1ra-111/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-111/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-111/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatei Dones Alexandra, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Dones Alexandra

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 29.08.2014 - 09.09.2015;

instanța de apel: 02.11.2015 - 13.09.2016;

instanța de recurs: 04.11.2016 - 15.02.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Al-dra învinuită în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, a fost achitată

deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

Dones Al-dra a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei.

În temeiul art. 96 Cod penal, instanța de judecată a amânat executarea

pedepsei în privința inculpatei, până la atingerea copilului minor Dones A. (a.n.

02.09.2012), a vârstei de 8 ani.

Conform prevederilor art. 227 alin. (2) pct. 1), 229 Cod de procedură

penală, în legătură cu starea materială precară a familiei inculpatei, care este

invalidă de gradul - II și are la educație și întreținere un copil minor,

neîncadrarea în câmpul muncii, a fost eliberată de plata cheltuielilor judiciare,

care au fost trecute în contul statului.

1.2. Prin aceiași sentință au fost condamnați Vaslian V. și Baraghin Al., în

privința cărora hotărârile judecătorești nu se contestă.

1

faptul că, pe parcursul lunii decembrie 2013, în timpul nopții, în urma unei

înțelegeri prealabile și împreună cu Baraghin Al. și Vaslian V., având scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns prin ușa de la intrare

în casa lui Mîrza A. situată în or. Cimișlia, str. Decebal 45/3, de unde au sustras

pe ascuns: un televizor de model ,,Samsung”, un monitor pentru calculator de model

„Samsung”, două procesoare pentru calculator de model „Samsung”, un video-casetofon

de model ,,Vitek”, un ventilator de model „Vitek”, un audio-casetofon, un ceainic de

model „Vitek”, 2 tablouri, o masă din lemn pentru televizor, un covor cu dimensiunile 2

x 3 m, un covor cu dimensiunile 0,5 x 0,5 m, două scaune, un aparat de suc, o pernă

decorativă, 2 ceasuri, 2 boxe pentru calculator de model „Genius”, un tuner de la antena

de satelit de model „Focus Star”, un set de veselă, 50 casete video, 12 seturi cearșafuri

pentru dormitor, 35 de prosoape, o scurtă din blană pentru dame, 10 perechi de pantaloni

bărbătești, 7 fuste pentru dame, 20 maiori bărbătești, 10 cămăși, 5 plăpumi, pricinuindu-

i astfel părții vătămate o pagubă materială în sumă de 25 595 lei.

Tot ea, în luna decembrie 2013, ziua concretă nefiind stabilită de către

organul de urmărire penală, Dones Al-dra aflându-se în casa cet. Dănuță N.

situată pe str. Traian, 28, din or. Cimișlia, în timpul ce făcea curățenie, având

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns dintr-

un sacou aflat în dulap un inel din aur cu greutatea de 6 gr, proba 959, în sumă

de 3 150 lei, un lănțișor din aur cu greutatea 11,9 gr, proba 959, în sumă de 6 247

lei și un pandantiv din aur cu greutatea 3 gr, proba 959, în sumă de 1 575 lei,

pricinuindu-i părții vătămate o pagubă materială în sumă totală de 10 972 lei.

casarea acesteia în partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de condamnarea la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru

femei, iar în temeiul art. 96 Cod penal să-i fie amânată executarea pedepsei, până

la atingerea de către copilul minor Dones A a.n. 2012, a vârstei de 8 ani.

În motivarea apelului declarat acuzatorul de stat a invocat că, instanța de

judecată nu a ținut cont de pertinența, concludența, utilitatea și veridicitatea

tuturor probelor acumulate și examinate în cadrul ședinței judiciare din punct de

vedere al coroborării lor, prin care s-a confirmat vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, instanța și-a întemeiat concluziile de achitare a inculpatei bazându-

se exclusiv pe declarațiile acesteia, care sunt insuficiente, incomplete și

contradictorii, dând o apreciere subiectivă a declarațiilor părții vătămate,

martorilor, cât și inculpatului Baraghin Al. depuse în cadrul urmăririi penale cât

și alte probe obiective.

13 septembrie 2016, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința și

2

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Dones Al-dra a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) d) Cod

penal, la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită, i-a fost cumulat

parțial pedeapsa numită în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind

condamnată definitiv la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru

femei.

Conform prevederilor art. 96 Cod penal, s-a dispus amânarea executării

pedepsei până la atingerea de către copilul minor Dones A. a.n. 02.09.2012, a

vârstei de 8 ani.

În rest sentința a fost menținută.

instanță pronunțând o sentință de achitare a lui Dones Al-dra, pe capătul de

învinuire adus în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, nu a făcut o justă

apreciere a probelor prezentate și cercetate în cadrul ședinței de judecată și astfel

în mod eronat a hotărât achitarea inculpatei pe episodul menționat.

