1ra-222/2017 — art. 324 al. 2 lit. c CP

1ra-222/2017 — art. 324 al. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-222/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Holban

Radu în numele inculpatului Gumeniuc Andrei prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 octombrie 2016, în cauza penală în

privința lui

Gumeniuc Andrei Ivan, născut la 13 decembrie

1982, originar și domiciliat în or. Glodeni, str.

Decebal nr. 56.

Datele referitoare la termenul de examinare al

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Andrei Ivan a fost achitat de sub învinuirea în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

învinuire pentru faptul că, activând în funcția de Inspector superior auto de stat al

Serviciului Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Secției Securitate

Publică a Inspectoratului de poliție Glodeni al Inspectoratului General al Poliției al

MAI al RM, numit în această funcție în baza ordinului nr. 271 EF din 19.07.2013

al Inspectorului general-șef al Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM,

prin urmare în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal fiind

persoană publică, având în virtutea funcției deținute permanent drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, abilitată potrivit prevederilor art.

2 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din

27.12.2012 cu misiunea de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale

persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității

publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor, contrar prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și

prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) și i) ale Legii nominalizate mai sus, care prevăd

că Polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul

persoanei, comunității și al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea

legii, fiind obligat: să respecte cu strictețe drepturile, libertățile omului și

demnitatea umană, să aibă comportament demn și respectuos pentru persoane, o

atitudine fermă față de cei care încalcă legile; să se conducă, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, de legislație, asigurând îndeplinirea sarcinilor ce stau în fața

Poliției; să execute la timp și întocmai atribuțiile conform funcției deținute și să

manifeste, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, perseverență, obiectivitate și

1

imparțialitate, fiindu-i interzis să abuzeze de calitatea sa oficială și să întreprindă

alte acțiuni interzise prin Lege, etc., acceptând concomitent benevol restricțiile

impuse de prevederile Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr. 90-

XVI din 25.04.2008 pentru a nu comite acțiuni ce pot conduce la folosirea situației

de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup sau alte interese decât

cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a

săvârșit infracțiunea de corupere pasivă în următoarele circumstanțe:

Astfel el, activând în funcția antemenționată, dispunând conform fișei de

post de împuterniciri de a aplica sancțiuni în privința cetățenilor care au încălcat

legislația privind circulația rutieră deci, în acest sens, având calitatea de agent

constatator, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută,

intenționat și din interes material, începând cu mijlocul lunii decembrie 2013, a

pretins prin extorcare de la cet. Maximenco Dmitrii Vasile mijloace bănești ce nu i

se cuvin în sumă totală de 1500 lei, în scopul îndeplinirii acțiunilor contrar

atribuțiilor sale funcționale, exprimate prin neatragerea ultimului la răspundere

contravențională pentru faptul părăsirii locului accidentului rutier, comis la data de

03.11.2013 în s. Sturzovca, r-nul Glodeni.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Gumeniuc Andrei Ivan, la data

de 24.12.2013 a întocmit în privința lui Maximenco Dmitrii Vasile un proces-

verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 243 Cod contravențional pentru

faptul părăsirii locului accidentului rutier, proces-verbal care împreună cu

materialele acumulate la data de 31.12.2013 a fost expediat în judecătoria r-lui

Glodeni pentru examinare în fond.

Ulterior, la data de 03.01.2014, Gumeniuc Andrei Ivan, urmărind același

scop de profit, având calitatea de agent constatator în cadrul procesului

contravențional inițiat de el prin procesul-verbal cu privire la contravenție din

24.12.2013 în privința lui Maximenco Dmitrii Vasile în cadrul căruia, în

conformitate cu prevederile art. 455 alin. (2) Cod contravențional era obligat să

participe la ședința de judecare a cauzei contravenționale, a pretins în continuare

prin extorcare de la cet. Maximenco Dmitrii Vasile bani ce nu i se cuvin în sumă

de 1500 lei pentru a contribui prin acțiunile sale în instanța de judecată la

adoptarea unei hotărâri de încetare a procesului contravențional, bani pe care la

data de 03.01.2014, aproximativ în jurul orei 14:05 i-a primit personal de la

Maximenco Dmitrii Vasile, condiționându-i acestuia să pună banii pe pervazul

ferestrei biroului său de serviciu nr. 13 al Inspectoratului de poliție Glodeni,

amplasat în or. Glodeni, str. Tricolorului 6, fapt după care Gumeniuc Andrei Ivan

a fost reținut de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului

Național Anticorupție al Republicii Moldova.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, cu următoarele semne calificative: „pretinderea și primirea, personal, de

către o persoană publică a bunurilor sub formă de valori valutare ce nu i se cuvin,

pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni contrar atribuțiilor sale funcționale, cu

extorcarea bunurilor menționate”.

acesteia, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 7 ani

2

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul

organelor de poliție pe un termen de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită

integral prin totalitatea probelor administrate în cadrul urmăririi penale și

examinate în ședința de judecată, și anume declarațiile martorului Maximenco

Dmitrii Vasile, probele scrise și corpurile delicte anexate la materialele cauzei.

Astfel, instanța de judecată în mod eronat a neglijat valoarea probantă a tuturor

probelor prezentate de către acuzare, fiind totodată dusă în eroare de poziția părții

apărării și inculpatului, care nu și-a recunoscut vina, poziție care poartă un caracter

de apărare și declarativ;

- instanța de fond neîntemeiat a concluzionat asupra neclarității învinuirii

inculpatului pentru faptul că prin extorcare a pretins suma de 1500 lei de la

Maximenco Dmitrii Vasile pentru a nu transmite materialul contravențional în

instanța de judecată, sau pentru că a extorcat bani pentru a contribui prin acțiunile

sale în instanța de judecată la adoptarea unei hotărâri de încetare a procesului

contravențional. Scopul pe care îl urmărea inculpatul era unic, unul de profit și

îmbogățire ilegală, iar pentru atingerea acestui scop, în calitatea sa de agent

constatator, acesta putea interveni în orice etapă a procesului contravențional

pentru a determina adoptarea unei hotărâri în folosul lui Maximenco D.;

- neîntemeiat au fost apreciate critic și declarațiile martorului Maximenco

D., precum că inculpatul pretindea prin extorcare de la el suma de 1500 lei pentru a

nu transmite procesul contravențional, în situația în care procesul contravențional

deja la data de 31.12.2013 a fost expediat în instanța de judecată, odată ce

Maximenco D. nu cunoștea despre acest fapt;

- instanța de fond eronat a reținut că Maximenco D. nu a înregistrat toată

convorbirea între el și inculpat, ci doar ceea ce îl interesa pe el, iar declarațiile lui

se contrazic cu procesul-verbal de consemnare a rezultatelor documentării. Or,

martorul Maximenco D. a declarat că a conectat tehnica specială cu care a fost

înzestrat doar în momentul când discuțiile și acțiunile sale cu inculpatul s-au referit

la mijloacele bănești pe care acesta le-a pretins și le-a primit, inculpatul

instructându-1 totodată cum urmează să se comporte în instanța de judecată când

va fi chemat;

- era greșită poziția instanței, precum că din partea acuzării nu a fost

prezentată nici o probă sau dovadă că au fost examinate și cercetate atât pervazul

din coridorul inspectoratului, cât și pervazul din biroul inculpatului, precum și nu a

fost prezentată nici o probă despre faptul cum pretinsa sumă de bani a ajuns de pe

pervazul ferestrei în printerul din biroul inculpatului. Concluzia dată rezulta din

faptul că în baza ordonanței procurorului a fost efectuată percheziția biroului

inculpatului, în cadrul căreia, în printerul din birou, a fost găsită suma de bani

primită de inculpat de la Maximenco D. Obiectul percheziției l-au constituit banii

în sumă de 1500 lei, care după depistare au fost ridicați, iar acțiunea de urmărire

penală respectivă a fost încetată, deoarece și-a atins scopul. Astfel, nu a fost

necesară o cercetare suplimentară a pervazurilor ferestrelor Inspectoratului de

3

poliție, deoarece în acest caz, organul de urmărire penală era pus în situația de a-și

depăși atribuțiile de serviciu, or scopul percheziției a fost atins;

