1ra-1385/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1385/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1385/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 mai 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Vatamanița Nicolai Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-

nul Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

06.03.2017-31.05.2017

04.08.2017-18.10.2017

A C O N S T A T A T :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Vatamanița

Nicolai Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere și de a exercita activități financiare pe un

termen de 3 ani. S-a încasat din contul lui Vatamanița N. în beneficiul lui Minciuc

Elena prejudiciul material în sumă de 18.359,10 euro.

perioada martie 2013 - septembrie 2015, prin înșelăciune și abuz de încredere,

folosindu-se de naivitatea și credibilitatea victimei, folosind șantajul emoțional,

denaturând informația despre sine, mințind-o și dezinformând-o privitor la unele

situații născocite din viața sa, prezentându-le victimei drept adevărate, precum că ar

avea unele probleme cu organele de drept și că are nevoie de bani pentru a le

rezolva, la fel alte pretexte inventate, a estorcat și a primit în mai multe tranșe prin

intermediul serviciilor bancare și transferuri bănești de la Minciuc Elena, bani în

suma de 18.359,10 euro. Banii primiți de la partea vătămată Vatamanița N. i-a însușit

și i-a folosit în scopuri personale, procurând bunuri imobile și mobile, cauzând un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal –escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor alte persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu condamnarea lui Vatamanița

N. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

În motivarea apelului a invocat :

- din suma incriminată inculpatului, ca fiind estorcată urma a fi exclusă

suma de 282.880 lei, dat fiind faptul că aceasta constituie prețul automobilului și

casei procurate de Vatamanița N, și aceste bunuri urmau a fi înregistrate pe

numele lui Minciuc E. la întoarcerea acesteia în țară;

- cauza urma a fi examinată în procedură generală, deoarece din materialele

cauzei rezultă, că suma prejudiciului real cauzat părții vătămate este mai mic

decât cea indicată în rechizitoriu;

- toate dubiile în probarea învinuirii, ce nu pot fi înlăturate urmau a fi

interpretate în favoarea inculpatului, astfel acțiunile lui Vatamanița N. necesitau

a fi reîncadrate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

examinate în ansamblu, prezintă o situație clară și fără dubii a circumstanțelor de

fapt, acestea fiind raportate just la prevederile legale.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță just a ajuns la concluzia

despre vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că inculpatul a acționat cu intenție

directă de a înșela partea vătămată și de a însuși mijloacele bănești în sumă de

18.359,10 euro, fapt ce confirmă corectitudinea încadrării acțiunilor inculpatului

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și nicidecum în baza unui alt aliniat al acestui

articol, după cum solicită apărarea.

Soluționând chestiunea privind pedeapsa numită lui Vatamanița N., instanța

de apel a constatat că concluzia primei instanțe la acest capitol este justă și

întemeiată, iar corectarea inculpatului este posibilă doar prin condamnarea

acestuia la pedeapsa închisorii, la stabilirea căreia s-a ținut cont de prevederile

art. art. 7, 71, 75, 76, 78 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

iar pedeapsa stabilită este echitabilă și legală, ce îl va determina pe inculpat să

conștientizeze fapta comisă, să se resocializare și să se corecteze.

și avocatul său Barbaroș M., care au solicitat, casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

2

În motivarea recursurilor au invocat:

- sentința a fost contestată cu apel în partea aplicării greșite a prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, astfel că instanța de apel era obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1), (4) Cod

de procedură penală;

- prima instanță eronat a examinat cauza în procedură simplificată, or

aceasta urma a fi judecată în procedură generală, deoarece în speță s-a constatat

că prejudiciul real cauzat părții vătămate este mai mic decât cel indicat în

rechizitoriu;

- din materialele cauzei rezultă, că automobilul de model Land Rover cu n/î

XXXXX și bunul imobil cu nr. cadastral 4821205.241, au fost procurate la indicația

părții vătămate și urmau a fi înregistrate pe numele lui Minciuc E. la întoarcerea

acesteia în țară;

- prima instanță, contrar prevederilor art. 3641 alin. (4) Cod de procedură

penală, a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedură

simplificată, or simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la

procedura instituită de art. 3641 Cod de procedură penală, nu conduce automat la

aplicarea acestei proceduri;

