1ra-159/16 — art. 217 alin 2 CP

Dosarul nr.1ra-159/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2015,

declarat de inculpatul

Railean Victor Leonid, născut la 16 martie 1987,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Al. Vlahuță 3.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.01. - 17.04.2015;

Instanța de apel: 21.05. - 22.06.2015;

Instanța de recurs: 24.11.2015 - 30.03.2016.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Victor Railean a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea

art. art. 34 alin. (1), 82 alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

16 noiembrie 2014, la ora 0300, aflîndu-se în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrîn 3,

în scopul consumului personal de substanțe narcotice, a păstrat la sine într-o cutie de

chibrituri, substanța narcotică – marijuana în cantitate de 3,91 gr, ce constituie

proporții mari, care a fost depistată la 16 noiembrie 2014, ora 0610 de către

colaboratorii de poliție a IP Ciocana, mun. Chișinău.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, deoarece atît la

urmărirea penală cît și în prima instanță a recunoscut vina, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii și se căiește sincer de cele întîmplate.

fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță la

capitolul individualizării pedepsei a ținut pe deplin cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de personalitatea celui vinovat, de condițiile de

1

viață ale inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Astfel, instanța de apel a reținut, că potrivit materialelor cauzei, inculpatul nu

este antrenat în cîmpul muncii, nu învață, anterior a fost condamnat inclusiv la

pedeapsa închisorii (sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 martie

2006), mai mult, infracțiunea săvîrșită de inculpat, este o infracțiune intenționată care

a fost săvîrșită în perioada în care nu a expirat termenul prevăzut de art. 111 alin. (1)

lit. h) Cod penal.

La fel, instanța de apel a enunțat, că prima instanță corect a ajuns la concluzia

că pedeapsa cu amendă și muncă neremunerată în folosul comunității nu este

echitabilă în cazul dat și nu va atinge scopul pedepsei chiar și în cazul în care în speță

sunt prezente circumstanțe atenuante așa cum sunt recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, ori inculpatul anterior a fost condamnat la pedepse reale și concluzii pozitive

nu a făcut în urma executării pedepsei închisorii.

alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de

apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă sub formă de amendă.

În motivarea recursului, inculpatul a invocat, că instanțele de fond au aplicat o

pedeapsă prea aspră în privința lui V. Railean și nu au ținut cont la compartimentul

individualizării pedepsei de faptul, că atît la urmărirea penală cît și în prima instanță

a recunoscut vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și se căiește sincer de

cele întîmplate, a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

La fel, recurentul a menționat, că instanța de apel a trecut cu vederea, că

infracțiunea săvîrșită face parte din categoria infracțiunilor ușoare, pentru care Legea

penală mai prevede și pedeapsa sub formă de amendă sau muncă neremunerată în

folosul comunității.

Mai mult, inculpatul susține că la judecarea apelului, procurorul a susținut

apelul inculpatului solicitînd instanței stabilirea în privința lui V. Railean a unei

pedepse non-privative de libertate, și anume sub formă de amendă în folosul statului.

În final, recurentul a invocat, că la compartimentul individualizării pedepsei,

instanța de apel urma să țină cont și de situația familiară a inculpatului și anume de

faptul că mama acestuia este bolnavă și are nevoie de ajutor, inclusiv și de faptul că

inculpatul a format o familie iar pedeapsa aplicată influențează negativ asupra

dezvoltării normale a acesteia.

solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

2

decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textul recursului, autorul acestuia nu a făcut trimitere la careva

temei de drept concret din cele stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, invocînd dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite, însă Colegiul

penal reține, că din textul recursului, se evidențiază temeiul pentru recurs prevăzut

de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Instanța de recurs, consideră că acest temei de casare nu este incident în speța

dată, deoarece nu și-a găsit confirmarea, iar instanțele de fond și-au motivat just

soluțiile adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, precum și de prevederile

art. art. 34 alin. (1), 82 alin. (2) Cod penal.

Invocînd doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de individualizare

a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se

conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de

săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului.

Astfel, instanța de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în

limitele prevăzute de sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal în

baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

În cazul supus judecării, inculpatul a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, iar sancțiunea normei menționate prevede pedeapsă amendă în mărime de

la 400 la 700 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de

pînă la 150 de ore, sau închisoare de pînă la 1 an.

Prin urmare, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit individualizarea pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

avînd deplină libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei

și a cuantumului pedepsei în cadrul procesului de individualizare a acesteia.

Potrivit hotărîrii contestate, inculpatului, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

De menționat este și faptul, că cauza a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme (inculpatul care

a recunoscut săvîrșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost

admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare) a beneficiat

3

de reducere a limitelor de pedeapsă.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1)

art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

După cum se observă din sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului, în afară

de pedeapsa închisorii, aceasta prevede pedepse alternative pentru fapta săvîrșită și

anume amenda și munca neremunerată în folosul comunității.

Avînd în vedere critica recurentului în sensul vizat supra și pornind de la

prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, din care rezultă, că mărimea pedepsei pentru

recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod, Colegiul

penal, consideră juste concluziile instanțelor de fond precum că scopul educativ și

preventiv al pedepsei în privința inculpatului nu poate fi atins, decît prin aplicarea

anume a pedepsei închisorii cu executare reală, ori, prezența în cazul deferit judecății

a stării de recidivă, face de la sine imposibilă aplicarea unei pedepse alternative

prevăzute la sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal.

La baza acestei concluzii, corect a fost reținut faptul că, inculpatul anterior a

fost condamnat inclusiv la pedeapsa închisorii (sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 06 martie 2006, vezi copie f.d. 160), mai mult, infracțiunea

săvîrșită de inculpat, este o infracțiune intenționată care a fost săvîrșită în perioada în

care nu a expirat termenul prevăzut de art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal.

Referitor la argumentul recurentului, precum că în cadrul judecării apelului

declarat de inculpat, procurorul a solicitat admiterea acestuia cu stabilirea în

privința lui V. Railean a unei pedepse non-privative de libertate, sub formă de

amendă, Colegiul penal îl consideră nefondat, deoarece din procesul-verbal al

ședinței instanței de apel din 22 iunie 2015 (f.d. 125) rezultă, că procurorul

pronunțîndu-se asupra apelului declarat de inculpat, a solicitat respingerea acestuia,

cu menținerea sentinței, deoarece apelul este nefondat.

Astfel, Colegiul penal, statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia stabilită inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel

încît acesta să se convingă de necesitatea respectării legii și evitarea pe viitor a

săvîrșirii unor fapte similare.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnatului, cît și a altor persoane.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că argumentele invocate de către

inculpat, nu atestă prezența erorilor de drept, care ar constitui temei de implicare a

instanței de recurs în vederea casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se

4

impune inadmisibilitatea recursului ordinar de declarat de inculpatul Victor Railean,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Railean Victor

Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie

2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

5