1ra-139/2017 — art. 264 al. 1 CP

1ra-139/2017 — art. 264 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-139/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Bleandura Oleg cu avocatul său Popa Marin, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 aprilie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Bleandura Oleg XXXX, născut la XXX, originar

din or. XXXX și domiciliat în mun. XXXX, com.

XXXX, str. XXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Bleandura Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 150 unități convenționale și admisă parțial acțiunea civilă intentată de către partea

vătămată Mihaila Nicolai. S-a încasat de la SA „Grawe Carat Asigurări” în

beneficiul părții vătămate Mihaila Nicolai suma de 127097,98 lei cu titlu de

prejudiciu material. S-a încasat de la Bleandura Oleg în beneficiul părții vătămate

Mihaila Nicolai, suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

08:30, inculpatul Bleandura Oleg, conducând autocamionul de model „Iveco Ford”,

n/î „XXXX”, pe str. Tăbăcăria Veche, mun. Chișinău, a intrat cu autocamionul pe

str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău, pe care lipsește marcajul și indicatoarele 5.37.1

- 5.41.3 „Direcțiile de deplasare pe benzi”. Nu a determinat corect banda de

1

circulație, a început a efectua manevra de întoarcere, fără a ocupa poziția de lângă

axa drumului și s-a tamponat cu automobilul de model „Mercedes 220”, n/î

„XXXX”, condus de Mihaila Nicolai, care se deplasa în aceeași direcție pe banda

extremă stânga. În rezultatul accidentului, lui Mihaila Nicolai i-a fost provocată

vătămare corporală medie. La efectuarea manevrei de întoarcere, inculpatul

Bleandura Oleg a încălcat prevederile pct. 42 alin. (l), (3) al Regulamentului

circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din

13.05.2009, care prevede că: „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin

marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către

conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculelor și intervalele de siguranță necesare. Pe drumurile cu circulația dublu

sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea

carosabilului destinată circulației în sens opus” și prevederile pct. 40 alin. (l) lit. a)

al Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care prevede că: „înaintea virării la stânga sau

întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să se apropie din timp de axa drumului,

în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu circulația

în sens unic”.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Bleandura Oleg în baza art.

264 alin. (1) Cod penal, - încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale și sănătății persoanei.

3.1. Procurorul, Balan Veaceslav, solicitând casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Bleandura Oleg să-i fie aplicată

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probațiune de 2 ani, invocând

în motivare că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă or, aplicarea unei pedepse

sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

este prea blândă iar sentința urmează a fi casată;

- prima instanță nu a luat în considerare că Bleandura Oleg nu și-a recunoscut

vinovăția timp de 16 luni și nu a întreprins nici o măsură îndreptată spre recuperarea

prejudiciului cauzat părții vătămate prin infracțiunea comisă;

- în privința inculpatului Bleandura Oleg urmează să-i fie aplicată o pedeapsă

mai aspră, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport, deoarece

2

mijlocul de transport este un izvor de pericol social sporit pentru participanții la

trafic.

3.2. Partea vătămată Mihaila Nicolai, solicitând casarea parțială a sentinței în

partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care, inculpatul Bleandura Oleg să fie pedepsit mai aspru,

cu încasarea de la acesta în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune în mărime deplină de 20000 lei, invocând că:

- prima instanță corect și întemeiat a ajuns la concluzia despre vinovăția

inculpatului Bleandura Oleg privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în considerare faptul că

în acțiunile inculpatului nu sunt prezente circumstanțe atenuante care ar putea

determina coborârea până la limita de jos a pedepsei amenzii și la înlăturarea

pedepsei complementare de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport;

- este prea blândă pedeapsa stabilită în raport cu fapta comisă, urmările

provocate și atitudinea iresponsabilă a inculpatului;

- suferințele morale, au fost cauzate și de faptul că este lipsit de posibilitatea

de a se deplasa cu mijlocul de transport care i-a fost distrus, fiind nevoit să utilizeze

alte mijloace de transport alternative, contrar planurilor și aspirațiilor sale.

