1ra-41/2017 — art.325 alin.1 CPP

1ra-41/2017 — art.325 alin.1 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-41/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul î n Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Cahul, Tomit a Mihail, prin care

se solicita casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

29 martie 2016, î n cauza penala î n privința lui

Grăsun Dumitru Vasile, născut la

XXX, originar din XXX, domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1) Prima instanță: 19.03.2014 – 18.12.2014;

2) Instanța de apel: 16.01.2015- 26.03.2015;

Rejudecare: 21.12.2015 - 29.03.2016;

3) Instanța de recurs: 1) 01.07.2015 – 17.11.2015, dispusă rejudecarea;

2) 09.08.2016 – 07.02.2017.

A C O N S T A T A T:

Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, echivalent a

40 000 lei.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Grăsun Dumitru a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani,

fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

11 august 2013, în jurul orelor 13:30, conducând motocicleta de model „Fekon RK

150-8”, fără număr de înmatriculare, în or. XXX la intersecția străzilor

I. L. Caragiale și F. Seliviorstov pe drum secundar, a pierdut controlul și s-a

1

răsturnat, moment urmărit de colaboratorii de poliție ai Batalionului de Patrulare

Sud XXX, care își exercitau atribuțiile de serviciu de supraveghere și controlul

circulației pe drumurile publice și respectarea normelor legale în domeniul

siguranței traficului rutier.

Apropiindu-se de ultimul și văzând starea lui, au chemat ambulanța, însă

Grăsun Dumitru a refuzat ajutorul medical, moment în care colaboratorii de

poliție au observat, că conducătorul motocicletei Grăsun Dumitru era în stare de

ebrietate și pentru documentare i-au propus să urce în automobilul de serviciu,

iar XXX a urcat la ghidonul motocicletei pentru a o lăsa la parcare cu plată, motiv

din care l-au condus la IP XXX pentru documentare. În drum spre IP XXX, Grăsun

Dumitru, aflându-se în automobilul de model „VAZ 2107” cu numărul de

înmatriculare MAI XXX, echipat corespunzător, cu scopul de a obține o decizie

favorabilă lui pe faptul depistat de către colaboratorii de poliție, a promis

colaboratorului de poliție XXX bani în sumă de 500 lei.

Acțiunile inculpatului Grăsun Dumitru au fost încadrate în baza art. 325

alin. (1) Cod penal,cu indicii calificativi: corupere activă, promisiunea personală

unei persoane publice, ce nu i se cuvine, pentru aceasta, pentru a nu îndeplini

acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

numele inculpatului Grăsun Dumitru, solicitând admiterea apelului, casarea

sentinței și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie încetat procesul penal în baza

art. 325 alin.(1) Cod penal din motiv că există circumstanțe, care exclud tragerea

la răspundere penală — încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea

instanței.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

 făcând comparația faptului stabilit de judecată și cu învinuirea adusă lui

Grăsun Dumitru consideră, că instanța de judecată prin sentință a modificat

scopul și faptele indicate în rechizitoriu și din proprie inițiativă a dat o nouă

interpretare, însă nu a motivat de ce a procedat în așa fel și care normă legală i-ar

permite aceste modificări în sensul agravării, instanța a constatat fapte care nu

sunt indicate în rechizitoriu, depășind în mod vădit limitele învinuirii aduse lui

Grăsun Dumitru, astfel, încălcând dispozițiile art. 24 alin. (2) și 325 alin.(1) Cod

de procedură penală;

 probele examinate în instanța de judecată vin în contradicție cu

învinuirea adusă lui Grăsun Dumitru, fapt care l-a menționat și în cadrul

susținerilor verbale în prima instanță. Vis-a-vis de învinuirea adusă și declarațiile

martorului XXX, care a declarat că Grăsun Dumitru, după părerea lui, i-a promis

suma de 500 lei pentru a ascunde infracțiunea comisă de ultimul, și anume, că

conducea motocicleta în stare de ebrietate, însă, contrar celor spuse de martor,

din convorbirile citite și vizionate, nicidecum nu se aude și nu se vede ca Grăsun

