ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 01.02.2017

1ra-334/17 — art. 217-2 CP

HOTĂRÂRE
01.02.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 217-2 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-334/17 — art. 217-2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-334/2017

Curtea Supremă de Justiție

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Ludmila Bîrcă și Teodor Guțu în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie

2016, în cauza penală în privința lui:

Berioza Vadim xxxxx, născut la xxxxxx,

originar și locuitor în mun. xxxxxx, com.

xxxxx, str. xxxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.05.2015 - 10.03.2016;

Instanța de apel: 20.04.2016 - 05.10.2016;

Instanța de recurs: 04.01.2017- 01.03.2017.

Berioza Vadim a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2172

alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

penală Berioza Vadim a fost învinuit că, în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, a intrat în posesia precursorilor substanțelor narcotice,

permanganat de potasiu pe care le-a păstrat ilegal asupra sa pînă la 13.03.2015,

aproximativ la ora 09:30, cînd în cadrul percheziției pe cauza penală nr.

2015480311 la domiciliul ultimului din str. xxxxx, com. xxxx, mun. xxxx,

colaboratorii de poliție a IP Ciocana Direcția poliției Chișinău au ridicat 96 de

pachețele cu substanță cristalină de culoare violet-închisă cu inscripția

„DEPOFARM SRL DCI”, care conform raportului de expertiză chimică nr. 3073

din 23.03.2015, reprezintă permanganat de potasiu și se referă la precursorii

substanțelor stupefiante (narcotice) și preparatelor psihotrope, cu masa totală de

288 gr.

1

2.1. Organul de urmărire penală a calificat fapta inculpatului în baza art.

2172 alin. (1) Cod penal- circulația ilegală a precursorilor în scopul producerii

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, exprimată prin metoda

păstrării precursorilor substanțelor narcotice.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Berioza Vadim să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.2172 alin.(l) Codul penal la amendă în mărime de 800 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate

legată de circulația substanțelor narcotice psihotrope și precursorii pe un termen de

3 ani.

În susținerea apelului a invocat că:

- probele puse la baza soluției de achitare nu au fost apreciate corect,

deoarece ele dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la

articolul 2172 alin. (1) Cod penal;

- instanța și-a bazat soluția de achitare pe faptul că nu a fost

demonstrată latura subiectivă a infracțiunii imputate, însă tot instanța în cadrul

audierii inculpatului stabilește și indică în sentință faptul că inculpatul păstra

cantitatea de precursorii 96 de pachete de permanganat de potasiu pe care

inculpatul anterior le-a procurat și le păstra aproximativ 2 ani în urmă, însă care a

fost scopul păstrării acestor 96 de pachețele de precursorii nu a putut explica

instanței și participanților la proces;

- instanța în sentința sa face referire și la probele prezentate de către

partea acuzării și anume declarațiile martorului Florea Dinu, Pîrțac Alexandru și

Curcă Valeriu, însă neîntemeiat a apreciat critic probele prezentate în cadrul

cercetării judecătorești, fapt care indică că instanța eronat și individual a apreciat

fiecare probă în parte, însă nu în ansamblu, extrăgînd probe convenabile întru

emiterea sentinței de achitare. Probele menționate au fost acumulate de către

organul de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile legislației

procesual - penale, iar în rezultatul cercetării judecătorești nu a fost constatată

nulitatea a careva acte procedurale.

octombrie 2016 a fost admis apelul procurorului, casată total sentința instanței de

fond și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță,

după cum urmează:

Berioza Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2172 Cod

penal la amendă în mărime de 900 (nouă sute) unități convenționale, cu privarea de

dreptul de ocupa funcții de răspundere și de a exercita o anumită activitate în

domeniul circulației de droguri, etnobotanice sau analogii acestora pe termen de 3

(trei) ani.