- urma a fi apreciată critic concluzia instanței precum că din discuțiile

înregistrate și anexate în procesul-verbal de consemnare a rezultatelor

documentării nu rezultă faptul că Maximenco D. îi transmite inculpatului banii

anume pentru ca acesta să contribuie la adoptarea unei decizii de încetare a

procesului contravențional. Or, în aceeași discuție inculpatul îl instructează pe

Maximenco D. că îi va veni citație, se va prezenta, va spune instanței că nu este

vinovat, când îi va veni citația să-l telefoneze pe inculpat, că în aceeași zi trebuie

să-i dea banii persoanei, însă nu se referă la participarea unui avocat, cum ar fi

Crecicovschi D., cu care presupus s-a înțeles să-l ajute pe Maximenco D;

- nu puteau fi luate în considerație declarațiile martorului Gîdei V., care a

avut unele contacte cu inculpatul, deoarece acesta a examinat un caz în care Gîdei

V. a fost victimă a unui accident rutier. Necătând la faptul că martorul a comunicat

că în ziua de 03.01.2014 în jurul orei 14:00 a venit în biroul inculpatului unde mai

era o persoană, în Registrul de evidență a vizitatorilor IP Glodeni pentru data de

03.01.2014, numitul Gîdei V. nu figura, mai ales în situația în care a comunicat că

a intrat în IP Glodeni prin intrarea oficială, pe lângă unitatea de gardă;

- în cadrul urmăririi penale inculpatul a fost informat de către procuror

despre faptul că a fost supus măsurii speciale de investigație - controlul transmiterii

banilor. Acesta a fost informat și despre faptul că este în drept să facă cunoștință cu

aceste rezultate, precum și cu ordonanța procurorului prin care au fost legalizate

aceste rezultate, însă inculpatul nu a contestat actele menționate. Totodată, în lista

probelor se face mențiune la procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor;

- cu referire la măsura specială de investigații - documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice, se menționează că la materialele cauzei este

anexată încheierea judecătorului de instrucție prin care s-a declarat legalitatea

rezultatelor acesteia, nefiind stabilite careva încălcări sau depășiri ale organului de

urmărire penală la efectuarea ei, încheiere care nu a fost contestată de partea

apărării.

2016, care a fost pronunțată integral la 26 octombrie 2016, apelul declarat a fost

admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță prin care:

Gumeniuc Andrei Ivan a fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu amendă în mărime de 2000 (două mii) unități

convenționale, echivalentul a 40 000 (patruzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un termen de 4 (patru) ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

În latura dispozițiilor cu privire la corpurile delicte sentința a fost menținută.

cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, instanța de fond nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat

apreciere probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor,

în baza probelor acumulate și nu a reținut just starea de fapt pe cauză.

4

Soluția instanței de fond prin care inculpatul a fost achitat pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, nu se racorda cu baza probantă existentă pe

cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții acuzării, care nu a fost pe

deplin verificată și apreciată la justa valoare.

Deși inculpatul a negat vina, vinovăția acestuia se întemeia pe declarațiile

martorilor Maximenco D., Ataman Dumitru, Bădărău Gheorghe și următoarelor

probe materiale, examinate în ședința instanței de apel:

- Procesul-verbal de primire a denunțului din 02.01.2014, în care cet.

Maximenco D. declară circumstanțele faptei infracționale ale inspectorului auto de

stat Gumeniuc A., care îi extorca bani (v.l, f.d. 6);

- Procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 03.01.2014 prin

care s-au marcat banii în sumă de 1500 lei (v.l. f.d. 18-23);

- Raportul ofițerului de investigații Gh. Bădărău din 03.01.2014 privind

rezultatele măsurii speciale de investigație - controlul transmiterii banilor (v.l, f.d.

25);

- Încheierea judecătorului de instrucție din 03.01.2014 prin care s-a dispus

autorizarea măsurii speciale de investigație - documentarea cu ajutorul metodelor

și mijloacelor tehnice în scopul fixării acțiunilor între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A. (v.l, f.d. 32); . . .

- Raportul ofițerului de investigații Ataman D. din 03.01.2014 privind

rezultatele măsurii speciale de investigație - documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice în scopul fixării acțiunilor între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A. (v.l, f.d. 33);

- Procesul-verbal de consemnare a rezultatelor documentării cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice din 04.01.2014, în care sunt redate discuțiile între

cet. Maximenco D. și Gumeniuc A. (v.l, f.d. 34-36);

- Încheierea judecătorului de instrucție din 04.01.2014, prin care s-a declarat

legalitatea efectuării măsurii speciale de investigație - documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice a întrevederii avute loc între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A., consemnate prin procesul-verbal din 04.01.2014 (v.l, f.d. 40);

- Procesul-verbal de percheziție din 03.01.2014, prin care s-a efectuat

percheziția biroului de serviciu al lui Gumeniuc A. (v.l, f.d. 50-51);

- Încheierea judecătorului de instrucție din 04.01.2014, prin care s-a declarat

legală percheziția biroului de serviciu al lui Gumeniuc A. (v.l, f.d. 53);

- Procesul-verbal de ridicare din 03.01.2014, prin care s-au ridicat:

materialul cu privire la înștiințarea telefonică nr. 3083 din 04.11.2013 din

gestiunea IP Glodeni, registrul de evidență a înștiințărilor referitoare la infracțiuni

și incidente a IP Glodeni, registrul de evidență a vizitatorilor IP Glodeni, registrul

de evidență a actelor de ieșire a IP Glodeni (v.l, f.d. 61-63);

- Procesul-verbal de ridicare din 04.01.2014 prin care s-a ridicat Registrul de

intrare al corespondenței al Judecătoriei r-lui Glodeni (v.l, f.d. 102);

- Procesul-verbal de examinare din 04.01.2014 prin care s-a examinat

Registrul de intrare al corespondenței al Judecătoriei r-lui Glodeni (v.l, f.d. 103);

- Raportul de expertiză nr. 030-031 din 16.01.2014, efectuat de Centrul

Național de Expertize Judiciare, potrivit concluziilor căruia:

5

este inscripția specială cu conținutul ’’MITA CNA”.

2-3. Pe toate bancnotele prezentate la examinare sunt depuneri de substanță

specială.

Pe fragmentele de vată, cu care s-au colectat mostre de pe mîinile bănuitului

Gumeniuc A., urme de substanțe speciale nu sunt.

nominală 100 lei BNM, cu numărul și seria: 965368 F.0054, 010046 F.0125,

075720 F.0126, 925364 F.0054, 743862 F.0052, 811025 F.0023, 750797 F.0044,

072622 F.0099, 098033 F.0124, 893244 F.0025, 076108 F.0130, 817917 F.0008,

760114 F.0021, 138409 F.0108, 824134 F.0044, toate emise în anul 2008, au fost

confecționate la întreprinderi specializate abilitate cu dreptul în confecționarea

banilor și a hîrtiilor de valoare (v.l, f.d. 139-146).

La cercetarea cauzei, instanța de fond nu a ținut cont în plină măsură de

prevederile articolelor 27, 99-101 Cod procedură penală, nu a cercetat sub toate

aspectele probele administrate de părți, fără a le verifica minuțios și fără a le da o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, concluzionând că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a considerat, că concluzia instanței de fond privind achitarea

inculpatului nu se racorda cu probele cercetate, prima instanță nu a apreciat probele

la justa valoare și neîntemeiat a achitat inculpatul din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că modalitatea de motivare a soluției de

către instanța de fond denota că aceasta n-a apreciat probele menționate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, expunându-se precum că ele nu

dovedeau vinovăția inculpatului pe când acestea, în coroborare una cu alta,

confirmau vinovăția inculpatului în săvîrșirea coruperii pasive, cu extorcarea

mijloacelor bănești de la Maximenco D.

Adoptînd sentința de achitare, prima instanță nu a dat apreciere cuvenită

declarațiilor martorului Maximenco D. și probelor scrise prezente la materialele

cauzei, care au fost cercetate în instanța de fond și în cea de apel.

Martorul Maximenco D. a confirmat că inculpatul a pretins și a primit prin

extorcare de la acesta bani în sumă de 1500 lei pentru a îndeplini acțiuni contrar

atribuțiilor sale funcționale pe cauza contravențională in privința lui Maximenco D.

