1ra-347/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-347/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-347/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Diceanu Valentin și avocatul Guțu Valentin în numele inculpatului

Economu Eugen, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza penală privindu-i pe

Economu Eugen Xxxxxxxx, născut la

XX.XX.XXXX, originar și domiciliat în mun.

Xxxxxxx, str. Xxxxxx Xxxxxxx nr. X/X, ap. X.

Diceanu Valentin Xxxxxx, născut la

XX.XX.XXXX, originar și domiciliat în mun.

Xxxxxxxx, str. Xxxxx Xxxxxx nr. XX/X, ap.

XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.07.2013 – 28.06.2016;

Instanța de apel: 07.10.2016 – 31.10.2016;

Instanța de recurs: 05.01.2017 – 14.02.2017.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit,

C O N S T A T Ă:

Economu E. și Diceanu V. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-li-se o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 8000 lei.

1

Diceanu V. la 30 martie 2013, în jurul orelor 08.00, aflându-se împreună cu

Economu E. în incinta localului „Jack", situat pe bd. Negruzzi, 2/4, mun.

Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, au provocat un

scandal, după care au ieșit din incinta localului. În fața localului „Jack", încălcând

grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

Diceanu V. și Economu E. și-au continuat acțiunile care se deosebesc prin obrăznicie

deosebită, manifestate prin ignorarea demonstrativă a normelor morale general

acceptate. Astfel, Diceanu V., a luat o lopată, care se afla la postul parcării din

preajma localului și i-a aplicat o lovitură lui Economu E. în regiunea feții. La rândul

său, Economu E. a luat de jos o bară metalică, și manifestând un comportament

neadecvat, opunând rezistență persoanelor care încercau să curme acțiunile

huliganice, intenționând să-i aplice lui Diceanu V., care s-a urcat în mijlocul de

transport, de model BMW cu numărul de înmatriculare C KB 511, staționat în fața

aceluiași local, a lovit cu bara metalică peste automobil, ca rezultat a deteriorat ușa din

dreapta.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, precum și acțiuni care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două

persoane.

către inculpatul Diceanu V. și avocatul Guțu V. în numele inculpatului Economu E.

3.1. Inculpatul Diceanu V. a solicitat repunerea în termen a apelului declarat,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia

acesta să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fie dispunerea încetării

procesului penal din motivul existenței ordonanței din 20 august 2013 privind

încetarea procesului penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

fie dispunerea rejudecării cauzei potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că probele administrate nu dovedesc

existența elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

Astfel, inculpatul Diceanu V. a considerat că nu a atentat la relațiile sociale cu

privire la ordinea publică, nu a încălcat grosolan odinea publică precum și nu a comis

acțiuni care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

În continuare, a menționat că fiind audiat în ședința de judecată în calitate de

inculpat a comunicat că bătaia dintre acesta și Economu E. s-a datorat unor relații

ostile existente între ei.

2

Nici un martor nu a dat declarații privitoare la faptul că acesta a căutat pretexte

pentru a-1 agresa pe Economu E., în așa mod acuzatorul de stat nu a dovedit existența

infracțiunii de huliganism.

Mai mult, a punctat ca consideră greșită calificarea faptei și anume forma

huliganismului concret, săvârșit de 2 sau mai multe persoane.

În concluzie, referindu-se la solicitarea de repunere în termen, a menționat că

nu s-a prezentat în ziua pronunțării sentinței, deoarece nu a fost citat pentru această

dată nici el, nici avocatul acestuia, din care considerente consideră apelul depus în

termen.

3.2. Avocatul Guțu V. în numele inculpatului Economu E. a solicitat casarea

sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului

Economu E..

În motivarea apelului, apărarea a invocat că nu este de acord cu sentința primei

instanțe, considerând-o ilegală și nemotivată, deoarece acuzarea de stat nu a răsturnat

prezumția de nevinovăție în săvârșirea infracțiunii de huliganism sub forma

participației.

Totodată, a indicat că prima instanță a încălcat dreptul la un proces echitabil,

dat fiind faptul că s-a făcut abstracție de principiul egalității armelor, sentința

nominalizată fiind bazată exclusiv pe argumentele acuzării de stat, iar cele ale apărării

au rămas fără examinare.