3.3. Avocatul Popa Marin în numele inculpatului Bleandura Oleg, solicitând

casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Bleandura Oleg să fie achitat de sub învinuirea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocând în argumentare că:

- prima instanță a dat apreciere juridică greșită circumstanțelor de fapt care au

avut loc la momentul producerii accidentului rutier or în cadrul cercetării

judecătorești toate probele cercetate demonstrează nevinovăția inculpatului;

- sentința este neîntemeiată și ilegală, nu are suport legal și probatoriu, nu este

bazată pe probe concludente, utile și pertinente, iar sentința de condamnare nu poate

fi bazată pe presupuneri;

- a avut loc o încălcare gravă a drepturilor și intereselor inculpatului garantate

de art. 6, 13 CEDO, or, declarațiile martorului Bordian Mihail demonstrează că

partea vătămată conducea automobilul cu o viteză excesivă și nu a frânat pentru a

stopa mijlocul de transport;

- organul de urmărire penală nu a examinat circumstanțele obiectiv, iar dubiile

urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului;

- motivarea sentinței este arbitrară, probele le-a interpretat intenționat greșit,

iar sentința este contrară prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, deoarece nu

s-a făcut trimitere la prevederile art. 64 pct. (31) Cod penal, fără a indica în partea

3

dispozitivă a sentinței că inculpatul dispune de dreptul de a achita amenda în termen

de 72 ore din momentul în care hotărârea devine executorie.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită

deplin prin probele acumulate la dosar, apreciate în corespundere cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

cercetate nemijlocit în ședința de judecată și verificate de către instanța de apel, cu

respectarea principiului contradictorialității și egalității armelor și anume prin:

- declarațiile părții vătămate Mihaila Nicolai (f.d. 24, 116-117, vol. I; f.d. 31,

vol. II);

- declarațiile martorului Dilimarschi Alexandru (f.d. 221-224, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.211/D din 27.01.2015, prin care se

probează că la Mihaila Nicolai s-au constatat următoarele leziuni corporale: fractura

tasată, gradul I, a corpului vertebral L5 și fractura liniară a corpului vertebral L5 cu

fragmentarea corpului vertebral, plagă contuză în regiunea supraorbitală stângă, care

a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie (f.d. 19-20, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.12.2014, în care este

indicat locul accidentului și locul amplasării unităților de transport după accident,

schița la procesul- verbal de cercetare la fața locului, și fototabelul anexat la

procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d. 5-12, vol. I).

Astfel, instanța de apel a reținut că versiunea înaintată de către partea apărării

precum că, inculpatul s-a asigurat înainte de începerea manevrei de virare la stânga

și că partea vătămată este vinovată că s-a lovit în automobilul condus de către

inculpat, constituie o modalitate de apărare și de eschivare de la răspunderea penală,

or aceste afirmații sunt combătute prin totalitatea probelor prezente la materialele

dosarului.

La fel, instanța de apel a reținut că însuși inculpatul a declarat că a decis să

vireze la stânga. La fel, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

27.12.2014, se demonstrează cu certitudine că, în locul unde inculpatul a intenționat

să vireze la stânga nu este nici o intersecție și nici un drum adiacent la stânga. Din

declarațiile inculpatului rezultă că acesta a început virarea la stânga, intenționând să

treacă pe sensul opus, cu scopul de a se întoarce pe un drum cu circulația dublu-sens,

care are cel puțin două benzi într-o direcție, circumstanțe care demonstrează că,

4

inculpatul a încălcat prevederile pct. 42 alin. (3) din Regulamentul circulației rutiere,

conform căruia, pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi

într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în

sens opus.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a stabilit că în

acțiunile inculpatului Bleandura Oleg sunt prezente toate elementele infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, sentința acesteia fiind motivată amplu și

fiind întemeiată pe cumulul de probe adminstrat la cauza penală.

Cu referire la argumentul părții apărării invocat în cererea de apel precum că,

în cadrul urmăririi penale lui Bleandura Oleg i s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil prin respingerea demersului acestuia de efectuare a expertizei autotehnice,

instanța de apel a atestat că prima instanță a admis demersul părții apărării privind

numirea expertizei autotehnice în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor și a

factorilor care au stat la baza producerii accidentului rutier, fapt confirmat prin

încheierea primei instanțe din 01.09.2015 (f.d. 140, vol.I). În acest sens, Centrul

tehnico-criminalistic și expertize judiciare al Inspectoratului General al Poliției a

întocmit raportul de expertiză nr.8100 din 16.10.2015 (f.d. 144-148, vol. I).