Dumitru să spună că promite 500 lei pentru a ascunde vreo infracțiune;

 a menționat faptul, că reieșind din convorbirile înregistrate, reiese că

Grăsun Dumitru îl roagă pe polițistul XXX să-l ducă acasă, deoarece are dureri

2

mari și îi este ruptă mâina. Careva cuvinte despre ascunderea infracțiunii sau să

nu-și îndeplinească careva obligațiuni ale lor de serviciu, Grăsun Dumitru nu

comunică;

 acuzarea nu a prezentat careva probe acumulate în cadrul urmăririi

penale și cercetate în instanța de judecată în sensul probării învinuirii lui Grăsun

Dumitru și a atras atenția, că ordonanța de punere sub învinuire este ilegală,

deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală. În

cazul în care, persoana nu este informată corect cu privire la învinuirea înaintată,

aceasta este lipsită de dreptul să-și asigure posibilitatea pregătirii și exercitării

apărării, fiind afectate grav principiile generale ale procesului penal: asigurarea

dreptului la apărare (art. 17 Cod de procedură penală) și contradictorialitatea

procesului penal (art. 24 Cod de procedură penală);

 a indicat, că neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la

forma și conținutul rechizitoriului, echivalează cu încălcarea prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței, încălcare, care potrivit art. 251 alin.(3) Cod de

procedură penală, atrage nulitatea absolută a actului procedural, adică, nu se

înlătură în nici un mod.

 a menționat, că faptele imputate inculpatului sunt insuficient descrise,

sunt imprecise și nu sunt circumstanțiate ca mod de operare. Acțiunile care ar fi

trebuit să stea la baza învinuirii, nu sunt determinate cu suficientă precizie printr-

o modalitate clară și concretă de săvârșire a faptelor infracționale și o fixare

riguroasă a coordonatelor spațio-temporale.

fost admis apelul declarat de avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului

Grăsun Dumitru, casată integral sentința și pronunță o nouă hotărâre, prin care

s-a încetat procesul penal pe art. 325 alin.(1) Cod penal în cauza penală privindu-l

pe Grăsun Dumitru, în temeiul că există circumstanțe care exclud tragerea la

răspunderea penală - încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea

instanței.

inculpatului Grăsun Dumitru s-a reținut prin ordonanța de punere sub învinuire

și rechizitoriu, că dânsul, la 11 august 2013, aproximativ la orele 13.30 - 14.01,

aflându-se în automobilul de model „VAZ-2107” cu numărul de înmatriculare MAI

XXX, ce se deplasa pe străzile orașului XXX, având scopul coruperii active a

colaboratorilor de poliție a Batalionului de Patrulare Sud XXX, pentru ca ultimii să

nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu întru efectuarea supravegherii și

controlului circulației pe drumurile publice și supravegherii și controlul

respectării normelor legale din domeniul siguranței traficului rutier de către

Grăsun Dumitru Vasile, care a condus motocicleta de model ,,Fekon FK 150-8”,

fără număr de înmatriculare, până la intersecția străzilor XXX, unde a pierdut

controlul asupra motocicletei, fapt ce a condus la răsturnarea motocicletei, în

mod ilegal a promis colaboratorilor de poliție a Batalionului de Patrulare Sud XXX,

XXX, bani în sumă de 500 lei.

3

Acțiunile lui Grăsun Dumitru au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 325 alin.(1) Cod penal - corupere activă, exprimată prin

promisiune personală unei persoane publice de bunuri ce nu i se cuvin, pentru

aceasta, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale și contrar acesteia.

Instanța de apel, notificând prevederile art. 281 și 297 Cod de procedură

penală și analizând conținutul ordonanței de punere sub învinuire și a

rechizitoriului, sub aspectul învinuirii formulate, a constatat, că învinuirea înaintă

conține expresii vagi și neclare, și anume „pentru ca ultimii să nu-și îndeplinească

atribuțiile de serviciu întru efectuarea supravegherii și controlului circulației pe

drumurile publice și supravegherii și controlul respectării normelor legale din

domeniul siguranței traficului rutier”, „în mod ilegal a promis colaboratorilor de

poliție a Batalionului de Patrulare Sud Cahul, Dinu Gheorghe Marin și Bariton

Oleg Ion, bani în sumă de 500 lei”.