Astfel, în conflictul dat lui Economu E. i-au fost pricinuite leziuni corporale

care se atribuie la categoria de vătămare medie, fapt pe care procurorul l-a tăinuit pe

cauza dată.

În acest sens, a considerat că acțiunile infracționale care au avut loc nu pot fi

separate în două cauze penale diferite, deoarece ele sunt legate între ele și au fost

comise în același timp și în aceleași împrejurări.

Pe aceleași fapte și pentru aceleași acțiuni, la 28.06.2013, în baza cererii lui

Economu E., de către procuratura Centru, mun. Chișinău, conform semnelor

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(l) Cod penal a fost pornită cauza penală nr.

2013018103 în cadrul căreia Economu E. are statut de parte vătămată.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că la 30.03.2013, aproximativ la ora

08.30, cet. Diceanu V. în timp ce se afla în mun. Chișinău, bd. Negruzzi 2/4 în

preajma localului „Jack”, în urma unui conflict iscat între el și cet. Economu E., i-a

aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului cauzându-i astfel conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1165/D,

din 04.06.2013, fractura marginală a osului radio-caprian V, mâna stângă fără

deplasare, plagă contuză pe cap, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, echimoze pe coapsa dreaptă care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, condiționează o dereglare a sănătății

de lungă durată ș în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare medie.

3

La 11.07.13, Diceanu V., a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(l) Cod penal. Ulterior la data de 20.08.2013,

bănuitul Diceanu V. a înaintat o cerere prin care a solicitat încetarea urmăririi penale

în privința sa conform prevederilor art. 109 Cod penal, deoarece cu partea vătămată

Economu E. s-a împăcat, și ultimul 1-a iertat. Tot la 20.08.2013, la Procuratura sect.

Centru mun. Chișinău a parvenit și cererea părții vătămate Economu E., care la fel a

solicitat încetarea urmăririi penale în privința bănuitului Diceanu V., deoarece

prejudiciul material este recuperat, cu ultimul s-a împăcat și careva pretenții atât

materiale cât și morale față de el nu are.

Conform prevederilor art. 109 Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul

minorilor și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II- VI din

Partea specială a Codului penal. Conform prevederilor art. 16 alin.(3) Cod penal,

infracțiuni mai puțin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede

pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv, respectiv

infracțiunea prevăzută de art. 152 al. (1) Cod penal, este una mai puțin gravă, pentru

care legea penală prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de

la 140 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Astfel, reieșind din prevederile normelor citate, s-a stabilit că art. 109 Cod

penal, în privința bănuitului Diceanu V., este aplicabil, și în privința ultimului a fost

încetată urmărirea penală în legătură cu împăcarea părților, fapt care la determinat pe

procurorul Moraru C. la 20.08.2013 să emită pe cauza penală nr. 2013018103 o

ordonanță cu privire la încetarea urmăririi penale împotriva bănuitului Diceanu V.. De

asemenea, procurorul Moraru C. a dispus clasarea cauzei penale nr. 2013018103, pe

motiv că fapta penală nu se impută altei persoane și nu este necesară continuarea

procesului penal.

Potrivit prevederilor art. 22 Cod de procedură penală nimeni nu poate fi urmărit

de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă.

Aceste prevederi legale sunt stipulate și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la CEDO

care prevede că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui

stat.

Astfel, în cauza dată există deja o hotărâre definitivă a procurorului prin care

cauza penală a fost clasată.

2016, apelurile declarate au fost respinse, ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței

primei instanțe.

4

indicat că prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si

coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpaților

Economu E. și Diceanu V. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal, după semnele

calificative: „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșite de două persoane”.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților

Economu E. și Diceanu V. care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Așadar, instanța de apel a apreciat critic argumentul invocat de inculpatul

Diceanu V. în apelul declarat precum că prima instanță neîntemeiat nu a luat în

considerație argumentele apărării privind lipsa vinovăției inculpaților Economu E. și

Diceanu V. și a pus la baza condamnării numai declarațiile martorilor Musteață O. și

Tanas P., care sunt contradictorii și nu coroborează cu alte probe, deoarece având în

vedere starea de fapt reținută pe baza declarațiilor martorilor, cercetate în cadrul

examinării cauzei în prima instanță și verificate în ședința instanței de apel, se

constată că fapta incriminată inculpaților Economu E. și Diceanu V. a fost săvârșită de

aceștia.