Instanța de apel, analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală

și apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că

inculpata Dones Al-dra a săvârșit și infracțiunea imputată ei pe episodul furtului

de la Mîrza A.

Instanța de apel a reținut că, necăutând la faptul că inculpata nu a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii imputate ei, pe episodul menționat,

vina acesteia este demonstrată pe deplin prin cumulul probelor prezentate și

cercetate în prima instanță și verificate în instanța de apel cum ar fi: - declarațiile:

inculpatei (f.d. 166 vol. III), inculpaților Vaslian V. (f.d. 164-165 vol. III) și Baraghin

Al. (f.d. 167-168 vol. III); părții vătămate Mîrza A. (f.d. 124 vol. III); martorului

Postolachi Iu. (f.d.137 vol. III); martorului Cucereanu L. (f.d. 128 vol. III); - plângerea

cet. Mîrza A. din 23.12.2013 depusă la IP Cimișlia (f.d. 75 vol. I); - declarațiile

bănuitului Baraghin Al. (f.d. 63 - 34 vol. IV); - informația nr. 3159 înregistrată la

23.12.2013 în R-2 al IP Cimișlia (f.d. 77, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 23.12.2013, planșa fotografică, conform căreia a fost cercetat casa de locuit a

cet. Mîrza A. (f.d. 79 vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.12.2013,

planșa fotografică (f.d. 85 vol. I); - recipisa din 23.12.2013 semnată de cet. Mîrza A. (f.d.

134 vol. III); - ordonanța de refuz de începere a urmăririi penale (f.d. 170-174 vol. III).

Având în vedere cele sus menționate, instanța de apel a considerat

întemeiat și care urmează a fi reținute ca temei de casare a sentinței argumentele

apelului declarat de acuzatorul de stat.

Or, analizând probele cercetate atât la urmărirea penală, în instanța de

fond cât și în cadrul instanței de apel, așa cum a fost menționat mai sus, instanța

3

de apel a conchis că vina inculpatei a fost demonstrată pe deplin, partea acuzării

prezentând în acest sens suficiente probe pertinente, admisibile și concludente,

care în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) d) Cod penal.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, instanța de apel a ținut cont de

gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatei, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate mai sus, instanța de apel a

conchis că corectarea și reeducarea inculpatei poate avea loc prin stabilirea în

privința acesteia a unei pedepse privative de libertate prevăzute conform art. 186

alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei numită în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpata are la întreținere un copil

minor, pe care îl educă de una singură, nu este căsătorită, nu este încadrată în

câmpul muncii, circumstanțe pe care instanța le-a apreciat ca fiind atenuante,

considerând necesar de amânat executarea pedepsei inculpatei până la

împlinirea vârstei de 8 ani a copilului acesteia.

Sîrbu V. în numele inculpatei, care, invocând temei de drept prevederile art. 427

alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu

menținerea în vigoare a sentinței, invocând că inculpata a fost condamnată în

lipsa probelor ce ar indica asupra existenței componenței de infracțiune

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în acțiunile acesteia, fapt ce

indică asupra unei probleme de drept de importanță generală, abordată în cauza

respectivă, or, este inadmisibil ca inculpata să fie condamnată pentru acțiunile

ilegale pe care nu le-a comis.

Inculpata a declarat că ea nu a participat la înțelegerea prealabilă

referitoare la sustragerea bunurilor din domiciliul lui Mîrza A., iar acestea au fost

sustrase la inițiativa și prin acțiunile lui Vaslian V. și Baraghin A., prin urmare,

vinovăția inculpatei nu a fost dovedită și instanța de fond corect a ajuns la

concluzia că fapta nu a fost comisă de către ea, fiind achitată pe acest episod.

Astfel, instanța de apel incorect a reținut în acțiunile inculpatei prezența

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c)

Cod penal, or, o persoană nu poate fie condamnată pe presupuneri derivate din

pretinsele probe ale acuzării, care nu sunt concludente, pertinente nici utile.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că recurentul, de fapt, își motivează contestația prin

4

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temeiuri pentru

casarea deciziei instanței de apel pct. 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de

acord cu aprecierea probelor de către instanța de apel, indicând că Dones Al-dra

a fost condamnată în lipsa probelor ce ar indica asupra existenței componenței

de infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, or, bunurile din

domiciliul lui Mîrza A. au fost sustrase la inițiativa și prin acțiunile lui Vaslian V.