În acest context, instanța de apel a notat că prima instanță a conchis corect că,

raportul de expertiză nr.8100 din 16.10.2015 nu poate fi pus la baza emiterii sentinței

în speța examinată, or fără implicarea primei instanțe, cu scopul de a respecta dreptul

părților la apărare, experților le-au fost puse întrebări care se refereau la date fixe

„47-49 km/h”, „momentul declanșării obstacolului pentru circulație și pînă la

momentul tamponării timp de 1 minut”, „a observat obstacolul pentru circulație la

o distanță de 10-20 metri de la începutul intersecției”, date referitoare la distanță și

timp, care nu rezultă din măsurători cu aparate destinate acestui scop, dar își au

originea în percepția subiectivă a celui care a comunicat datele respective. Astfel,

instanța de apel a indicat că prima instanță a conchis corect de a nu se baza pe datele

referitoare la distanță și timp, care sunt diferite în dependență de percepția subiectivă

a fiecărei persoane, dar nu rezultă din măsurători exacte cu mijloacele destinate

acestui scop.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și

argumentul părții apărării precum că, urmărirea penală a fost efectuată superficial și

tendențios, fără a administra suficiente probe referitoare la învinuire, încălcându-i

lui Bleandura Oleg dreptul la un proces echitabil, or contrar celor invocate de către

partea apărării, instanța de apel nu a constatat încălcarea legii penale și procesual

penale de către organul de urmărire penală în legătură cu cazul dat, iar apărarea nu

a prezentat probe în acest sens, dar s-a rezumat la a enunța argumente declarative.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și motivele părții

apărării, precum că declarațiile martorilor Bordeian Mihail și Cucoș Vitalie

5

demonstrează nevinovăția inculpatului și acțiunile/inacțiunile părții vătămate, care a

condus mijlocul de transport fără o prudență sporită or, reieșind din declarațiile

martorilor Bordeian Mihail, Doroș Tudor și Cucoș Vitalie, instanța de fond a conchis

corect că, acestea sunt utile doar în partea care acestea se referă la numărul de benzi

și faptul producerii accidentului, deoarece martorii respectivi au comunicat date

referitor la timp (Doroș Tudor - 3-5 secunde), distanță (Doroș Tudor - 700 metri) și

viteză (Bordeian Mihail 100 km/h), iar aceste date sunt rezultatul percepției

subiective a persoanei. Datele respective pot fi stabilite doar prin măsurări cu aparate

și/sau metode speciale. Prin urmare, instanța de apel a considerat corectă concluzia

primei instanțe precum că la emiterea sentinței nu pot fi luate în considerare probe

care sunt bazate pe percepția subiectivă a persoanei referitor la distanță și timp.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul părții apărării

precum că, instanța de fond a încălcat prevederile legii procesual penale, deoarece

nu a făcut trimitere la prevederile art. 64 pct. (31) Cod penal, or această omisiune nu

constituie temei legal de casare sau modificare a sentinței primei instanțe și în afară

de aceasta, nu-1 privează pe inculpat de dreptul de a executa prevederile legale

respective, indiferent dacă acest fapt a fost indicat sau nu în sentință.

Cu referire la cererile de apel declarate de către partea acuzării și de către

partea vătămată, în care a fost criticată sentința în partea stabilirii pedepsei, instanța

de apel a menționat că argumentele invocate în acestea sunt neîntemeiate, or la

stabilirea pedepsei prima instanță corect a ținut cont de impactul faptei prejudiciabile

asupra victimei, de circumstanța atenuantă stabilită în privința inculpatului, de faptul

că infracțiunea săvârșită, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, este o

infracțiune mai puțin gravă și reieșind din limitele maxime și minime ale pedepsei

stabilite de art. 264 alin. (1) Cod penal, precum și din faptul că, inculpatul nu a

manifestat dorința de a executa munca neremunerată în folosul comunității, prima

instanță corect a hotărât ca lui Bleandura Leonid să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă, fără aplicarea pedepsei complementare alternative.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate și

argumentele precum că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, datorită

pericolului social sporit al infracțiunii comise și că pedeapsa aplicată nu va contribui

la realizarea scopului pedepsei penale, or reieșind din principiul individualizării

pedepsei potrivit prevederilor art.75-78 Cod penal, instanțele judecătorești în toate

cazurile vor aplica o pedeapsă echitabilă, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

