1re-9/17 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Leova din 21 iunie 2016, a fost admisă plângerea înaintată de Ion Curleac împotriva actelor emise de procuror, declarată nulă ordonanța procurorului în Procuratura raionului Leova, Valeriu Babenco din 28 noiembrie 2013 și remise materialele cauzei penale Procuraturii raionului Leova pentru a lichida încălcările depistate.

În motivarea soluției, a fost reținut că, organul de urmărire penală nu a întreprins măsurile necesare în scopul stabilirii tuturor circumstanțelor cauzei și pripit a concluzionat că acțiunile lui Nicolae Curleac și Svetlana Curleac nu întrunesc elementele infracțiunii, iar probele administrate nu sunt suficiente pentru a fi trași la răspundere penală, incorect fiind încetată urmărirea penală față de ultimii.

Procurorul, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă plângerea petiționarului Ion Curleac, cu menținerea în vigoare a ordonanței procurorului în Procuratura raionului Leova din 28 noiembrie 2013. În motivare a invocat că, la 17 noiembrie 2015, Ion Curleac s-a adresat Judecătoriei Leova potrivit art. 313 Cod de procedură penală, cu plângere prin care a solicitat anularea ordonanței de clasare a procesului penal din 28 noiembrie 2013, însă prima instanță la emiterea încheierii nu a ținut cont de prevederile art. art. 313, 299 Cod de procedură penală. A mai inocat recurentul că, prima instanță nu a indicat care acțiuni de urmărire penală sau măsuri speciale de investigații urmează ca organul de urmărire penală să efectueze pentru ca urmărirea penală să fie completă, obiectivă, nu a indicat care sunt omisiunile grave și inexplicabile admise de organul de urmărire penală.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 septembrie 2016, a fost admis recursul, casată încheierea, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea înaintată de Ion Curleac 1 împotriva ordonanței procurorului în Procuratura raionului Leova din 28 noiembrie 2013 privind încetarea urmăririi penale. În motivarea soluției, instanța de recurs cu trimitere la prevederile art. art. 298 alin. (2), 2991alin. (2), (3), (4), 313 Cod de procedură penală, a stabilit că, petiționarul s-a adresat cu plângere fără a respecta procedura prealabilă, or acesta nefiind de acord cu ordonanța procurorului în Procuratura raionului Leova din 28 noiembrie 2013 privind încetarea urmăririi penale, urma să se adreseze procurorului ierarhic superior.

Petiționarul, la 04 octombrie 2016 și 25 octombrie 2016, a contestat cu recursuri în anulare decizia instanței de recurs, solicitând casarea acesteia, invocând că de către organul de urmărire penală, urmărirea penală în cauza nr. 2013230246 a fost efectuată cu încălcări, ilegal fiind emisă ordonanța din 28 noiembrie 2013 privind încetarea urmăririi penale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursurile declarate împotriva acesteia sunt inadmisibile, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. art. 455 alin. (2) pct. 7), 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate, întrucât 2 acestea nu corespund cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 5. În conformitate cu prevederile art. art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de petiționarul Ion Curleac, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 septembrie 2016, deoarece nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2017. Președinte /semnătura/ Petru Ursache Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru /semnătura/ Ghenadie Nicolaev Copia corespunde originalului, Judecător Petru Moraru 3