4-1re-38/2017 — art. art. 27, 145 alin. 2 lit. d, g, h, 349 alin. 1 CP

4-1re-38/2017 — art. art. 27, 145 alin. 2 lit. d, g, h, 349 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 4-1re-38/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Petru Moraru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul

Ilașcu Petru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 decembrie 2015, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 03 august 2016, în cauza

penală în privința lui

Ilașcu Petru

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

ordinar)

C O N S T A T Ă :

Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute la art. 78 alin. (3) Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional pe motivul expirării termenului

de prescripție a răspunderii contravenționale.

Ilașcu Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat condamnat în baza art. 152 alin.

(2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă de 4 ani.

Ilașcu Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal,

la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12.000 lei.

Potrivit art. 84 alin. (3) Cod penal, s-a dispus executarea de sine stătătoare a pedepselor

stabilite.

septembrie 2014, între orele 09:00-10:30, aflându-se în curtea casei 93, din str. Miciurin,

1

or. Durlești, mun. Chișinău, neconformându-se cerințelor legale ale specialistului principal

al Preturii sectorului Centru, mun. Chișinău, Bubulici I., care în conformitate cu dispoziția

Preturii nr. 05-2-1699 din 30 iulie 2014, urma să deblocheze drumul public din str.

Lermontov 128/2 și ale ofițerului superior de sector al IP Centru, Duda M., care urma să

asigure ordinea publică, în scopul sistării activității acestora, i-а amenințat cu vătămarea

integrității corporale și a sănătății prin îndreptarea în direcția lor a armei pneumatice „ИЖ

38” nr. 88067341, armă care ulterior a fost predată benevol, după prezentarea la fața locului

a echipajului mobil al INP, în urma solicitării lui Duda M.

Tot el, în aceeași zi, între orele 10:30-11:30, aflându-se în același loc, continuându-și

acțiunile infracționale și urmărind scopul sistării prin omor a acțiunilor legale ale

colaboratorilor IP Centru, mun. Chișinău și Preturii sect. Centru, inclusiv ale grupei

operative a IP Centru, care se aflau în exercițiul funcției, intenționat a efectuat 5

împușcături direcționate din arma de foc cu țeavă lisă de model „Sarsilmaz", cal. 12 mm.,

cu seria și numărul „S80333", pe care о deținea ilegal și era încărcată cu alice cu numerația

„2” (diametrul 3,75 mm) în direcția ultimilor, cauzându-i colaboratorului IP Centru,

Botnari I., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2535/D din 10 octombrie

2014, vătămare ușoară, colaboratorului IP Centru, Rudian A., conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2537/D din 16 octombrie 2014, vătămare ușoară, angajatului

INP, Pașcaneanu A., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2691/D din 29

octombrie 2014, vătămare medie, angajatului INP, Canțer T., conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2692/D din 29 octombrie 2014, vătămare medie,

colaboratorului Preturii sect. Centru, Bubulici I., conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2534/D din 10 octombrie 2014, vătămare ușoară, lui Balan M., conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2536/D din 08 octombrie 2014, vătămare ușoară,

însă, nu și-a atins scopul infracțional din motive independente de voința sa, survenite în

rezultatul acordării la timp a asistenței medicale de către serviciul de urgență, chemat la

fața locului și internarea imediată a persoanelor menționate în instituția medicală.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. art.

27, 145 alin. (2) lit. d), g), h) Cod penal, ca tentativă de omor intenționat, săvârșit în

legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiunilor de serviciu, asupra mai multor

persoane, asupra unui reprezentant al autorităților publice, în timpul și în legătură cu

îndeplinirea obligațiunilor de serviciu și în baza art. 349 alin. (l) Cod penal, ca amenințarea

cu vătămarea integrității corporale și sănătății a persoanei cu funcție de răspundere, în

scopul sistării activității ei de serviciu.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat conform învinuirii

formulate, în baza art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d), g), h) Cod penal la 10 ani închisoare, iar

în baza art. 349 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu stabilirea pedepsei definitive, în

temeiul art. 84 Cod penal, de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii, apelantul a indicat că la delimitarea contravenției privind

vătămarea corporală de tentativă la infracțiunea de omor, urmează a fi verificate

2

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, natura obiectului folosit, intensitatea și efectele

loviturilor aplicate de vinovat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, inclusiv

urmările ce se puteau produce și care sunt cauzele ce au împiedicat rezultatul infracțional.