6

Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată de către prima instanță

inculpatului sub formă de amendă - 150 de unități convenționale, este una ce implică

o suferință pe măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare și corijare,

pedeapsa dată fiind și de natură de a-l face pe inculpat să-și revizuie atitudinea față

de valorile sociale și comportamentul lui față de membrii societății.

Cu referire la criticile privind acțiunea civilă intentată în cadrul acestui proces

penal, instanța de apel a relatat că prima instanță a conchis corect de a reține

argumentul reprezentantului părții civilmente responsabile SA „Grawe Carat

Asigurări” cu referire la art. 2, 22 alin. (7) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din

22.12.2006, și anume că, nu este întemeiată suma de 142024,34 lei, deoarece se

solicită suma pentru reparație, care este nerezonabilă tehnologic (fapt confirmat prin

raport), iar părțile rămase neavariate rămân la proprietar și nu sunt transmise

asigurătorului, respectiv, prima instanță corect a stabilit suma de despăgubire pentru

deteriorarea automobilului în mărime de 125902,88 lei (167 870,50 lei (costul mediu

de piață conform raportului de evaluare) - 25% (valoarea auto reziduală)), precum și

de a încasa de la SA „Grawe Carat Asigurări” și sumele necesare tratamentului părții

vătămate.

Ce ține de prejudiciul moral, instanța de apel a notat că prima instanță a

conchis just de a ține cont de gradul suportării de către partea vătămată a suferințelor

fizice și corect a stabilit prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, de a fi încasat în

beneficiul părții vătămate, ținând cont de circumstanțele cauzei și de suferințele

fizice ale părții vătămate.

În aceeași ordine de idei, cu referire la argumentul apelantului referitor la

faptul că, suma de 5000 lei acordată de către instanța de fond nu acoperă prejudiciul

moral cauzat, instanța de apel a indicat că suma respectivă, spre deosebire de cea de

20000 lei pretinsă de către partea vătămată, este în măsură să asigure un echilibru

între îmbogățirea fără justă cauză și satisfacția echitabilă, motiv pentru care, instanța

de fond a conchis corect de a respinge în rest pretenția respectivă ca neîntemeiată.

Bleandura Oleg cu avocatul său Popa Marin, indicând temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 13) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Bleandura Oleg să fie achitat de

sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal,

invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

7

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;

- prima instanță a apreciat greșit probele administrate și cercetate în cadrul

cercetării judecătorești, deși s-a stabilit cu certitudine că acțiunile lui Bleandura Oleg

nu întrunesc elementele unei infracțiuni;

- instanța de apel a respins cerințele invocate în cererea de apel și a scanat

conținutul textului din apel, care contravine circumstanțelor de fapt ce au avut loc,

lăsând fără apreciere și interpretând diametral opus probele administrate și cercetate;

- potrivit raportului de expertiză autotehnică nr.8100 din 16.10.2015, s-a

constatat ca conducătorul automobilului de model Mercedes E200 cu n/î „XXXX”

deplasându-se cu viteza de 47-49 km/h dispunea de posibilitatea tehnică de evitare

a tamponarii obstacolului (autocamionului Iveco Ford cu n/î „XXXX”) aplicând

frânarea;

- conducătorul autovehiculului Mercedes E200 cu n/î „XXXX”, Mihaila

Nicolai, a dat declarații mincinoase, iar acuzatorul de stat le-a susținut, și le-a pus la

baza înaintării învinuirii, deși partea vătămată a încălcat grosolan prevederile pct. 3,