2

4.1. Instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

probelor cercetate, a constatat că:

Berioza Vadim în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a

intrat în posesia precursorilor substanțelor narcotice, permanganat de potasiu pe

care le-a păstrat ilegal asupra sa până la 13 martie 2015, aproximativ la ora 09:30

min, când în cadrul efectuării percheziție pe cauza penală nr. 2015480311 la

domiciliul ultimului din strada xxxxx, comuna xxxx, municipiul xxxxx,

colaboratorii de poliție a Inspectoratului de Poliție Ciocana, municipiul Chișinău

au ridicat 96 de pachețele cu substanță cristalină de culoare violet închisă cu

inscripția, „DEPOFARM SRL DCI”, care conform raportului de expertiză chimică

nr. 3073, din 23 martie 2015, reprezintă permanganat de potasiu și se referă la

precursorii substanțelor stupefiante (narcotice) și preparatelor psihotrope cu masa

totală de 288 grame.

Colegiul penal a dat o nouă apreciere probelor administrate, astfel, potrivit

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă fiind apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Apreciind probele administrate

în cauză, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în

săvîrșirea faptei criminale constatate.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, relevate și analizate supra,

confirmă faptul, că inculpatul fără de a deține careva drepturi de a ocupa anumite

funcții sau a exercita o anumită activitate în domeniul circulației legale a

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor lor, în baza unei autorizații

eliberate în conformitate cu Legea nr. 382 din 06 mai 1999 cu privire la

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor lor, a păstrat în mod ascuns, pe

teritoriul domiciliului său, substanțe ce reprezintă permanganat de potasiu.

Ca temei pentru efectuarea percheziției la domiciliul inculpatului a servit

ordonanța de percheziție din 03 martie 2015 (f.d. 8) în cauza penală nr.

2015480311 în baza art. 217/1, alin. (3), lit. b) Cod penal, proces în cadrul căruia s-

a stabilit că inculpatul ar fi putut fi implicat în comercializarea drogurilor, fiind în

vizorul ofițerilor biroului crime grave al Inspectoratului de Poliție Ciocana,

municipiul Chișinău.

Astfel, instanța a precizat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și, după caz, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu

certitudine săvîrșirea infracțiunii imputate.

Prin Legea nr. 193 din 28 iulie 2016, privind modificarea și completarea

unor acte legislative, în cuprinsul art. 2172 Cod penal, textul „substanțe narcotice,

psihotrope sau analoagele lor (acestora)” a fost substituit cu textul „droguri,

etnobotanice sau analogii acestora”, textul „substanțe narcotice sau psihotrope”

3

a fost substituit cu textul „droguri sau etnobotanice”, iar textul „substanțe

narcotice, psihotrope” – cu textul „droguri, etnobotanice”, la formele gramaticale

corespunzătoare.

Totodată, s-a remarcat că în dispozitivul art. 2172 Cod penal nu se conțin

careva aliniate, în acest sens, s-a reținut că organul de urmărire penală incorect a

calificat fapta inculpatului Berioza Vadim atribuindu-i „alin. (1)” la articolul

numit.

Din aceste considerente, cu privire la vinovăția inculpatului în săvîrșirea

faptei criminale constatate, prin determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală specială, instanța de apel a

calificat fapta reținută în sarcina inculpatului în componența de infracțiune

prevăzută de art. 2172 Cod penal- circulația ilegală a precursorilor în scopul

producerii drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, exprimată prin

metoda păstrării precursorilor substanțelor narcotice.

Soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța a luat în considerație

prevederile art. 7, 61, 64 și 75 Cod penal și ținînd cont de faptul că, inculpatul a

săvîrșit o infracțiune, care conform art. 16, alin. (2) Cod penal, se clasifică ca fiind

ușoară, se caracterizează satisfăcător (f.d. 34), circumstanțe agravante sau

atenuante nu s-au constatat și astfel, scopul pedepsei se va obține prin aplicarea

pedepsei cu amendă, în limita prevăzută de sancțiunea art. 2172 Cod penal.

Circumstanțe excepționale sau altele, care ar micșora esențial gravitatea

infracțiunii și a consecințelor ei pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal nu

s-au constatat, adică nu există temei pentru aplicarea pedepsei mai blînde decît cea

prevăzută de lege.

Inculpatul nu cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, existînd

restricția prevăzută la articolul 1, nu a manifestat căință activă în cadrul procesului

penal.

În concluzie, instanța a conchis că sentința atacată nu cuprinde analiza și

evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a mijloacelor de probe

administrate, sub aspectul aprecierii probelor și calificării faptei, în vederea

stabilirii adevărului cu privire la săvîrșirea infracțiunii de către inculpat, astfel, la

darea soluției de achitare a inculpatului, prima instanță nu a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art. 7, 101, 384 Cod de procedură penală.

numele inculpatului, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare.

