1ra-1065/2016 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1ra-1065/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 04 noiembrie 2015, declarat de inculpatul

Voleac Lilian Nicolae, născut la

17 noiembrie 1993, originar și locuitor al s. Hădărăuți,

r-nul Ocnița, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.09.2014 – 10.06.2015,

instanța de apel: 15.07.2015 – 04.11.2015,

instanța de recurs: 22.04.2016 – 22.06.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (1), 79 Cod penal la 3 ani închisoare și în baza art.

287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani

și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 10

iunie 2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv din 22 mai 2014 până la

20 iunie 2014 și din 20 iunie 2014 până la 10 iunie 2015.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Vacari T. prejudiciul material de

1.042,62 lei și moral de 2.000 lei, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca

neîntemeiată.

1

Prin aceeași sentință au fost condamnați Voleac N., Vacar V., însă în privința

lor hotărârile judecătorești nu se contestă.

Voleac L., fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul de a încălca ordinea

publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și regulile stabilite, s-

a apropiat de Vacar V., care se afla împreună cu alți consăteni lângă gospodăria lui

Malearciuc V., din s. Hădărăuți, r-nul Ocnița, și a inițiat o ceartă, exprimându-se cu

ton ridicat și cu cuvinte indecente în adresa ultimului. Cearta a avansat în bătaie, pe

parcurs intervenind Voleac N. și Vacari D.

Voleac N., intervenind în bătaia inițiată de fratele său, nu a curmat acțiunile

acestuia dar a participat și el la conflict, încălcând ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate și regulile stabilite.

În timpul altercațiilor, Voleac N. l-a lovit cu pumnul în față pe Vacari D., iar

Voleac L. i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea spatelui, cauzându-i leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 128-D din 27

mai 2014, se califică ca vătămări grave periculoase pentru viață.

În continuare, după ce Vacari D. a căzut jos, Voleac L. și Vacar V., dând

dovadă de un cinism și obrăznicie deosebită, față de persoanele care au fost martori

ai evenimentului, au intrat în gospodăriile lor care se aflau pe aceeași stradă, în

direcții opuse, de unde Voleac L. a ieșit cu o furcă, iar Vacar V. – cu o coasă,

îndreptându-se unul spre altul și exprimându-se cu cuvinte injurioase și amenințări,

acțiunile lor fiind curmate de Voleac A.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind integral

dovedită și prin probele administrate pe caz, și a încadrat acțiunile lui în baza art.

151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau

a sănătății, care este periculoasă pentru viață și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe persoane, cu

aplicarea armei și altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 79, 84 Cod penal.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4), 287 alin. (3), 84 Cod

penal la 8 ani închisoare, cu încasarea în beneficiul lui Vacari T. a prejudiciului

material de 1.043 lei și moral de 50.000 lei.

Apelanta a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a neglijat

prevederile art. 61, 75 Cod penal, aceasta fiind prea blândă în raport cu

circumstanțele cauzei, fiind neîntemeiat aplicate în privința inculpatului

prevederile art. 79 Cod penal.

Totodată, suma încasată în calitate de prejudiciu moral nu este proporțională

urmărilor cauzate prin infracțiune.

2

3.1. A declarat apel și succesorul legal al părții vătămate, Vacari T.,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră.

Apelanta a indicat că instanța de fond nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului, care a fost condamnat anterior, de urmările prejudiciabile survenite în

rezultatul comportamentului violent al inculpatului, soldat cu decesul soțului său,

care era unicul întreținător al copilului minor.

3.2. Inculpatul, la fel, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat că instanța de fond incorect a încadrat acțiunile sale,

neglijând faptul că el a acționat în scop de apărare, fiind în stare de afect, lovindu-l

pe Vacari D. după ce acesta i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în picior, și una în

mână.

2015, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelurile procurorului și al succesorului părții vătămate au fost admise,

casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre.

Voleac L. a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani

închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani

și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 04

noiembrie 2015, deducându-se durata aflării în arest preventiv din 22 mai 2014

până la 04 noiembrie 2015.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Vacari T. prejudiciul material de

1.042,62 lei și moral de 10.000 lei.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, încadrând juridic corect

acțiunile inculpatului, i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea blândă în raport cu

circumstanțele cauzei și personalitatea acestuia.

Soluția privind aplicabilitatea în privința inculpatului a prevederilor art. 79

Cod penal, nu a fost motivată suficient de către instanța de fond, nefiind constatate

circumstanțe excepționale ce ar permite atenuarea pedepsei penale prin coborârea

sub limita stabilită de legiuitor.

În același timp, potrivit pct. 11) și 12) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013 Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei

pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător

din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând numai

în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor

excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

Săvârșirea unei infracțiuni grave sau deosebit de grave nu exclude posibilitatea

stabilirii unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, însă în acest caz,

instanțele de judecată trebuie să verifice în detalii prezența în cauză a

3

circumstanțelor excepționale care servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod

penal și să le reflecte în partea descriptivă a sentinței. La stabilirea pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal, instanța urmează să identifice

circumstanțele excepționale pentru stabilirea unei pedepse sub limita minimă sau

altă pedeapsă mai blândă și alte circumstanțe importante care ar permite

condamnarea cu suspendarea pedepsei.

Prezența circumstanțelor atenuante, cum ar fi caracteristica satisfăcătoare,

întreținerea copilului minor, comportamentul victimei, nu-i reduc inculpatului

vinovăția, or, ele nu pot fi recunoscute ca circumstanțe excepționale, ce ar permite

aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de legea penală, ținând cont de

comportamentul manifestat de acesta după comiterea infracțiunii și pe parcursul

examinării cauzei, care denotă lipsă de căință și regret pentru urmările

prejudiciabile survenite în rezultatul acțiunilor lui criminale.

Aceste circumstanțe atestă că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța

de fond nu-și va atinge scopul, în vederea restabilirii echității sociale și corectării

lui, întru prevenirea comiterii pe viitor atât de el, cât și de alte persoane a faptelor

penale, urmând a fi înăsprită pedeapsa aplicată acestuia.

casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că instanța de apel a emis o decizie mai gravă, nefiind

constatate careva erori la examinarea cauzei în instanța de fond, în lipsa probelor

suplimentare.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 11 noiembrie 2015,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 25 noiembrie 2015, fapt

realizat la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în prezența

4

inculpatului, care a primit și o copie de pe decizia motivată, semnând o recipisă în

acest sens ( vol. II f.d. 200, 214).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 25 noiembrie

2015, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 26 decembrie 2015.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul

poștal la 31 martie 2016 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 04 aprilie

2016, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. III f.d. 3,4, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este declarat peste termen, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, declarat de inculpatul Voleac Lilian

Nicolae, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5