1RA-316/17 — Art.151 alin.1 CP

Prima instanță: 14.03.2016 - 12.05.2016,

Instanța de apel: 09.06.2016 - 24.10.2016,

Instanța de recurs: 26.12.2016 - 01.02.2017. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni 12 mai 2016, Bobeica Petru a fost condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare, în penitenciar de tip închis. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Bobeica Petru, la 20 decembrie 2015, ora 23.30, aflându-se la domiciliul lui Șarcanean Evghenia din s.Drăsliceni, r-nul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timpul unui conflict cu Șarcanean Evghenia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod conștient survenirea urmărilor, intenționat, cu un cuțit luat de pe masă, i-a aplicat acesteia două lovituri în regiunea toracelui pe dreapta și o lovitură în piciorul drept, cauzându-i în acest mod intenționat o plagă tăiată-înțepată penetrantă a hemitoracelui drept, o plagă tăiată-înțepată nepenetrantă a hemitoracelui drept, o plagă tăiată-înțepată a coapsei drepte, fractura coastei a 10-a pe dreapta, care se califică ca vătămare corporală gravă. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul, avocații C.Goncear și V.Pîslaru în numele inculpatului, care au solicitat: - procurorul, casarea parțială a acesteia în partea încasării de la P.Bobeica a cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie obligat să achite cheltuielile judiciare în bugetul de stat în sumă de 1506,65 lei, invocând că cheltuielile solicitate nu cad sub incidența art.229 alin.(2) Cod de procedură penală; 1 - avocații C.Goncear și V.Pîslaru în numele inculpatului, casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, invocând că inculpatul a recunoscut vina, a colaborat cu organele de urmărire penală, se căiește sincer, a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și dorește s-o ajute în continuare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și avocaților C.Goncear și V.Pîslaru în numele inculpatului. Instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului P.Bobeica în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia. Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță, și anume executarea ei reală cu închisoarea, instanța de apel a constatat că aceasta este una echitabilă, la numirea căreia s-a ținut cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, antecedentele penale nefiind stinse, a comis infracțiunea în stare de ebrietate, iar echitatea socială a pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Astfel, reieșind din circumstanțele stabilite, instanța de apel a conchis că măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, fără aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, stabilită inculpatului P.Bobeica este una corectă și echitabilă, ce corespunde întocmai faptei săvârșite de inculpat. Totodată, instanța de apel a conchis că argumentele procurorului referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în mărime de 1506,65 lei, nu pot fi reținute, deoarece normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care constituie plata expertizelor medico-legale și rechizitelor, iar prevederile legale invocate de procuror nu reglementează achitarea acestor cheltuieli din contul condamnatului, care sunt retribuite din bugetul de stat, ele referindu-se la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate în dispoziția art.227 alin.(2) Cod de procedură penală.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă, considerând că pedeapsa stabilită este prea aspră pentru faptele comise, dânsul se căiește activ, a recunoscut vina integral, a achitat cheltuielile pentru tratamentul părții vătămate, are la întreținere 2 copii minori.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal 2 decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, având în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai blândă, temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei când se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal menționează că acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată. La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel just a respins apelurile avocaților în latura stabilirii pedepsei inculpatului P.Bobeica, concluzionând că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal. Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corijare și reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Colegiul pemal conchide că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima instanță, la numirea pedepsei a ținut seama de persoana inculpatului P.Bobeica, de gravitatea infracțiunii comise, de faptul că anterior a fost judecat, antecedentul penal nefiind stins, săvîrșind infracțiunea în stare de recidivă, de circumstanțele cauzei care atenuează și agravează pedeapsa, inclusiv de caracterul social periculos al infracțiunii săvârșite de către acesta. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanțelor de fond referitor la executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece pedeapsa stabilită de prima instanță, este proporțională faptei comise de către inculpat. Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale privind săvârșirea acestora și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise. Mai mult, Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanțele de fond, și-au motivat soluția adoptată indicând din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului P.Bobeica pentru fapta comisă este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că instanțele și-au motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de probă. Totodată, la numirea pedepsei instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limitele de 3 pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa stabilită lui P.Bobeica a fost individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului ordinar înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bobeica Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecător Elena Covalenco Judecător Iurie Diaconu 4