45 pct. (1), (2) și 47 a RCR, ca rezultat al încălcării nominalizate fără a se asigura,

fără a aplica frâna și a stopa miijlocul de transport, având o viteză excesivă, a comis

impactul cu autocamionului Iveco Ford cu n/î XXXX , care din timp a adoptat banda

extremă stânga pentru a efectua manevra de întoarcere, având semnalizatorul stâng

pus în funcțiune, iar conducătorul automobilului Mercedes în situația dată urma a se

conforma cerințelor pct. 52 alin. (1) a RCR, conform căruia vehiculele se depășesc

numai pe stânga. Ca excepție vehiculele ale căror conducători au semnalizat intenția

de a schimba direcția spre stânga și au început efectuarea acestei manevre ... se

depășesc pe dreapta, dacă pentru aceasta exista spațiu suficient;

- instanța de apel își motivează decizia punând la bază declarațiile martorului

acuzării Dilimanschi Alexandru, care la urmărirea penală nu a fost audiat, a fost adus

doar în instanța de judecată de către partea vătămată, acesta fiind un coleg de serviciu

al părții vătămate și la momentul producerii accidentului rutier nu s-a aflat la fața

locului. Însă a venit după ce circumstanțele producerii accidentului rutier au fost

examinate de agenții constatatori și numai după ce a fost telefonat de către partea

vătămată să vină, și să-i ia automobilul deteriorat de la fața locului. Raportând

declarațiile acestui martor în coraborare cu declarațiile martorilor oculari ai

accidentului rutier Bordian Mihail, Cucoș Vitalie și Doroș Tudor, care s-au aflat

nemijlocit în preajma producerii accidentului rutier, deoarece toți activează acolo, s-

au dovedit a fi eronate;

8

- declarațiile părții vătămate Mihaila Nicolai trezesc dubii privind

veridicitatea acestora, neconcordanța declarațiilor acestuia constă în faptul că

distanța de la finele intersecției pînă la locul accidentului este de 14.20 metri și nu

de 20 metri și că la întrebarea avocatului acesta a indicat că carosabilul are 3 benzi

de circulație deși acuzatorului i-a relatat despre 2 benzi;

- declarațiile de la urmărirea penală date în calitate de parte vătămată cât și

cele date în cadrul cercetării judecătorești vin în contradicție cu declarațiile primare

de la urmărirea penală date sub formă de explicații și anume: „Se deplasa pe a doua

bandă de circulație. În timpul deplasării în fața sa la o distanță de 20 metri, pe

prima bandă se deplasa un camion care brusc a schimbat direcția de deplasare și

el nu a reușit să frâneze tamponându-se cu camionul.”;

- declarațiile părții vătămate demonstrează că conducătorul Mihaila Nicolai

nu a întreprins măsurile din timp de a stopa mijlocul de transport la momentul

apariției obstacolului, și anume regulamentul circulației rutiere prevede expres că în

caz de apariție a obstacolului conducătorul urmează să întreprindă măsura de frânare

pînă chiar la limita stopării definitive, conform art. 45 (1), (2), pct. a) RCR;

- nevinovăția lui Bleandura Oleg se demonstrează prin declarațiile martorilor

Bordian Mihail, Cucoș Vitalie și Doruș Tudor, care demonstrează faptul că partea

vătămată conducea automobilul cu o viteză excesivă, nu a frânat în nici un fel pentru

a stopa mijlocul de transport în momentul aparției în cîmpul său de vizibilitate a

camionului, mai mult ca atât urma să se deplaseze pe banda nr. 2 deoarece camionul

deja se afla pe banda nr.3, în cedarea trecerii autovehiculelor ce se deplasau în sens

opus, conducătorul Bleandura Oleg a adoptat din timp banda extremă stânga înainte

de a efectua manevra de întoarcere, asigurându-se regulamentar, punând în funcție

semnalizatorul stânga;

- învinuirea se combate și prin declarațiile inculpatului Bleandura Oleg, care

nu au fost infirmate de organul de urmărire penală;

- urmărirea penală a fost efectuată superficial și tendențios, fără a fi

administrate suficiente probe în învinuirea lui;

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin refuzul în cadrul urmăririi

penale să fie dispusă efecutarea expertizei autotehnice pentru a stabili vinovăția s-

au nevinovăția inculpatului conform prevederile art. 19 alin. (3) și 254 Cod de

procedură penală;

