1ra-403/17 — art. 190 alin. 2, 4 CP

1ra-403/17 — art. 190 alin. 2, 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-403/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și de avocatul său, Marin Popa, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 martie 2016 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui:

Dulgheru Ion xxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar din sat. xxx, r-nul xxx, locuitor în xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.10.2013 - 21.03.2016;

Instanța de apel: 15.04.2016 - 27.10.2016;

Instanța de recurs: 16.01.2017 - 15.02.2017.

C O N S T A T Ă:

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

(episodul din 22 iunie-25 iunie 2010, partea vătămata Cușciac Ion), fiindu-i stabilită

pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita activități financiar-comerciale pe termen de 1 an.

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal (episodul din 21.12.2010, partea vătămata Jomiru Ivan), fiindu-i stabilită

pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita activități financiar-comerciale pe termen de 1 an.

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal (episodul din 13.10.2012 și din 14.11.2012, partea vătămata Frățescu

Dumitru, Voinotinschi Andrei), fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de

3 (trei) ani în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a exercita activități

financiar-comerciale pe termen de 1 an.

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal (episodul din februarie 2011 și din decembrie 2010, partea vătămată Diacon

Oleg, Chiriac Gheorghe), fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de 4

(patru) ani în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a exercita activități

financiar-comerciale pe termen de 2 an.

1

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal (episodul din 11.12.2012, partea vătămată Rusu Vasile), stabilindu-i pedeapsa cu

închisoare pe termen de 4 (patru) ani în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități financiar-comerciale pe termen de 2 an.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial al

pedepselor stabilite, i s-a numit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen

de 8 (opt) ani în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

activități financiar-comerciale pe termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentință, i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Curții de Apel

Bălți din 26.03.2014 sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) zile, stabilindu-i

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani și 3(trei) zile în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă formulată de Jomiru Ion a fost admisă parțial. S-a încasat de la

Dulgheru Ion în folosul lui Jomiru Ion suma de 1 500 euro cu titlu de prejudiciu

material și 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

Acțiunea civilă formulată de Chiriac Gheorghe a fost admisă parțial. S-a încasat

de la Dulgheru Ion în folosul lui Chiriac Gheorghe suma de 1 500 euro cu titlu de

prejudiciu material și 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

Acțiunea civilă formulată de Rusu Vasile a fost admisă. S-a încasat de la Dulgheru

Ion în folosul lui Rusu Vasile suma de 45 000 lei și 850 euro cu titlu de prejudiciu

material.

Dulgheru Ion în perioada de timp 22 - 25 iunie 2010, aflându-se pe bd. Moscova, 1,

mun. Chișinău, sub pretextul vânzării automobilului de model BMW 520 a însușit de

la cet. Cușciac Andrei, bani în sumă de 2 130 euro și 4 600 lei, după care de la fața

locului s-a ascuns, astfel cauzându-i părții vătămate o pagubă materială considerabilă

în sumă totală de 38 238 lei.

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, după semnele calificative - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Tot el, Dulgheru Ion, la 21.12.2010, ora exactă de către organul de urmărire penală

nu a fost posibil de stabilit, în satul Ciuciuleni, r-nul Hîncești, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul procurării unui pres de balotat paie de model „Class Marcat 60” și a unui

culegător de porumb de model „Tornado”, a dobândit de la Jomiru Ivan suma de 1 500

euro la cursul BNM 1 euro - 15.92 lei, echivalentul a 23 890,50 lei, astfel cauzând părții

vătămate o daună materială considerabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii a

constituit 1 194,5 unități convenționale.

2

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal după semnele calificative - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Tot el, Dulgheru Ion, la sfârșitul lunii februarie 2011, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se la intersecția străzilor Alba-Iulia cu

Onisifor Ghibu din mun. Chișinău, lângă marketul „Linella”, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul de a-i procura tehnică agricolă, și anume unui pres de balotat

paie, a dobândit de la Diacon Oleg bani in sumă de 3 000 Euro, ceea ce constituie 46

883 lei, după care acționând cu intenție, a însușit ilicit banii primiți și cu aceștia a

dispărut într-o direcție necunoscută, neonorându-și obligațiile asumate, cauzându-i

astfel părții vătămate Diacon Oleg o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, Dulgheru Ion, pe parcursul zilei de 12 decembrie 2010, aflându-se pe str.