în baza art. 243 Cod contravențional.

Instanța de apel nu a găsit temeiuri de a pune la dubiu declarațiile date de

martorul Maximenco D., pe care le-a apreciat ca fiind veridice și care reflectau

circumstanțele cauzei, fiind consecvente pe tot parcursul urmăririi penale, cât și

judecării cauzei în instanța de fond și cea de apel. Martorul Maximenco D. a

descris în mod amănunțit acțiunile întreprinse de inculpat în vederea extorcării de

la el a mijloacelor bănești, inițial în sumă de 300 euro, iar ulterior în sumă de 1500

lei. Acesta a declarat, că inițial Gumeniuc A. i-a spus că dacă vrea ca el să nu

expedieze materialele în instanța de judecată, trebuie să-i dea suma de 300 Euro, la

ce i-a răspuns că nu posedă așa bani. Aproximativ peste 30 minute după întâlnire,

Gumeniuc A. l-a telefonat din nou și i-a spus că deja nu 300 Euro dar 1500 lei și

6

dacă îi va da, atunci el nu va expedia materialele în instanța de judecată. Martorul

i-a spus că așa bani nu are și în privința la asta se va mai gândi. La data de

02.01.2014 l-a telefonat pe Gumeniuc A. cu scopul de a afla ce este cu materialele

sale, dacă le-a expediat în instanța de judecată, deoarece dorește să plece peste

hotarele Republicii Moldova, la ce Gumeniuc A. insistent a cerut de la el suma de

1500 lei, iar el i-a spus că la moment nu are așa sumă de bani, dar în a doua

jumătate a zilei următoare o să găsească acești bani, cu ce Gumeniuc A. a fost de

acord. La data de 03.01.2014 aflându-se în biroul de serviciu al lui Gumeniuc A., a

scos banii și i-a spus acestuia: „1500 lei cum ne-am înțeles”, la ce el a întrebat de

ce numai 1500 lei, deoarece i-a spus ca să-i aducă 2500 lei. Atunci i-a înmânat

banii chiar în birou și anume: Gumeniuc A. i-a indicat să pună banii în antreul

biroului pe pervazul ferestrei și când ieșeau din birou a pus banii în sumă de 1500

lei pe pervazul ferestrei din hol.

Din declarațiile martorului Maximenco D., instanța de apel a stabilit acțiuni

de extorcare din partea inculpatului a mijloacelor bănești de la martor.

În acest sens s-a indicat că se pot distinge următoarele trei forme de

extorcare: 1) făptuitorul pune victima într-o situație care o impune să-i transmită

acestuia remunerația, pentru a preîntâmpina producerea efectelor nefaste pentru

interesele legitime ale victimei; 2) amenințarea cu lezarea intereselor legitime ale

victimei (nu lezarea efectivă), în cazul în care aceasta nu transmite remunerația; 3)

nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să transmită

remunerația către făptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime. Această

clasificare nu influențează asupra calificării faptei conform lit. c) alin. (2) art. 324

Cod penal, însă poate fi luată în considerație la individualizarea pedepsei.

Prin aplicarea metodei de extorcare, se lezează în mod necesar libertatea

psihică (morală) a persoanei (și relațiile sociale aferente), ca obiect juridic

secundar al infracțiunii prevăzute la lit. c) alin. (2) art. 324 Cod penal. Prin

libertate psihică (morală) a persoanei se înțelege putința ce-i este lăsată fiecărei

persoane de a hotărî (de a dispune) în toate actele sale, în cadrul ordinii juridice,

după cum va crede de cuviință, deci după cum îi vor dicta conștiința, sentimentele

și interesele sale. Prin urmare, în cazul extorcării, se au în vedere numai acele

interese amenințate ale victimei care au un caracter legitim, deci sunt interese

ocrotite de lege.

În cazul din speță se disting modalitățile extorcării aplicate de inculpat față

de martorul Maximenco D., or Gumeniuc A. a pus martorul într-o situație care l-a

impus să-i transmită acestuia remunerația, pentru a preîntâmpina producerea

efectelor nefaste pentru interesele legitime ale martorului, adică, după cum i-a spus

inculpatul inițial pentru a nu transmite în judecată materialul contravențional în

privința lui Maximenco D. pornit în baza art. 243 Cod contravențional, deoarece

dacă îl trimite în judecată, martorul va fi privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport. Ulterior, inculpatul a trimis materialul contravențional în judecată, iar în

continuarea acțiunilor sale inculpatul solicita de la martor suma de 1500 lei, deja

pentru a-și îndeplini funcțiile sale contrar obligațiunilor de serviciu, în vederea

neprezentării agentului în ședința de judecată și adoptării unei hotărâri în favoarea

martorului de încetare a procesului contravențional.

7

În acest sens, s-a considerat nejustificată concluzia instanței de fond, privind

faptul neclarității învinuirii înaintate inculpatului și scopului extorcării de către

acesta a mijloacelor bănești de la Maximenco D.

Instanța de apel a notat că inculpatul acționa cu un scop unic, de profit și

îmbogățire ilegală, iar pentru atingerea acestui scop, în calitatea sa de agent

constatator, Gumeniuc A. putea interveni în orice etapă a procesului

contravențional pentru a determina adoptarea unei hotărâri în folosul lui

Maximenco D.

Astfel, inculpatul a extorcat bani de la Maximenco D. atât până la

transmiterea procesului-verbal contravențional în instanța de judecată, solicitând

astfel suma bănească pentru a nu transmite materialul cât și după transmiterea

materialului după competență în instanța de judecată. Martorul a descris în mod

consecutiv acțiunile inculpatului la fiecare etapă a procesului contravențional atât

până, cât și după transmiterea materialului în instanță, în cazul dat nefiind relevant

faptul că nu era de competența inculpatului de a nu transmite materialul

contravențional în instanță și conform obligațiunilor de serviciu acesta era obligat

să-l transmită în instanță după competență. Or, martorul Maximenco D. nu are

studii juridice sau cunoștință despre particularitățile examinării procesului

contravențional în baza art. 243 Cod contravențional și nu știa despre faptul că

inculpatul urma în mod obligatoriu să trimită materialul în instanță.

Totodată, inculpatul a invocat motivul de a nu transmite materialul în

instanța de judecată anume în scopul extorcării și obținerii de la Maximenco D. a

sumei bănești solicitate.

Mai mult, infracțiunea prevăzută la art. 324 Cod penal, este o infracțiune

formală. Ea se consideră consumată din momentul pretinderii, primirii sau

acceptării în întregime a foloaselor necuvenite. Astfel, acțiunile inculpatului de

corupere pasivă s-au consumat deja la momentul pretinderii de la Maximenco D. a

sumei de 1500 lei, inculpatul invocând în mod formal motivul de a nu transmite

materialul în instanța de judecată, anume în vederea atingerii scopului de obținere a

mijloacelor bănești de la martor.

Nu au fost apreciate critic declarațiile martorului Maximenco D., prin care el

confirmă că inculpatul pretindea prin extorcare de la el suma de 1500 lei pentru a

nu transmite procesul contravențional în instanță, în situația în care materialul

contravențional deja la data de 31.12.2013 a fost expediat în instanța de judecată,

or lui Maximenco D. nu-i era cunoscut faptul dat.