- instanțele de fond nu au verificat obiectiv, complet și sub toate aspectele

circumstanțele cauzei și au dat o apreciere eronată probelor, iar în final incorect

au ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece reieșind din prejudiciul real

cauzat părții vătămate rezultă, că acțiunile lui Vatamanița N. urmau a fi

reîncadrate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

ianuarie 2017, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

prezentei cauze penale, prima instanță pripit a admis cererea inculpatului privind

examinarea cauzei în procedura simplificată, fără a verifica dacă fapta imputată

inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul

penal, or din probele prezentate de acuzare nu rezultă indubitabil că întreaga sumă

transferată prin intermediul instituțiilor bancare de către partea vătămată și anume

18.359,10 euro (incriminată prin rechizitoriu), Vatamanița N. a însușit-o, folosind-o

în scopuri personale.

Astfel, instanța de recurs a menționat, că reieșind din faptul că inculpatul și

partea vătămată s-au aflat în relații de concubinaj, și au conlocuit împreună o

perioadă îndelungată de timp, au avut o gospodărie comună, instanța urma să

verifice care este cuantumul sumei însușite prin înșelăciune de la partea vătămată,

deoarece din declarațiile părții vătămate, cât și a inculpatului date în cadrul

urmăririi penale rezultă, că unele sume bănești transferate de Minciuc E. au fost

folosite pentru procurarea unor bunuri la indicația și/sau cu acordul pătimitei și

anume: automobilul de model VAZ-2103; automobilul de model NISSAN,

3

automobilul de model MITSUBISHI, precum și au fost efectuate careva lucrări de

reparație a casei în care aceștia locuiau (f.d. 10-16, 102-105, v. I).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel a comis aceeași eroare ca și prima

instanță, a omis respectarea prevederilor imperative ale legii privind judecarea

cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs a relevat, că la examinarea prezentului dosar

instanța de apel nu a luat în considerație, că prima instanță a examinat cauza în

procedură simplificată, iar în situația aplicării a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, iar în cazul în care se

constată că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii

simplificate a fost viciată, din motivul că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate

grav normele imperative din Codul de procedură penală, care în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărârea atacată, urma, conducându-se de prevederile art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, să caseze sentința și să judece cauza după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță.

În concluzie, instanța de recurs a menționat, că procedând în asemenea mod,

instanța de apel a ignorat prevederile art. art. 409 alin. (2), 414, 417 Cod de procedură

penală, a adoptat o hotărâre nemotivată și neîntemeiată, motiv pentru care decizia

instanței de apel urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță, deoarece erorile în cauză nu pot fi corectate de către instanța de

recurs.

admis apelul, din alte motive decât cele invocate, fiind casată sentința, inclusiv din

oficiu și pronunțată o nouă hotărâre, prin care procesul penal în privința lui

Vatamanița N. în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 2

al Legii nr. 210 din 29.06.2017, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței RM. În rest dispozițiile sentinței, cu privire la

corpurile delicte, au fost menținute.

suportului probant verificat în ședința de judecată, că prima instanță nu a clarificat

obiectiv circumstanțele cauzei, nu a examinat toate probele în ansamblu conform art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, incorect a apreciat probele acuzării și eronat a

concluzionat ca fiind corect încadrate acțiunile inculpatului Vatamanița N. în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, or, particularitățile împrejurărilor denotă, că în acțiunile

ultimului se regăsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

Instanța de apel a menționat, că la examinarea prezentei cauze penale, prima

instanță pripit a admis cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedura

simplificată, fără a verifica dacă fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în

conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal, deoarece din probele

prezentate de acuzare nu rezultă, că întreaga sumă transferată prin intermediul

instituțiilor bancare de către partea vătămată și anume 18.359,10 euro, incriminată

prin rechizitoriu, Vatamanița N. a însușit-o, folosind-o în scopuri personale.

4

În opinia instanței de apel, reieșind din faptul, că inculpatul și partea vătămată

s-au aflat în relații de concubinaj și au conlocuit împreună o perioadă îndelungată de

timp, au avut gospodărie comună, instanța urma să verifice care este cuantumul

sumei însușite prin înșelăciune de la partea vătămată, or, atât din declarațiile părții

vătămate, cât și a inculpatului date în cadrul urmăririi penale rezultă, că unele sume

bănești transferate de Minciuc E., au fost folosite pentru procurarea unor bunuri și

efectuarea lucrărilor de reparație cu acordul ultimei (f.d. 10-16, 102-105, v. I).