În motivarea recursului a indicat că:

4

- în acțiunile inculpatului lipsește scopul ca semn al laturii subiective a

infracțiunii incriminate, iar vinovăția acestuia nu poate fi întemeiată pe

presupuneri, or, nu s-a stabilit că păstrarea precursorilor și anume cele 96 de

pachețele de permanganat de potasiu, ridicate în cadrul percheziției efectuare la

domiciliul inculpatului, era realizată în scopul producerii sau prelucrării

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor;

- în instanța de apel nu au fost prezentate și cercetate probe noi, dar instanța a

casat sentința de achitare și a emis o hotărîre de condamnare, cu toate că inculpatul

și-a menținut declarațiile date la faza de urmărire penală și în instanța de fond.

5.1. Împotriva deciziei a depus recurs ordinar și avocatul Teodor Guțu în

numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței

instanței de fond, pe motiv că nu au fost administrate probe care ar dovedi

existența scopului păstrării precursorilor ca un element constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 2172 Cod penal, iar vinovăția nu poate fi întemeiată pe

presupuneri.

depus referință asupra recursurilor declarate, în care a invocat că reaprecierea

probelor propusă de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală și prin urmare, lipsesc temeiuri de casare a hotărîrii recurate și se

constată inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, iar erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că, potrivit recursurilor ordinare declarate autorii

invocă practic aceleași motive făcînd referire la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) și 12) Cod de procedură penală și prin urmare, instanța se va expune

concomitent asupra acestora.

Astfel, avocații în recursurile declarate în partea dispozitivă au indicat pct. 6

al articolului menționat, normă de drept ce prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

5

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă recurenții nu au concretizat care din aceste temeiuri le

pune la baza cererilor de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar

alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate

este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de

procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de

recurs ordinar.

În ce privește argumentul avocatului Bîrcă Ludmila precum că, fapta lui

Berioza Vadim nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 2172 Cod

penal, care reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs relatează că, acest temei este prezent atunci,

cînd instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar

fi situația prin care în hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea

infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se

face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de

apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

detaliat și multi- aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost

obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, instanța ajungînd la concluzia

privind casarea achitării de către prima instanță a inculpatului, cu condamnarea

acestuia pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2172 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a constatat că în

acțiunile lui Berioza Vadim sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art. 2172 Cod penal, argumente pe care instanța de recurs

le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. Romînia

6

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Referitor la eroarea invocată de avocatul Teodor Guțu, prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel cînd faptei săvîrșie i s-a dat o încadrare juridică

greșită, Colegiul concluzionează, că acest temei pentru declararea recursului

ordinar de asemenea nu și-a găsit confirmare la examinare, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Mai mult ca atît, temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i

s-a dat o altă încadrare juridică greșită, pe cînd în speță recurentul își exprimă

dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate inculpatului,

solicitînd menținerea sentinței de achitare, motiv la care instanța de recurs s-a

expus mai sus.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată și

recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

de procedură penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Ludmila Bîrcă și

Teodor Guțu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Berioza

Vadim, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 09 martie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-09-27
0,93
1ra-1115/17 — art.217 alin.2 CP
Dosarul nr.lra-1115/17 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 12 septembrie 2017 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan şi Ion Guzun, jude
CSJ 2018-05-16
0,93
1ra-837/18 — art.2171 alin.3 lit.b CP
Dosarul nr.1ra-837/18 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 02 mai 2018 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în principiu a
CSJ 2017-02-22
0,93
1ra-358/2017 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-358/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 februarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat,
CSJ 2016-03-30
0,93
1ra-159/16 — art. 217 alin 2 CP
Dosarul nr.1ra-159/2016 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 30 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev, examinînd admisibilitatea în
CSJ 2015-05-27
0,93
1ra-563/2015 — art.217 al.2 CP
Dosarul nr. 1ra- 563/2015 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 27 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte Petru URSACHE judecători Nadejda TOMA Ghenadie NICOLAEV examinând admisibilitatea în principiu
Sursă