1ra-77/2017 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-77/2017 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-77/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Bondarenco Marin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Bondarenco Marin

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 16.03.2015 - 11.12.2015;

instanța de apel: 02.02.2016 - 22.06.2016;

instanța de recurs: 12.09.2016 - 25.01.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Bondarenco M. a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Bondarenco M. în contul părții vătămate Ungureanu Ig., a sumei de 30 000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, a sumei de 6 000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată și sumei de 1 472,86 lei cu titlu prejudiciul material cauzat

S.A. ”Rețelele Electrice de Distribuție - Nord”, or. Bălți.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ungureanu Ig. în vederea

recuperării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

jurul orei 1250, Bondarenco M. conducând automobilul de marca/model ”BMW

730D” cu n/î OR ВТ 212, în stare de ebrietate, pe traseul R-12 Dondușeni-Drochia

- Pelenia, din direcția or. Drochia spre mun. Bălți, la km 61+900, la ieșirea din s.

1

Pelinia, r-ul Drochia, avându-i ca pasageri pe Glavan M. și Ungureanu Ig., nu a

manifestat prudența sporită pentru a asigura securitatea circulației rutiere, prin

ce a încălcat prevederile art. 45 p. (1) lit. a), b), d) al Regulamentului Circulației

Rutiere (RCR), aprobat prin HG nr. 357 din 13.05.2009, adică a condus

autovehiculul fără a ține seama de limita de viteză stabilită, de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, urmând să reducă viteza de

deplasare conform condițiilor climaterice și situației rutiere, încălcări care sunt în

legătură cauzală cu comiterea accidentului rutier în cauză, nu s-a isprăvit cu

conducerea automobilului a derapat și a ieșit de pe partea carosabilă și s-a

tamponat într-un pilon electric de pe partea stângă a traseului conform direcției

de deplasare. În rezultatul accidentului rutier, lui Glavan M., i-au fost cauzate

vătămări corporale medii, iar lui Ungureanu Ig. vătămări corporale grave.

a solicitat casarea acesteia în latura penală și civilă, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bondarenco M.

să fie condamnat la pedeapsă sub formă de închisoare, cu excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

În motivarea cerințelor sale partea vătămată a menționat că, nu este de

acord cu concluziile instanței de fond privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece acestea contravin circumstanțelor cauzei.

Prima instanță neîntemeiat a admis parțial cuantumul prejudiciului moral,

fără a efectua o argumentare în acest sens.

fost admis apelul declarat, casată sentința în latura penală, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Bondarenco M. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

A fost dispus încasarea din contul lui Bondarenco M. în beneficiul părții

vătămate Ungureanu Ig. a sumei de 2 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu este echitabilă faptei infracționale

comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și nu poate

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel existând temei legal

pentru casarea sentinței în latura aplicării pedepsei inculpatului, dat fiind faptul,

că la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență

dispozițiilor art. 61 și 75 Cod penal.

Reieșind din conținutul normelor sus menționate în raport cu

personalitatea inculpatului și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel a considerat necesar de a reduce pedeapsa închisorii

2

aproape de limita minimă cum este termenul de 3 ani și nu aproape de limita

maximă cum a aplicat prima instanță, termenul de 5 ani.

Instanța de apel a menționat că, suspendarea executării pedepsei sub

formă de închisoare stabilite lui Bondarenco M., nu poate fi susținută, deoarece

aceasta contravine criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 61

alin. (2), 75 Cod penal.

Instanța de apel a remarcat faptul că, în prezența acelorași circumstanțe

(recunoașterea vinovăției, căința sinceră), care au stat la baza examinării cauzei în

procedură simplificată, instanța de fond a aplicat și prevederile art. 90 Cod penal,

suspendând condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de

probă. La baza acestei concluzii instanța repetat a pus prezența circumstanței -

recunoașterea vinovăției.

La acest capitol, instanța de apel a ținut să menționeze, că aplicând art. 90

Cod penal, prima instanță nu a ținut cont de faptul, că inculpatul încearcă să

evite restituirea cheltuielilor suportate de partea vătămată și cu atât mai mult a

comis infracțiunea în stare de ebrietate, care știind cu certitudine despre acest

fapt, nu a condus acest automobil pe propriul risc, dar contrar regulilor care

interzic conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a mai încercat să

transporte cu acesta și alte persoane, sporind astfel esențial gradul prejudiciabil

al acțiunilor comise, punând în pericol și soarta altor persoane.

Generalizând cele expuse mai sus, instanța de apel a conchis, că pedeapsa

închisorii este una echitabilă faptei comise, care își va atinge scopul și va duce la

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât de către inculpat cât și de alte persoane.

Referitor la soluția instanței de fond în privind cuantumul daunei morale

acordate părții vătămate, instanța de apel a considerat necesar de a o menține,

deoarece suma solicitată de partea vătămată în mărime de 100 000 lei, este una

exagerată și neîntemeiată, urmând a fi respinsă, or prima instanță corect a dat

apreciere circumstanțelor cauzei și corect a coborât această daună până la suma

de 30 000 lei, care este una justificată și va aduce o satisfacție echitabilă părții

vătămate.

Bondarenco M., care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioadă de probațiune de 3

ani.

În motivarea recursului ordinar, inculpatul indică, că la individualizarea

pedepsei instanța de apel nu a luat în considerație următoarele circumstanțe:

infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, anterior nu a fost condamnat,

neavând antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog ori

3

psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, având la întreținere o

persoană în etate.