Astfel, consecutivitatea acțiunilor inculpatului, indicate supra, a fost descrisă

în mod amănunțit în ordonanța de punere sub învinuire, cât și în fabula

rechizitoriului, cu care cauza penală a fost trimisă pentru examinare în instanța de

judecată. Astfel acuzarea de stat a reținut în sarcina inculpatului faptul că el,

activând în funcția de Inspector superior auto de stat al Serviciului Supraveghere

Transport și Circulație Rutieră al Secției Securitate Publică a Inspectoratului de

poliție Glodeni .... începând cu mijlocul lunii decembrie 2013, a pretins prin

extorcare de la cet. Maximenco D. mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă totală

de 1500 lei, în scopul îndeplinirii acțiunilor contrar atribuțiilor sale funcționale,

exprimate prin neatragerea ultimului la răspundere contravențională pentru faptul

părăsirii locului accidentului rutier, comis la data de 03.11.2013 în s. Sturzovca, r-

8

nul Glodeni. În continuarea acțiunilor sale infracționale, inspectorul superior auto

de stat Gumeniuc A., la data de 24.12.2013 a întocmit în privința lui Maximenco

D. un proces-verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 243 Cod

contravențional, pentru faptul părăsirii locului accidentului rutier, proces-verbal

care împreună cu materialele acumulate la data de 31.12.2013 a fost expediat în

judecătoria r-lui Glodeni pentru examinare în fond. Ulterior, la data de 03.01.2014,

Inspectorul Gumeniuc A., urmărind același scop de profit, având calitatea de agent

constatator în cadrul procesului contravențional inițiat de el prin procesul-verbal cu

privire la contravenție din 24.12.2013 în privința lui Maximenco D. în cadrul

căruia, în conformitate cu prevederile art. 455 alin. (2) Cod contravențional, era

obligat să participe la ședința de judecare a cauzei contravenționale, a pretins în

continuare prin extorcare de la cet. Maximenco D. bani ce nu i se cuvin în sumă de

1500 lei pentru a contribui prin acțiunile sale în instanța de judecată la adoptarea

unei hotărâri de încetare a procesului contravențional ... . Astfel, inculpatul acționa

cu un scop unic de profit și îmbogățire ilegală, invocând lui Maximenco D. diferite

motive pentru a obține de la ultimul suma bănească solicitată, însoțite de acțiuni de

extorcare.

Totodată, au fost considerate irelevante cazului argumentele invocate în

sentință, precum că în procesul-verbal de primire a plângerii din 02.01.2014 a lui

Maximenco D. și în ordonanța de începere a urmăririi penale din 02.01.2014, este

indicat că inspectorul poliției din cadrul IP Glodeni Gumeniuc A., a pretins de la

Maximenco D. suma de 1500 lei, pentru ca acesta să nu transmită materialele în

instanța de judecată pentru a nu fi atras la răspundere pentru comiterea accidentului

rutier pe care l-a comis în luna noiembrie 2013, însă în învinuire și rechizitoriul

înaintat inculpatului este indicat faptul că acesta a pretins prin extorcare de la cet.

Maximenco D. mijloace bănești ce nu i se cuvin în sumă totală de 1500 lei, în

scopul îndeplinirii acțiunilor contrar atribuțiilor sale funcționale, exprimate prin

neatragerea ultimului la răspundere contravențională, cât și pentru a contribui prin

acțiunile sale în instanța de judecată la adoptarea unei hotărâri de încetare a

procesului contravențional.

Instanța de apel a concluzionat, că atât martorul Maximenco D. la depunerea

denunțului, cât și organul de urmărire penală la pornirea urmăririi penale au

acționat reieșind din situația existentă în mod real la momentul depunerii

denunțului și pornirii urmăririi penale. Astfel, martorul Maximenco D. a indicat în

denunț că Gumeniuc A. a pretins de la el suma de bani pentru ca să nu transmită

materialele în instanța de judecată, adică a indicat cele solicitate de însăși

Gumeniuc A. la acel moment. În așa mod, urmărirea penală la fel a fost pornită pe

faptele indicate de Maximenco D. în denunțul depus.

Faptul dat se regăsea și în rechizitoriu, în care era specificat, că temei pentru

începerea urmăririi penale a servit bănuiala rezonabilă că a fost săvârșită

infracțiunea de corupere pasivă denunțată de către cet. Maximenco D., în care se

invoca faptul, că începând cu mijlocul lunii decembrie 2013 și până în prezent,

inspectorul Serviciului Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Secției

Securitate Publică a Inspectoratului de poliție Glodeni Gumeniuc A., prin extorcare

pretinde de la primul bani în sumă de 1500 lei pentru a nu transmite materialul

contravențional în instanța de judecată, întocmit în privința primului pe faptul

9

părăsirii locului în care s-a produs accidentul rutier ce a avut loc la sfârșitul lunii

noiembrie 2013.

Doar ulterior, în cadrul desfășurării urmăririi penale, stabilirii și elucidării

tuturor circumstanțelor cauzei, s-a stabilit că la data de 03.01.2014 Gumeniuc A. în

continuarea acțiunilor sale criminale, a pretins de la Maximenco D. bani deja

pentru a nu se prezenta în ședința de judecată și în acest mod să fie adoptată o

hotărâre în favoarea lui Maximenco D. de încetare a procesului contravențional.

Astfel, fiind stabilit de către organul de urmărire penală scopul unic de

acționare al inculpatului, învinuirea a fost completată cu toate circumstanțele

stabilite și a fost înaintată lui Gumeniuc A., precum și a fost întocmit rechizitoriul

respectiv, în care au fost elucidate complet și pe deplin toate circumstanțele cauzei

și acțiunile întreprinse de inculpat pentru atingerea scopului propus, după cum

acestea au derulat în realitate, fapt care releva scopul unic al inculpatului, de

remunerare ilegală. Din acest motiv a fost respins argumentul părții apărării,

precum că învinuirea înaintată inculpatului era contrară prevederilor art. 6 alin. (2)

CEDO.

Concluziile expuse supra, cât și declarațiile martorului Maximenco D. erau

confirmate și prin rezultatele măsurii speciale de investigații - documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice. Din stenograma discuțiilor documentate

cu mijloace tehnice speciale ce au fost purtate de către Maximenco D. și Gumeniuc

A. (v.l, f.d. 35-36), rezulta că inculpatul i-a explicat martorului cum să procedeze

atunci cînd îi va veni citația pentru ședința de judecată, precum și cum să se

comporte în ședință și ce să spună. Ulterior, rezulta că martorul Maximenco D.

dorea să transmită inculpatului o sumă de bani, spunându-i ultimului că aici este

cum s-au înțeles. La întrebarea inculpatului cât este, Maximenco D. a răspuns o

mie cinci sute, la care Gumeniuc A. i-a spus că trebuia două mii cinci sute de lei,

așa cum i-a spus la telefon.

Discuția dată dintre martor și inculpat, înregistrată cu ajutorul mijloacelor

speciale, denota în mod cert că între cei doi a fost înțelegere ca Maximenco D. să-i

dea inculpatului, după cum a înțeles ultimul, suma de 1500 lei, ceea ce confirma

declarațiile date de martor privind pretinderea și extorcarea banilor de către

Gumeniuc A. și astfel, demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii.

Mai mult, în ședința instanței de apel a fost audiată înregistrarea discuției

dintre Maximenco D. și Gumeniuc A., iar ultimul fiind ulterior audiat a declarat, că

în unele momente din înregistrarea audio este glasul lui. Totodată, a declarat că

atunci cînd se discută de bani, nu cunoaște a cui este glasul, declarații pe care

Instanța de apel le-a apreciat critic, care nu corespund adevărului și aveau scopul

evitării răspunderii penale de către inculpat, or, pe toată durata înregistrării,

inclusiv în secvențele în care era vorba de bani, discuția a avut loc între martorul

Maximenco D. și inculpat, vocea aparținând acestor doi.

Totodată, inculpatul a confirmat că a avut loc discuția cu Maximenco D.

despre suma de 2500 lei, precum că destinați pentru serviciile avocatului. Acest

argument al apărării a fost respins de către instanța de apel, pe motiv că se

combătea prin însăși discuția înregistrată între martor și inculpat, în care ultimul

explică lui Maximenco D. că banii trebuie să-i dea persoanei pentru a hotărî

întrebarea, însă din acest fapt nu reiese că persoana despre care vorbește inculpatul

10

este avocat, sau că banii sunt destinați pentru asistența juridică ce urmează să fie

acordată martorului Maximenco D. Ultimul, la fel în nici una din declarațiile sale

de la urmărirea penală sau instanța de fond și cea de apel nu a menționat despre

faptul că inculpatul i-a spus că-1 va ajuta și-i va găsi un avocat, care să-i apere

drepturile și interesele în cadrul judecării cauzei contravenționale în baza art. 243

Cod contravențional, precum și nu a declarat că Gumeniuc A. i-a cerut banii pentru

avocat și nu personal pentru dânsul. În acest sens s-au apreciat ca fiind nefondate

atît declarațiile inculpatului, cât și ale martorului Crecicovschi Dorian, care erau și

contradictorii.