Argumentele declarate de către apelanți în apelurile declarate, precum că prima

instanță nu a dat o apreciere corectă probelor cercetate în ședință, nu au fost reținute

deoarece nu au niciun suport probatoriu, mai mult, toate probele administrate, au fost

acumulate în strictă conformitate cu legislația în vigoare, probe care la moment sunt

în vigoare, or acestea nu au fost atacate în modul și termenul stabilit pentru verificarea

legalității.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil argumentul

avocatului Guțu V. în interesele inculpatului privind faptul că procurorul a tăinuit

informația privind cauzarea vătămărilor corporale medii clientului său Economu E., și

faptul că aceste dosare urmau a fi examinate în aceiași procedură, deoarece acesta prin

argumentele invocate în apelul declarat se contrazice, menționând că pe aceleași fapte

și pentru aceleași acțiuni, la 28 iunie 2013, în baza cererii lui Economu E., de către

Procuratura sec. Centru a fost pornită cauza penală în privința lui Diceanu V. în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal, în care clientul său avea statut de parte vătămată.

La 11 iulie 2013 Diceanu V. a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Ulterior la data de 20 august

2013, bănuitul Diceanu V. a înaintat organului de urmărire penală o cerere prin care a

solicitat încetarea urmăririi penale în privința sa pe art. 152 alin.(1) Cod penal în baza

art. 109 Cod penal, deoarece s-a împăcat cu partea vătămată.

5

Tot la 20 august 2013, la Procuratura sec. Centru mun. Chișinău a parvenit și

cererea părții vătămate Economu E., care la fel a solicitat încetarea urmăririi penale în

privința bănuitului Diceanu V., deoarece prejudiciul material este recuperat, cu

ultimul s-a împăcat și careva pretenții atât materiale cât și morale față de acesta nu

are.

Astfel, instanța de apel a reținut că organul de urmărire penală ținând cont de

prevederile art. 109 și art. 16 alin.(3) Cod penal, a încetat urmărirea penală în privința

lui Diceanu Valentin pe art. 152 alin.(l) Cod penal, în baza ordonanței cu privire la

încetarea urmăririi penale din 20.08.2013.

Totodată, instanța de apel nu a reținut ca fiind justificat argumentul apărării

privind faptul încălcării de către organul de urmărire penală a prevederilor art. 22

CPP, care stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală,

judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă,

și a prevederilor art. 4 al Protocolului nr.7 CEDO, care prevede că nimeni nu poate fi

urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă

conform legii și procedurii penale ale acestui stat, deoarece urmărirea penală a fost

încetată în privința lui Diceanu V. pe art. 152 alin.(l) pe faptul împăcării părților, dar a

continuat exercitarea urmăririi penale pe acțiunile de huliganism intenționate care au

încălcat grosolan ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Deci, în speță aceste trăsături specifice ale motivelor huliganice se

concretizează în: lipsa evidentă de respect față de societate și normele etice general

acceptate, conduita făptuitorului care reprezintă o provocare manifestă ordinii publice,

conduita făptuitorului condiționată de dorința de a se contrapune altor membri ai

societății și de a-și demonstra sentimentul de desconsiderare a acestora.

Instanța de apel a reiterat că inculpații prin acțiunile lor au comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, luând în considerație că latura

obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care

încalcă grosolan ordinea publică, acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvârșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

În așa mod, instanța de apel a menționat obligatoriu este modul public al

infracțiunii de huliganism: actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane

sau rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane.

Astfel, a fost reținut faptul că în urma actelor huliganice săvârșite de inculpatul

Economu Eugen, încălcând grosolan ordinea publică, prin acțiuni ce se deosebesc prin

6

conținutul lor, printr-o obrăznicie deosebită, a luat de jos o bară metalică și

manifestând un comportament neadecvat a opus rezistență persoanelor care încercau

să curme acțiunile huliganice, intenționând să-i aplice lovituri lui Diceanu V., care s-a

urcat în mijlocul de transport, lovind cu bara metalică peste automobil, ca rezultat

deteriorând ușa din dreapta.

