1ra-1236/16 — art.217-1 alin.3 lit.e, f CP

Dosarul nr.1ra-1236/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, declarat de

inculpatul

Vizir Vasilii Anatolii, născut la 13

septembrie 1991, originar din s.Tuzara, r-

nul Călărași, domiciliat în or.Ungheni,

str.Romană 39.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(3) lit.e) și f) Cod penal,

la 3 ani închisoare.

În baza art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial de sentințe, la pedeapsa aplicată,

a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei fixată prin sentința Judecătoriei Călărași din

26.03.2012, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani.

urmărind scopul păstrării substanțelor narcotice pentru transmitere ilicită deținuților,

acționînd intenționat, la 12 martie 2015, ora 23.00, s-a deplasat în zona interzisă a

Penitenciarului nr.4, cu sediul în or.Cricova, str.Luceafărul 9, mun.Chișinău, de unde a

preluat un pachet în formă sferică ce conținea marijuană cu masa de 78,77 grame, anterior

aruncat peste edificiile de pază, pe care l-a transmis în zona locativă a Penitenciarului nr.4.

- procurorul, casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărîri, prin care lui V.Vizir, în baza art.2171 alin.(3) lit.e) și f) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsa penală de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, în temeiul

art.85 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate de

gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, invocînd că instanța i-a aplicat

acestuia o pedeapsă prea blîndă, infracțiunea incriminată fiind comisă în stare de recidivă; - la

1

stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de faptul că atît în cadrul urmăririi penale, cît și a

cercetării judecătorești inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu a conștientizat periculozitatea

acțiunilor sale; - pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul privind restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea sa, cît

și a altor persoane;

- avocatul S.Musteață în numele inculpatului și inculpatul, casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care V.Vizir să fie achitat, pe motiv

că nu sînt întrunite elementele componenței de infracțiune; - instanța a apreciat eronat

probele; - nu au fost aduse probe incontestabile care fac dovada vinei inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii incriminate; - pachetul sferic, care conținea marijuană, nu a fost ridicat

în prezența inculpatului.

fost respinse apelurile declarate de către avocatul S.Musteață în numele inculpatului și

inculpat ca nefondate și admis apelul declarat de către procuror, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și în această parte pronunță o nouă hotărîre, prin care lui V.Vizir, în baza

art.2171 alin.(3) lit.e) și f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități

legate de gestionarea substanțelor narcotice și precursorilor lor pe termen de 4 ani.

În baza art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Călărași din 26.03.2012, stabilindu-i

pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități legate de gestionarea substanțelor

narcotice și precursorilor lor pe termen de 4 ani.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corectă.

Totuși, cu referire la mărimea pedepsei aplicate, instanța de apel a considerat că prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art.75 și 85 alin.(3) Cod penal, de faptul că V.Vizir a

comis o infracțiune gravă în timp ce executa pedeapsa penală pentru o altă infracțiune gravă,

nu și-a recunoscut vina, nu s-a căit pentru fapta comisă și nu a conștientizat pericolul social al

faptei sale. Totodată, instanța de apel a respins argumentul procurorului, potrivit căruia

inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă, menționînd în acest sens că, potrivit

art.34 alin.(5) lit.e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele

penale, dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Complementar, instanța de apel a ținut cont de faptul că circumstanțe agravante sau

atenuante nu au fost stabilite și coroborînd cele expuse, a conchis că inculpatului urmează a-i

fi aplicată pedeapsa închisorii pe un termen mai mare.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, pe motiv că

acțiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii; - faptei i s-a dat o încadrare juridică

greșită; - nu au fost aduse probe incontestabile care fac dovada vinovăției sale în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, or, pe pachetul sferic nu au fost depistate urme biologice și

dactilografice ce i-ar aparține lui, precum și nu a fost probat că dînsul a comunicat cu

exteriorul.

2

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a deciziei art.427 alin.(1) pct.8) și

12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum și atunci cînd faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor

art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui

V.Vizir în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.e) și f) Cod penal, încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Concluziile instanțelor judecătorești contestate sînt corecte și se confirmă prin cumulul

de probe administrate, cum sînt declarațiile martorului O.Grama, care a declarat că

deplasîndu-se în zona interzisă a penitenciarului l-a găsit pe inculpat, care avea în mînă un

pachet pe care era un bec de culoare albastră aprinsă, iar cînd s-a apropiat de el, acesta l-a

aruncat pe teritoriul penitenciarului din zona locativă; procesul-verbal de ridicare nr.176 din

12.03.2015, prin care din curtea cantinei penitenciarului s-a ridicat un pachet de formă

sferică, învelit cu bandă adezivă, transparentă; raportul de constatare tehnico-științifică

nr.3067 din 23.03.2015, potrivit căruia masa verde vegetală ridicată la 12.03.2015 reprezintă

marijuană cu masa de 78,77 grame, ordonanța din 23.04.2015, potrivit căreia masa vegetală

ridicată la 12.03.2015 a fost recunoscută în calitate de corp delict și anexată la materialele

cauzei.

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către inculpatul V.Vizir a

faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor

narcotice, în scop de înstrăinare, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei

infracțiuni, or, acesta, aflîndu-se în penitenciar, în scopul păstrării ilegale a substanțelor

narcotice în proporții mari pentru a le transmite ulterior deținuților, intenționat s-a deplasat în

zona interzisă a penitenciarului, de unde a preluat un pachet de formă sferică ce conținea

marijuană cu masa de 78,77 grame, aruncat anterior peste edificiile de pază și pe care l-a

transmis în zona locativă a penitenciarului.

Din textul hotărîrilor recurate, rezultă că instanțele de fond corect au constatat faptele

și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le detaliat și

argumentat în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție prin cumulul de

probe administrate în cauză.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent cu referire la lipsa în

acțiunile sale a elementelor constitutive ale infracțiunii și că faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

care în totalitatea lor resping argumentele acestuia, precum că nu ar fi săvîrșit infracțiunea

imputată.

3

Astfel, concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, iar prevederile art.8

alin.(3) Cod de procedură penală, invocate de către inculpat în recurs nefiind pertinente speței.

Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că argumentele invocate de recurent privind

adoptarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că lipsesc probe certe în confirmarea vinovăției

lui, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar. Însă,

aceste argumente nu pot fi reținute, deoarece aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru recurs, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii imputate, este apreciată de către instanța

de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului său la apărare.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului părții apărării și admiterea apelului părții acuzării,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

La aplicarea pedepsei instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana

inculpatului, că anterior fiind condamnat nu și-a făcut concluziile de rigoare și a comis o altă

infracțiune, nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit sincer pentru fapta comisă, aplicîndu-i o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat,

cu respectarea prevederilor art.61, 75, 85 alin.(1) Cod penal, fiind individualizată conform

prevederilor legale.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vizir Vasilii, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, în propria lui

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 20 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4