Instanța de apel a reținut, că declarațiile părții vătămate sunt în coroborare cu

declarațiile inculpatului, precum și cu celelalte probe administrate la caz, privitor la

cuantumul sumei însușite prin înșelăciune de la partea vătămată, suma dată

rezumându-se la 3.000 euro, iar alte probe ce ar scoate în evidență însușirea sumei

integrale de 18.359 euro, după cum susține acuzarea, la caz n-au fost administrate,

invocările date având un caracter declarativ, demonstrându-se doar transferul sumei

nominalizate, dar nicidecum însușirea prin înșelăciune a acesteia, fapte absolut

diferite.

Astfel, instanța de apel a constatat că Vatamanița N., în perioada începând cu

luna martie 2013 până în septembrie 2015, inclusiv, prin acțiunile sale urmate de

însușirea ilicită a sumelor de bani, prin înșelăciune a părții vătămate Minciuc E.,

născută la xxxxx, locuitoare a s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, exprimate prin prezentarea

acesteia a unor date false, îi solicita mijloace bănești fără careva intenții de a-i

restitui, și prin abuz de încredere exprimate prin profitarea de către făptuitor de

naivitatea și credibilitatea victimei, a primit mijloacele bănești solicitate, comițând

infracțiune de escrocherie, faptă săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin mai

multe acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu

o infracțiune prelungită, în următoarele circumstanțe:

Astfel, Vatamanița N., încălcând relațiile sociale a căror existență și bună

desfășurare sunt protejate de legislația ce reglementează relațiile patrimoniale,

având scopul de sustragere a averii străine în folosul său ori a altor persoane

nestabilite de către organul de urmărire penală și intenția directă cu caracter de

dobândire a profitului prin înșelăciune și abuz de încredere, prin arătări de fapte

mincinoase ca adevărate, prin prefacerea în mincinoase a faptelor adevărate,

suprimându-le completamente, a pretins și a dobândit de la Minciuc E., născută la

xxxxx, locuitoare a s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, în perioada de timp 23.04.2013 -23.09.2015,

bani în sumă de 3.000 de euro. Sumă de bani ce a fost transmisă în mai multe rate

prin intermediul serviciilor bancare și transferuri bănești și pe care Vatamanița N. i-a

însușit, prealabil denaturând informația despre sine, mințind-o și dezinformând-o

privitor la unele situații născocite din viața sa, prezentându-le victimei drept

adevărate, precum că ar avea unele probleme cu organele de ocrotire a normelor de

drept și că are nevoie de bani pentru a-și rezolva problemele, la fel alte pretexte

inventate, având la bază relațiile personale stabilite între el personal și victimă pe o

perioadă de timp îndelungată, care la rândul lor au avut în suport relații de prietenie

și concubinaj, având amprenta încrederii, relații exploatate cu rea voință de către

Vatamanița N. la realizarea rezoluției infracționale. Deci inducând în eroare victima,

creându-i o falsă reprezentare a realității, a realizat transmiterea voită și a primit de

la Minciuc E. sumele de bani pretinse, iar cu banii pe care i-a estorcat de la ultima, a

5

rambursat alte datorii, la fel i-a folosit pentru sine și alte persoane, a procurat bunuri

imobile pentru sine, motivând implicarea sa în unele situații inventate despre sine,

contând pe naivitatea victimei, aceasta fiind doar un pretext pentru a extorca de la

victimă bani. Prin urmare, Vatamanița N., folosindu-se de naivitatea și credibilitatea

victimei, folosind șantajul emoțional, prin înșelăciune a estorcat și a primit de la

Minciuc E. suma de 3.000 euro. Prin acțiunile sale, Vatamanița N., prin dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, fapta

constituind o însușire, a cauzat un prejudiciu în proporții considerabile părții

vătămate Minciuc E. în sumă de 3.000 euro, care la etapa dată conform cursului

valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei, constituia suma de 63.936,59 lei,

fapta dată, ținând cont de modificările operate la art. 126 Cod penal, încadrându-se

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a constatat, că inculpatul prima dată a comis fapta

prejudiciabilă pasibilă răspunderii penale, anterior nefiind condamnat, a recunoscut

vina în săvârșirea faptei incriminate, prejudiciul cauzat prin infracțiune l-a reparat, s-

a căit sincer, iar în ședința instanței de apel, personal a depus cerere prin care a

solicitat să fie amnistiat.