Astfel, inculpatul în ședința instanței de apel a declarat că avocatul

Crecicovschi D. urma să se prezinte la comisariat pentru a încheia contract cu

Maximenco D., pe când martorul Crecicovschi D. a declarat, că i-a spus

inculpatului să-i dea tânărului numărul său de telefon pentru a fixa o întâlnire după

masă, unde acesta să vină cu suma de bani și cu buletinul de identitate. În așa mod,

inculpatul nici nu putea afirma că banii ceruți de el erau destinați pentru avocat, în

situația în care ultimul a declarat că tânărul urma să vină la avocat cu suma de bani,

și nu Gumeniuc A. Instanța de apel a apreciat aceste declarații ale inculpatului,

precum și declarațiile acestuia din discuția înregistrată precum că nu are nimic de

câștigat și că banii nu sunt pentru el, ca o metodă de a acționa pentru a evita

răspunderea și a ascunde scopul real urmărit și anume, de a însuși prin extorcare de

la Maximenco D. suma de 1500 lei.

Instanța de apel nu a găsit temei de a pune la îndoială legalitatea măsurii

speciale de investigație - documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice. În sensul dat s-a indicat că în baza raportului ofițerului superior de

urmărire penală al DGT Nord al CNA A. Bleandură (v.l, f.d. 29), de către

procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupție I. Diaconu a fost adoptată

ordonanța din 03.01.2014 privind documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice (v.l, f.d. 30), prin care s-a dispus efectuarea pe teritoriul R.

Moldova pe un termen de 30 zile în perioada de timp cuprinsă între 03.01.2014-

02.02.2014 a măsurii speciale de investigație - documentarea cu ajutorul metodelor

și mijloacelor tehnice în scopul fixării acțiunilor și întrevederilor cet Maximenco

D., în legătură cu examinarea cazului atât până la momentul și în timpul

transmiterii banilor către Gumeniuc A., precum și a altor persoane care pot

interveni in orice mod la comiterea infracțiunii, cu folosirea tehnicii speciale, cât și

după momentul transmiterii banilor.

În acest sens, procurorul a înaintat judecătorului de instrucție la aceeași dată

un demers privind autorizarea efectuării măsurilor speciale de investigație (v.l, f.d.

31). Prin încheierea judecătoriei Bălți din 03.01.2014 (v.l, f.d. 32), s-a dispus

admiterea demersului procurorului și s-a autorizat pe un termen de 30 zile

efectuarea măsurii speciale de investigație, solicitate de procuror - documentarea

cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice.

Potrivit procesului-verbal din 04.01.2014 de consemnare a rezultatelor

documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice speciale (v.l, f.d. 34), s-a

constatat faptul că ofițerul superior de investigații Ataman Dumitru a înzestrat pe

Maximenco D. la 03.01.2014 orele 12:50 în automobilul de serviciu, cu tehnică

specială - dictofon digital de model ”EDIC-Mini B-22”, fapt după care cu ajutorul

11

mijlocului tehnic special respectiv au fost documentate și fixate întrevederea și

discuțiile care s-au petrecut între Maximenco D. și Gumeniuc A. în biroul nr. 13 al

IP Glodeni al inspectorului Gumeniuc A., începînd cu ora 13:55. După discuție,

ofițerul de investigații Dumitru Ataman la 03.01.2014, în jurul orelor 14:17, în

automobilul de serviciu a preluat de la Maximenco D. dictofonul digital cu care a

fost înzestrat.

Astfel, prin procesul-verbal sus-menționat s-a constatat că durata înscrierii

constituie 12 minute 01 secunde. În acest context, instanța de apel a concluzionat

că instanța de fond neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorului cu privire la

înregistrarea audio și procesul-verbal de consemnare a rezultatelor documentării,

pe motiv că din declarațiile martorului rezulta că nu a fost înregistrată toată

convorbirea ce a avut loc între ei, ci numai ceea ce i-a convenit lui Maximenco D.

Or, martorul Maximenco D. a declarat că a conectat tehnica specială cu care

a fost înzestrat doar în momentul când discuțiile și acțiunile sale cu Gumeniuc A.

s-au referit la mijloacele bănești pe care acesta le-a pretins și le-a primit, inculpatul

instructându-1 totodată cum urmează să se comporte în instanța de judecată când

va fi chemat. În așa mod, înregistrarea efectuată de Maximenco D. se referă la

banii ce urmau să fie transmiși inculpatului, aceasta era suficientă și demonstra pe

deplin vinovăția lui Gumeniuc A. în săvârșirea coruperii pasive în privința lui

Maximenco D.

La data de 04.01.2014, procuroul I. Diaconu a înaintat un demers privind

verificarea legalității măsurii speciale de investigație, iar prin încheierea

judecătorului de instrucție din 04.01.2014 (v.l, f.d. 40) s-a declarat legală

efectuarea măsurii speciale de investigație - documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice a întrevederii avute loc între cet. Maximenco D. și Gumeniuc

A., consemnată prin procesul-verbal din 04.01.2014.

La fel, a fost constatată legalitatea celeilalte măsuri speciale de investigație -

controlul transmiterii banilor. Prin ordonanța ofițerului A. Bleandură din

03.01.2014 (v.l, f.d. 16), a fost dispusă inițierea procedurii de autorizare pentru

efectuarea măsurii speciale de investigație respective. Prin ordonanța procuroului I.

Diaconu privind autorizarea controlului transmiterii din 03.01.2014, s-a dispus

punerea în aplicare pe un termen de 30 zile a măsurii speciale de investigații -

controlul transmiterii banilor extorcați în sumă de 1500 lei de la Maximenco D.

către inspectorul de poliție Gumeniuc A.

La materialele cauzei a fost anexat și procesul-verbal din 03.01.2014 privind

controlul transmiterii banilor, care atestă faptul transmiterii către Maximenco D. a

sumei de 1500 lei în bancnote cu nominalul de 100 lei, marcate cu inscripția

’’MITA CNA” (v.l, f.d. 19-23). Prin ordonanța procurorului I. Diaconu din

04.01.2014, privind legalitatea măsurii speciale de investigații (v.l, f.d. 26), s-a

constatat ca fiind legal efectuată măsura specială de investigații - controlul

transmiterii banilor.

Rezultatele măsurii speciale de investigații - controlul transmiterii banilor,

au fost documentate prin procesul-verbal de percheziție din 03.01.2014 (v.l, f.d.

50-51) întocmit în biroul nr. 13 din incinta IP Glodeni, în urma căreia au fost

depistate și ridicate mijloacele bănești în sumă de 1500 lei, anume acele mijloace

bănești care au fost marcate și transmise de Maximenco D. inculpatului. Mijloacele

12

bănești au fost depistate în printerul care se afla în cabinetul inculpatului, fiind

depistate 15 bancnote cu nominalul de 100 lei, pe fiecare bancnotă fiind prezentă

inscripția „MITA CNA”, iar seriile și numerele bancnotelor coincideau cu acele

bancnote care au fost indicate în procesul-verbal privind controlul transmiterii

banilor. Faptul că banii depistați erau cei indicați în procesul-verbal privind

transmiterea banilor din 03.01.2014, se confirma prin raportul de expertiză nr. 030-

031 din 16.01.2014, efectuat de Centrul Național de Expertize Judiciare.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării privind ilegalitatea și

inadmisibilitatea ca probă a percheziției efectuate în biroul nr. 13 al IP Glodeni.

organul de urmărire penală la dispunerea și efectuarea percheziției acționând în

strictă conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Astfel, prin

ordonanța motivată a procurorului I. Diaconu (v.l, f.d. 49), a fost dispusă

efectuarea percheziției în încăperile biroului de serviciu nr. 13 în scopul depistării

și ridicării mijloacelor bănești transmise. Ordonanța dată procurorul a motivat-o

prin aceea că „în scopul documentării acțiunilor de corupere pasivă din partea lui

Gumeniuc A. se impune necesitatea depistării mijloacelor bănești transmise în

sumă de 1500 lei, care în urma reținerii procesuale nu au fost depistate asupra sa și

care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. În asemenea circumstanțe,

există o bănuială rezonabilă, că banii în sumă de 1500 lei primiți de către

Gumeniuc A., conform informațiilor obținute în urma efectuării măsurilor speciale

de investigație se pot afla în încăperile biroului de serviciu nr. 13, situat la etajul 1

al IP Glodeni...”.

