceslav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Dondușeni din 02 septembrie 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Grigor Ruslan Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat în or. Xxxxxxxx, str. Xxxxxxxxxxxxx

ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

la pedeapsă cu amendă în mărime de 3.000 unități convenționale, ceea ce constituie

60.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

inspector al Serviciului Supraveghere Tehnică și Accidente Rutiere al Inspectoratului

de Poliție Dondușeni, numit în funcția respectivă în baza ordinului nr. 417 EF din

11.10.2013 al șefului Inspectoratului General de Poliție al MAI RM, începând cu

18.02.2016, după înregistrarea în Registrul nr. 1 de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni al IP Dondușeni, pentru examinare în ordinea art. 274 CPP a materialelor

privind conducerea la 12.02.2016 de către Pulbere Dumitru a mijlocului de transport

de model Vaz-2101, cu n/î XXXXXXXX, în stare de ebrietate, susținând că are

influență asupra persoanelor publice din cadrul IP Dondușeni și Procuraturii

Dondușeni în procedura cărora se afla cauza penală nr. 2016110059 de acuzare a lui

Pulbere Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

cu scopul de a-i determina pe aceștia de a înceta procesul penal nominalizat și

restitui lui Pulbere Dumitru permisul de conducere, acțiuni ce intră în obligațiile de

serviciu a acestora, a pretins de la ultimul bani în sumă de 13.000 lei, iar la 26.02.2016

aproximativ pe la orele 14.45 a primit personal în biroul său de serviciu amplasat la

1

etajul 2 al Inspectoratului de Poliție Dondușeni din or. Dondușeni str. Independenței

43, de la Pulbere Dumitru mijloace bănești extorcate în sumă totală de 13.000 lei, fapt

după care a fost reținut de către colaboratorii DGT Nord a CNA.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Grigor R. a fost calificată de drept în baza art. 326 alin. (1) Cod penal și

anume – traficul de influență, cu următoarele semne de calificare – pretinderea,

acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și pentru o altă persoană, de către o

persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau

nu săvârșite.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- instanța de judecată greșit a constatat și apreciat acțiunile inculpatului,

deoarece în ședințele de judecată nu a fost stabilit și dovedit traficul de influență,

precum nu a fost stabilit asupra cui are influență Grigor R. și dacă o are;

- inculpatul a fost provocat pentru a săvârși infracțiunea, fapt dovedit prin

aceea că toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu mari încălcări, iar

martorul Pulbere D. a dat depoziții mincinoase, fiind instruit și susținut de

colaboratorii CNA;

- probele prezentate de către partea acuzării nu dovedesc acel fapt că

inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, dar confirmă că a fost o provocare din

partea colaboratorilor CNA prin intermediul lui Pulbere D.

fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

instanță a apreciat corect probele și circumstanțele cauzei, ajungând corect la

concluzia privind vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate ca fiind

dovedită.

Cercetând probele administrate la caz instanța de apel a conchis, că prima

instanță corect a reținut ca dovedită fapta inculpatului atât sub aspectul elementului

material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, încadrând juridic corect

acțiunile săvârșite, în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, soluție ce se bazează pe

declarațiile inculpatului, martorilor Pulbere D., Barbăscumpă V., precum și

materialele scrise: procesul-verbal de primire a denunțului din 18.02.2016, de la

Pulbere D. (f.d. 3 v.1); acte procesuale privind inițierea și dispunerea efectuării

măsurilor speciale de investigație (f.d. 14; 39; 41; 56; 58; 75; 77 v. 1); procesul-verbal

privind controlul transmiterii banilor din 26.02.2016, în sumă de 13.000 lei, de la

Pulbere D. către Grigor R. (f.d. 16 v. 1); certificat bancar nr. 227 din 25.02.2016

eliberat de către filiala nr. 4 a BC „FinComBank” (f.d. 17-35 v. 1); ordonanța

procurorului privind încetarea măsurilor speciale de investigație din 29.02.2016 (f.d.

36 v. 1); ordonanța procurorului privind legalitatea măsurii speciale de investigație

2

din 29.02.2016 (f.d. 37 v. 1); procesul-verbal de consemnare a rezultatelor

interceptării și înregistrării comunicărilor și a imaginilor din 26.02.2016 prin care

constată acțiunile, inclusiv stenograma discuțiilor care au avut loc între Pulbere D. și

Grigor R. la 22.02.2016, și la momentul transmiterii banilor în sumă de 13.000 lei la

26.02.2016 (f.d. 44-48 v. 1); ordonanță procurorului privind pertinența probelor

pentru cauza penală din 29.02.2016 (f.d. 49 v. 1); procesul verbal de examinare și

transcriere pe un suport aparte a comunicărilor și imaginilor din 29.02.2016 (f.d. 54 v.