Apelantul a indicat că inculpatul a efectuat 5 împușcături direcționate spre părțile

vătămate, din arma de foc cu țeavă lisă pe care o deținea ilegal și care era încărcată cu

alice, ultimelor fiindu-le cauzate vătămări de diverse grade, constatate prin rapoartele de

expertiză medico-legală. Acțiunile inculpatului erau justificate prin starea sa de agitație și

incapacitatea de a evalua adecvat situația, fiind stabilit cu certitudine că înainte de

săvârșirea infracțiunii acesta a amenințat părțile vătămate cu moartea.

Astfel, instanța de apel urma să clarifice motivele și metodele infracțiunii săvârșite,

acestea având o importanță deosebită la aprecierea corectă a acțiunilor săvârșite și

stabilirea pedepsei, deoarece instanța de fond nu a analizat minuțios probele administrate,

aprecierea probelor fiind unul din cele mai importante momente ale procesului penal.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către partea vătămată Botnari Ion, care a

solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d), g), h), 349 alin. (1)

Cod penal la închisoare.

În motivarea cererii, apelantul a invocat netemeinicia și ilegalitatea sentinței, rezultată

din aprecierea subiectivă și incompletă a legii și a probelor puse la baza soluției adoptate,

fiind cert demonstrat faptul acționării inculpatului cu intenție directă la comiterea

infracțiunilor incriminate.

repus în termen apelul declarat de partea vătămată Botnari Ion, admise apelurile, casată

parțial sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ilașcu Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d), g), h) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 15 ani închisoare.

Lui Ilașcu Petru, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Ilașcu Petru i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani și 3 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că argumentele

instanței de fond, invocate în motivarea soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului,

sunt combătute prin probele administrate în cadrul urmăririi penale, verificate suplimentar

în instanța de apel. Astfel, concluzia instanței că inculpatul nu a fost ghidat de о intenție

directă de a lipsi de viață pe Botnari I., Rudian A., Pașcaneanu A., Canțer T., Bubulici I. și

Balan M., era neîntemeiată, or probele administrate coroborează între ele și în ansamblu

indicau la comiterea tentativei de omor de către inculpat.

Instanța de apel a considerat ca fiind constatat faptul că inculpatul, la 09 septembrie

2014, în intervalul de timp cuprins între orele 10:30-11:30, aflându-se în curtea casei 93

3

din str. Miciurin, or. Durlești, mun. Chișinău, continuându-și acțiunile infracționale și

urmărind scopul sistării prin omor a acțiunilor legale ale colaboratorilor IP Centru, mun.

Chișinău și Preturii sect. Centru, inclusiv ale grupei operative a IP Centru, care se aflau în

exercițiul funcției, intenționat a efectuat 5 împușcături direcționate din arma de foc cu țeavă

lisă de model „Sarsilmaz”, cal. 12 mm., cu seria si numărul „S80333” pe care о deținea

ilegal și era încărcată cu alice cu numerația „2” (diametrul 3,75 mm) în direcția ultimilor,

cauzându-i colaboratorului IP Centru, Botnari I., conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2535/D din 10 octombrie 2014, vătămare ușoară, colaboratorului IP Centru,

Rudian A., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2537/D din 16 octombrie

2014, vătămare ușoară, angajatului INP, Pașcaneanu A., conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2691/D din 29 octombrie 2014, vătămare medie, angajatului INP, Canțer

T., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2692/D din 29 octombrie 2014,

vătămare medie, colaboratorului Preturii sect. Centru, Bubulici I., conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2534/D din 10 octombrie 2014, vătămare ușoară, lui Balan M.,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2536/D din 08 octombrie 2014,

vătămare ușoară, însă, nu și-a atins scopul infracțional din motive independente de voința

sa, survenite în rezultatul acordării la timp a asistenței medicale de către serviciul de

urgență, chemat la fața locului și internarea imediată a persoanelor menționate în instituția

medicală.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile

părților vătămate, ale martorilor, precum și prin probe scrise.

Raportând expunerea doctrinară și legală a tentativei la infracțiune, precum și a

delimitării între tentativa la omor și provocarea de vătămări corporale, instanța de apel a

constatat că inculpatul a prevăzut posibilitatea survenirii morții prin efectuarea a 5

împușcături dintr-o armă de vânătoare în direcția părților vătămate, dorea survenirea morții

persoanelor în care a țintit și a depus efort pentru atingerea rezultatului dorit.

Chestiunile respective instanța de apel le-a considerat ca fiind deduse din

comportamentul inculpatului care, atunci când reprezentanții Preturii sect. Centru, mun.

