ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 04.03.2016

1ra-340/2016 — art. 186 alin. 2, lit. b, c, d CP

HOTĂRÂRE
04.03.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 186 alin. 2, lit. b, c, d CP
Temei legal
nu a indicat niciun temei de la art. 427 CPP
Citează această cauză
1ra-340/2016 — art. 186 alin. 2, lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-340/2016

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Jitaru Sergiu, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Drochia din 22 aprilie

2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Jitaru Sergiu Valentin, născut la 29

octombrie 1983, originar și domiciliat în s.

Țarigrad, r-nul Drochia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.06.2014 – 22.04.2015;

Instanța de apel: 10.06.2015 – 14.10.2015;

Instanța de recurs: 22.12.2015 – 03.02.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, la

3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită inculpatului Jitaru S. s-a adăugat

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Bălți din 02

octombrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

noaptea de 07 decembrie 2012 spre 08 decembrie 2012, avînd o înțelegere prealabilă

cu cet. Șerbanu A., cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, tainic au pătruns în

1

gospodăria cet. Vinogradov A., situată în orașul Drochia, str. P. Hașdeu, nr. 45, unde

au deteriorat lacătul de la încăperea auxiliară și au stras pe ascuns o mașină de cusut

de model „Podolsk” în sumă de 1 000 lei, un motor cu capacitatea cilindrică de 1,6

cm3 de la automobilul „SEAT TOLEDO” în complet cu cutia de viteză, avînd sumă

totală de 2 000 lei și două transformatoare în sumă totală de 200 lei, astfel

pricinuindu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă

totală de 3 200 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane,

prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

căreia să fie achitat de săvîrșirea infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului a indicat că:

- la baza sentinței de condamnare instanța a pus numai declarațiile părții

vătămate;

- motorul nu a fost sustras, dar a fost procurat, fapt demonstrat prin declarațiile

martorilor și nici nu s-a aflat la locul dat cînd s-a comis infracțiunea;

- a considerat că în conformitate cu art. 93 Cod penal, pe dosar nu au fost

acumulate destule probe pentru condamnarea sa în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și

d) Cod penal.

- a indicat că sentința primei instanțe este ilegală, deoarece instanța a ajuns la

concluzii eronate privind existența faptelor infracționale și vinovăția lui în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, dînd o apreciere greșită probelor prezentate de acuzare;

- a invocat că ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de concretizare a

învinuirii și rechizitoriul conțin expresii vagi și neclare, iar faptele imputate sunt

insuficient descrise și imprecise. Prin urmare, a considerat că instanța de judecată a

pronunțat o sentință de condamnare, încălcînd prevederile art. 394 al. (1) Cod de

procedură penală, adică hotărîrea nu cuprinde descrierea faptei criminale considerată

ca fiind dovedită indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. b), c)

și d) Cod penal;

- la examinarea cauzei nu i s-a oferit dreptul de a se expune în ședința de

judecată.

2

apelul declarat de către inculpat a fost respins, iar sentința contestată a fost menținută

fără modificări.

sarcina inculpatului Jitaru S. corect a fost încadrată juridic în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c) și d) Cod penal, de către prima instanță.

Aceste împrejurări au fost stabilite corect reieșind din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Așadar, instanța de apel a indicat că, prin cumulul de probe acumulate se

confirmă vinovăția inculpatului Jitaru S. în comiterea infracțiunii imputate, în speță

întrunindu-se elementele constitutive ale infracțiunii incriminate – evaluate prin

prisma prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal.

În continuare, instanța de apel nu a reținut afirmațiile inculpatului invocate în

apelul declarat precum că nu este de acord cu sentința adoptată, deoarece nu au fost

prezentate probe care ar confirma vinovăția lui în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, deoarece aceste afirmații se combat prin

ansamblul de probe cercetate atît de prima instanță, cît și verificate de instanța de

apel, fiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată.

De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpatul în apelul declarat, nu a

invocat careva temeiuri legale de casare a sentinței, dar a relatat faptele conform

viziunii sale sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în contrazicere cu

circumstanțele stabilite de către organul de urmărire penală și menținute de prima

instanță.

Instanța de apel a mai indicat că argumentele invocate de inculpat privind

solicitarea sa de a fi achitat de sub învinuirea înaintată în baza art.186 alin. (2) lit. b),

c) și d) Cod penal, nu pot fi reținute și se resping, deoarece probele cercetate în cumul

confirmă deplin vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar temeiuri de

intervenire a instanței de apel în aspectul propus de inculpat nu sunt, în legătură cu ce

apelul declarat a fost respins, ca fiind nefondat.

Nu a fost reținut nici argumentul invocat în apel referitor la faptul că nu a sustras

motorul, dar l-a procurat, fapt care îl poate demonstra martorii audiați pe caz,

deoarece în acest sens nici la examinarea cauzei în prima instanță și nici în instanța de

apel, nici inculpatul nici avocatul acestuia nu au prezentat careva probe și nu au

solicitat audierea unor martori în susținerea argumentului invocat.