Coca, mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul procurării

pentru ultimul a tehnicii agricole, și anume a unui culegător de porumb, a dobândit de

la Chiriac Gheorghe bani în sumă de 1 500 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituie 25 000 lei, după care, acționând cu intenție, a însușit ilicit banii primiți și cu

aceștia a dispărut într-o direcție necunoscută, neonorându-și obligațiile asumate, prin

ce i-a cauzat părții vătămate Chiriac Gheorghe o daună materială în proporții

considerabile. În total, Dulgheru Ion a însușit mijloace bănești în sumă totală de 71 883

lei.

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (4) Cod

penal, după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

Tot el, Dulgheru Ion, la 13.10.2012, în jurul orei 11:00, în timp ce se afla pe

drumul central de la intrarea în satul Sarata Veche, r-nul Fălești, intenționat, având

scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub

pretextul perfectării actelor de înmatriculare pe un automobil de model BMW 525

TDS, contrar faptului că în drept nu avea careva împuterniciri de a presta astfel de

servicii, neavând intenția de a-și executa astfel de angajament, a primit de la Frățescu

Dumitru bani în sumă de 700 euro, care conform cursului oficial al BNM la 13.10.2012

sunt echivalenți cu 11 039 lei, pe care și i-a însușit, fără a-și executa angajamentul,

după care, cu banii însușiți, a dispărut într-o direcție necunoscută, astfel cauzându-i

părții vătămate Frățescu Dumitru o pagubă materială considerabilă în sumă totală de

11 039 lei.

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

3

Tot el, Dulgheru Ion, în perioada zilei de 14.11.2012, în timp ce se afla pe drumul

central din marginea sat. Criuleni, r-nul Ungheni, intenționat, având scopul însușirii

prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul perfectării

actelor de înmatriculare pe un automobil de model „BMW 318” pe numele lui

Voinotinschii Serghei, contrar faptului că în drept nu avea careva împuterniciri de a

presta astfel de servicii, neavând intenția de a-și onora astfel de angajament, a primit

de la Voinotinschii Serghei bani în sumă de 4 600 lei și 200 euro, care conform cursului

oficial al BNM din 14.11.2012 sunt echivalenți a 3 128 lei, pe care și i-a însușit, fără

a-și executa angajamentul asumat, după care, cu banii însușiți, a dispărut într-o direcție

necunoscută, astfel cauzându-i părții vătămate Voinotinschii Serghei o pagubă

materială considerabilă in sumă totală de 7.728 lei.

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Tot el, Dulgheru Ion Ion, la 11.12.2012, ora exactă nu a fost posibil de stabilit,

având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul

procurării și importării unui automobil de peste hotarele Republicii Moldova, a

dobândit de la Rusu Vasile bani în sumă de 45 000 lei și 850 Euro, care conform

cursului oficial al BNM constituie 13 447 lei, pe care i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții

vătămate - Rusu Vasile o daună materială în proporții considerabile în valoare de 58

447 lei.

Instanța de fond a încadrat acțiunile lui Dulgheru Ion în baza art.190 alin. (4) Cod

penal, după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

3.1. procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie recunoscut vinovat și

condamnat Dulgheru Ion în baza art. 190 alin. (2) lit. c); 190 alin. (2) lit. c); 190 alin.

(2) lit. c); 190 alin. (4); 190 alin.(4) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa:

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (epizodul din 22.06.2010) - 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de exercita activități financiar-comerciale pe termen

de 2 ani;

în baza art. 190 alin.(4) Cod penal (epizodul din luna februarie 2011) - 8 ani

închisoare cu privarea de dreptul de exercita activități financiar-comerciale pe termen

de 2 ani;

în baza art. 190 alin.(4) Cod penal (epizodul din 11.12.2012) - 8 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a exercita activități financiar-comerciale pe termen de 2 ani;

4

în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal (epizodul din 13.10.2012) - 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de exercita activități financiar-comerciale pe termen

de 2 ani;

în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal (epizodul din 21.12.2010) - 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de exercita activități financiar-comerciale pe termen

de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor stabilite, a-i

stabili pedeapsă sub formă de 12 ani închisoare cu privarea de dreptul de exercita

activități financiar-comerciale pe termen de 5 ani.

