1ra-837/18 — art.2171 alin.3 lit.b CP

1ra-837/18 — art.2171 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-837/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 25 octombrie 2016

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, declarat de

către avocatul Modval Ion în numele inculpatului

Vacari Vadim Valerii, născut la

29 iulie 1989, originar din

or.Bender, domiciliat în

mun.Chișinău, str.Cuza Vodă

17/8, ap.55.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vacari Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(3) lit.b)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Vacari Vadim în perioada nestabilită de timp, dar

până la 12 august 2016, ora 14.20, adică până la momentul percheziției la domiciliul

acestuia de pe bd.Dacia 60/1, ap.21, mun.Chișinău, acționând cu scopul distribuirii în

scop de profit a substanței narcotice, a procurat de la persoane necunoscute substanță

narcotică heroină, care împreună și prin înțelegere prealabilă cu acesta practică

activitate ilegală de circulație a substanțelor narcotice, a transportat-o, păstrat-o,

cântărit-o și ulterior a realizat-o altor consumatori necunoscuți, contra sumei de 300

lei pentru o doză. Prin raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4656, s-a constatat că

lichidul de culoare cafenie cu volumul total de 0,8 ml prezentat în două seringi

medicinale cu capacitatea de 1 ml și trei seringi cu volumul de 2 ml, depistată și

ridicată la domiciliul lui Vacari Vadim, reprezintă soluție de heroină, care se atribuie

la substanțele narcotice. Totodată, conform aceluiași raport de expertiză, substanța

ridicată din geanta unui consumator, la momentul percheziției domiciliului lui Vacari

Vadim, reprezintă soluție de heroină calculată în masă uscată de 0,004 grame.

Cantitatea totală obținută de heroină (masă uscată) este de 0,026 grame

(0,004+0,004+0,006+0,004+0,004g) și care constituie proporții mari. Particulele de

substanță narcotică de culoare cafenie de pe suprafața cântarului electronic și

1

fragmentului de folie de staniol depistate și ridicate la domiciliul lui Vacari Vadim

reprezintă particule unice de heroină.

care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în

această parte, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care lui V.Vacari să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate,

invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a ținut cont că inculpatul

și-a recunoscut vina și se căiește sincer pentru fapta comisă, se caracterizează pozitiv,

are loc permanent de trai, anterior nu a fost judecat, este tânăr, concubina acestuia este

însărcinată.

apelul declarat de către avocatul I.Modval în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată de

către avocatul I.Modval în numele inculpatului doar în partea stabilirii pedepsei

penale, solicitând aplicarea față de acesta a prevederilor art.90 Cod penal.

Examinând apelul declarat prin prisma materialelor cauzei și legislației

pertinente în vigoare, instanța de apel a sesizat că la individualizarea pedepsei, prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de

principii care stau la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului

fiind legală, echitabilă și proporțională faptei comise.

Cu referire la argumentele apelantului privind oportunitatea suspendării

condiționate a pedepsei penale aplicată inculpatului, instanța de apel le-a apreciat

drept nefondate, având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat pentru o

infracțiune similară, pedeapsa aplicată însă nu și-a atins scopul de corectare și

reeducare a acestuia, care și-a continuat activitatea infracțională.

Consecvent, instanța de apel a precizat că circumstanțele indicate în apel cu

scopul de a justifica aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei, enumerate la pct.3 al prezentei decizii, nu pot fi acceptate în acest sens, or,

acestea sunt împrejurări obișnuite și care au fost luate în considerare de către prima

instanță la stabilirea pedepsei.

Mai mult, reieșind din prevederile art.90 Cod penal, dacă e să suspende

condiționat executarea pedepsei sau nu, este prerogativa instanței de judecată, o

facultate și nu o obligație, atunci când aceasta consideră că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

Complementar, instanța de apel a constatat că prima instanță a omis să se

expună în privința pedepsei complementare, însă, în virtutea art.410 Cod penal,

precum și având în vedere că procurorul nu a contestat sentința, va menține sențința

pentru a nu agrava situația apelantului.