Instanța de apel a subliniat, că în mod evident, se observă că învinuirea

adusă inculpatului Grăsun Dumitru nu cuprinde elementele obligatorii cu

indicarea precisă și completă a datelor privitor la scopul coruperii active, adică

pentru ce inculpatul a promis suma de bani, în ce circumstanțele concrete au fost

promiși banii, contravenția săvârșită de inculpat, competența soluționării cazului

contravențional, funcțiile deținute de colaboratorii de poliție XXX, graficul de

serviciu și sectorul de deservire de către ultimii, obligațiile de serviciu acestora

conform fișei de post și acțiunile concrete a acestora, care intrau în obligațiile de

serviciu și pentru neîndeplinirea sau nu, ori îndeplinirea cu întârziere sau grăbită

a cărora din ele le-a fost promiși banii, iar atribuțiile de serviciu a colaboratorilor

de poliție XXX, pentru neîndeplinirea cărora le-a fost promiși bani, descrise în

actul de învinuire poartă un caracter general: pentru ca ultimii să nu-și

îndeplinească atribuțiile de serviciu întru efectuarea supravegherii și controlului

circulației pe drumurile publice și supravegherii și controlul respectării normelor

legale din domeniul siguranței traficului rutier.

Astfel, instanța de apel a conchis, că faptele inculpatului sunt insuficient

descrise, sunt imprecise și nu sunt circumstanțiate ca mod de operare prin loc și

timp. Acțiunile care ar fi trebuit să stea la baza învinuirii nu sunt determinate cu

suficientă precizie printr-o modalitate clară și concretă de săvârșire a faptelor

infracționale.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că învinuirea formulată în ordonanța

de punere sub învinuire și din rechizitoriu în privința inculpatului Grăsun

Dumitru de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 325 Cod penal, poartă un

caracter general, fără a fi concretizate și analizate circumstanțele săvârșirii faptei

prejudiciabile.

Instanța de apel a remarcat că, învinuirea formulată în actele procedurale

întocmite de procuror la faza de urmărire penală și susținută în instanța de

judecată la judecarea cauzei penale, este insuficient motivată sub aspectul

informării cu privire la învinuirea înaintă inculpatului Grăsun Dumitru, fapt ce

erodează esența dreptului la apărare, care devine astfel un drept teoretic și

iluzoriu, iar nu unul concret și efectiv, așa cum se impune în art. 6 § 3 lit. a) din

4

CEDO, care prevede în mod expres dreptul acuzatului să fie informat în termen

cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege, și mod amănunțit, asupra naturii și

cauzei aduse împotriva sa.

Fiind menționate prevederile art. 251 Cod de procedură penală, instanța de

apel a reținut că s-a constat cu certitudine, că rechizitoriul - actul de sesizare a

instanței de judecată, nu satisface exigențele normelor legale și nu asigură o

corectă și legală informare a inculpatului cu privire la învinuirea formulată prin

ordonanța de punere sub învinuire, iar în cazul încălcării prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței atrage, în temeiul art. 251 Cod de procedură

penală, sancțiunea procedurală, de nulitate a actului procedural.

Or, învinuirea persoanei de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să fie clară,

precisă și riguroasă, cu indicarea informației obiective și complete despre fapta

incriminată inculpatului.

În contextul celor indicate, instanța de apel a constatat, că prima instanță la

judecarea cauzei penale în privința lui Grăsun Dumitru a depășit limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, modificând scopul și a reținut în acțiunile

inculpatului fapte care nu sunt indicate în rechizitoriu, totodată a dat o nouă

interpretare faptelor imputate inculpatului Grăsun Dumitru în sensul agravării

situației acestuia. Or, învinuirea formulată în ordonanța de punere sub învinuire

și în rechizitoriu nu conține următoarea descriere a faptelor incriminate lui

Grăsun Dumitru că „inculpatul, urmărind scopul de a nu înregistra și a ascunde

fapta de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate, ce urma a

fi pornită în privința sa, pentru a evita răspunderea penală a promis la data de

11 august 2013, aproximativ la ora 13.30 - 14.01, bani în sumă de 500 lei

colaboratorilor Batalionului de Patrulare Sud a INP al IGP a MAI XXX”.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că rechizitoriu nu întrunește

cerințele legale în aspectul formulării învinuirii inculpatului Grăsun Dumitru în

baza art. 325 Cod penal, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 251 alin.(2)

Cod de procedură penală, atrage nulitatea acestuia, deoarece încălcările

prevederilor legale admise nu pot fi înlăturate în nici un mod.

procuror, care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel.