- analizând materialele cauzei, circumstanțele producerii accidentului rutier, a

tuturor probelor cercetate, acumulate în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat

că șoferul Bleandura Oleg, nu a încălcat prevederile regulamentului circulației

rutiere, iar impactul dintre autovehicule s-a produs datorită nerespectării

Regulamentului Circulației rutiere de către conducătorul Mihaila Nicolai, fapt

confirmat prin raportul de expertizăă autotehnică nr.8100 din 16.10.2015, schema

9

accidentului rutier, procesul verbal de examinare și verificarea stării tehnice a

unității de transport, precum și a declarațiilor lui Bleandura Oleg, a martorilor oculari

ai accidentului: Bordian Mihail, Cucoș Vilalie și Doroș Tudor, din care considerent

acțiunile șoferului Bleandura Oleg nu întrunesc elementele căreiva infracțiuni;

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate și în motivarea

deciziei a utilizat argumentele procurorului, iar Bleandura Oleg a fost condamnat în

lipsa cărorva probe care ar fi demonstrat vinovăția acestuia;

- decizia instanței de apel este ilegală, or la baza acesteia au fost puse

declarațiile neveridice a părții vătămate, deși în baza acelorași declarații a fost

efectuat și raportul de expertiză autotehnică, care însă nu a fost luat în considerare

de instanța de apel, indicând că nu a elucidat toate circumstanțele producerii

accidentului rutier, prin ce instanța de apel a creat un precedent negativ, prin care

rapoartele de expertiză efectuate la solicitarea părții acuzării sunt apreciate just, iar

în speță raportul de expertiză efectuat la demersul părții apărării, pentru instanța de

apel nu a elucidat toate circumstanțele producerii accidentului rutier.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Ghervas Iurie, care a

pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, indicând astfel

cu referire la afirmațiile recurenților că fapta incriminată nu întrunește elementele

infracțiunii, ce constitue temei pentru recurs, că, judecând cauza, instanța de fond și

de apel, just au constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și,

corespunzător, corect au încadrat acțiunile făptuitorului.

În acelaș timp, din conținutul recursurilor, se evidențiază că recurenții, de fapt,

își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor însă,

motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Concomitent, a specificat că instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

Lecturând conținutul cererilor de apel, în coraport cu decizia instanței de apel,

se constată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului și

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

Invocând ca temei pentru declararea recursului art. 427 pct. 13) Cod de

procedură penală, precum că a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului, recurenții nu și-au motivat în acest sens recursul și nu au indicat care

anume lege mai favorabilă a intervenit.

10

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurenții indică ca temei pentru recurs,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 13) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspecte, Colegiul penal reține

că motivele invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, argumentând în acest context următoarele.

În privința criticilor recurenților, prin care aceștia manifestă dezacordul cu

aprecierea probelor de către prima instanță și instanța de apel, aceștia încercând să

impună propria opinie subiectivă asupra aprecierii probelor administrate în prezenta

cauză penală, relatând în acest sens că „prima instanță a apreciat greșit probele

administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești, deși s-a stabilit cu

certitudine că acțiunile lui Bleandura Oleg nu întrunesc elementele unei infracțiuni;

instanța de apel a respins cerințele invocate în cererea de apel și a scanat conținutul

textului din apel, care contravine circumstanțelor de fapt ce au avut loc, lăsând fără

apreciere și interpretând diametral opus probele administrate și cercetate; instanța

de apel își motivează decizia punând la bază declarațiile martorului acuzării

Dilimanschi Alexandru, care la urmărirea penală nu a fost audiat, a fost adus doar

în instanța de judecată de către partea vătămată, acesta fiind un coleg de serviciu