Chișinău au încercat să execute Dispoziția Preturii nr. 05-2-1699 din 30 iulie 2014 și au

solicitat inculpatului deblocarea benevolă a drumului prin evacuarea mașinii acestuia sau

vor fi nevoiți să evacueze automobilul, i-а numit cu cuvinte necenzurate și i-а amenințat

că dacă se ating de automobil și blocurile din beton îi va împușca. Ulterior, pentru a-și

realiza intenția, inculpatul a intrat în casă, a pregătit și a încărcat arma de vânătoare, după

care a ieșit afară, pe pragul ușii, a direcționat arma prin poarta îngustă, nemijlocit spre

colaboratorii poliției și angajații preturii care ajutau la procesul de evacuare a

automobilului și a efectuat împușcături.

Instanța de apel a considerant relevant în demonstrarea intenției de a lipsi de viață

părțile vătămate comportamentul ulterior al inculpatului care, fiind somat de către Duda

M. să lase arma jos prin efectuarea câtorva împușcături de avertizare în sus, continua să

efectueze împușcături în direcția colaboratorilor de poliție și a reprezentanților Preturii

sect. Centru.

4

Totodată, instanța de apel a reținut că chiar și în momentul în care între inculpat și

colaboratorii de poliție au fost făcute schimburi de focuri, inculpatul nu a încetat acțiunile

infracționale, dar pentru a-și atinge rezultatul dorit (moartea persoanelor în care a țintit) s-

a retras după colțul casei, de unde a continuat efectuarea împușcăturilor în direcția

colaboratorilor de poliție și a reprezentanților Preturii sect. Centru.

În mod suplimentar, instanța de apel a considerat că intenția inculpatului de a le lipsi

de viață pe părțile vătămate se demonstra și prin atitudinea de care dădea dovadă după

săvârșirea infracțiunii. Astfel, după curmarea acțiunilor infracționale ale inculpatului de

către colaboratorii poliției, prin rănirea la mână, în drum spre Spitalul de urgență, acesta a

declarat că regretă că nu l-a doborât până la urmă pe reprezentantul de la Pretura sect.

Centru, mun. Chișinău.

Instanța de apel a conchis că, sub aspectul laturii obiective și subiective a componenței

de infracțiune de omor intenționat, în particular din datele exterioare ale faptei comise, din

împrejurările în care a avut loc acțiunea, scopul pe care inculpatul și l-a propus să-l atingă

și din mijloacele de execuție utilizate, inculpatul indubitabil a acționat cu intenția de a

omorî victimele, însă din motive independente de voința sa, aceasta nu și-a produs efectul.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a indicat următoarele:

- instanța de apel a admis o ingerință în dreptul la un proces echitabil, sub aspectul

nemotivării suficiente a deciziei de condamnare, făcând o reevaluare eronată a faptelor și

dându-le o încadrare juridică de drept eronată;

- instanța de apel s-a bazat integral pe probele acuzării, apreciind critic probele apărării

și argumentele inculpatului, care au fost confirmate prin probele administrate;

- inculpatul nu a contestat sentința instanței de fond în partea condamnării în baza art.

349 alin. (1) Cod penal; în pofida acestui fapt instanța de apel, în baza acelorași probe

examinate de instanța de fond, fără careva probatoriu suplimentar, a intervenit în partea

stabilirii pedepsei în baza acestui articol, dispunând aplicarea unei pedepse mai aspre,

agravând nejustificat pedeapsa inculpatului;

- cauzarea vătămării ușoare lui Botnari I., Rudian A., Pașcaneanu A., Canțer A.,

Bubulici I. și Balan M. nu prezenta un pericol pentru viața acestora, unor persoane fiindu-

le acordat ajutor medical fără internare în instituția medicală, circumstanțe care nu pot

atrage survenirea morții părților vătămate și calificarea acțiunilor ca tentativă de omor. Mai

mult, a fost stabilit că colaboratorii poliției au tras 7 focuri de armă din armele din dotare

în direcția inculpatului, cauzându-i leziuni corporale, el predându-se benevol și aruncând

arma la pământ;

- părțile vătămate Botnari I. și Rudian A. au indicat că s-a tras în direcția persoanelor

care ajutau la evacuarea automobilului, funcția persoanei nefiind relevantă în

circumstanțele date, inculpatul fiind ghidat de o intenție indirectă nedeterminată la

efectuarea împușcăturilor; relevant este că instanța de fond a constatat că inculpatul, în

5

acțiunile sale, a fost ghidat de o intenție directă de a lipsi de viață părțile vătămate: nu a