I n motivarea recursului, procurorul, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, a considerat că hotărârea adoptată de

instanța de apel este ilegală, deoarece atât în rechizitoriu cât și în partea

descriptivă a sentinței este prezentă data, ora și locul comiterii infracțiunii, însă

instanța de apel incorect a indicat că faptele inculpatului sunt insuficiente și

imprecise și sunt ca mod de operare prin loc și timp; rechizitoriul conține toate

punctele necesare și prevăzute de art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală, se

indică persoana învinuită, fapta comisă de către acesta, probele învinuirii,

circumstanțele atenuante/agravante, încadrarea juridică; instanța de fond nu a

depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, ea a făcut concluzia în urma

5

aprecierii probelor conform art. 101 Cod de procedură penală; instanța de apel a

denaturat multe lucruri în decizia sa, astfel încetând procesul penal.

17 noiembrie 2015, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

alt complet de judecată.

la care se referă instanța de apel privind încetarea procesului penal, și anume, pe

motiv că învinuirea formulată în ordonanța de punere sub învinuire și în

rechizitoriu în privința inculpatului Grăsun Dumitru poartă un caracter general,

fără a fi concretizate și analizate circumstanțele săvârșirii faptei prejudiciabile, iar

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma și conținutul

rechizitoriului echivalează cu încălcarea prevederilor legale referitoare la

sesizarea instanței, încălcare, care potrivit art. 251 alin (3) Cod procedură penală

atrage nulitatea absolută a actului procedural și care nu poate fi înlăturată în nici

un mod, nu cad sub incidența pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, și

prin urmare, procesul penal pe motivele indicate de instanță nu poate fi încetat.

Instanța de recurs a considerat, că instanța de apel a examinat pur formal

apelul declarat, unilateral a examinat probele și a dat prioritate probelor

prezentate de apărare, ignorându-le pe cele ale acuzării, nu s-a clarificat care

circumstanțe sunt relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție

neargumentată la modul cuvenit.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis, că modalitatea de motivare a

soluției denotă faptul, că instanța de apel n-a apreciat probele prezentate de

partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

coroborării acestora, pronunțându-se numai pe o parte din probele prezentate de

părți. Astfel, a conchis că instanța de apel nu și-a motivat soluția, prin ce s-a comis

eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe instanța de recurs a considerat, că instanța de apel a

comis erori de drept prin încălcarea prevederilor art. 100, 101, 275, 276, 324,

332, 391, 414-419 Cod de procedură penală, iar aceste abateri se cuprind în

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, a încetat procesul penal fără

temei legal, superficial a verificat legalitatea și temeinicia sentinței.

a fost admis apelul declarat de către avocatul Dumitran Ignat în numele

inculpatului Grăsun Dumitru, casată sentința Judecătoriei Cahul din 18 decembrie

2014 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care Grăsun Dumitru a fost achitat de sub învinuirea imputată în

baza art. 325 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

constitutive ale infract iunii imputate inculpatului Gra sun Dumitru, prevăzute de

art. 325 alin.(1) Cod penal (obiectul infracțiunii, latura obiectivă și subiectivă) și

6

verificând probele administrate în speța dată, a constatat ca , fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii indicate supra, considerând că învinuirea

imputată inculpatului nu și-a găsit confirmare.

Totodată, instanța de apel a conchis, că instanța de fond și-a argumentat

concluziile privind vinovăția inculpatului, doar pe declarațiile martorilor XXX, cât

și materialul video, înregistrat secvențial, însă cercetând declarațiile martorului

XXX, care este inspector al Batalionului de Patrulare Sud, din cadrul urmăririi

penale, cât și în ședința instanței de fond și analizând înregistrările video, care

conține două fișiere, cât și procesul-verbal de examinare a obiectului din

17 decembrie 2013 (f.d.5-10 vol. 1), instanța de apel a statuat că nu rezultă, că

Grăsun Dumitru este suspectat de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate și din acest motiv i s-a propus de a fi transportat la Inspectoratul de

Poliție, cu scopul de a trece testarea la alcoolemie.