și Baraghin A., ea nu a participat la înțelegerea prealabilă referitoare la comiterea

infracțiunii pe acest episod.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica

judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

5

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul declarat de partea acuzării, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar

probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă

enunțată în pct. 4. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței în privința inculpatei Dones Al-dra și pronunțării

unei noi hotărâri în partea respectivă.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus casarea parțială a sentinței în

partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. b, c) Cod penal (episodul sustragerii bunurilor de la Mîrza A.), expunându-se

argumentat din motivul cărei erori de drept urmează a fi casată soluția primei

instanțe în partea respectivă, iar în continuare verificând minuțios toate probele

administrate și descrise în pct. 5. al prezentei decizii, a ajuns la concluzia

condamnării lui Dones Al-dra conform învinuirii înaintate prin rechizitoriu,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

În atare circumstanțe Colegiul penal conchide că, instanța de apel

pronunțând o nouă hotărâre, a cercetat toate probele prezentate de părți și, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate, iar încadrarea juridică a

acțiunilor lor este justă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul

deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și

veridicitatea acestora nu s-au stabilit.

Totodată, temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția lui Dones

Al-dra pe episodul sustragerii bunurilor de la Mîrza A., sunt neîntemeiate și se

resping, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea inculpatei prin faptul,

că învinuirea a prezentat suficiente probe (descrise în pct. 5 al prezentei decizii), care

dovedesc inclusiv participarea și vinovăția ei pe acest episod.

Colegiul penal va respinge ca neîntemeiat argumentul apărării precum că,

bunurile din domiciliul lui Mîrza A. au fost sustrase la inițiativa și prin acțiunile

lui Vaslian V. și Baraghin A., iar inculpata nu ar fi participat la înțelegerea

prealabilă referitoare la comiterea acestei infracțiuni, or, potrivit probelor anexate

la materialele cauzei, inclusiv declarațiilor inculpatei relatate în cadrul ședinței

de judecată din prima instanță și susținute în instanța de apel, toate bunurile

furate de la Mîrza A. au fost ridicare de către colaboratorii poliție de la ea de

6

acasă (f.d. 164,168, vol. III), iar potrivit declarațiilor lui Baraghin Al. relatate la

faza urmăririi penale, bunurile din casa lui Mîrza A. au fost sustrase împreună

cu Vaslian V. și concubina acestuia Dones Al-dra (f.d. 104, vol. I, 63,64, vol. IV).

Astfel, de către instanța de recurs nu pot fi reținute alegațiile recurentului

în partea ce ține de lipsa probelor ce ar indica asupra existenței componenței de

infracțiune prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în acțiunile lui

Dones Al-dra, or, prima instanță la pronunțarea sentinței s-a bazat exclusiv pe

declarațiile inculpatei, care sunt insuficiente, incomplete și contradictorii, dând

totodată o apreciere subiectivă declarațiilor părții vătămate, martorilor, cât și

inculpatului Baraghin Al. relatate în cadrul urmăririi penale cât și alte probe

obiective.

Prin urmare, afirmația recurentului, precum că instanța de apel incorect și

unilateral a apreciat probele punându-le la baza hotărârii de condamnare a

inculpatei pe episodul încriminat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, nu

poate fi reținută ca temei de admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe

acestea au fost adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate

de instanța inferioară în modul corespunzător.

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei

rezultă că, instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvârșirii

infracțiunilor de către inculpata Dones Al-dra, descriindu-le în partea

descriptivă, ulterior, motivându-și concluzia de vinovăție a acesteia.

Temei de a pune la îndoială legalitatea acestor concluzii nu este.

Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanța inferioară și careva îndoieli

privind corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel, pe deplin le-a

examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin.

(2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală s-a pronunțat detaliat asupra

motivelor admiterii apelului declarat.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu

poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai

temeiurile de drept.

Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept in speța nominalizată nu s-

au stabilit.

Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, invocat în recursul ordinar declarat, Colegiul atestă că, o astfel

de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și

7

întemeiată concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatei

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind necesară

o reinterpretare (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr.

26564/1995).

Mai mult ca atât, recursul ordinar nu conține o motivare în baza cărei

norme urmau a fi încadrate acțiunile inculpatei Dones Al-dra decât cele

incriminate, enunțate supra, respectiv în situația în care inculpata nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal nu întrevede

necesitatea expunerii asupra reîncadrării acțiunilor inculpatei într-o altă normă

penală.

Reieșind din argumentele sus-menționate, instanța de recurs conchide că

în speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatei Dones Al-dra a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acesteia corect fiind încadrată în

prevederile art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal. Prezența în acțiunile

inculpatei atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă ale acestei infracțiuni,

au fost demonstrate prin probele enumerate și descrise în pct. 5. al prezentei decizii,

acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședinței instanței de

apel.

Astfel, Colegiul conchide că faptelor săvârșite de către Dones Al-dra li s-a

dat o apreciere și încadrare juridică corectă, temeiuri de a interveni în hotărârea

judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sîrbu Violeta în

numele inculpatei Dones Alexandra, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Dones Alexandra ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8