Analizând împrejurările constatate prin prisma prevederilor Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, instanța de apel a considerat oportună și posibilă

aplicarea față de inculpat a prevederilor Legii nominalizate, procesul penal în cauză

urmând a fi încetat.

Astfel, ținând cont de faptul, că în instanța de apel partea vătămată Minciuc E. a

indicat că nu are careva pretenții materiale sau morale în privința inculpatului,

pledând concomitent și pentru ridicarea sechestrului de pe bunurile sechestrate,

instanța de apel a conchis, în temeiul art. 210 alin. (1) Cod de procedură penală,

oportunitatea scoaterii de sub sechestru a următoarelor bunuri: autoturismul de

model „Land Rover Freelander”, anul fabricării 2002, cod VIN

SALLNABA72A201644, nr. motor 18F4FN7112545, capacitatea cilindrică 1796, cu n/î

XXXXX, înregistrat pe numele lui Vatamanița N., prin certificatul de înmatriculare al

autovehiculului nr. 135612433 din 17.10.2013; casa de locuit individuală și construcții

accesorii, amplasată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, terenul cu numărul cadastral

4821205.241, înregistrat cu drept de proprietate după Vatamanița N.

prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat invocă:

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, se dovedește pe deplin prin cumulul de probe pertinente și concludente

prezentate de partea acuzării;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a examinat

toate probele în ansamblu conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și a dat

o apreciere incorectă probelor acuzării, eronat a încadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal;

6

- în situația în care suma de 18.359 euro ar fi fost, după cum invocă instanța de

apel, folosiți în scopuri comune atunci, nu este clar de ce nici unul din bunurile

procurate, automobilul sau bunul imobil în care inculpatul concubina cu o altă

persoană nu au fost înregistrate pe numele părții vătămate, doar nu a existat nici un

impediment în acest sens;

- inculpatul nici pe parcursul perioadei de când partea vătămată s-a adresat cu

plângere pe acest fapt la organele de drept și până la pronunțarea sentinței nu a

întreprins careva măsuri concrete întru înregistrarea bunurilor pe numele acesteia;

- concluzia instanței de apel, precum că acuzarea nu a prezentat probe, ce ar

scoate în evidență însușirea de către inculpat a sumei integrale de 18.359 euro o

consideră, eronată, deoarece actele privind transferurile bănești din numele lui

Minciuc E. pe numele lui Vatamanița N. se află într-o strânsă coroborare cu probele

scrise, inclusiv declarațiile părții vătămate și cele ale inculpatului, care au confirmat

faptul că folosindu-se de încrederea acordată de aceasta din urmă cu invocarea

diferitor motive ce nu corespundeau realității, a primit banii, conform ordinelor de

plată;

- invocarea părții vătămate, precum că banii transferați lui Vatamanița N. au

fost folosiți de către acesta în scopuri comune, deoarece se aflau în relații de

concubinaj este una declarativă, deoarece careva acte confirmatoare în acest sens pe

parcursul instrumentării cauzei penale nu au fost prezentate;

- instanța de apel eronat a menționat, că prejudiciul cauzat prin infracțiune lui

Minciuc E. a fost recuperat, or în ședința instanței de apel aceasta a declarat că în

prezent prejudiciul material cauzat de către Vatamanița N. nu constituie suma de

18.359 euro, dar deja 3.000 euro, ce au fost folosiți de către inculpat în scopuri

personale, inclusiv distracții cu alte doamne, iar restul banilor au fost cheltuiți întru

realizarea scopurilor comune, deoarece se aflau în relații de concubinaj;

- instanța de apel urma să țină cont și de faptul, că inculpatul Vatamanița N. nu

a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărit, iar acest fapt

constituie un impediment ce ar permite aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia;

- acțiunea civilă înaintată de partea vătămată în cadrul urmăririi penale nu a

fost retrasă, în legătură cu așa presupusa recuperare a prejudiciului material, iar

instanța de apel nici nu s-a expus în privința acesteia;

- instanța de apel eronat, a apreciat probele acuzării, constatând vinovăția

inculpatului Vatamanița N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal și neîntemeiat a încetat procesul penal în privința acestuia, aplicând

prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (în vigoare

9.09.2016), neținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. k) al prezentei legi.