1); încheierea Judecătoriei Bălți din 29.02.2016 privind constatarea respectării

cerințelor legale la efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor, și a

imaginilor desfășurate la 22.02.2016 și 26.02.2016 pe cauza penală nr. 2016970111 (f.d.

51 v. 1); procesul verbal din 29.02.2016 privind efectuarea măsurii speciale de

investigații interceptare și înregistrare a comunicărilor efectuate la telefonul mobil cu

nr. 079998901 ce se află în posesia lui Grigor R., la care sunt anexate stenograma

discuțiilor care au avut loc între Pulbere D. și Grigor R. la 24.02.2016, 25.02.2016,

26.02.2016 (f.d. 63-66 v. 1); ordonanța procurorului privind pertinența probelor

pentru cauza penală din 01.03.2016 (f.d. 67 v. 1); procesul verbal de examinare și

transcriere pe un suport aparte a comunicărilor din 02.03.2016 (f.d. 69 v. 1);

încheierea Judecătoriei Bălți din 02.03.2016 privind constatarea respectării cerințelor

legale la efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor efectuate la telefonul

mobil nr. 079998901 ce se află în posesia lui Grigor R., pe cauza penală nr.

2016970111 (f.d. 71 v. 1); procesul-verbal din 29.02.2016 privind efectuarea măsurii

speciale de investigații de interceptare și înregistrare a comunicărilor efectuate la

telefonul mobil cu nr. 062055186 ce se află în posesia lui Pulbere D., la care sunt

anexate stenogramele discuțiilor ce au avut loc între Pulbere D. și Grigor R. la

24.02.2016, 25.02.2016 și 26.02.2016 (f.d. 84-87 v. 1); ordonanța procurorului privind

pertinența probelor pentru cauza penală din 01.03.2016 (f.d. 88 v. 1); procesul verbal

de examinare și transcriere pe un suport aparte a comunicărilor din 02.03.2016 (f.d.

90 v. 1); încheierea Judecătoriei Bălți din 02.03.2016 privind constatarea respectării

cerințelor legale la efectuarea interceptării și înregistrării comunicărilor efectuate la

telefonul mobil nr. 062055186 ce se află în posesia lui Pulbere D., pe cauza penală nr.

2016970111 (f.d. 92 v. 1); ordonanța din 12.03.2016 de recunoaștere și anexare a

corpurilor delicte la cauza penală; procesul-verbal de cercetare la fața locului din

26.02.2016, efectuată în biroul de serviciu din incinta IP Dondușeni, în cadrul căreia

au fost depistate și ridicate mijloacele bănești în sumă de 13.000 lei (f.d. 110-111 v. 1);

procesul-verbal de examinare a documentului din 12.03.2016 (f.d. 96 v. 1); ordonanța

din 12.03.2016 de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală (f.d. 97

v. 1); procesul-verbal de reținere a lui Grigor R. din 26.02.2016 (f.d. 101-102 v. 1);

procesul-verbal de examinare a documentului din 26.02.2016 (f.d. 113-152 v. 1);

procesul-verbal de examinare a documentului din 26.02.2016 (f.d. 154-160 v. 1);

procesul-verbal de examinare a documentului din 26.02.2016 (f.d. 161-166 v. 1).

În opinia instanței de apel, cu toate că inculpatul vina în comiterea infracțiunii

nu a recunoscut-o, probele administrate la caz dovedesc vinovăția ultimului în

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și anume pretinderea și primirea

3

mijloacelor bănești estorcate în sumă de 13.000 lei de la Pulbere D., iar prima instanță

corect a apreciat critic poziția inculpatului referitor la nerecunoașterea vinei,

deoarece vine în contradicție cu materialele cauzei penale.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță motivat a argumentat

poziția sa referitor la inexistența provocării în cauza dată, fiind cert constatat faptul

că inculpatul a pretins suma de 13.000 lei până la implicarea la caz a colaboratorilor

organelor de drept, din care motiv au fost susținute concluziile la alegațiile invocate

de către partea apărării sub acest aspect.