Conform art. 84 alin.(4) Cod penal prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin

Decizia Curții de Apel Bălți din 26.03.2014, a-i stabili pedeapsă definitivă de 13 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activități financiar-comerciale pe termen de 5 ani.

În motivarea acestuia a invocat că instanța de fond a calificat corect acțiunile

inculpatului Dulgheru Ion în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și 190 alin. (4) Cod penal,

însă i-a aplicat greșit prevederile art. 85 Cod penal.

Astfel, infracțiunile au fost comise de către Dulgheru Ion până la pronunțarea

Deciziei Curții de Apel Bălți din 26.03.2014, în aceste circumstanțe urmau a fi aplicate

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal.

De asemenea, a considerat că instanța de fond eronat a individualizat pedeapsa și

nu a luat în considerație că inculpatul anterior a fost condamnat pentru o infracțiune

similară, a comis mai multe infracțiuni grave, nu și-a recunoscut vinovăția, prejudiciul

material nu a fost restituit, or prin aceasta se demonstrează faptul că inculpatul nu a

făcut careva concluzii referitor la conduita sa în sensul respectării legii penale. Efectul

pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către persoanele

implicate pe caz cât și de alte terțe persoane, iar prin aplicarea unei pedepse blânde în

privința inculpatului, nu se va atinge scopul pedepsei penale de corijare a acestuia.

3.2. inculpatul, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie achitat de sub învinuirea adusă.

În motivarea apelului a indicat că pe parcursul judecării cauzei penale a înaintat

mai multe demersuri cu privire la audierea unor martori, însă instanța de fond de fiecare

dată i-a respins solicitările. A negat faptul precum că ar fi înșelat pe careva din părțile

vătămate. Totodată, nu s-a eschivat de la răspundere la nici o etapă a procesului penal,

concluziile instanței de fond fiind neîntemeiate în acest sens.

3.3. avocatul Ceachir Anatolie în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

integrală a sentinței, rejudecarea cauzei cu cercetarea probelor suplimentare (audierea

martorilor) și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Dulgheru Ion să fie achitat pe toate capetele de acuzare pe motiv că

în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunilor incriminate.

5

Totodată, conform art. 403 Cod de procedură penală, a solicitat repunerea în

termen a apelului din motivul stării sănătății confirmate prin Certificatul medical nr.

29019 eliberat la 04.04.2016, indicând că sentința a fost adusă la cunoștință la

22.03.2016, fiind confirmată prin recipisă la dosar.

În susținerea apelului a indicat că instanța de fond în pofida argumentelor înaintate

de către partea apărării privind încălcarea principiilor legalității, totalmente a ignorat

încălcările masive ale normelor legale ce reglementează desfășurarea procedurii

penale, comise de către procuror și prin urmare, a condamnat inculpatul contrar legii.

Instanța de fond a făcut o apreciere eronată a normelor de drept material și procesual,

astfel constatându-se prezența unui viciu fundamental în cadrul procesului penal, ceea

ce constituie premisă importantă pentru implicarea instanței de apel în sentința primei

instanțe sub aspectul casării acesteia.

s-a dispus:

Respingerea ca depus peste termen a apelului declarat de avocatul Ceachir

Anatolie în interesele inculpatului Dulgheru Ion.

Respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul Dulgheru Ion.

Admiterea parțială a apelului declarat de procuror, casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

Lui Dulgheru Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul din 22-25 iunie 2010, partea vătămata Cușciac

Ion), a-i stabili pedeapsa sub formă de 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe termen de 1 (un) an.

Lui Dulgheru Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul din 21.12.2010, partea vătămata Jomiru Ivan),

a-i stabili pedeapsa sub formă de 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe termen de 1 (un) an.

Lui Dulgheru Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul din 13.10.2012 și din 14.11.2012, partea

vătămata Frățescu Dumitru, Voinotinschi Andrei), a-i stabili pedeapsa sub formă de 3

(trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități

financiar - comerciale pe termen de 1 (un) an.

Lui Dulgheru Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin. (4) Cod penal (episodul din februarie 2011 și din decembrie 2010, partea

vătămată Diacon Oleg, Chiriac Gheorghe) a-i stabili pedeapsa sub formă de 8 (opt) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiar-

comerciale pe termen de 2 (doi) ani.

