1ra-1878/2016 — art. 186 al.2 lit.c, d; 192 al.1; 179 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-1878/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Vatamaniuc Vitali, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Drochia din 13

aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016, în

cauza penală în privința lui

Vatamaniuc Vitali Leonid, născut la 16.03.1974,

originar și domiciliat în sat. Dominteni, r-nul

Drochia.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Vitali a fost condamnat:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 4 ani închisoare în penitenciar

de tip închis;

- în baza art. 192 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare în penitenciar de

tip închis;

- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare în penitenciar de tip

închis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, lui Vatamaniuc Vitali i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Vatamaniuc Vitali în beneficiul lui Dubina Raisa prejudiciul

material în sumă de 5000 lei și în beneficiul lui Șmigon Vitali prejudiciul material în

sumă de 900 lei.

perioadă nestabilită de timp a lunii decembrie 2013, deteriorând ușa de la intrare, a

pătruns pe ascuns în casa de locuit a cet. Dubina R., locuitoare a sat. Dominteni, r-nul

Drochia, de unde a sustras pe ascuns 300 kg. de grăunțe, costul unui kg. fiind de 2,50

lei, costul total 750 lei, un încărcător pentru acumulator în valoare de 1500 lei, trei litri

1

de ulei de floarea soarelui în valoare totală de 45 lei, un vas confecționat din masă

plastică în sumă de 50 lei, în continuare, deteriorând ușa de la intrare, a pătruns în

beciul gospodăriei, de unde a sustras 50 borcane de sticlă cu capacitatea de 3 litri, costul

unui borcan fiind de 10 lei, în sumă totală de 500 lei, 10 borcane cu dulceață cu

capacitatea de 1 litru în valoare totală de 350 lei, trei anvelope în complet cu jante în

valoare totală de 5400 lei, cu care a dispărut de la locul infracțiunii, astfel cauzându-i

părții vătămate un prejudiciu considerabil în sumă totală de 8595 lei.

Tot el, la data de 12.04.2014, în jurul orei 14.00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, în timp ce se deplasa împreună cu cet. Șmigon V., pe un drum al sat.

Dominteni, r-nul. Drochia, i-a sustras pe ascuns din buzunarul scurtei bani în sumă de

900 lei.

Tot el, la data de 01.05.2014, încălcând relațiile sociale privind realizarea

dreptului persoanei la inviolabilitatea domiciliului, consemnat în art. 29 din Constituția

R. Moldova, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a pătruns și rămas ilegal în gospodăria

cet. Dubina R., situată în sat. Dominteni, r-nul Drochia, unde a înjurat-o și a amenințat-

o cu răfuiala fizică, iar la cerințele ei de a părăsi domiciliul, a refuzat categoric.

rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, deoarece nu au fost prezentate

probe ce ar dovedi vinovăția sa în comiterea infracțiunii, sentința de condamnare fiind

bazată doar pe declarațiile părții vătămate și a martorului Vizitiu V., care este

concubina părții vătămate.

pronunțată integral la 06 iulie 2016, apelul declarat de inculpat a fost respins, ca

nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Instanța a menționat, că prima instanță a apreciat probele prin prisma art.

101 Cod procedură penală și just a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor imputate și anume prin declarațiile părților vătămate, ale martorilor, cît

și prin materialele cauzei, iar motivele invocate în apel nu și-au găsit confirmare, fiind

neîntemeiate.

Colegiul a considerat corectă concluzia instanței de fond referitoare la vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de pungășie, iar probele combat argumentele

inculpatului, precum că învinuirea înaintată și starea de fapt constatată de prima

instanță nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că, de către instanța de

fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 16, 61, 75, 82 Cod penal, astfel

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru faptele comise sub formă de

închisoare.

restituită cererea de recurs înaintată de inculpat la 28.07.2016, pentru înlăturarea

neajunsurilor, fiindu-i acordat un termen de 30 de zile.

2016, prin intermediul oficiului poștal, care solicită casarea acestora, cu pronunțarea

unei hotărâri echitabile, din motiv că în dosar nu există probe ce demonstrează

vinovăția sa în comiterea infracțiunii de pungășie, nu a sustras de la Șmigon V. suma

de 900 lei, condamnarea fiind bazată doar pe declarațiile părții vătămate și ale

martorului Vizitiu V., care este concubina părții vătămate.