11

al părții vătămate și la momentul producerii accidentului rutier nu s-a aflat la fața

locului. Însă a venit după ce circumstanțele producerii accidentului rutier au fost

examinate de agenții constatatori și numai după ce a fost telefonat de către partea

vătămată să vină, și să-i ia automobilul deteriorat de la fața locului. Raportând

declarațiile acestui martor în coraborare cu declarațiile martorilor oculari ai

accidentului rutier Bordian Mihail, Cucoș Vitalie și Doroș Tudor, care s-au aflat

nemijlocit în preajma producerii accidentului rutier, deoarece toți activează acolo,

s-au dovedit a fi eronate; declarațiile părții vătămate Mihaila Nicolai trezesc dubii

privind veridicitatea acestora, neconcordanța declarațiilor acestuia constă în faptul

că distanța de la finele intersecției pînă la locul accidentului este de 14.20 metri și

nu de 20 metri și că la întrebarea avocatului acesta a indicat că carosabilul are 3

benzi de circulație deși acuzatorului i-a relatat despre 2 benzi; declarațiile de la

urmărirea penală date în calitate de parte vătămată cît și cele date în cadrul

cercetării judecătorești vin în contradicție cu declarațiile primare de la urmărirea

penală date sub formă de explicații și anume: „Se deplasa pe a doua bandă de

circulație. În timpul deplasării în fața sa la o distanță de 20 metri, pe prima bandă

se deplasa un camion care brusc a schimbat direcția de deplasare și el nu a reușit

să frâneze tamponându-se cu camionul; învinuirea se combate și prin declarațiile

inculpatului Bleandura Oleg, care nu au fost infirmate de organul de urmărire

penală; decizia instanței de apel este ilegală, or la baza acesteia au fost puse

declarațiile neveridice a părții vătămate, deși în baza acelorași declarații a fost

efectuat și raportul de expertiză autotehnică, care însă nu a fost luat în considerare

de instanța de apel, indicând că nu a elucidat toate circumstanțele producerii

accidentului rutier, prin ce instanța de apel a creat un precedent negativ, prin care

rapoartele de expertiză efectuate la solicitarea părții acuzării sunt apreciate just,

iar în speță raportul de expertiză efectuat întocmit în baza expertizei efectuate la

demersul părții apărării”, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că acestea nu constituie temeiuri de recurs, or, conform prevederilor

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu poate da o nouă apreciere probelor

administrate în speță, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a instanței

de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar

sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la

judecarea cauzei.

La fel, ce ține de temeiurile invocate de recurenți, prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, sub aspectul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

12

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, Colegiul penal atestă că acestea nu și-au găsit confirmarea în urma

cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 413, 414, 417 Cod de procedură penală și prin

hotărârea adoptată a menținut just sentința de condamnare a lui Bleandura Oleg în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, însușindu-i motivele, totodată pronunțându-se

asupra tuturor criticilor și examinând aspectele esențiale invocate în apelurile

declarate, iar din conținutul deciziei instanței de apel nu se indentifică careva

circumstanțe ce ar constitui eroare gravă de fapt. Totodată, se atestă cert că decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei, iar soluția instanței de apel, de

menținere a sentinței primei instanțe prin care s-a constatat că Bleandura Oleg este

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, în

acțiunile acestuia fiind determinată veridic prezența tuturor elementelor acestei

infracțiuni, soluție ce a fost întemeiată just pe cumulul de probe cercetat în prima

instanță, verificat în ședința instanței de apel (f.d. 39, vol. II), descris și în prezenta

decizie la pct. 5, probe ce au fost apreciate corect de către instanțele ierarhic

inferioare din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor conform

art. 101 Cod de procedură penală, iar temeiuri de a pune la îndoială corectitudinea

hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare sub aspectele contestate nu se indentifică

de instanța de recurs ordinar.

În același context, cu privire la alegațiile prin care afirmă că conducătorul

automobilului, partea vătămată Mihaila Nicolai avea posibilitatea de a evita imapctul

cu autocamionul condus de Bleandura Oleg și că primul este vinovat de provocarea

accidentului rutier, Colegiul penal le respinge ca neîntemeiate, or posibilitatea părții

vătămate Mihaila Nicolai de a evita impactul cu autocamionul condus de inculpatul

Bleandura Oleg, nu exclude existența încălcărilor pct. 40 alin. (1) lit. a), 42 alin. (1),

(3) din Regulamentul Circulației Rutiere, (înaintea virării la stânga sau întoarcerii,

acesta nu s-a apropiat din timp de axa drumului, în cazul circulației dublu sens și

acesta a efectuat manevra de întoarcere spre stânga ce era urmată de intrarea pe

partea carosabilului destinată circulației în sens opus, pe un drum cu circulație în

dublu sens ce avea cel puțin două benzi într-o direcție, loc unde este interzisă

intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus) constatate just de

instanțele ierarhic inferioare ca fiind comise de inculpatul Bleandura Oleg, ținând

cont de inclusiv schema locului accidentului (f.d. 12, vol. I), or în lipsa acestor

încălcari nu ar fi fost creată situația de pericol de accident rutier și nici nu ar fi dus

la survenirea acestuia.