În drept, procurorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală.

penală, partea vătămată a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, considerând că acesta urmează a fi respins, deoarece din suma de 18.359

euro, nu a cunoscut doar despre cheltuielile pentru procurarea casei de locuit din s.

7

Xxxxx, care și a fost motivul adresării la poliție, deoarece Vatamanița N. nu i-a putut

explica cheltuirea sumei de 3.000 euro. La moment nu are careva pretenții sau

solicitări de reparare a prejudiciului față de Vatamanița N., cu acesta s-a împăcat și

nu dorește să fie supus pedepsei penale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Autorul își întemeiază recursul în baza pct. 6), 12) din alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În argumentarea temeiurilor pentru recurs menționate, autorul a indicat, că

instanța de apel eronat, a apreciat probele acuzării, greșit a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și neîntemeiat a încetat procesul

penal în privința acestuia aplicând prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsele erori de drept la

care se referă recurentul, Colegiul, verificând materialele dosarului constată, că

judecând apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de recalificare a acțiunilor inculpatului, din baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele prezentate

atât de partea acuzării, cât și partea apărării, au fost nemijlocit verificate suplimentar

în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și

totodată au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, Vatamanița N., a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și anume,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Astfel, Colegiul, consideră

neîntemeiate alegațiile recurentului referitor la neaprecierea detaliată și obiectivă a

probelor administrate în prezenta cauză, conform prevederilor legale, de către

instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

8

care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor

și exigențelor din art. 6 CEDO.

În continuare, instanța de recurs efectuând o revizuire cronologică în prezenta

speță reține, că inculpatul Vatamanița N. de către organul de urmărire penală a fost

învinuit, iar de prima instanță a fost recunoscut vinovat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anume pentru escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor alte persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în

proporții deosebit de mari, soluție menținută și de către instanța de apel.

Ulterior, după judecarea cauzei în ordine de apel, inculpatul și avocatul său

Barbaroș M. au contestat hotărârea menționată cu recursuri ordinare prin care și-au

exprimat dezacordul cu încadrarea juridică efectuată de către instanța de apel. Prin

urmare, instanța de recurs a remis prezenta cauză pentru rejudecare instanței de

apel, deoarece la examinarea cauzei instanța pripit a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei în procedură simplificată, fără a verifica dacă fapta

imputată acestuia just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile Codului penal,

or din probele prezentate de acuzare nu rezultă că întreaga sumă transferată prin

intermediul instituțiilor bancare de către partea vătămată și anume 18.359, 10 euro,

Vatamanița N. a însușit-o, folosind-o în scopuri personale, fiind date indicații

instanței ierarhic inferioare de a pune în discuție acest subiect, pentru a analiza și a

califica corect faptele imputate inculpatului.

Respectând indicațiile instanței de recurs, în conformitate cu art. 436 Cod de

procedură penală, instanța de apel, a constatat că „inculpatul și partea vătămată s-au

aflat în relații de concubinaj și au conlocuit împreună o perioadă îndelungată de timp au avut

o gospodărie comună, astfel prima instanță urma să verifice care este cuantumul sumei

însușite prin înșelăciune de la partea vătămată, or, atât din declarațiile părții vătămate, cât și

a inculpatului date în cadrul urmăririi penale rezultă, că unele sume bănești transferate de

Minciuc E., au fost folosite pentru procurarea unor bunuri și efectuarea lucrărilor de

reparație cu acordul ultimei (f.d. 10-16, 102-105, v. I),....astfel, banii care se transferau erau

folosiți și în interese comune, fiind eronată concluzia acuzării, susținută de instanța de fond,

că toată suma transferată a fost însușită de inculpat”, din care considerent instanța de

recurs respinge argumentele recurentului, precum că banii nu au fost folosiți în

scopuri comune.