Potrivit conținutului procesului-verbal de percheziție din 03.01.2014, la

efectuarea percheziției au participat inclusiv bănuitul Gumeniuc A. și avocatul

Nemerenco Veaceslav, care au semnat procesul-verbal în modul corespunzător și

nu au obiectat împotriva celor consemnate în procesul-verbal, Gumeniuc A.

indicând la rubrica obiecții doar faptul că banii care au fost găsiți nu sunt ai lui.

Ulterior efectuării percheziției, la data de 04.01.2014, procurorul I. Diaconu

a înaintat judecătorului de instrucție un demers cu privire la confirmarea legalității

percheziției efectuate. Prin încheierea judecătoriei Bălți din 04.01.2014 (v.l, f.d.

53) a fost declarată legală acțiunea de urmărire penală - percheziția în biroul de

serviciu nr. 13 al inspectorului Gumeniuc A., care a avut loc la 03.01.2014, orele

16:35-17:40.

În așa mod, au fost considerate neîntemeiate concluziile instanței de fond

precum că acțiunile înfăptuite de organul de urmărire penală au fost efectuate cu

derogări de la normele procedurale în vigoare, precum și concluzia privind

declararea nulității proceselor-verbale ale măsurilor speciale de investigații -

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice și controlul transmiterii

banilor.

Instanța de apel a indicat că toate măsurile speciale de investigații și

acțiunile de urmărire penală au fost dispuse și efectuate în strictă conformitate cu

prevederile Codului de procedură legală. Mai mult, măsura specială de investigații

— documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, cât și percheziția

efectuată în biroul de serviciu nr. 13 al inculpatului au fost declarate legale de către

judecătorul de instrucție. În situația dată, nu putea exista nici un dubiu rezonabil

privind legalitatea acțiunilor întreprinse de organul de urmărire penală, iar

13

concluzia instanței de fond privind derogările grave ale organului de urmărire

penală de la legislație în ceea ce privește fixarea, acumularea și administrarea

probelor, nu avea nici un suport faptic sau juridic.

Mai mult ca atât, în cadrul urmăririi penale inculpatul a fost informat de

către procuror despre faptul că a fost supus măsurii speciale de investigație -

controlul transmiterii banilor. Acesta a fost informat și despre faptul că este în

drept să facă cunoștință cu aceste rezultate, precum și cu ordonanța procurorului

prin care au fost legalizate aceste rezultate, însă inculpatul nu a contestat actele

menționate.

Totodată, Gumeniuc A. a fost informat de către judecătorul de instrucție

despre faptul că a fost supus măsurii speciale de investigație - documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice speciale și despre faptul că este în drept

să facă cunoștință cu aceste rezultate, precum și cu încheierea judecătorului de

instrucție prin care au fost legalizate aceste rezultate, însă inculpatul sau apărătorul

acestuia nu au contestat în modul prevăzut de Codul de procedură penală

ordonanța procuroului sau încheierea judecătorului de instrucție prin care au fost

legalizate măsurile speciale de investigații, precum și nu au contestat încheierea

judecătorului de instrucție prin care a fost legalizată percheziția în biroul de

serviciu al inculpatului sau rezultatele acestei percheziții, deși Codul de procedură

penală prevede asemenea posibilitate. Invocând prezența efectelor de

compromitere a probelor în legătură cu acele acțiuni procedurale efectuate în faza

urmăririi penale, avocatul precum și inculpatul nu au fost lipsiți de posibilitatea de

a acționa în conformitate cu prevederile art. 313 Cod de procedură penală, adică să

conteste hotărârile și acțiunile organelor de urmărire penală, care ar fi afectat

drepturile prevăzute de lege a inculpatului.

Prin urmare, nu au fost reținute argumentele din sentința adoptată și cele

invocate de partea apărării în instanța de apel, precum că probele ar fi compromise,

că probele acumulate ar fi afectate după calitatea persoanei și nu ar putea fi puse la

baza sentinței de condamnare, toate probele fiind cercetate și verificate în ședințele

judiciare, fiind stabilită legalitatea lor.

Instanța de apel a indicat că probele sus indicate confirmau, că inculpatul a

comis acțiuni pentru a realiza latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă,

pentru a fi remunerat ilegal. Inițial inculpatul, atunci când procesul-verbal

contravențional era în gestiunea sa, a extorcat o sumă mai mare de bani, explicând

martorului că în schimbul acestor bani, el nu va expedia materialele în instanța de

judecată. Acțiunile infracționale ale inculpatului au fost începute atunci când

inculpatul era persoană publică, cu putere de deciziei pe acest caz. Ulterior, când

cauza contravențională era deja expediată în judecată inculpatul, care de asemenea

avea drepturi și obligații procesuale în cauza dată, a extorcat banii de la

Maximenco D. pentru a întreprinde acțiuni, care vor duce la încetarea procesului

contravențional iar ultimul să nu fie privat de dreptul de a conduce mijloacele de

transport. Cele indicate confirmau, că inculpatul este subiect al infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal și infirmau versiunea părții apărării,

precum că în înregistări se discută de bani destinați pentru altă persoană și nu

pentru inculpat.

14

De asemenea, au fost considerate neîntemeiate argumentele părții apărării,

precum că acuzarea nu a adus inculpatului o învinuire clară, adică nu a clarificat

sumele de bani, pretinse, extorcate și primite. Din declarațiile martorului

Maximenco D., din înregistrările discuțiilor dintre Maximenco D. și Gumeniuc A.

și potrivit procesului-verbal din 04.01.2014 de consemnare a rezultatelor

documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice speciale (v.l, f.d. 34),

rezulta că inițial inculpatul a extorcat 300 euro, ulterior a fost deacord cu suma de

2500 lei, în final martorul Maximenco D. a înțeles că poate să-i ofere inculpatului

1500 lei, pentru a nu fi privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, pentru

că a comis fapta contravențională. Aceste sume de bani au fost indicate de inculpat,

care inițial a pretins o sumă mai mare, iar ulterior a indicat suma de 2500 lei. Din

înregistrări rezulta că inculpatul extorca suma de 2500 lei, pe cînd martorul indica

suma de 1500 lei. Ca rezultat, partea acuzării i-a incriminat inculpatului suma de

1500 lei, care i-a fost transmisă de martor și care a fost depistată în rezultatul

percheziției. Din motivele indicate nu puteau fi admise alegațiile părții apărării

privind incertitudinea sumelor de bani, or sumele au fost indicate și modificate de

către inculpat, fapt ce nu confirma nevinovăția sa, ci atesta că el a comis acțiuni

prin care a fost întrunită latura obiectivă a infracțiunii.

Totodată, era greșită poziția instanței de fond, precum că partea acuzării nu a

prezentat nici o probă sau dovadă că în cadrul percheziției au fost examinate și

cercetate atât pervazul din coridorul inspectoratului, cât și pervazul din biroul lui

Gumeniuc A. Or, în baza ordonanței procurorului a fost efectuată percheziția

biroului lui Gumeniuc A., în cadrul căreia, în printerul din birou, a fost găsită suma

de bani primită de Gumeniuc A. de la Maximenco D. Obiectul percheziției l-a

constituit banii în sumă de 1500 lei, care după depistare au fost ridicați, iar

acțiunea de urmărire penală respectivă a fost încetată, deoarece și-a atins scopul.

Astfel, nu a fost necesară o cercetare suplimentară a pervazurilor ferestrelor

din biroul inculpatului sau antreului biroului, deoarece scopul percheziției a fost

obținut.