Lui Dulgheru Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (4) Cod penal (episodul din 11.12.2012, partea vătămată Rusu Vasile) a-i

6

stabili pedeapsa sub formă de 8 (opt) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și a exercita activități financiar-comerciale pe termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor stabilite, a-i stabili lui Dulgheru Ion

pedeapsa definitivă sub formă de de 10 (zece) ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții și exercita activități financiar – comerciale pe termen de 5 (cinci) ani,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin prezenta decizie

judecătorească, a-i adăuga parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia

Curții de Apel Bălți din 26.03.2014 sub formă de 3 (trei) zile închisoare, stabilindu-i

lui Dulgheru Ion pedeapsa definitivă sub formă de 10 (zece) ani și 3 (trei) zile

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiar -

comerciale pe termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. În motivarea soluției sale, referitor la apelurile inculpatului și avocatului

acestuia Ceachir Anatolie, instanța de apel a reținut că la 21.03.2016 a fost pronunțată

sentința atacată, iar din materialele dosarului, rezultă că în ședința de judecată a fost

prezent inculpatul Dulgheru Ion (f.d. 160, vol. VI), fiindu-i înmânată o copie a acesteia

la data pronunțării, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 173,

vol. VI). Avocatul Ceachir Anatolie, deși a fost prezent în ședința anterioară pronunțării

sentinței și cunoștea cu certitudine despre data, ora și locul petrecerii ședinței de

judecată, nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței, iar la 07.04.2016 a înaintat apel în

interesele inculpatului, peste 17 zile de la pronunțarea sentinței, cu omiterea termenului

de 15 zile prevăzut de legislația procesuală pentru declararea apelului.

Colegiul a respins solicitarea avocatului Ceachir Anatolie de a repune în termen

apelul, considerând ca fiind formale și declarative motivele invocate în acest sens.

Instanța a atestat că avocatul a anexat în calitate de confirmare certificatul medical nr.

29019, eliberat la 04.07.2016 (f.d. 189, vol. VI), pe când sentința instanței de fond a

fost pronunțată la 21.03.2016, astfel încât certificatul prezentat nu confirmă

imposibilitatea avocatului de a se prezenta în ședință, și nici nu justifică încălcarea

termenului de depunere a apelului. În ședința instanței de apel nu au fost constatate

circumstanțe noi, care ar da temei pentru repunerea în termen a apelului declarat de

partea apărării. Astfel, constatând că întârzierea a fost determinată de motive

neîntemeiate, Colegiul a considerat necesar a respinge apelul ca tardiv, fără judecarea

fondului acestuia.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și de

drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, încadrând just

acțiunile inculpatului în comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a

7

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și a două infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal,

după semnele calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

mari. Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Necătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate, Colegiul

a considerat că vinovăția acestuia în cele incriminate este dovedită prin probele

administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în

ședința instanței de apel și anume:

Pe episodul părții vătămate Cușciac Ion, declarațiile părții vătămate Cușciac Ion,

martorului Bargan Iurie, plângerea lui Cușciac Ion din 19.07.2011 (f.d. 2, vol. 5-7, vol.

IV);

Pe episodul părții vătămate Jomiru Ivan, declarațiile părții vătămate Jomiru Ivan,

martorului Jomiru Zamfira, plângerea lui Jomiru Ivan din 29.06.2012 (f.d. 4, vol. III),

copia recipisei întocmite de Dulgheru Ion din 21.12.2010 (f.d. 20, vol. IV);

Pe episodul părților vătămate Diaconu Oleg, Chiriac Gheorghe, declarațiile

părților vătămate Diaconu Oleg, Chiriac Gheorghe, martorului Garaz Ion, plângerea

din 16.03.2012 prin care Diacon Oleg a reclamat însușirea prin înșelăciune și abuz de

încredere de către Dulgheru Ion a banilor săi în sumă de 3 000 euro (f.d. 2, vol. I),

plângerea din 09.07.2012 prin care Chiriac Gheorhe a reclamat însușirea prin

înșelăciune și abuz de încredere de către Dulgheru Ion a banilor săi în sumă de 1 500

euro (f.d. 53, vol. I), ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 27.11.2012 prin care

de la Chiriac Gheorghe a fost ridicată recipisă eliberată ultimului de către Dulgheru Ion

conform căreia Dulgheru Ion a primit bani in sumă de 1 500 euro pentru procurarea

pentru Chiriac Gheorghe a unui culegător de porumb (f.d. 69, 70, vol. I), recipisa din