În instanța de apel de către partea apărării nu a fost motivată necesitatea

audierii martorului Pulbere D. după cum prevede art. 413 alin. (4) Cod de procedură

penală, deoarece după cum rezultă din materialele cauzei penale, martorul dat a fost

audiat în ședința instanței de fond, unde inculpatului și apărătorului le-a fost oferit

timpul și mijloacele necesare de a-i pune întrebări și de a elucida toate chestiunile

care-i interesează, respectiv din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă, că

partea apărării s-a folosit de acest drept.

Cât privește pedeapsa aplicată, instanța de apel a considerat-o ca fiind stabilită

în corespundere cu prevederile legale, ținând cont că inculpatul a comis o infracțiune

mai puțin gravă, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni de către ultimul,

lipsa circumstanțelor agravante, este căsătorit, are la întreținere un copil minor, la

locul de muncă se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, astfel pedeapsa

stabilită va asigura scopul corectării și reeducării condamnatului.

către avocatul Tetiu V. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora cu

achitarea lui Grigor R.

În motivarea recursului invocă:

- hotărârile adoptate la caz sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele de

judecată nu au pătruns în esența cauzei date și au pus la bază probele părții acuzării,

ce sunt declarative;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu a stabilit toate circumstanțele cauzei;

- în speța dată lipsește componența de infracțiune imputată inculpatului, adică

în acțiunile săvârșite de inculpat lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de

art. 326 alin. (1) Cod penal și anume elementele materiale – primirea banilor,

estorcarea și acceptarea serviciilor, momente nestabilite la caz;

- faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece

inculpatul a dorit a deconspira persoana care s-a prezentat la el pentru a-l corupe,

însă nu a avut posibilitate de a-și duce până la capăt intenția.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

este motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ce nu

este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu conține indicii unor

erori de drept. Partea acuzării consideră, că hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederilor

4

art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cumulul de probe a fost apreciat prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, coroborând și confirmând săvârșirea de

către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

Deși recurentul, nu indică expres temeiurile de drept din cele prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, ce l-au determinat pentru a declara prezentul

recurs, însă din conținutul acestuia Colegiul atestă, că autorul își exprimă dezacordul

cu decizia instanței de apel invocând, că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, în speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate, totodată

reieșind din probele prezentate consideră că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Prin urmare, în asemenea abordări, instanța de recurs desprinde că

recurentul semnalează cazurile de casare stipulate la pct. 6), 8) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, apărătorul inculpatului invocă precum că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă această critică

nu a fost desfășurată în argumentele recursului declarat, neindicând concret asupra

căror argumente esențiale la caz nu s-a expus această instanță.

Colegiul penal, analizând subsidiar textul deciziei recurate constată, că instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de

către prima instanță, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra

argumentelor principale invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și

motivele pe care se întemeiază soluția. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța

de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt și de

drept reținută, corect concluzionând că aceasta se circumscrie încadrării juridice în

baza art. 326 alin. (1) Cod penal, fiind săvârșită anume de către inculpatul, Grigor R.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră, că de fapt invocările recurentului

sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, poartă un caracter declarativ, fără a fi desfășurate pe larg și

motivate prin ce anume s-a admis eroarea de drept semnalată.

5

Totodată, instanța de recurs reține, că autorul recursului semnalează în

prezenta speță concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă, din argumentele invocate ale recursului

declarat se constată, că în opinia părții apărării, în acțiunile inculpatului lipsește

latura obiectivă a infracțiunii imputate, și anume elementul material traficul de

influență. Deci, în atare împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt,

apărătorul inculpatului în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii

elementelor infracțiunii traficul de influență în acțiunile inculpatului, solicitând în

cele din urmă achitarea ultimului. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a

temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se

subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o

argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar menționat în

textul recursului declarat.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal și anume –traficul de

influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și pentru o

altă persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice,

pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, Grigor R., în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Din textul recursului, se reține că unul din argumentele de bază ale recursului

declarat este că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii

imputate ultimului, care este prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal și anume

elementele materiale a infracțiunii de trafic de influență, ce se realizează în

6

următoarele modalități: primirea banilor-care se înmânează; estorcarea de bani și

acceptarea de servicii, modalități ce nu au fost stabilite și dovedite în cauza dată,

alegații pe care Colegiul penal le consideră nefondate.

Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurent și menționate mai sus,

Colegiu specifică, că potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de alin. (1) art. 326 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bani,

de titluri de valoare, servicii, privilegii alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau

pentru o altă persoană. Astfel, acțiunea prejudiciabilă expusă la alin. (1) art. 326 Cod

penal vizează în mod alternativ următoarele trei modalități normative:

- pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență;

- acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență;

- primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență.

Infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 326 Cod penal este o infracțiune formală

și se consideră consumată din momentul comiterii uneia dintre modalitățile

normative care desemnează fapta de trafic de influență, adică din momentul

pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a remunerației ilicite.

La caz, pretinderea banilor se confirmă prin procesul-verbal de primire a

plângerii (f.d. 3 v. 1), unde martorul Pulbere D., fiind preîntâmpinat pentru

răspunderea penală pentru denunț fals, conform art. 311 Cod penal, a specificat că

anume Grigor Ruslan a solicitat suma de 13.000 lei, pentru ca să nu fie atras la

răspundere pentru faptul conducerii automobilului în stare de ebrietate. De

asemenea, faptul pretinderii banilor se confirmă și prin declarații martorului Pulbere

D., date în cadrul ședinței de judecată (f.d. 5-12 v. 2), unde acesta a menționat că:

„Noi am discutat și ca să nu fiu supus pedepsei penale Grigor mi-a propus să rezolvăm totul

cu 13.000 lei și s-o pregătesc, și să-l sun sau el o să mă sune”… „Grigor mi-a spus 13.000 lei

în șoaptă”.

Referitor la acceptarea banilor, instanța de recurs menționează, că aceasta

presupune consimțirea sau aprobarea expresă, sau tacită de către corupt a obiectului

remunerației ilicite etalat de către corupător. În ipoteza acceptării, inițiativa aparține

în exclusivitate corupătorului. Astfel, acceptarea presupune realizarea unor acțiuni

cu caracter bilateral, corelativ. Sub aspect cronologic, acceptarea întotdeauna

urmează unei acțiuni săvârșite din partea corupătorului. Deci, reieșind din denunțul

din 18.02.2016, după ce a solicitat suma menționată mai sus, inculpatul i-a spus

ultimului când va avea toată suma necesară să-l găsească, iar din declarațiile

martorului Pulbere D. (f.d. 6 v. 2) acesta a specificat că: „Eu am venit, am adus banii,

am așteptat vreo 2 ore, apoi am spus că banii sunt în mașină și mi-a spus să mă duc să-i iau

și să-i aduc, eu am adus și i-am pus banii sub carte cum a indicat Grigor Ruslan, acolo și i-

am pus”. Din aceste declarații rezultând și faptul primirii banilor solicitați de către

inculpat de la Pulbere D., pentru a-i hotărî întrebarea pentru a-i ameliora situația

7

ultimului, de a nu-l priva de dreptul de a conduce și a nu-l lipsi de permis de

conducere.

Probele menționate supra coroborează și cu Anexa nr. 2 la procesul-verbal de

consemnare a rezultatelor interceptării și înregistrării a comunicărilor, și imaginilor

cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice speciale din 26 februarie 2016 în cadrul

prezentei cauze penale și anume stenograma discuției între Pulbere D. și inculpatul

Grigor R. Analizând discuția dintre aceste persoane, deși nu este menționat direct că

inculpatul a solicitat suma de 13.000 lei, Colegiul penal consideră, că din înlănțuirea

logică a acestor discuții rezultă o concluzie univocă că inculpatul a acceptat suma de

13.000 lei și a primit-o, promițându-i că va vorbi și totul va fi normal, instruindu-l

chiar și cum să se comporte și ce să spună, Pulbere D. în cazul dat, fapt ce întemeiat a

permis instanțelor de fond de a ajunge la concluzia justă privind vinovăția lui Grigor

R. în comiterea infracțiunii de trafic de influență.

Privitor la argumentul invocat de către apărător, precum că în speță banii nu au

fost primiți de către inculpat, nefiindu-i înmânați și fapt ce nu s-a stabilit în prezenta

cauză, instanța de recurs relevă, că primirea nu se limitează neapărat la preluarea

manuală de către corupt a obiectului remunerației ilicite. Primirea poate fi realizată