Totodată, instanța de apel a conchis că declarațiile părții vătămate sunt în

coroborare cu declarațiile inculpatului, precum și cu celelalte probe administrate la

caz, privitor la cuantumul sumei însușite prin înșelăciune de la partea vătămată,

suma dată rezumându-se la 3.000 euro, iar alte probe ce ar scoate în evidență

însușirea sumei integrale de 18.359 euro după cum susține acuzarea, la caz n-au fost

administrate, invocările date având un caracter declarativ, demonstrându-se doar

transferul sumei nominalizate, dar nicidecum însușirea prin înșelăciune a acesteia,

fapte absolut diferite.

Astfel, Colegiul penal, consideră că instanța de apel, rejudecând cauza la

31.05.2017, a executat indicațiile instanței de recurs, just stabilind că Vatamanița N. a

cauzat părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile în sumă de 3.000

9

euro, fapta dată, ținând cont de modificările operate la art. 126 Cod penal,

încadrându-se în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Ce ține de critica recurentului, precum că instanța de apel urma să țină cont

inclusiv, și de faptul, că inculpatul Vatamanița N. nu a reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiunea pentru care este urmărit, iar acest fapt constituie un impediment ce

ar permite aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia,

Colegiul penal constată că nici această critică nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

În acest sens, instanța de recurs reține, că instanța de apel este în drept să aplice

amnistierea inculpatului, prin casarea sentinței și pronunțarea unei soluții de

încetare a procesului penal, dacă, la judecarea apelului, sunt prezentate probe că

partea vătămată nu are anumite pretenții pecuniare.

La fel, instanța de apel este în drept să aplice amnistia, dacă sunt prezentate

probe că inculpatul a recuperat integral prejudiciul stabilit prin sentință, cu condiția

că deliberând, instanța de apel, va ajunge la concluzia că prima instanță corect a

determinat cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, în atare situație, Legea

nr. 210 este aplicabilă speței.

Instanța de recurs reține, că instanța de apel just a reținut, că inculpatul a

recunoscut vina în fapta infracțională comisă, se căiește sincer, prejudiciul l-a

reparat, fapt confirmat în instanța de apel de partea vătămată Minciuc E., care a

indicat că careva pretenții materiale și morale nu are. În atare situație, inculpatul nu

cade sub incidența restricțiilor formulate în art. 10 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 210,

care stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a reparat

integral prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică, căința

activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub incidența

restricțiilor formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210 privind amnistia.

Generalizând cele expuse, în prezenta speță, se atestă că în cadrul judecării

cauzei, inculpatul în cele din urmă a recunoscut vina integral, căindu-se de cele

săvârșite, iar partea vătămată careva pretenții materiale și morale nu are față de

ultimul, astfel în acțiunile lui Vatamanița N. se regăsește manifestarea de căință

activă, condiție prevăzută la aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia, din care

considerente Colegiul penal, respinge critica recurentului, în partea ce ține de

neincidența aplicării în privința inculpatului a actului amnistiei.

Cât privește motivul invocat de recurent, precum că acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată în cadrul urmăririi penale nu a fost retrasă, în legătură cu așa

presupusa recuperare a prejudiciului material, iar instanța de apel nici nu s-a expus

în privința acesteia, instanța de recurs reieșind din procesul-verbal al ședinței de

judecată din data de 04.05.2017 (f.d. 85 verso v. III), reține că partea vătămată

Minciuc E. a declarat că nu are careva pretenții de ordin material și moral față de

inculpat și refuză de orice prejudiciu, astfel instanța de apel în cazul dat nici nu avea

cum să se expună asupra acțiunii civile, deoarece partea vătămată nu are careva

pretenții pecuniare față de inculpat.

Din considerentele menționate, instanța de recurs conchide, hotărârea instanței

de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea încadrării

acțiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, inclusiv și în partea

10

admiterii cererii de aplicare a amnistiei, astfel în cauza dată nu și-au găsit

confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de

a interveni în soluția adoptată.

Având ca reper cele expuse, Colegiul penal statuează, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 31 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe Vatamanița Nicolai Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 10 noiembrie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

11