Subsecvent celor menționate, instanța de apel nu a reținut argumentele invocate

de inculpatul Diceanu V. cu privire la faptul că acuzarea nu a dovedit existența

elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism, ori de către acuzare au fost

prezentate probe pertinente care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel referindu-se la pedeapsa stabilită inculpaților, a

menționat că prima instanță le-a aplicat inculpaților Diceanu V. și Economu E. o

pedeapsă echitabilă, ori persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, prima instanță la aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75-78 Cod penal, potrivit art.7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

E. au atacat decizia instanței de apel cu recurs ordinar.

6.1. Inculpatul Diceanu V. solicită casarea acesteia, cu adoptarea unei soluții,

din următoarele propuse: fie cea de trimitere la rejudecarea a cauzei în instanța de

apel, fie cea de casare a ambelor hotărâri adoptate pe caz și pronunțarea unei hotărâri

de achitare a inculpatului Diceanu V., din motivul neîntrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii sau dispunerea încetării procesului penal, din motivul

existenței ordonanței din 20.08.2013 de încetare a procesului penal conform art. 391

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului, inculpatului invocă că instanța de apel a adoptat o

decizie neîntemeiată și ilegală.

Recurentul indică că sentința adoptată în cauză a fost pronunțată fără

înștiințarea acestuia. Sentința a fost pronunțată la 28 iunie 2016, însă a fost expediată

în adresa inculpatului Diceanu V. la mijlocul lunii septembrie 2016, fapt ce a fost

menționat și în instanța de apel.

Instanța de apel, în decizia recurată, nu s-a expus asupra depunerii în termen

sau tardivității apelului. Instanța de apel, în nici un fel, nu s-a expus asupra emiterii de

7

către Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a sentinței din 28.06.2016, într-o zi în care

părțile pe cauza penală dată, nici nu au fost citate.

Este o omisiune a instanței de apel, care afectează legalitatea întregii decizii.

Nici în una din hotărârile atacate, instanțele de judecată, nu au pus problema,

precum că obiectele materiale ale infracțiunii imputate recurentului, Diceanu V. și lui

Economu E. (lopata și bara metalică), nu au fost recunoscute în calitate de corp delict

și nu au fost cercetate în judecată, chiar dacă apărarea a indicat asupra acestor erori

procesuale.

Susține că soluția de condamnare a acestuia este una bazată pe o eroare gravă

de fapt, fiindcă nu a comis nici un fel de infracțiune, în varianta expusă de procuror.

De asemenea, consideră că acuzarea de stat, nu a dovedit prin probe existența

elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, iar instanțele de judecată nu a supus

cercetării probele administrate, doar le-a acceptat.

Mai menționează că, instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor de

condamnare a inculpaților nu au ținut cont de principiile generale atât ale procesului

penal, cât și ale dreptului penal.

Recurentul conchide că acuzatorul de stat era obligat să demonstreze instanței

de judecată, cumulativ, existența elementelor constitutive ale fapte prejudiciabile

incriminate.

Totodată, inculpatul Diceanu V. menționează că instanța de apel nu a luat în

considerație că pe aceleași acțiuni a fost intentată o altă cauza penală, incriminând

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal, însă într-un final a fost

încetată în baza art. 109 Cod penal, adică împăcarea părților.

Astfel că în situația dată, recurentul punctează că nu poate fi pedepsit de două

pentru aceeași infracțiune.

În concluzie, inculpatul indică că o atare calificare în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, de către instanțele este absolut greșită.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

5), 6) și 8) Cod de procedură penală.

6.2. Avocatul Guțu V. în numele inculpatului Economu E. solicită casarea

hotărârilor instanțelor de fond și adoptarea unei hotărâri potrivit cărei procesul penal

intentat să fie încetat.

În motivarea recursului, recurentul invocă aceleași argumente, care au fost

invocate în cererea de apel declarată.