12.12.2010 prin care Dulgheru Ion confirmă că a primit de la Chiriac Gheorghe suma

de 1 500 euro pentru procurarea unui agregat culegător de porumb și se obligă ca în

caz de neîndeplinire a promisiunii, să întoarcă banii înapoi (f.d. 73, vol. I), procesul-

verbal de examinare din 27.11.2012 potrivit căruia a fost examinată recipisă din

12.12.2010 (f.d. 71, vol. I);

Pe episodul părților vătămate Frățescu Dumitru și Voinotinschi Andrei,

declarațiile părților vătămate Frățescu Dumitru, Voinotinschi Andrei, martorului

Frățescu Andrei, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

18.07.2013 potrivit căruia partea vătămată Frățescu Dumitru Anatol a declarat că

persoana din imaginea nr. 2 este persoana ce s-a prezentat ca „Ion” care în fapt s-a

dovedit a fi Dulgheru Ion (f.d. 77-78, vol. II), procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 19.07.2013 potrivit căruia partea vătămată Voinotinschi

Andrei a declarat că persoana din imaginea nr. 6 este persoana prezentată drept “Ion"

care în fapt s-a dovedit a fi Dulgheru Ion (f.d. 84-85, vol. II);

8

Pe episodul părții vătămate Rusu Vasile, declarațiile părții vătămate Rusu Vasile,

martorilor Russu Serghei, Rusu Viorica, Chira Constantin, procesul-verbal de

examinare a obiectului din 13.08.2013 prin care s-a examinat telefonul mobil de model

Nokia 1280 cu nr. de IMEI 35329705183664, în care se afla cartela sim Orange cu

seria 071002742446 cu nr 068715199 rubrica mesaje verbale (f.d. 34-35, vol. I), listele

de la compania Orange ce conțin informația privind apelurile telefonice de intrare-

ieșire la/de la nr. de telefonul cu nr. orange 069030444 ce aparține bănuitului Dulgheru

Ion pentru perioada din 10.12.2012-15.09.2013 care au fost recunoscute ca mijloc

material de probă și din care rezultă că de pe nr. 069030444 ce aparține bănuitului

Dulgheru Ion au fost transmise mai multe mesaje la nr. 068715199, nr. ce aparține

părții vătămate Rusu Vasile (f.d. 40-101, vol. I), recipisa din 11.12.2012 prin care se

confirmă că partea vătămată Rusu Vasile a dat suma de 850 euro și 45 000 lei cet.

Dulgheru Ion și care este semnată de către Dulgheru Ion (f.d 19, vol. I);

Astfel, Colegiul audiind participanții la proces, verificând prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire

penală, cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a

constatat că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute

în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către

Dulgheru Ion a infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 190 al. (4) Cod

penal.

Colegiul, analizând declarațiile părților vătămate Cușciac Ion, Jomiru Ivan,

Chiriac Gheorghe, Frățescu Dumitru, Voinotinschi Andrei, Rusu Vasile coroborate cu

declarațiile martorilor Bargan Iurie, Jomiru Zamfira, Garaz Ion, Frățescu Andrei, Rusu

Viorica, Chira Constantin, Russu Serghei a considerat că acestea sunt veridice,

consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, atât în cadrul urmăririi

penale cât și în instanța de judecată, care coroborează cu probele scrise anexate la cauză

și dovedesc cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunile de escrocherie.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă

de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură

penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale. În această ordine de idei, instanța de apel a respins

afirmațiile apărării precum că inculpatul nu a recunoscut culpabilitatea sa la nici o etapă

a procesului penal, ceea ce demonstrează nevinovăția sa.

Totodată, s-a constatat că Dulgheru Ion a exploatat raporturile de încredere care

existau între el și victime, or, s-a dovedit că toate părțile vătămate au făcut cunoștință

cu inculpatul prin intermediul unor rude, prieteni, vecini, astfel încât inculpatul câștiga

încrederea acestora, pentru ca ulterior să facă abuz de încrederea persoanelor.