Mai mult, din înregistrarea discuțiilor dintre inculpat și martor, rezulta că

insăși Gumeniuc A. i-a spus lui Maximenco D. să pună banii pe pervaz. În situația

dată, când despre aflarea banilor pe pervazul din antreul biroului știau numai

Maximenco D. și inculpatul, având în vedere și faptul că numai ultimul avea acces

în biroul său, era evident faptul că numai inculpatul putea să ia banii de pe pervaz

și să-i pună în printerul din biroul său, cu atât mai mult că potrivit declarațiilor

martorului Maximenco D., după ce au ieșit din cabinet, Gumeniuc A. s-a întors

înapoi astfel având posibilitatea reală de a schimba locul aflării banilor. În același

context, instanța de apel a menționat faptul că lipsa urmelor de substanțe speciale

pe mîinile inculpatului nu demostrau faptul că nu el a pus banii în printer, or faptul

că el i-a spus martorului să pună banii pe pervaz și numai el și martorul știau că

banii sunt pe pervaz demonstra contrariul, adică faptul că anume inculpatul a pus

banii în printerul din biroul său. În așa mod, erau nefondate alegațiile părții

apărării, precum că banii au fost puși în printer de către colaboratorii CNA.

Totodată, urmau a fi apreciate critic declarațiile martorului Gîdei V., care a

avut unele contacte cu inculpatul, deoarece acesta a examinat un caz

contravențional în care primul a fost victimă a unui accident rutier. Necătând la

15

faptul că martorul a comunicat că în ziua de 03.01.2014 în jurul orei 14:00 a venit

în biroul lui Gumeniuc A. unde mai era o persoană, în Registrul de evidență a

vizitatorilor IP Glodeni pentru data de 03.01.2014, numitul Gîdei V. nu figura, mai

ales în situația în care a comunicat că a intrat în IP Glodeni prin intrarea oficială,

pe lângă unitatea de gardă. A mai fost luat în considerație și faptul că între

declarațiile martorului dat și declarațiile inculpatului existau divergențe, din care

motiv declarațiile lor au fost apreciate critic, ca o metodă a inculpatului de

eschivare de la răspunderea penală și legiferării acțiunilor sale.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele apărării, precum

că înregistrările discuțiilor dintre Maximenco D. și Gumeniuc A. nu puteau fi

considerate ca probe pe motiv că au fost copiate de pe suportul original pe alt

suport, or înregistrările au fost copiate de către ofițerul superior de investigații D.

Ataman în procesul-verbal de consemnare a rezultatelor documentării cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice speciale. D. Ataman a indicat că „în sediul DGT

Nord a Centrului National Anticoruptie din mun. Bălti str. Dostoevski, nr. 12, la

03.01.2014, începând cu ora 18:08 tehnica specială de model „EDIC-Mini B-22”

prin intermediul conexiunii USB a fost conectată la calculatorul de serviciu de

model „Pentium Intel” și prin intermediul programului „Rec Manager’’ s-a

transcris în calculator într-un nou format, denumit convențional „Glodeni

03.01.2014 audio”. ... în continuare, în scopul obținerii purtătorului material de

informații, cu ajutorul aceluiași calculator de serviciu, prin intermediul

programului „NERO" fișierul „Glodeni 03.01.2014 audio” s-a transcris pe un CD-

R de model „BARGEȘ”, cu capacitatea 700 MB”.

Astfel, înscrierea pe CD a înregistrărilor audio a discuțiilor dintre

Maximenco D. și Gumeniuc A. s-a făcut cu scopul de a obține purtătorul material

de informații. În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, ofițerul

de urmărire penală A. Bleandură prin ordonanța din 04.01.2014 a dispus

recunoașterea și anexarea la cauza penală a CD-ului menționat în calitate de mijloc

material de probă.

Probele sus indicate confirmau vinovăția inculpatului și combăteau

argumentele părții apărării, iar anexarea la materialele cauzei a unei casete video

de pe altă cauză penală, nu putea fi considerată ca fiind o probă ce îl

dezvinovățește pe inculpat. Instanța de apel a considerat că acea casetă video din

greșeală a fost anexată la materialele prezentei cauze penale, neavând valoare

probantă, pe când probele indicate supra confirmau în afara oricărui dubiu

vinovăția inculpatului.

Reieșind din faptele stabilite supra, instanța de apel a conchis că erau

neîntemeiate argumentele instanței de fond privind lipsa bazei probante ce ar

demonstra vinovăția inculpatului în dobândirea prin extorcare de la Maximenco D.

a banilor în sumă de 1500 lei, deoarece actele procesuale întocmite de către OUP al

CNA și acțiunile procesuale petrecute pe caz referitor la reținerea în flagrant a

inculpatului, denotau comiterea de către el a faptelor imputate, toate probele ce se

regăsesc la materialele cauzei aflându-se într-o coroborare reciprocă, or cele

declarate de Maximenco D. la urmărirea penală, referitor la extorcarea de la el a

banilor de către Gumeniuc A., și-au găsit confirmare prin faptele ulterior constatate

în procesul efectuării percheziției.

16

Probele sus indicate, coroborând între ele confirmau vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, fiind neîntemeiat respinse de instanța de fond.

Apreciind probele pe cauză, declarațiile inculpatului, martorilor, materialele

din dosar din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și luând în

considerație cele menționate mai sus, instanța de apel a reținut în sarcina

inculpatului următoarele:

Inculpatul Gumeniuc A., activând în funcția de inspector superior auto de

stat al Serviciului Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Secției Securitate

Publică a Inspectoratului de poliție Glodeni al Inspectoratului General al Poliției al

MAI al RM, numit în această funcție în baza ordinului nr. 271 EF din 19.07.2013

al Inspectorului general-șef al Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM,

prin urmare în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind

persoană publică, având în virtutea funcției deținute permanent drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, abilitată potrivit prevederilor art.

2 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din

27.12.2012 cu misiunea de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale

persoanei prin activități de menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității

publice, de prevenire, investigare și de descoperire a infracțiunilor și

contravențiilor, contrar prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și

prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) și i) ale Legii nominalizate mai sus, care prevăd

că Polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul

persoanei, comunității și al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea

legii, fiind obligat: să respecte cu strictețe drepturile, libertățile omului și

demnitatea umană, să aibă comportament demn și respectuos pentru persoane, o

atitudine fermă față de cei care încalcă legile; să se conducă, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, de legislație, asigurând îndeplinirea sarcinilor ce stau în fața

Poliției; să execute la timp și întocmai atribuțiile conform funcției deținute și să

manifeste, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, perseverență, obiectivitate și

imparțialitate, fiindu-i interzis să abuzeze de calitatea sa oficială și să întreprindă

alte acțiuni interzise prin Lege, etc., acceptând concomitent benevol restricțiile

impuse de prevederile Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr. 90-

XVI din 25.04.2008 pentru a nu comite acțiuni ce pot conduce la folosirea situației

de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup sau alte interese decât

cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, a

săvârșit infracțiunea de corupere pasivă în următoarele circumstanțe:

Astfel el, activând în funcția de inspector superior auto de stat al Serviciului

Supraveghere Transport și Circulație Rutieră al Secției Securitate Publică a

Inspectoratului de poliție Glodeni al Inspectoratului General al Poliției al MAI al

RM, dispunând conform fișei de post de împuterniciri de a aplica sancțiuni în

privința cetățenilor care au încălcat legislația privind circulația rutieră deci, în acest

sens, având calitatea de agent constatator, contrar obligațiilor și interdicțiilor

impuse de funcția deținută, intenționat și din interes material, începând cu mijlocul

lunii decembrie 2013, a pretins prin extorcare de la cet. Maximenco D. mijloace

bănești ce nu i se cuvin în sumă totală de 1500 lei, în scopul îndeplinirii acțiunilor

contrar atribuțiilor sale funcționale, exprimate prin neatragerea ultimului la

17

răspundere contravențională pentru faptul părăsirii locului accidentului rutier,

comis la data de 03.11.2013 în s. Sturzovca, r-nul Glodeni.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, inspectorul superior auto de stat

Gumeniuc A., la data de 24.12.2013 a întocmit în privința lui Maximenco D. un

proces-verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 243 Cod contravențional,

pentru faptul părăsirii locului accidentului rutier, proces-verbal care împreună cu

materialele acumulate la data de 31.12.2013 a fost expediat în Judecătoria r-lui

Glodeni pentru examinare în fond.