La fel, indicând, că nici din discuțiile înregistrate în salonul automobilului nu

rezultă, că inculpatul este dus la Inspectoratul de Poliție pentru a fi testat, iar

acesta, în scopul de a nu fi documentat pentru conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate, promite bani în sumă de 500 lei, pe care urma să-i ia de la

domiciliul său ..ca totul să fie bune” și ..treaba terminată”, ba din contra, glasul A.

asemănător cu al lui XXX întreabă: „Ce să facem?”, iar glasul B, asemănător cu

glasul lui Grăsun Dumitru răspunde: ,,Mă doare de nu mai pot, hai mă duceți acasă

și mă achit și.... întrebarea-i toată.” Ulterior glasul A spune: „Nu merge mașina, am

stricat-o până m-am fugărit după tine. Ce facem?”, la ce glasul B răspunde: „Ne

socotim acolo acasă”. Din nou glasul A întreabă; „Cu ce ne socotim, ce ai matale?”,

la ce glasul B răspunde :,,Cinci sute lei eu maxim vă dau și problema toată”. Adică,

din discuțiile înregistrate nu rezultă, că Grăsun Dumitru propune bani

colaboratorilor de poliție în scopul ca aceștia să nu-și îndeplinească atribuțiile de

serviciu întru efectuarea supravegherii și controlului circulației pe drumurile

publice și supravegherii și controlului respectării normelor legale din domeniul

siguranței traficului rutier de către Grăsun Dumitru, care a condus motocicleta în

stare de ebrietate și ulterior în mod ilegal a promis colaboratorilor de poliție XXX

bani în sumă de 500 lei.

De asemenea, instanța de apel a stabilit, că Grăsun Dumitru a fost pus sub

învinuire pentru faptul, că având scopul coruperii active a colaboratorilor de

poliție XXX, pentru ca aceștea să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu întru

efectuarea supravegherii și controlului circulației pe drumurile publice, le-a

propus bani în sumă de 500 lei. Însă, din probele anexate la dosar s-a stabilit, că

în salonul automobilului de serviciu, în timp ce XXX se deplasa la ghidonul

motocicletei spre parcarea cu plată. Grăsun Dumitru i-a propus lui XXX bani în

sumă de 500 lei, dar cu ce scop, nu este clar. Presupunerile, că Grăsun Dumitru a

propus 500 lei cu scopul pentru a fi ascunsă infracțiunea de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate, nu poate fi pusă la baza învinuirii.

Alte probe în acest sens nu au fost prezentate.

I n aceasta ordine de idei, instant a de apel, notifica nd prevederile art. 113

alin. (1) Cod penal și art. 296 alin.(2) Cod de procedură penală, a reținut, că

7

potrivit rechizitoriului inculpatul Grăsun Dumitru este învinuit de fapta încadrată

pe art. 325 alin. (1) Cod penal, precum că dânsul la data de 11 august 2013, în

jurul orelor 13:30-14:01, aflându-se în automobilul de model „VAZ 2107” cu

numărul de înmatriculare MAI XXX, ce se deplasa pe străzile din orașul Cahul,

având scopul coruperii active a colaboratorilor de poliție a Batalionului de

Patrulare Sud XXX, pentru ca ultimii să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu

întru efectuarea supravegherii și controlului circulației pe drumurile publice și

supravegherii și controlului respectării normelor legale în domeniul siguranței

traficului rutier de către Grăsun Dumitru, care a condus motocicleta de model

„Fekon FK 150-8”, fără număr de înmatriculare în or.XXX, unde a pierdut

controlul asupra motocicletei, fapt ce a dus la răsturnarea motocicletei, în mod

ilegal a promis colaboratorilor de poliție a Batalionului de Patrulare Sud XXX,

bani în sumă de 500 lei.