2

Recurentul mai invocă că a fost maltratat de către polițiști întru recunoașterea

vinovăției în comiterea infracțiunilor.

inadmisibilității acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute

în art. 430 Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială

a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărâre

a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

În acest sens Colegiul penal menționează, că temeiul de recurs - „hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, poate fi aplicat în cazul

cînd nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Este necesar ca hotărârile

pronunțate să fie motivate atît în fapt, cît și în drept. Obligația motivării hotărârilor

judecătorești este cuprinsă în dispozițiile art. 385-388, 394, 415-417 Cod de procedură

penală. Astfel, necesită de avut în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare, iar nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

La fel, conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

apelantului.

În acest context, Colegiul penal lărgit subliniază prevederile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie

să se verifice sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în

coroborarea lor din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității informației ce o conțin.

Având în vedere prevederile legale enunțate, Colegiul conchide că instanța de

apel nu s-a conformat acestora la judecarea apelului și încălcarea lor impune casarea

deciziei pronunțate.

Astfel, Colegiul penal remarcă, că pe parcursul judecării cauzei în prima

instanță, în ordine de apel și recurs, inculpatul a invocat faptul maltratării sale pe

parcursul urmăririi penale din partea polițiștilor, cu scopul de a recunoaște vinovăția în

comiterea infracțiunilor imputate (vol. 2, f.d. 74; 119-verso). Cu toate acestea nici

instanța de fond, nici cea de apel nu au întreprins toate măsurile necesare în vederea

verificării acestor declarații, ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

Colegiul penal relevă, că potrivit art. 12, 13 al Convenției împotriva torturii și

altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie

3

1984, la care Republica Moldova a aderat, fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca

autoritățile sale competente să procedeze imediat la o anchetă imparțială, ori de cîte ori

există motive întemeiate de a crede că pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa a fost comis

un act de tortură. Fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca orice persoană care pretinde

că a fost supusă torturii pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa să aibă dreptul de a prezenta

o plîngere în fața autorităților competente a statului respectiv, care vor proceda imediat,

în mod imparțial, la examinarea cazului.

În cazul în care o persoană face o afirmație precum că, aflându-se în custodia

poliției sau altor agenți similari ai statului, a suferit un tratament cu încălcarea art. 3

CEDO, norma respectivă, coroborată cu obligația generală a statului conform art. 1 din

Convenție „de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și

libertățile definite… în Convenție”, solicită implicit că ar trebui să existe o investigație

oficială eficientă. Această anchetă trebuie să fie în stare să conducă la identificarea și

pedepsirea vinovaților.

Investigația cu privire la alegații serioase privind maltratarea trebuie să fie

completă. Aceasta presupune că autoritățile întotdeauna trebuie să facă o încercare

serioasă de a afla ce s-a întîmplat și nu ar trebui să se bazeze pe concluzii pripite și

nefondate pentru a finisa investigația sau să-și aprobe deciziile în temeiul lor.

Prevederile menționate își găsesc reflectare și în legislația procesual penală

națională, conform căreia în desfășurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la

tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante (art. 10 alin. (3) CPP) și

orice declarație, plângere sau alte informații ce oferă temei de a presupune că persoana

a fost supusă acțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant urmează a fi

examinate de către procuror, în conformitate cu art. 274 alin. (3/1) Cod de procedură

penală (art. 262 alin. (4/1) CPP).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit, ținând cont de cele relatate, menționează că

în cazul când în fața primei instanțe și în instanța de apel inculpatul a înaintat versiunea

privind maltratarea sa, acestea urmează să discute în ședință și să pună în sarcina

procurorului, ca organ abilitat cu drept de verificare a unor asemenea declarații, să

inițieze o procedură de examinare a lor, concluzia asupra cărora să fie prezentată

instanței. Instanța de apel nu a solicitat verificarea declarațiilor inculpatului, aceste

circumstanțe urmau a se verifica în faza judecării apelului, în care, la fel, se susțineau

declarațiile de maltratare, însă, nu a întreprins măsurile respective (vol. 2, f.d. 119).

Colegiul penal relevă, că hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate, instanța

este obligată să-și motiveze hotărârea, fapt care rezultă din prevederile art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, iar lipsa motivării unei decizii judiciare poate pune în pericol dreptul la

un proces echitabil.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către instanța de apel cad

sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la

pronunțarea hotărârii judecătorești.

Încălcările enunțate determină Colegiul penal să concluzioneze asupra

necesității de a casa total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

4

La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală, va ține cont de argumentele formulate în apel, recurs și de cele

expuse în prezenta decizie, cît și de prevederile art. 262 alin. (4/1) Cod de procedură

penală, va aprecia probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală și va pronunța o hotărâre legală și întemeiată conform art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Vatamaniuc Vitali, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui Vatamaniuc Vitali Leonid și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță

de apel în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 25 noiembrie

2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

5