Totodată, inculpatul mai menționează, că este de acord să repare

prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune, fapt confirmat prin bonul

de plată din 03.06.2016, potrivit căruia ar fi achitat în folosul părții vătămate

Ungureanu Ig. suma de 5 000 lei, iar condamnarea sa reală va tergiversa

recuperarea prejudiciului cauzat, or, aflându-se în închisoare nu va avea

posibilitatea să obțin vre-un venit material.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat, invocând că soluția instanței de apel, referitor la categoria

și mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art.

6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșire unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii.

6.2. Asupra recursului ordinar declarat a depus referință și partea

vătămată Ungureanu Ig., care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil și

menținerea în vigoare a deciziei contestate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei de casare a

hotărârilor contestate pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârilor contestate.

4

Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor și

critică decizia instanței de apel numai în partea excluderii prevederilor art. 90

Cod penal, menționând în acest sens că, la stabilirea modul de executarea a

pedepsei de către instanța de apel nu au fost reținute circumstanțele atenuante

prezente în cauză și acel fapt că, este de acord să repare prejudiciul material și

moral cauzat prin infracțiune, iar condamnarea sa reală va tergiversa recuperarea

integrală a acestuia.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat alte pedepse alternative, Colegiul penal le

consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în art. 90 Cod

penal sunt prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, și anume se prevede că instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului și socotind necesar poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

În acest context Colegiul constată corectitudinea concluziei instanței de

apel cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului de către instanța de fond, care

nu a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei

prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal, cât și nu a ținut cont și nu s-a condus de

criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite în art. 75 alin. (1) Cod

penal, de scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, de

circumstanțele reale ale cauzei și de persoana inculpatului, greșit apreciind că

scopul pedepsei penale în cazul concret poate fi atins fără privare reală de

libertate al inculpatului și numindu-i acestuia fără temei legal pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, or, în prezența acelorași

5

circumstanțe (recunoașterea vinovăției, căința sinceră), care au stat la baza

examinării cauzei în ordinea prevăzută de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de fond a aplicat și prevederile art. 90 Cod penal.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență

criteriilor generale de individualizare a pedepsei și a ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, care

face parte din categoria celor grave și de faptul că, ”(...) inculpatul a încercat să

evite restituirea cheltuielilor suportate de partea vătămată și cu atât mai mult a

comis infracțiunea în stare de ebrietate, care știind cu certitudine despre acest

fapt, nu a condus acest automobil pe propriul risc, dar contrar regulilor care

interzic conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a mai încercat să

transporte cu acest automobil și alte persoane sporind esențial gradul

prejudiciabil al acțiunilor comise, punând în pericol și viața altor persoane, prin

urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea

unei pedepse cu închisoare”.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel în mod just a constatat că

pedeapsa lui Bondarenco M. este individualizată contrar prevederilor art. 61 și

75 Cod penal, deoarece este inadecvată și inechitabilă în raport cu gravitatea și

consecințele infracțiunii comise, soldate cu vătămarea corporală gravă a părții

vătămate, inculpatul prin infracțiunea săvârșită a atentat la una din valorile

primordiale apărate de legea penală - viața persoanei. Astfel, în raport cu

criteriile de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social crescut

al faptei săvârșite de inculpat, care chiar dacă se atribuie la categoria celor comise

din imprudență, face parte din categoria celor grave, a avut drept consecință

vătămarea gravă a sănătății persoanei, modul cum a fost comisă infracțiunea prin

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, precum și de datele și

elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care inițial a evitat restituirea

cheltuielilor suportate de partea vătămată, astfel, pedeapsa cu suspendarea

condiționată a executării acesteia a considerat-o neadecvată.

Instanța de apel a constatat că, deși, inculpatul în cadrul judecării cauzei a

recunoscut vina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrare în

cadrul urmării penale, totodată nu a luat careva măsuri privind repararea

benevolă a pagubei pricinuite în urma acțiunilor sale infracționale,

comportamentul chiar post-infracțional al vinovatului nu a fost îndreptat spre

restabilirea măcar pe cât posibilă a situației care a existat până la săvârșirea

infracțiunii și spre înlăturarea benevolă a consecințelor ei. Aici Colegiul remarcă

faptul că, prejudiciul material și moral cauzat de către inculpat și stabilit de către

prima instanță în mărime de 30 000 lei și 6 000 lei și sumei de 2 000 lei, stabilită

de către instanța de apel, au fost restituite părții vătămate Ungureanu Ig. abia la

etapa examinării cauzei în instanța de recurs în scopul confirmării solicitării sale

din recurs, însă nu pentru faptul că a conștientizat consecințele faptei comise.

6

Prin urmare, concluziile instanței de apel de a exclude dispozițiile de

aplicare a art. 90 Cod penal, Colegiul le consideră întemeiate, prin neatingerea

scopului pedepsei penale.

În consecință, Colegiul constată că, circumstanțele menționate de recurent și

anume: infracțiunea a fost săvârșită din imprudență; anterior nu a fost

condamnat; nu are antecedente penale; nu se află la evidența medicului narcolog

ori psihiatru; la locul de trai se caracterizează pozitiv; prezența la întreținere a

unei persoane în etate, pot fi puse la baza aplicării art. 90 Cod penal, însă nu sunt

suficiente pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei.

Drept urmare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile inculpatului

în partea solicitării suspendării condiționate a executării pedepsei și constată că

concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea acestuia este posibilă

doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, este una legală, corectă, motivată și întemeiată.

Pe cale de consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în

cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor din art. 61 și 75 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei în privința inculpatului,

aplicându-i acestuia o pedeapsă proporțională faptei săvârșite și consecințelor

survenite, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitatea a

recursului ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărârii contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bondarenco

Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie

2016, în cauza penală în privința lui Bondarenco Marin, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7