Astfel, instanța de apel a considerat, că învinuirea adusă inculpatului Grăsun

Dumitru nu cuprinde elementele obligatorii cu indicarea precisă și completă a

datelor privitor la scopul coruperii active, adică pentru ce inculpatul a promis

suma de bani, în ce circumstanțe concrete au fost promiși banii, infracțiunea sau

contravenția săvârșită de inculpat, funcțiile deținute de către colaboratorii de

poliție XXX, gradul de serviciu și sectorul de deservire, obligațiile de serviciu a

acestora și pentru îndeplinirea sau nu, ori îndeplinirea cu întârziere sau cu grabă

a cărora din ele le-a fost promiși banii, iar atribuțiile de serviciu descrise în actul

de învinuire poartă un caracter general: ca ultimii să nu-și îndeplinească

atribuțiile de serviciu întru efectuarea supravegherii și controlul respectării

normelor legale din domeniul siguranței traficului rutier.

La fel, a concluzionat instanța de apel, că faptele inculpatului sunt insuficient

descrise, sunt imprecise și nu sunt circumstanțiale ca mod de operare prin loc și

timp. Circumstanțele care urmează să stea la baza învinuirii nu sunt determinate

cu suficientă precizie printr-o modalitate clară și concretă.

În opinia instanței de apel, în speța dată, există multe dubii în probarea

învinuirii inculpatului Grăsun Dumitru de coruperea activă a colaboratorilor de

poliție XXX, iar în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală toate dubiile în probarea învinuirii unei persoane, care nu pot fi înlăturate

în condițiile acestui cod, urmează a fi interpretate în favoarea învinuitului,

inculpatului.

Instanța de apel în circumstanțele relatate, a conchis despre aplicarea

eronată de către prima instanță a legii materiale și legii procesuale, soldate cu

judecarea eronată a cauzei.

Totodată, instanța de apel a menționat, că nu a lăsat fără apreciere probele

administrate de acuzare, care au fost supuse unei verificări nemijlocite și

suplimentare în ședința instanței de apel, însă au fost apreciate critic sub aspect

comparativ cu cele ce confirmă nevinovăția lui Grăsun Dumitru în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal și a ajuns asupra soluției de

achitare a inculpatului, având ca suport cele elucidate mai sus.

8

procuror, care, invoca nd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța

de apel.

I n motivarea recursului, procurorul indică următoarele argumente:

 este neîntemeiată afirmația apărării și a instanței de apel, precum că

învinuirea adusă inculpatului Grăsun Dumitru, nu este clară, deoarece atât din

ordonanța de punere sub învinuire cât și din rechizitoriu - actul final al învinuirii,

se observă, că învinuirea este clară, rechizitoriu corespunde art. 296 Cod de

procedură penală, cuprinde date referitor la fapta și persoana în privința căreia

s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă vinovăția

inculpatului, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea;

 la judecarea cauzei în ordinea de apel, instanța n-a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție greșită de admitere a

apelului declarat de avocatul inculpatului, nu a respectat cerințele art. 414, 417

Cod de procedură penală, astfel, adoptând o soluție incorectă, dispunând

achitarea inculpatului în temeiul art. 390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală,

ca urmare a nerespectării regulilor de sesizare a instanței la întocmirea

rechizitoriului este nejustificată;

 soluția de admitere a apelului declarat de inculpat este neargumentată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată a primei instanțe, în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, iar instanța de apel fără a examina fondul cauzei a adoptat în

această parte o soluție greșită;

 instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a

verificat dacă prin ordonanța de punere sub învinuire sau rechizitoriu,

procurorul a admis o eroare materială indicând art. 325 Cod penal, nu a pus în

discuția părților posibilitatea corectării ei conform prevederilor art. 249-250 Cod

de procedură penală, precum și faptul dacă această eroare a încălcat cumva

drepturile inculpatului la apărare de învinuirea formulată lui. Din cuprinsul

apelului declarat rezultă, că inculpatului nu i s-a încălcat acest drept la judecarea

cazului în instanța de fond și nici dreptul de a fi informat despre actul de

învinuire emis în privința lui.

 instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii, în baza evaluării proprii, readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării

judecătorești și a celor administrate, cu respectarea drepturilor părților, în

această fază procesuală. Instanța de apel a încercat să dea o apreciere fiecărei

probe separat, însă nu au fost apreciate probele cu martorii, care la rândul său

trebuiau să fie apreciate în coroborare cu alte probe, înregistrări video.

 consideră, că prima instanță a stabilit corect, că organul de urmărire

penală a administrat suficiente probe, care confirmă vinovăția inculpatului

9

Grăsun Dumitru în săvârșirea infracțiunii imputate, iar învinuirea nu reprezintă

careva dubii.

concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Recurentul invocă temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit căruia „hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”.