și prin lăsarea bunurilor ce constituie remunerația ilicită într-un loc indicat de către

corupător, de unde se vor putea prelua oricând de către corupt, fapt incident și în

cauza deferită judecării, deoarece martorul Pulbere D. a relatat că: „La 26.02.2016

când am transmis banii lui Grigor, el a văzut, se afla alături de mine și mi-a spus să-i pun

sub carte în dulap” (f.d. 18 v. 2). Cât privește celelalte modalități de realizare a

infracțiunii de trafic de influență menționate de către apărător, ce nu au fost stabilite

în speță și anume estorcarea de bani și acceptarea de servicii, acestea nici nu au fost

imputate inculpatului în actul de învinuire și nici nu au fost constatate de către

instanțele de fond, ca modalități de realizare a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(1) Cod penal, din care considerent Colegiul penal apreciază criticile invocate de

către recurent în acest sens, ca neîntemeiate.

În partea ce ține de alegațiile părții apărării invocate în recursul ordinar

declarat, precum că inculpatul a dorit de a deconspira persoana ce s-a prezentat la el

pentru a-l corupe, însă nu a avut posibilitatea de a-și duce intenția până la capăt

fiind reținut, Colegiul notează, că acestea au fost obiect de discuție în cadrul

examinării cauzei în instanțele de fond și întemeiat au fost apreciate ca o metodă de

apărare și eschivare de la răspundere penală. Astfel, instanța de recurs menționează,

că în urma lăsării de către Pulbere D. a sumei de 13.000 lei în locul indicat de către

Grigor R., ultimul nu a întreprins măsuri pentru a reține corupătorul, inclusiv de a

anunța prin telefon unitatea de gardă, precum a mai făcut anterior, potrivit

ordonanței din 12.02.2016 privind pornirea urmăririi penale conform art. 325 alin. (1)

Cod penal pe faptul coruperii active de către Bătrînac V., la data de 12.02.2016 (f.d.

25 v. 1). De asemenea, inculpatul a avut posibilitate reală de a anunța conducerea

inspectoratului de poliție Dondușeni despre faptul influenței necorespunzătoare de

către Pulbere D., până la data de 26.02.2016, ultimul care îl ruga pentru a rezolva

cumva problema lui, pentru a nu ajunge cauza în judecată, după cum rezultă din

8

declarațiile inculpatului și martorului Pulbere D. Respectiv, evitarea unor convorbiri

directe și mai detaliate asupra sumei pretinse, iar după ce a acceptat și primit suma

pretinsă de la Pulbere D., i-a permis acestuia să iasă din birou și să plece, luându-și

rămas bun unul de la altul, toate acestea indică la intenția inculpatului de a comite

infracțiunea imputată.

De asemenea, Colegiul remarcă, că instanțele de fond au examinat și s-au expus

argumentat, just considerând ca neîntemeiată versiunea părții apărării, precum că la

caz a avut loc o provocare, ținându-se cont de acel fapt că provocarea apare atunci

când ofițerii implicați (colaboratori a organelor de drept sau persoane care

acționează la indicațiile și instrucțiunile acestora), nu se limitează la investigarea

activității criminale într-o manieră pasivă, dar exercită astfel de influență asupra

subiectului, încât să-l determine la comiterea unei infracțiuni ce altfel nu ar fi fost

comisă, pentru a face posibilă săvârșirea unei infracțiuni și probarea ei în scopul

acuzării. Totodată, din lucrările cauzei se atestă, că colaboratorii CNA și Pulbere D.

nu au exercitat o influență asupra inculpatului, încât să-l determine la comiterea

infracțiunii de trafic de influență, iar suma de 13.000 lei a fost pretinsă de către

Grigor R., până la implicarea la caz a colaboratorilor organelor de drept. Prin

urmare, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu este incidentă situația de

provocare a inculpatului la comiterea infracțiunii, invocată de partea apărării.

În aceeași ordine de idei, în opinia Colegiului penal, în prezentul proces penal

și-a găsit confirmare și prezența laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (1) Cod penal, în acțiunile inculpatului, deoarece învederând considerentele

menționate mai sus, ultimul a dat dovadă de intenție directă având la bază un scop

calificat și anume de a-l face pe factorul de decizie, adică ofițerul de urmărire penală

ce investiga cauza penală în privința lui Pulbere D. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 Cod penal, să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției

sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită, respectiv scop care nu

era necesar ca să se realizeze efectiv.

Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu

se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs

invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea.

În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs

careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către autorul recursului ordinar deferit spre examinare.

Astfel, dat fiind faptul că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

9

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tetiu Veaceslav

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Grigor Ruslan Xxxxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 22 martie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10