1ra-44/2017 — art. 190 alin. 2 lit. b,c CP

1ra-44/2017 — art. 190 alin. 2 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-44/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Vatamanița Nicolai și avocatul acestuia Barbaroș Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza

penală în privința lui

Vatamanița Nicolai XXXXXX

născut la XX XXXXXX XXXX, originar din r-nul XXXXX,

s. XXXXXXXX, domiciliat până la reținere în or. XXXXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 24 decembrie 2015 - până la 15 ianuarie 2016;(instanța de

fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

probelor administrate la faza de urmărire penală, Vatamanița Nicolai a

fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și de a exercita activități

financiare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Minciuc Elena

prejudiciul material în sumă de 18359,10 Euro, echivalentul în lei la data

executării hotărârii.

Nicolai, în perioada martie 2013 - septembrie 2015, prin înșelăciune și abuz de

încredere, folosindu-se de naivitatea și credibilitatea victimei, folosind șantajul

emoțional, denaturând informația despre sine, mințind-o și dezinformând-o

privitor la unele situații născocite din viața sa, prezentându-le victimei drept

1

adevărate, precum ca ar avea unele probleme cu organele de drept și că are

nevoie de bani pentru a-și rezolva problemele, la fel alte pretexte inventate, a

estorcat și a primit în mai multe tranșe prin intermediul serviciilor bancare și

transferuri bănești de la Minciuc Elena bani în suma de 18.359,10 Euro. Banii

primiți de la partea vătămată inculpatul i-a însușit și i-a folosit în scopuri

personale procurând bunuri imobile și mobile, cauzând un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu condamnarea lui Vatamanița

N. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

-din suma incriminată inculpatului ca fiind estorcată urma a fi exclusă

suma de 282 880 lei, dat fiind faptul că aceasta constituie prețul automobilului și

casei procurate de Vatamanița N., și aceste bunuri urmau a fi înregistrate pe

numele lui Minciuc E. la întoarcerea acesteia în țară;

- cauza urma a fi examinată în procedură generală, deoarece din

materialele cauzei rezultă că suma prejudiciului real cauzat părții vătămate este

mai mic decât cea indicată în rechizitoriu;

-toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatului, astfel acțiunile lui Vatamanița N. necesitau

a fi reîncadrate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

apelul declarat a fost respins ca nefondat.

probele cercetate, examinate în ansamblu, prezintă o situație clară și fără dubii a

circumstanțelor de fapt, acestea fiind raportate just la prevederile legale.

În consecință Colegiul penal a conchis că instanța de fond just a ajuns la

concluzia despre vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că inculpatul a acționat cu intenție

directă de a înșela partea vătămată și de a însuși mijloacele bănești în sumă de

18359,10 Euro, fapt ce confirmă corectitudinea încadrării acțiunilor inculpatului

2

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și nici de cum un alt aliniat al acestui articol

după cum solicită apărarea.

Soluționând chestiunea privind pedeapsa numită lui Vatamanița N.

Colegiul a conchis că concluzia instanței de fond la acest capitol este justă și

întemeiată, iar corectarea inculpatului este posibilă doar prin condamnarea

acestuia la pedeapsa închisorii, la stabilirea căreia s-a ținut cont de prevederile

art. 7, 71, 75, 76, 78 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar

pedeapsa stabilită este echitabilă și legală, care îl va determina pe inculpat să

conștientizeze fapta comisă, să se resocializare și să se corecteze.

inculpatul și avocatul acestuia Barbaroș M. care, au solicitat, casarea deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată,

argumentând următoarele:

- sentința a fost contestată cu apel în partea aplicării greșite a prevederilor

art. 3641 CPP, astfel că instanța de apel era obligată să verifice în principiu

îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) (4) Cod de procedură penală;

- instanța de fond eronat a examinat cauza în procedură simplificată, or

aceasta urma a fi judecată în procedură generală, deoarece în speță s-a constatat

că prejudiciul real cauzat părții vătămate este mai mic decât cel indicat în

rechizitoriu;

- din materialele cauzei rezultă că automobilul de model Land Rover cu n/î

GL AL 746 și bunul imobil cu nr. cadastral 4821205.241 au fost procurate la

indicația părții vătămate și urmau a fi înregistrate pe numele lui Minciuc E. la

întoarcerea acesteia în țară;

- instanța de fond contrar prevederilor art. 3641 alin. (4) Cod de procedură

penală a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedură

simplificată, or simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la

procedura de instituită de art. 3641 CPP nu conduc automat la aplicarea acestei

proceduri;

- instanțele de fond nu au verificat obiectiv, complet și sub toate aspectele

circumstanțele cauzei și au dat o apreciere eronată probelor, iar în final incorect

au ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or reieșind din prejudiciul real cauzat

părții vătămate rezultă că acțiunile lui Vatamanița N. urmau a fi reîncadrate în

baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

3

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate, menționând că recurenții își exprimă dezacordul cu

aprecierea probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator nu se

conțin în temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) CPP. Totodată, cauza

a fost examinată în procedură simplificată, iar părțile pot exercita calea de atac

apelul, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei.

Astfel, criticele formulate de autor nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii contestate, ca fiind ilegală, or reaprecierea probelor, soluție propusă de

recurent, nu se încadrează în temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin.