Totodată, instanța de apel a considerat că este neîntemeiat și argumentul

inculpatului referitor la faptul că ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de

3

concretizare a învinuirii și rechizitoriul conțin expresii vagi și neclare, iar faptele

imputate sunt insuficient descrise și imprecise.

În acest aspect, instanța de apel a menționat că actele în cauză au fost întocmite

în corespundere cu legislația procesual-penală în vigoare nefiind stabilite careva

încălcări în sensul invocat de inculpat. Mai mult ca atît, inculpatului i-au fost aduse la

cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, ordonanța de concretizare a învinuirii

și rechizitoriul, i-au fost explicate drepturile și obligațiile, însă acesta a refuzat de a

semna ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul.

ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia, acesta să fie achitat.

În motivarea recursului indică că instanțele de fond greșit au ajuns la concluzia

de a-l condamna pe acesta, deoarece el consideră că probele administrate pe caz nu

demonstrează cu certitudine implicarea sa în acest furt.

Totodată, mai indică că instanțele inferioare i-au stabilit o pedeapsa prea aspră

pentru infracțiunea dată, fără a lua în considerație că de către organul de urmărire

penală nu au fost administrate suficiente probe pentru a demonstra vinovăția sa în

comiterea infracțiunii incriminate.

Inculpatul a declarat recurs ordinar neindicînd vreun temei prevăzut la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece criticele recurentului

nu au fost argumentate conform exigențelor stipulate de art. 427 din Codul de

procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt

și drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de prima

instanță și de apel la judecarea cauzei.

4

Din conținutul recursului declarat în cauza, se constată că recurentul nu este de

acord cu soluția adoptată de instanța de apel privitor la condamnarea sa în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, prin prisma aprecierii probelor de către

instanțele de fond.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului expuse în cererea de recurs, instanța de

recurs constată că instanța de apel a adoptat o deciziei legală și întemeiată, care

corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale și acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în prevederile art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

În acest context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de

inculpat privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește

că la etapa judecării recursului aceasta nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul

exclusiv al primelor instanțe și a celor de apel.

Totodată, instanța de recurs remarcă că nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci doar va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de

prima instanță și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Jitaru S. în

baza art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d) Cod penal.

Așadar, în vederea determinării dacă asemenea erori de drept au fost admise în

cauza dată de către instanța de apel, instanța de recurs, menționează că, în urma unei

analize ample a conținutului deciziei, dar și a probelor verificate de către instanța de

apel în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost

just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, se conchide faptul că,

prima instanța corect a încadrat juridic fapta comisă de inculpat, fiind prezente toate

elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d)

Cod penal.

Referidu-se la argumentul recurentului, precum că la caz a fost aplicată o

pedeapsă prea aspră, care a fost individualizată contrar prevederilor legale, Colegiul

penal menționează că, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece prima

instanță a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpatului în raport cu fapta comisă și

consecințele survenite, din care considerent instanța de apel a și menținut-o.

În contextul dat, Colegiul penal mai menționează că, instanțele ierarhic

inferioare și-au motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor

art. 61 și 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei stabilite în privința inculpatului, iar în sprijinul statuării respective se

relevă că, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplină libertate de acțiune în

5

vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost pe

deplin valorificate de instanța de apel, fapt care a dus la menținerea pedepsei

stabilite de către prima instanță inculpatului Jitaru S., sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs reiterează că instanța de apel

corect a decis respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind argumentele

expuse în textul cererii de apel, ca fiind nefondate, din motiv că probele administrate

pe caz, dovedesc cert faptul că, inculpatul intenționat a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal conchide că, hotărîrea atacată este legală și

întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise

de art. 414-419 Cod de procedură penală, și din atare considerente recursul ordinar

declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Jitaru Sergiu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 04 martie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-08-03
0,95
1ra-999/2017 — art.190 alin.2 lit. c, 351 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-999/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 28 iunie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Petru examinând admisibil
CSJ 2017-04-05
0,94
1ra-366/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b, 349 alin. 1/1 CP
Dosarul nr. 1ra-366/2017 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 05 aprilie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Petru Moraru şi Ghenadie Nicolaev, examinând admisibilitatea
CSJ 2016-05-18
0,94
1ra-609/2016 — art. art. 208 alin. 1, 317 alin. 1, 145 alin. 2 lit. i, j CP
Dosarul nr. 1ra-609/2016 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 mai 2016 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte – Petru Ursache, Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev, examinând admisibilitatea în p
CSJ 2016-11-11
0,94
1ra-1674/2016 — art. 320 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-1674/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 12 octombrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU P
CSJ 2016-02-26
0,94
1ra-148/2016 — art. 287 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-148/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie ALERGUŞ Constantin COV
Sursă