De asemenea, mai indică că instanțele de judecată eronat au apreciat probele

administrate pe cauza penală dată, și au ajuns la concluzia greșită de a-l condamna pe

inculpatul Economu E..

În urma conflictului iscat, însuși Economu E. a suferit a vătămări corporale

medii, respectiv pe fapta dată a mai fost inițiată o cauză penală de învinuire a lui

Diceanu V. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în care inculpatul Economu Eugen

8

este recunoscut ca parte vătămată. Cauza dată a fost încetată în baza art. 109 Cod

penal prin ordonanța din 20.08.2013.

Recurentul, conchide că nu poate să existe două cauze penale intentate pe

aceleași acțiuni, astfel că procesul penal dat urmează a fi încetat în baza art. 391 alin.

(1) pct. 5) Cod de procedură penală.

declararea acestora inadmisibile, ca fiind neîntemeiate, din motiv că instanța de apel a

adoptat o decizie legală, corectă și motivată obiectiv.

penal lărgit ajunge la concluzia, că acestea urmează a fi respinse, ca inadmisibile, iar

în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Având în vedere că în cauza dată sunt declarate două cereri de recurs, în care

recurenții invocă argumente similare, instanța de recurs se va expune în cumul asupra

soluției adoptate.

Lecturând textul recursurilor declarate, instanța de apel constată că recurenții,

deși invocă drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel pct. 5), 6), 8), 11) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, motivează recursurile declarate sub

aspectul modalității de apreciere a probelor de către instanța de apel, indicând că

aceasta greșit a ajuns la concluzia că vinovăția inculpaților Diceanu V. și Economu E.

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost

confirmată pe deplin.

Așadar, cercetând decizia contestată sub aspectul invocat de către recurenți,

Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel la judecarea cererilor de apel a

respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus cercetării toate

probele administrate, conducându-se de dispozițiile art. 101 Cod de procedură penală,

ajungând corect la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina inculpaților de către

prima instanță este pe deplin demonstrată de întreg ansamblu de probe administrat la

dosar.

În continuare, referitor la argumentele recurenților precum că instanțele de fond

au dat o apreciere eronată probelor administrate, adoptând soluții de condamnare a

inculpaților, Colegiul penal lărgit indică că instanța de apel corect a punctat asupra

acestui fapt, menționând că „argumentele declarate de apelanți în apelurile

declarate, precum că instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor cercetate

în ședință, nu pot fi reținute deoarece nu au nici un suport, mai mult, toate probele

administrate, au fost acumulate în strictă conformitate cu legislația în vigoare, probe

care la moment sunt în vigoare, or acestea nu au fost atacate în modul și termenul

stabilit pentru verificarea legalității.”

9

Astfel, Colegiul penal lărgit susține aprecierile instanței de apel, și este solidară

cu soluția adoptată pe marginea apelurilor declarate.

Tot în acest sens, sunt reținute dispozițiile instanței de apel indicate în

conținutul deciziei, referitor la faptul că prima instanță a stabilit corect situația de fapt

și vinovăția inculpaților, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei

comise de către Economu E. și Diceanu V. încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în cadrul cercetării

judecătorești.

În continuarea aceleași idei, Colegiul penal lărgit consideră ca fiind

neîntemeiate argumentele recurenților, referitor la faptul că instanțele de fond greșit

au constatat că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

demonstrată, drept urmare sunt respinse, deoarece starea de fapt reținută de către

instanțele de fond este confirmată atât prin declarațiile martorilor audiați la caz, cât și

prin alte probe administrate de către organul de urmărire penală și cercetate de către

prima instanță și verificate de către instanța de apel.

Prin urmare, la capitolul dat, Colegiul penal lărgit amintește că reaprecierea

probelor nu poate fi invocată de către recurenți la etapa judecării recursului ordinar,

deoarece instanța de recurs nu poate da o nouă aprecierile probelor, ea doar verifică

numai chestiunile de drept, iar sarcina aprecierii probelor este pusă pe seama

instanțelor de fond, din care motiv toate argumentele invocate de recurenți în acest

sens, sunt respinse, ca fiind neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit, conchide că, prima instanța corect a încadrat juridic fapta

comisă de inculpații Economu E. și Diceanu V., fiind prezente în acțiunile acestora

toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, adică infracțiunea de huliganism, după indicii calificativi: acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, precum și acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două persoane.