9

Astfel, Dulgheru Ion și-a asumat niște angajamente nerealizabile fața da părțile

vătămate Frățescu Dumitru, Voinotinschii Andrei promițând că va perfecta actele

pentru autoturisme, care aveau numere de înmatriculare străine, deși legistația în

vigoare nu prevedea asemenea posibilități; părții vătămate Cușciac Ion a prezentat acte

false pe automobil; părții vătămate Rusu Vasile a lăsat în gaj un automobil „Dacia

Logan” care era anunțat în căutare; circumstanțe, care examinate în cumul

demonstrează că acțiunile inculpatului conțin elementele constitutive ale escrocheriei,

adică dobândirea ilicită a averii prin înșelăciune sau abuz de încredere a proprietarului

sau posesorului bunului, prin crearea impresiilor greșite victimei care transmite averea,

prin afirmări intenționat false despre existența sau lipsa cărorva factori care urmau a fi

comunicate proprietarului.

Reieșind din declarațiile părților vătămate și a martorilor, acestea au transmis bani

către inculpat pentru procurarea automobilelor sau utilajului agricol, precum și pentru

perfectarea actelor pe automobile cu numere de înmatriculare străine, iar ultimul

permanent făcea promisiuni că totul va fi bine, că bunul este în vamă, că actele vor fi

perfectate în două săptămâni, etc., mai mult ca atât, după o perioadă de timp inculpatul

schimba numărul de telefon și dispărea. În acest sens, prima instanță corect a reținut că

inculpatul a tergiversat clarificarea situației create în raport cu părțile vătămate pe un

termen maximal posibil prin înșelarea lor, invocând diferite situații ca, stoparea

mașinilor în vamă, sau faptul că este în ajun de anul nou și ca de sărbători este mai

dificil de operat, sau că a transmis banii unei persoane din Italia, precum și altele.

Colegiul a apreciat critic argumentul inculpatului precum că între el și victime au

existat doar raporturi civile și la caz, survine, doar răspunderea civilă, deoarece încă la

momentul intrării în posesia bunurilor părților vătămate, avea drept scop însușirea lor

și nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat. Astfel, toată atmosfera creată

de către inculpat era îndreptată exclusiv în scopul dobândirii ilicite a bunurilor ce

aparțineau victimelor.

La fel, existența infracțiunilor de escrocherie s-a manifestat și prin faptul că

victimele au fost induse în eroare prin reprezentarea greșită a situațiilor și

împrejurărilor, producându-și efectul și anume că părțile vătămate l-au crezut pe

Dulgheru Ion că acesta va aduce automobilele sau dispozitivele agricole. S-a menționat

că Dulgheru Ion pe toate episoadele de escrocherie utiliza aceeași schemă de

înșelăciune a părților vătămate, ulterior invocând diferite motive pentru a tergiversa

elucidarea situației create. Dată fiind multitudinea episoadelor în speță, s-a exclus

posibilitatea ca cele întâmplate să fie un simplu incident pentru inculpat, or, întreg

procesul de inducere în eroare și înșelare a victimelor este o îndeletnicire a inculpatului,

bine pusă la punct și organizată . Aceasta se confirmă prin faptul că inculpatul a avut

destul timp pentru a restitui sumele de bani părților vătămate, însă nu a întreprins nici

o măsură pentru a întoarce banii, mai mult decât atât, s-a eschivat de la comunicarea

cu părțile vătămate, nu răspundea la apelurile telefonice.

10

Instanța a atestat că deși inculpatul recunoaște că a luat sumele de bani de la părțile

vătămate, aceasta se confirmă indubitabil și prin recipisele scrise anexate la materialele

cauzei. Totodată, argumentul lui Dulgheru Ion precum că între el și părțile vătămate a

fost „o înțelegere omenească” trezește mari suspiciuni, or, conform acestor înțelegeri,

inculpatul urma să îndeplinească partea sa de obligație - adică să aducă bunurile

promise, în timp ce inculpatul doar a luat banii și a dispărut, ceea ce denotă că acesta

din start avea intenția de a dobândi ilicit bunurile părților vătămate dar nu de a încheia

careva contracte civile cu victimele.