I.Modval în numele inculpatului care, invocând temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să se dispună aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, pe

motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; -

a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale; - instanța nu a

2

dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă prea aspră, - instanța nu a ținut cont că inculpatul și-a recunoscut vina și se

căiește sincer pentru fapta comisă, a predat benevol substanțele interzise, se

caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai, este o persoană tânără, care a

conștientizat pe deplin fapta comisă, în timpul examinării cauzei s-a căsătorit și i s-a

născut un fiu; - inculpatul este grav bolnav, tratamentul acordat în penitenciar fiind

ineficient; - nu au fost constatate circumstanțe agravante, ci doar atenuante; - atât

partea apărării, cât și partea acuzării au pledat pentru aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei; - cauzele penale la care a făcut referire

instanța de apel întru justificarea refuzului de a aplica față de inculpat prevederile

art.90 Cod penal, au fost clasate; - instanțele nu au ținut cont de prevederile art.78

alin.(1) lit.a) Cod penal.

avocatul I.Modval în numele inculpatului în raport cu materialele dosarului și

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se

solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de

apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și când instanța a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile date în raport cu motivele invocate în recursurile

declarate, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și

critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurent la acest capitol

sunt lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

3

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Subsecvent celor expuse, instanța de recurs reține că, instanțele de fond au dat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-

a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei

în procedură simplificată, că anterior nu a fost condamnat, precum și de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și corect au conchis că

corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de

libertate, iar aplicarea art.90 Cod penal, nu va duce la atingerea scopului sus-

menționat.

Colegiul penal reține că recurentul invocă, precum că la stabilirea pedepsei,

instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză

enumerate la pct.5 al prezentei decizii și eronat a respins solicitarea de a fi aplicat față

de acesta dispozițiile art.90 Cod penal.

În acest sens, Colegiul menționează că, reieșind din textul hotărârilor

judecătorești pronunțate anterior acestei decizii, contrar celor afirmate de recurent,

circumstanțele la care acesta face referire în recurs, au fost luate în considerare de

către instanțele de fond la numirea pedepsei și astfel, argumentele invocate de către

recurent nu pot fi acceptate întru casarea hotărârilor judecătorești.

Totodată, Colegiul penal relevă că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la

caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens. În speță, rezultă că instanțele de

fond, reieșind din circumstanțele sus menționate, au considerat rațional ca inculpatul

să execute real pedeapsa stabilită, motivându-și soluția adoptată, indicând din care

motive au ajuns la concluzia potrivit căreia, corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale.

Astfel că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția referitor la

iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea condiționată a executării

ei pe o perioadă de probațiune.

Referitor la argumentul invocat de către recurent, precum că inculpatul este

grav bolnav, tratamentul acordat în penitenciar fiind ineficient, Colegiul reține că, în

virtutea prevederilor art.230 Cod de executare, inculpatului îi este garantat dreptul la

asistență medicală, or, persoanele condamnate la pedeapsa închisorii beneficiază în

mod gratuit de asistență medicală și de medicamente în volumul stabilit de Programul

unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, în conformitate cu legislația în

vigoare. Acordarea asistenței medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a

instituției penitenciare după înscrierea prealabilă și conform unui grafic aprobat de

șeful penitenciarului, cu excepția cazurilor de urgență.

Consecvent, în temeiul art.231 alin.(3) Cod de executare, inculpatul, în cazul în

care are nevoie de un tratament medical specializat, este în drept să solicite

transferarea neîntârziată în instituțiile medicale specializate ale Departamentului

4

instituțiilor penitenciare, sau în spitalele Ministerului Sănătății.

Respectiv, argumentul recurentului, precum că V.Vacari este grav bolnav, nu

poate constitui temei pentru aplicarea față de inculpat a instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei, acesta, în temeiul normei preciate, având dreptul să

beneficieze de asistență medicală în instituțiile medicale specializate.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că la stabilirea pedepsei

instanțele nu au ținut cont de prevederile art.78 alin.(1) lit.a) Cod penal, Colegiul

penal menționează că acesta nu poate fi acceptat întru casarea hotărârii judecătorești

în partea stabilirii pedepsei lui V.Vacari din următoarele considerente.

Potrivit art.78 alin.(1) lit.a) Cod penal, dacă minimul pedepsei cu închisoare

prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic

de 10 ani, iar instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii, pedeapsa principală poate fi redusă pînă la acest minim.

În speță, se constată că inculpatul și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii,

iar în temeiul art.76 alin.(1) lit.f) Cod penal, recunoașterea vinovăției este considerată

drept o circumstanță atenuantă.

Complementar, instanța de recurs constată că inculpatul, recunoscându-și vina a

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, iar potrivit alin.(8) al articolului, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Reieșind din textele hotărârilor instanțelor de fond, acestea au acceptat cererea

inculpatului și au examinat cauza penală în procedură simplificată, pedeapsa penală

fiind stabilită ținându-se cont de prevederile alin.(8) al normei precitate.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui V.Vacari,

instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia

i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform

prevederilor legale.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul

apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de

apel, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform

art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

5

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Vacari Vadim, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6