țintit direct într-o anumită persoană, a ieșit din casă cu o armă de vânătoare și a început să

efectueze împușcături în direcția acestora, inclusiv în direcția persoanelor care ajutau la

ridicarea automobilului pe evacuator;

- inculpatul nu a întreprins nici o acțiune de pregătire a omorului părților vătămate, pe

care anterior nu le-a cunoscut, nu a avut conflicte cu ele și nici temei de a le cauza careva

prejudicii, fiind stabilit că a efectuat împușcături în direcția mai multor persoane, pentru a

sista procesul de evacuare a automobilului său și nu pentru a lipsi pe cineva de viață;

- instanța nu s-a expus asupra faptului dacă împușcătura de la distanța de 15-20 m., cu

arma de vânătoare cu alice cu numerația ”2” (pentru porumbei), putea să provoace moartea

persoanei;

- conform declarațiilor martorilor oculari, inculpatul a ieșit din casă cu arma de

vânătoare și a efectuat o împușcătură în sus, strigând celor care evacuau automobilul să se

oprească, iar colaboratorii de poliție au apreciat eronat că a împușcat în direcția lor, ei

împușcând primii în direcția lui;

- afirmațiile părților vătămate Canțer T. și Pașcaneanu A., precum că inculpatul fiind

reținut, le-a spus că a dorit să se răfuiască cu angajatul preturii, pe care dorea să-l omoare,

just au fost apreciate critic de instanța de fond, nefiind consolidate de suport probatoriu;

- deblocarea drumului și ridicarea mijlocului de transport urma să fie executată de către

un executor judecătoresc în baza hotărârii instanței de judecată, angajații Preturii sect.

Centru, mun. Chișinău contribuind la crearea conflictului cu implicarea inutilă a

colaboratorilor de poliție;

- conform hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, pe cazul ridicării

automobilului în acea zi, a fost constatat că în locul respectiv nu este drum, ridicarea

automobilului astfel fiind ilegală;

- instanța de apel, în lipsa unor probe valabile, nu a justificat repunerea în termen a

apelului declarat tardiv de către partea vătămată Botnari I.;

- pedeapsa aplicată inculpatului este nerezonabilă, inechitabilă și ilegală.

pronunțată integral la 26 august 2016, recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat că invocarea de către

recurent a temeiurilor pentru recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, nu a fost susținută de o motivare corespunzătoare. În particular, s-a

constatat că recurentul a omis de a specifica asupra căror motive concrete, invocate în

apelul procurorului și al părții vătămate, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, în contextul

în care partea apărării nu a declarat apel, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor

că motivarea soluției ar contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta ar fi expus neclar, că

instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de

procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărâre de

6

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire,

cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Astfel, instanța de recurs a conchis că recursul nu îndeplinea cerințele legale de

conținut în partea respectivă, instanța de recurs nefiind competentă de a completa recursul

din oficiu cu circumstanțe de fapt și de drept, ce l-ar justifica.

Totodată, instanța de recurs a reținut că instanța de apel corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, precum și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, care au fost apreciate în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detailat

motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. d), g), h) Cod penal.

Instanța de recurs a considerat că concluziile instanței de apel coroborau totalmente și

cu jurisprudența națională, potrivit căreia chestiunea privind vinovăția în cazul

infracțiunilor săvârșite prin omor urmează să rezulte din cumulul tuturor circumstanțelor

infracțiunii comise, să se țină cont, în special, de anturajul, modul de săvârșire a

infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor leziuni

corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, relațiile dintre ei etc.

Absența urmării prejudiciabile, adică a morții cerebrale, demonstrează că omorul s-a

întrerupt la etapa de pregătire sau de tentativă. Tentativa de omor este întreruptă

(neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori

care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională. În ipoteza

tentativei de omor, făptuitorul întreprinde toate eforturile în vederea săvârșirii omorului,

însă, din cauze independente de voința lui, aceste eforturi nu-și produc efectul.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel, la rândul său, just a reținut că inculpatul

a comis acțiuni intenționate de tentativă de omor asupra mai multor persoane, deoarece a

efectuat 5 împușcături consecutive și direcționate asupra părților vătămate dintr-o armă de

foc, provocându-le răni penetrante, anterior și ulterior faptelor respective expunându-și

verbal dorința de răfuială fizică și omor, adică își dădea seama pe deplin de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit și admitea, în

mod conștient, survenirea acestor urmări, acțiuni care nu și-au produs efectul din cauze

independente de voința lui, fiind curmate de polițiștii prezenți la fața locului.