De asemenea, instanța a respins argumentul inculpatului precum că instanța de

fond a fost imparțială când a examinat cauza și a refuzat să cerceteze probele apărării,

considerând că instanța de fond a dat o apreciere obiectivă probelor prezentate și a

respectat principiul contradictorialității și egalității armelor. În acest context, s-a

subliniat că instanța de apel, la insistența lui Dulgheru Ion, a audiat martorul Russu

Serghei, care însă a declarat că „inculpatul se ocupa doar cu fapte rele, cu manipulări,

lua bani, promitea să aducă un lucru - după care trăgea oamenii pe sfoară după ce lua

banii……inculpatul nu mai ridica receptorul, apoi a dispărut cu totul”.

Cu referire la apelul procurorului, s-a constatat că acesta a invocat ca temei de

casare a sentinței individualizarea incorectă a pedepsei. În același timp, instanța de apel

a constatat că apelantul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina inculpatului, însă

aceasta este criticată în partea stabilirii pedepsei, care se consideră a fi una prea blândă,

reieșind din personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei.

Colegiul a conchis că la individualizarea și numirea pedepsei inculpatului instanța

de judecată nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, fixat astfel o pedeapsă

corectă în baza prevederilor art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă a numit greșit

inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal.

S-a menționat că dispoziția art. 190 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsa cu

închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. Prin urmare, prima instanță

nu a respectat prevederile legii penale, fiind aplicată o pedeapsă inechitabilă contrară

limitelor fixate și contrară dispozițiilor părții generale și speciale ale Codului penal, or

pentru comiterea infracțiunilor de escrocherie în proporții mari urma să fie numită o

pedeapsă de minim 7 ani, însă instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa sub

formă de 4 (patru) ani închisoare.

Totodată, Colegiul a admis argumentul procurorului potrivit căruia a fost aplicat

greșit art. 85 Cod penal, deoarece infracțiunile au fost comise de către Dulgheru Ion

până la pronunțarea Deciziei Curții de Apel Bălți din 26.03.2014, în aceste

circumstanțe, la caz urmează a fi aplicate prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal.

11

5.1. Inculpatul și avocatul acestuia, Popa Marin, care invocând prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală solicită casarea hotărârilor emise pe

cauză cu pronunțarea unei decizii prin care Dulgheru Ion să fie achitat pe toate capetele

de acuzare pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea recursului se invocă aceleași motive expuse în apelul declarat de

avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului care sunt redate în pct. 3.3. al

prezentei decizii, suplimentar indicându-se că instanța de apel incorect a constatat că

avocatul Ceachir Anatolie ar fi declarat apelul cu întârziere, or conform certificatului

medical anexat de acesta, la data expirării termenului de depunere a apelului, el se afla

în concediul medical, astfel instanța urma a repune în termen cererea de apel declarată.

5.2. Inculpatul, care fără a invoca vre-un temei pentru recurs prevăzut în art. 427

Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor emise la caz și pronunțarea unei

decizii prin care acțiunile sale să fie reîncadrate în baza art. 196 Cod penal și astfel a-i

oferi posibilitatea a-și onora obligațiile față de părțile vătămate.

În susținerea recursului inculpatul indică motivele de fapt care în viziunea sa duc

la emiterea unei decizii de reîncadrare a acțiunilor sale conform solicitărilor înaintate.

temeiuri de casare a hotărârii contestate solicitând astfel dispunerea inadmisibilității

acestora ca vădit neîntemeiate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Referitor la recursul declarat de inculpat și avocatul acestuia, Popa Marin,

Colegiul menționează că conform art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală temeiurile

pentru recurs menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au

fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Lecturând textul recursului, Colegiul constată că motivele acestuia au fost

invocate și în apelul declarat de avocatul Ceachir Anatolie în numele inculpatului, care

însă a fost respins din motiv că s-a depus peste termen

12

Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a

fost depus peste termen.

Conform art. 402 Cod de procedură penală termenul de apel este de 15 zile de la

data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmânării copiei de pe sentința

redactată, dacă legea nu dispune altfel.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul avocatului Ceachir

Anatolie în numele inculpatului, din motiv că s-a depus peste termen.

Colegiul menționează că, un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un

apel nedeclarat, astfel încât părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art.