(1) CPP, prin urmare recursurile urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit

neîntemeiate.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că acestea

urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,

să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de instanța de fond, fiind în drept să reaprecieze probele din dosar.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

4

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Raportând prevederile legale sus menționate la speța suspusă judecării

Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel la examinarea prezentei cauze

penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce

impune Colegiul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de

fond nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Revenind la speța supusă judecării Colegiul relevă, că Vatamanița N. de

către organul de urmărire penală a fost învinuit în dobândirea ilicită prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor lui Minciuc Elena cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari, fapta fiind încadrată în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Prezenta cauză a fost examinată în cadrul primei instanțe în procedură

simplificată reglementată de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Aici Colegiul reține, că din prevederile art.3641 Cod de procedură penală

rezultă că, procedura simplificată este aplicabilă doar dacă din probele

administrate în cursul urmăririi penale reiese că faptele inculpatului sunt stabilite

și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea

unei pedepse.

Prin urmare, aplicarea procedurii simplificate este posibilă numai atunci

când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Totodată, până la adoptarea soluției privind admiterea sau respingerea

cererii inculpatului, prin care se solicită judecarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, judecătorul

este obligat să verifice dacă fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în

conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal.

Insuficiența probatoriului în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală nu poate fi complinită sau acoperită prin declarația

inculpatului de recunoaștere a faptelor. Când această condiție nu este

îndeplinită, instanța trebuie să respingă cererea de judecare a cauzei în procedura

simplificată. În situația în care insuficiența probatoriului se constată abia

cu prilejul deliberării, cauza urmează să fie repusă pe rol și judecată în procedura

5

generală.

Această situație cuprinde și cazul când se constată că fapta inculpatului nu

a fost încadrată corect.

Prin urmare, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la

procedura instituită de dispoziția art. 3641 din Codul de procedură penală și

declarația formală de recunoaștere a faptei nu conduc automat la aplicarea

acestei proceduri și a unei pedepse prevăzute la art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, instanța de judecată fiind cea care, verificând condițiile

impuse de dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală, dispune de a aplica

această procedură sau de a respinge solicitarea inculpatului de a judeca cauza în

procedură simplificată.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal conchide că, la examinarea

prezentei cauze penale instanța de fond pripit a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei în procedura simplificată fără a verifica dacă fapta

imputată inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile

prevăzute în Codul penal, or din probele prezentate de acuzare nu rezultă

indubitabil că întreaga sumă transferată prin intermediul instituțiilor bancare de

către partea vătămată și anume 18 359,10 Euro (incriminată prin rechizitoriu),

Vatamanița N. a însușit-o, folosind-o în scopuri personale.

Astfel, reieșind din faptul că inculpatul și partea vătămată s-au aflat în

relații de concubinaj și au conlocuit împreună o perioadă îndelungată de timp au

avut o gospodărie comună, instanța urma să verifice care este cuantumul sumei

însușite prin înșelăciune de la partea vătămată, or atât din declarațiile părții

vătămate cât și a inculpatului date în cadrul urmăririi penale rezultă, că unele

sume bănești transferate de Mnciuc E. au fost folosite pentru procurarea unor

bunuri la indicația și/sau cu acordul pătimitei și anume: automobilul de model

VAZ-2103; automobilul de model NISSAN, automobilul de model MITSUBISHI,

precum și au fost efectuate careva lucrări de reparație a casei în care aceștia

locuiau (f.d.10-16,102-105, vol. I).

Tot aici, se reține că apărarea a contestat cu apel sentința criticând-o sub

aspectul încadrării juridice greșite a faptei și nerespectării de către instanța de

fond a prevederilor art. 364 1 alin. (4) Cod de procedură penală.

Analizând textul deciziei contestate Colegiul menționează, că instanța de

apel a comis aceeași eroare ca și prima instanță, a omis respectarea prevederilor

imperative ale legii privind judecarea cauzelor penale în baza probelor

6

administrate în faza de urmărire penală în procedura simplificată prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs relevă că la examinarea prezentului dosar

Curtea de Apel Bălți nu a luat în considerație că, instanța de fond a examinat

cauza în procedură simplificată, iar în situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor, dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4)

Cod de procedură penală, iar în cazul în care se constată că opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din

motivul că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele imperative

din Codul de procedură penală, care în cadrul procedurii precedente au afectat

hotărârea atacată, urma, conducându-se de prevederile art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, să caseze sentința și să judece cauza după regulile generale

prevăzute pentru prima instanță.

În speță, însă, Curtea de Apel, fără a ține cont de prevederile art.409 alin. (2),

414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 113 Cod penal,

pripit și fără o argumentare cuvenită a conchis că ”s-a stabilit cert infracțiunea de

escrocherie cu suma de 18359,10 Euro (...) ce confirmă calificarea la alin. (5) a art. 190

Cod penal și nicidecum un alt aliniat al acestui articol...”

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează, că procedând în

asemenea mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 409 alin. (2), 414, 417

Cod de procedură penală, a adoptat o hotărâre nemotivată și neîntemeiată, motiv

pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță, deoarece erorile juridice nu pot fi

corectate de către instanța de recurs.

Rezumând cele menționate mai sus, Colegiul constată că în speță este

prezent temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să cerceteze

7

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit probele

aduse în susținerea învinuirii înaintate prin rechizitoriu și ținând cont de

motivele expuse în pct. 8 al prezentei decizii să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Vatamanița Nicolai și

avocatul acestuia Barbaroș Mihail, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza penală în privința lui Vatamanița Nicolai

XXXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 02 martie

2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

8