Suplimentar, instanța de recurs a menționat justa individualizare a pedepsei stabilite

inculpatului prin decizia atacată, iar argumentele privind aprecierea critică a probelor puse

la baza condamnării le-a considerat inadmisibile, din motiv că motivele invocate în partea

respectivă au constituit obiect de expunere la judecarea cauzei în apel, solicitarea de

reapreciere a probelor nu constituia temei pentru recurs, iar o altă opinie asupra probelor

7

și circumstanțelor cauzei, care au fondat soluția de condamnare a inculpatului, nu putea

servi drept temei pentru reexaminarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis asupra faptului că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii imputate, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, în consecință recursul ordinar fiind vădit

neîntemeiat.

la 02 decembrie 2016, care a solicitat casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii, recurentul a indicat că examinarea cauzei în privința sa, în prima

instanță, urma să aibă loc într-un complet format din 3 judecători, conform prevederilor

art. 30 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece a comis o infracțiune excepțional de

gravă. Totodată, urmărirea penală urma să fie realizată de către organul de urmărire penală,

care se află în sectorul unde a fost săvârșită infracțiunea - în sect. Buiucani, mun. Chișinău,

or. Durlești fiind atribuit sectorului respectiv. Încălcările admise impun nulitatea actelor

procedurale adoptate.

7.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care s-a pronunțat pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece acesta trebuie să întrunească condițiile

prevăzute la art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cu menționarea cazurilor

stipulate la art. 453 Cod de procedură penală și argumentarea ilegalității hotărârii atacate,

condiții care la caz nu au fost respectate, astfel recursul neîndeplinind cerințele legale de

conținut.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs

în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

prezentul articol sau este declarat repetat.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată

este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale,

de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal apreciază argumentele recurentului ca fiind neîntemeiate, din

următoarele considerente.

8

Cu referire la primul motiv, potrivit art. 30 alin. (3) Cod de procedură penală, cauzele

penale asupra infracțiunilor excepțional de grave, pentru săvârșirea cărora legea prevede

pedeapsă cu detențiune pe viață, se judecă în primă instanță, la decizia motivată a

președintelui instanței judecătorești, în complet format din 3 judecători.

Totodată, potrivit art. 81 alin. (4) Cod penal, pentru pregătirea de infracțiune și

tentativa de infracțiune detențiunea pe viață nu se aplică.

Coroborând dispozițiile legale expuse supra cu situația existentă în speță și motivul

invocat de recurent în partea dată, Colegiul penal conchide că judecarea cauzei, în prima

instanță, legal a fost înfăptuită de un complet judecătoresc unipersonal, or prin rechizitoriu

condamnatului i-a fost incriminată tentativa de omor intenționat, astfel nefiind aplicabile

prevederile art. 30 alin. (3) Cod de procedură penală, după cum solicită condamnatul, în

prezența stipulării de la art. 81 alin. (4) Cod penal. Din aceste considerente, Colegiul penal

va respinge argumentul recurentului în partea dată, ca fiind neîntemeiat.

Cu referire la cel de-al doilea motiv, Colegiul penal conchide că acesta la fel este

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea

părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sânt

obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia

în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Astfel, Colegiul penal constată că tipului de nulitate menționată de recurent, care se

referă la competența teritorială de desfășurare a urmăririi penale, nu i-a fost conferit un

caracter absolut de către legiutor, în rezultat nefiind posibilă invocarea acestui tip de

nulitate în condițiile art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală.

Desfășurând cele expuse, Colegiul penal menționează că invocarea nulității expuse în

recurs se supune regulilor de la art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, care stabilesc

că încălcarea oricărei alte prevederi legale decât celei prevăzute în alin. (2) atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Colegiul penal constată că nulitatea indicată de recurent nu a fost invocată la

terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor de urmărire penală (f.d. 66, vol.

IV), în consecință nefiind respectate prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Astfel, invocarea unei astfel de nulități la etapa examinării recursului în anulare, în

circumstanțele cauzei, este lipsită de orice suport legal, acest motiv al condamnatului

Colegiul penal la fel apreciindu-l ca neîntemeiat.

9

În urma celor constatate, Colegiul penal conchide asupra netemeinciei motivelor

invocate de recurent, nefiind atestată existența vreunui viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care ar fi afectat hotărârea atacată, în consecință recursul declarat

fiind apreciat ca vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ilașcu Petru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 03 august 2016, în cauza penală

în privința lui Ilașcu Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Petru Moraru

10