Colegiul penal, analizând decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de

norma menționată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut cont de

procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în recurs, prevăzută în

art. 436 Cod de procedură penală, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a casat

hotărârea primei instanțe, constatând, că instanța eronat a aplicat legislația

materială și procesual penală la judecarea cauzei, argumentându-și concluziile

privind vinovăția inculpatului Grăsun Dumitru, doar pe declarațiile martorilor

XXX, cât și materialul video, înregistrat secvențial, deoarece aceste probe, fiind

cercetate în coroborare cu alte probe administrate în cauza dată, prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității lor, instanța de apel corect a concluzionat asupra

nevinovăției inculpatului Grăsun Dumitru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

10

art. 325 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare

la rejudecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârile pronunțate, așa cum este

indicat în pct.10 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Referitor la alegațiile recurentului, precum că instanța de apel nu a pătruns

în esența problemei de fapt și de drept, nu a verificat, dacă prin ordonanța de

punere sub învinuire sau rechizitoriu, procurorul a admis o eroare materială

indicând art. 325 Cod penal, nu a pus în discuția părților posibilitatea corectării ei

conform prevederilor art. 249-250 Cod de procedură penală, precum și faptul

dacă această eroare a încălcat cumva drepturile inculpatului la apărare de

învinuirea formulată lui, Colegiul lărgit le consideră nefondate și menționează, că

instanța de apel în decizia sa a indicat că: „Analizînd argumentul apelantului

asupra incorectitudinii stabilirii vinovăției lui Grăsun Dumitru, Colegiul judiciar

constată, că aici instanța de fond a admis o eroare judiciară în latura penală,

recunoscîndu-l pe Grăsun Dumitru culpabil de o infracțiune, elementele căreia nu

sunt conținute în actul de învinuire.

Iar, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.” (f.d.234, vol. I).

În acest sens, Colegiul lărgit notifică alin. (2) al articolului nominalizat supra,

care stipulează, că modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă

prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la

apărare.

Totodată, se relevă și prevederile art. 248-250 Cod de procedură penală,

potrivit cărora erorile care pot fi comise la întocmirea unui act procedural țin de

omisiunea consemnării unor date, sau consemnarea greșită a unor date.

Erorile materiale sunt acelea care se produc la momentul consemnării unei

informații în actul procedural, precum la scrierea datelor despre persoană

(numele, data nașterii, locul de trai, etc.), unele calități procesuale (martor,

pedagog, specialist, etc.), dactilografierea greșită a unor cifre ș.a. Erorile evidente

se observă la compararea acelor date consemnate greșit cu altă informație din

dosar. Prin urmare evidența erorii poate fi constatată fără nici un dubiu.

Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează

de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța

de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul lărgit conchide, că în speța dată,

nu poate fi vorba de erori materiale, care pot fi înlăturate în corespundere cu

art. 248-250 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel a constatat, că

actul de învinuire nu conține elementele constitutive ale infracțiunii imputate

11

inculpatului Grăsun Dumitru (art. 325 alin. (1) Cod penal), precum și indicarea

acestora în coroborare cu probele acumulate în cauza dată.

Colegiul penal consideră de asemenea necesar de a menționa faptul, că la caz

este aplicabilă și jurisprudența în materie penală a Curții Europene, și anume, în

cauza Adrian Constantin vs. România, Hotărârea din 12.04.2011, unde Curtea a

subliniat încă o data, “… rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de

acuzare, reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție

recunoaște dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la

învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la încadrarea juridica a faptelor sale.

Informarea precisă și completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura

echitatea procedurilor.”

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să verifice respectarea în

această parte a exigențelor legale, ținând cont și de prevederile art. 6 paragraful 1

al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa”.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul î n

Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Cahul, Tomit a Mihail, cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 martie 2016, în cauza penala î n

privința lui Grăsun Dumitru Vasile.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 07 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Moraru Petru

12