13

Cît privește criticile recurenților, precum că „urmărirea penală a fost

efectuată superficial și tendențios, fără a fi administrate suficiente probe în

învinuirea lui, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate și în

motivarea deciziei a utilizat argumentele procurorului, iar Bleandura Oleg a fost

condamnat în lipsa cărorva probe care ar fi demonstrat vinovăția acestuia.”,

Colegiul penal notează că sunt neîntemeiate, or din materialele cauzei rezultă cert că

în prezenta speță, pe parcursul procesului penal au fost administrate suficiente probe

care demonstrează vinovăția lui Bleandura Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute

în art. 264 alin. (1) Cod penal, relatate în sentință (f.d. 2, verso, 3 vol. II), descrise și

în decizia instanței de apel (f.d. 46-47, vol. II), indicate și în prezenta decizie în pct.

5, or chiar inculpatul Bleandura Oleg fiind audiat în prima instanță (f.d. 169, vol. I)

a declarat că „ deplasându-se de pe prima bandă de circulație pe a doua și ulterior

pe a treia, a avut intenția de a se întoarce. A pornit semnalizatorul din stânga, s-a

asigurat să treacă două autoturisme care veneau din direcția opusă, din urmă a

văzut mercedesul la o distanță de 400 metri”, în condițiile în care după cum a fost

constatat corect și de instanțele inferioare, pct. 42 alin. (3) din Regulamentul

Circulației Rutiere, stipulează expres că pe drumurile cu circulația dublu sens care

au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului

destinată circulației în sens opus.

La fel, din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 47-51, vol. II), se atestă

cu certitudine că instanța de apel s-a expus argumentat și detaliat asupra chestiunilor

esențiale invocate în cererea de apel declarată de către avocat cu inculpatul

Bleandura Oleg, iar însușirea motivelor expuse în sentința primei instanțe, nu

afectează soluția corectă a instanței de apel, astfel instanța de apel n-a admis nici o

eroare în acest aspect, fapt ce este în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a statuat că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Cît privește motivul invocat de recurenți, precum că „a fost încălcat dreptul

la un proces echitabil prin refuzul în cadrul urmăririi penale să fie dispusă

efecutarea expertizei autotehnice pentru a stabili vinovăția s-au nevinovăția

inculpatului conform prevederile art. 19 alin. (3) și 254 Cod de procedură penală”,

Colegiul penal conchide că este inadmisibil, or la faza judecării cauzei în prima

instanță, la cererea avocatului Popa Marin în numele inculpatului Bleandura Oleg

(f.d. 186, vol. I), prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01

14

septembrie 2015 (f.d. 140, vol. I), a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice,

rezultatele căreia au fost consemnate în raportul de expertză nr. 8100 din 16.10.2015

(f.d. 144-148, vol. I), și asupra acestui aspect s-a expus și instanța de apel în decizia

sa (f.d. 50, vol. II), iar motive de a pune la îndoială veridicitatea acestor constatări a

instanței de apel nu se identifică de instanța de recurs ordinar, or în speță se observă

cu certitudine că în prezenta cauză penală la nici o fază a procesului penal nu au fost

admise careva încălcări ce ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului

Bleandura Oleg.

Totodată, în privința temeiului invocat de recurenți, stipulat în art. 427 alin.

(1) pct. 13) Cod de procedură penală, precum că „a intervenit o lege penală mai

favorabilă condamnatului”, Colegiul penal analizând textul recursului declarat,

conchide că recurentul nu a specificat nici un argument în susținerea temeiului

invocat, fapt ce denotă că a fost indicat pur declarativ.

invocate de recurenți ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bleandura

Oleg cu avocatul său Popa Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Bleandura

Oleg XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

15