402 Cod de procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs

împotriva deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind

declarat peste termen. În cazul dat instanța de recurs este obligată să verifice dacă

instanța de apel a constatat că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Colegiul penal consideră că concluzia adoptată de instanța de apel este legală și

întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen, or instanța corect a concluzionat

că, inculpatul a fost prezent în ședința de judecată din 21.03.2016 când a fost pronunțată

sentința, în aceiași zi fiindu-i înmânată o copie a acesteia, fapt confirmat și prin recipisa

anexată la materialele cauzei. Avocatul Ceachir Anatolie, deși a fost prezent în ședința

anterioară pronunțării sentinței și cunoștea cu certitudine despre data, ora și locul

petrecerii ședinței de judecată, nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței, iar apelul în

numele inculpatului l-a depus peste 17 zile de la pronunțarea acesteia, cu omiterea

termenului de 15 zile prevăzut de legislația procesuală în vigoare. Totodată, Colegiul

este de acord cu poziția instanței de apel în sensul respingerii solicitării avocatului

Ceachir Anatolie de a repune în termen apelul, or certificatul medical prezentat nu

confirmă imposibilitatea avocatului de a se prezenta în ședință și nici nu justifică

încălcarea termenului de depunere a apelului.

Potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de

apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Conform art. 404 Cod de procedură penală, apelul peste termen poate fi declarat

de către participantul la proces care a lipsit atât la judecarea cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, dar nu mai târziu de 15 zile

de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Colegiul penal menționează că, repunerea în termen este o prerogativă a instanței

de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în textul deciziei, or, în

cazul dat concluzia adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, deoarece

apelul s-a depus peste termen, iar temeiul invocat în vederea repunerii acestuia în

13

termenul omis, a fost respins ca nefundat, prin urmare, recursul referitor la aspectele

de procedură se consideră neîntemeiat.

Tot aici, Colegiul penal menționează că soluția de respingere a apelului ca depus

peste termen nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu

poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel

exercitat în mod legal, or, în cazul în care apelul este tardiv, judecata nu mai are loc,

deoarece instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate cu legislația în vigoare.

Astfel, având în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de

fapt și de drept indicate în apel, care ulterior au fost invocate și în recursul supus

judecării, nu există temei nici pentru instanța de recurs de a se expune asupra motivelor

indicate în acesta.

Referitor la recursul declarat de inculpat, Colegiul reține că acesta în recursul

declarat nu invocă nici un temei pentru recurs din cele 16 prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, însă potrivit solicitării de reîncadrare a acțiunilor sale, Colegiul

deduce că motivele acestuia se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, în care se specifică că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, dar de fapt invocând dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor. Însă, Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind condamnarea inculpatului în

baza articolelor incriminate prin rechizitoriu, care este argumentată și corespunzătoare

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată.

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală a examinat complet și obiectiv probele

administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât cele ale

apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Dulgheru

Ion în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) și 190 alin.(4) Cod

penal, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunilor

prevăzute de articolele respective.

Referitor la solicitarea recurentului de reîncadrare a acțiunilor sale, Colegiul

amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel.

Este de reținut și faptul că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

14

În opinia Colegiului, criticele recurentului referitor la necesitatea reîncadrării

acțiunilor sale nu sunt incidente în cazul supus judecării, din motiv că instanța de apel

a făcut o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor administrate la toate fazele

procesului penal, stabilind corect vinovăția lui Dulgheru Ion de comiterea infracțiunilor

imputate, totodată, se reține că simpla invocare a unui motiv în recurs nu poate servi

ca temei de casarea a unei hotărâri judecătorești, ci aceasta trebuie să fie urmat de o

motivare corespunzătoare cu specificarea din care considerente faptele inculpatului

urmează a fi calificate în baza art. 196 Cod penal.

Colegiul mai reține că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție

și la judecarea apelului inculpatului în instanța de apel prin care acesta a solicitat

achitarea sa, pe când în recursul declarat, în baza acelorași motive, solicită reîncadrarea

acțiunilor sale în baza altui articol din Codul penal. Astfel, se constată că celor invocate,

instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

pct. 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin

și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea

atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de

casare a hotărârii atacate nu s-au stabilit.

Concomitent, se constată că și pedeapsa inculpatului este stabilită cu respectarea

prevederilor art. 61, 75-77 Cod penal, în limitele sancțiunilor normelor penale în baza

cărora a fost declarat vinovat, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și

de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesual-

penale, ea fiind legală, argumentată și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat și de avocatul său,

Marin Popa, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Dulgheru Ion, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 martie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

15