Colegiul penal lărgit, în altă ordine de idei, referindu-se la argumentele

invocate de recurenți precum că pe aceeași faptă sunt intentate două cauze penale, iar

inculpatul Diceanu V. este pedepsit de două ori, pentru aceeași faptă infracțională,

ceea ce contravine art. 22 Cod de procedură penală, menționează că acestea deja au

constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora le-a fost

dată o motivare corespunzătoare și argumentată, pe care instanța de recurs și-o

însușește și a cărei reluare nu se mai impune.

În acest context, Colegiul penal lărgit susține motivarea dată argumentelor

recurenților indicate supra, de către instanța de apel, care a indicat că: „pe aceleași

fapte și pentru aceleași acțiuni, la 28 iunie 2013, în baza cererii lui Economu E., de

către Procuratura sect. Centru a fost pornită cauza penală în privința lui Diceanu V.

în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în care Economu E. avea statut de parte

vătămată.

10

La 11 iunie 2013 Diceanu V. a fost recunoscut în calitate de bănuit în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Ulterior la data de

20 august 2013, bănuitul Diceanu V. a înaintat organului de urmărire penală o cerere

prin care a solicitat încetarea urmăririi penale în privința sa pe art. 152 alin. (1) Cod

penal, în baza art. 109 Cod penal, deoarece s-a împăcat cu partea vătămată.

Tot la 20 august 2013, la Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău a parvenit și

cererea părții vătămate Economu E., care la fel a solicitat încetarea urmării penale în

privința bănuitului Diceanu V., deoarece prejudiciul material este recuperat, cu

ultimul s-a împăcat și careva pretenții atât materiale, cât și morale față de acesta nu

are.

Astfel, Colegiul reține că organul de urmărire penală ținând cont de

prevederile art. 109 și art. 16 alin.(3) Cod penal, a încetat urmărirea penală în

privința lui Diceanu V. pe art. 152 alin.(1) Cod penal, în baza ordonanței cu privire

la încetarea urmăririi penale din 20.08.2013.

Totodată, Colegiul nu reține ca fiind justificat argumentul apărării privind

faptul încălcării de către organul de urmărire penală a prevederilor art. 22 Cod de

procedură penală, care stipulează că nimeni nu poate fi urmărit de organele de

urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori

pentru aceeași faptă, și a prevederilor art. 4 al Protocolului nr.7 CEDO, care prevede

că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat, deoarece

urmărirea penală a fost încetată în privința lui Diceanu V. în baza art. 152 alin.(1)

Cod penal, pe faptul împăcării părților, dar a continuat exercitarea urmăririi penale

pe acțiunile de huliganism intenționate care au încălcat grosolan ordinea publică,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.”

În continuare, referitor la argumentul invocat de către inculpatul Diceanu V.

precum că prima instanță a pronunțat sentința în lipsa acestuia și a avocatului său,

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată

(Vol. I, f.d. 210), inculpatul Diceanu V. și avocatul său au cunoscut despre data

ședinței de judecată în care instanța va pronunța sentința, respectiv potrivit

prevederilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen

de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la

vreunul dintre aceste termene, drept urmare, argumentele inculpatului Diceanu V.

invocate în sensul dat, sunt respinse, ca fiind neîntemeiate.

Așadar, având în vedere cele menționate supra și verificând decizia contestată

în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit concluzionează că în cauza dată nu s-a identificat existența erorilor menționate

în recursuri, dar și a altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casarea acesteia.

11

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu s-au constatat temeiuri

legale pentru admiterea recursurilor ordinare declarate, impunându-se soluția de

respingere a acestora, ca inadmisibile, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de inculpatul

Diceanu Valentin și avocatul Guțu Valentin în numele inculpatului Economu

Eugen, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31

octombrie 2016, în cauză penală privindu-i pe Economu Eugen Xxxxxx și Diceanu

Valentin Xxxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 martie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

12