Ulterior, la data de 03.01.2014, inspectorul Gumeniuc A., urmărind același

scop de profit, având calitatea de agent constatator în cadrul procesului

contravențional inițiat de el prin procesul-verbal cu privire la contravenție din

24.12.2013 în privința lui Maximenco D. în cadrul căruia, în conformitate cu

prevederile art. 455 alin. (2) Cod contravențional, era obligat să participe la ședința

de judecare a cauzei contravenționale, a pretins în continuare prin extorcare de la

cet. Maximenco D. bani ce nu i se cuvin în sumă de 1500 lei pentru a contribui prin

acțiunile sale în instanța de judecată la adoptarea unei hotărâri de încetare a

procesului contravențional, bani pe care la data de 03.01.2014, aproximativ în jurul

orei 14:05 i-a primit personal de la Maximenco D., condiționându-i acestuia să

pună banii pe pervazul ferestrei biroului său de serviciu nr. 13 al Inspectoratului de

poliție Glodeni, amplasat în or. Glodeni, str. Tricolorului 6, fapt după care

Gumeniuc A. a fost reținut de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale

Nord a Centrului Național Anticorupție al Republicii Moldova.

Acțiunile inculpatului pe deplin se încadrau în prevederile art. 324 alin. (2)

lit. c) Cod penal - pretinderea și primirea, personal, de către o persoană publică a

bunurilor sub formă de valori valutare ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a

îndeplini acțiuni contrar atribuțiilor sale funcționale, cu extorcarea bunurilor

menționate.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat, instanța de apel a menționat luarea în

considerație prevederilor art. 61 Cod penal, la fel și a principiilor individualizării

pedepsei și criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. art. 7

și 75 Cod penal. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că corijarea și

corectarea inculpatului putea fi atinsă numai prin izolarea acestuia de societate, din

care motiv i-a aplicat pedeapsa închisorii.

Instanța de apel a considerat, că pedeapsa sub formă de închisoare era

echitabilă în raport cu fapta comisă și corespundea gravității și urmărilor acesteia,

circumstanțelor cauzei, precum și comportamentului inculpatului după comiterea

infracțiunii. La fel, s-a ținut cont de rolul inculpatului la săvârșirea infracțiunii, de

atitudinea acestuia față de cele comise, care nici la etapa urmăririi penale, nici în

instanța de judecată nu a recunoscut vina sa în săvârșirea faptelor incriminate, nu a

conștientizat urmările prejudiciabile cauzate imaginii organelor afacerilor interne,

precum și pericolul social al infracțiunii date, care se atribuie la categoria celor

care implică funcția publică, prin aceste acțiuni infracționale inculpatul

prejudiciind grav imaginea poliției.

numele inculpatului, care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

18

În motivarea cerințelor sale, apărătorul indică următoarele:

- învinuirea formulată inculpatului în rechizitoriu este una defectuoasă

deoarece este neclară, confuză și contradictorie, iar textul învinuirii formulate în

rechizitoriu nu conține circumstanțele de fapt și de drept obligatorii pentru

calificarea acțiunilor/inacțiunilor unei persoane ca infracțiune de corupere pasivă

săvârșită cu extorcarea mijloacelor valutare în sumă de 1500 lei. În învinuire nu s-a

indicat prin ce s-a exprimat pretinderea prin extorcare de la cet. Maximenco D. a

mijloacelor bănești în sumă de 1500 lei și în ce anume a constat fapta inculpatului

de pretindere și de extorcare, adică când anume, unde, cum și în ce mod a pretins și

extorcat el bani și cum urmau a fi realizate acțiunile inculpatului de neatragere a lui

Maximenco D. la răspundere contravențională. Astfel, cu toate că învinuirea

formulată în rechizitoriu nu a fost modificată/completată în modul prevăzut de lege

de către acuzatorul de stat, instanța de apel și-a arogat atribuțiile părții acuzării,

indicând din oficiu în decizia sa în ce anume au constat acțiunile de pretindere și

extorcare a mijloacelor bănești. La fel, fără o specificare concretă în învinuirea

formulată instanța de apel a descris acțiunile inculpatului cu privire la posibilitatea

intervenirii acestuia la orice fază a procesului contravențional, precum și fapta de

neprezentare în ședința de judecată;

- în exercitarea funcțiilor sale inculpatul a acționat în conformitate cu

prevederile legale, fapt ce nu a fost nicidecum contestat de către partea acuzării și

excludea concluzia instanței de apel, că întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție în privința lui Maximenco D. și trimiterea acestuia pentru examinare

în Judecătoria r-lui Glodeni putea constitui continuare a acțiunilor infracționale a

inculpatului. Asupra acestui motiv instanța de apel a omis a se expune;

- instanța de apel a omis a se expune și asupra faptelor că în acțiunile

inculpatului la documentarea faptei de părăsire a accidentului rutier de către

Maximenco D. nu s-au constatat careva încălcări, în acest sens lipsind careva

pretenții atât din partea ultimului, cât și de la partea acuzării;

- înafară de declarațiile martorului Maximenco D., partea acuzării nu a

prezentat alte probe ce ar confirma faptul că inculpatul, începând cu mijlocul lunii

decembrie 2013, a pretins prin extorcare de la Maximenco D. mijloace bănești ce

nu i se cuvin în sumă de 1500 lei, în scopul neatragerii ultimului la răspundere

contravențională;

- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că declarațiile martorului

Maximenco D. sunt contradictorii, deoarece la momentul depunerii plângerii acesta

a declarat că inculpatul extorca bani pentru a nu trimite cauza în judecată, iar în

instanța de judecată a declarat că de la momentul întocmirii procesului-verbal în

privința sa cunoștea despre faptul că materialele în privința sa urmează a fi

expediate în instanța de judecată;

- declarațiile martorului Maximenco D. despre faptul apelării sale repetate de

către inculpat nu au fost confirmate prin probe, mai mult ca atât anume la

insistențele lui Maximenco D., inculpatul i-a organizat întâlnirea cu avocatul

Crecicovschi D. care urma să-i apere interesele în instanța de judecată și căruia

primul trebuia să-i achite suma de 2500 lei;

19

- instanța de apel a omis a se expune asupra faptului de ce la 03.01.2014,

când martorul Maximenco D. a intrat prima dată în biroul inculpatului (ora 12:55)

nu i-a transmis acești bani, ci a făcut-o mai târziu;

- înregistrarea audio a convorbirilor din 03.01.2014 nu poate fi luată în

considerație în calitate de probă din motiv că aceasta conține doar fragmente de

discuții, precum și din motiv că pentru înregistrarea acestor convorbiri la

03.01.2014 s-a inițiat o altă măsură specială de investigare – documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice speciale, care potrivit art. 134/3 Cod de

procedură penală este efectuată pentru relevarea și fixarea acțiunilor persoanelor,

unor imobile, a mijloacelor de transport. În realitate însă, ofițeirii de investigații au

realizat înregistrarea comunicărilor dintre Maximenco D. și inculpat, efectuând

astfel o măsură specială de investigație pentru care nu a fost întocmit un careva act

oficial și a lipsit autorizația judecătorului de instrucție în sensul prevederilor art.

132/2 alin. (1) lit. c), art. 132/5 și 132/8 Cod de procedură penală.;

- constatarea faptului că Maximenco D. a pus banii pe pervazul ferestrei în

biroul de serviciu al inculpatului este eronată, din motiv că din declarațiile primului

rezultă că inculpatul nu a primit personal careva bani și nici în biroul acestuia nu a

lăsat careva bani. Concluzia instanței de apel precum că martorul Maximenco D. a

lăsat banii pe pervazul din antreul biroului inculpatului este eronată, din motiv că

biroul inculpatului nu are antreu. La fel, banii găsiți în printerul inculpatului au fost

plasați acolo de către colaboratorii CNA, în acest sens, procesul-verbal cu privire

la perchiziție urmând a fi considerat nul;

- faptul că inculpatul nu a primit careva bani este confirmat și de

circumstanța potrivit căreia pe mâinile inculpatului nu au fost depistate urme a

soluției cu care au fost prelucrate bancnotele;

- nu a fost întreprinsă nicio acțiune pentru a se stabili în ce mod banii au

ajuns de pe pervaz în printerul inculpatului, la fel cum nu a fost investigat acel

pervaz;

- una din casetele cu înregistrările video ale efectuării perchieziției a

dispărut, iar în locul său a apărut o altă înregistrare din altă cauză penală.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, din motiv că recurentul solicită reaprecierea

probelor, temei care nu este prevăzut în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

La fel, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza deciziei

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, avînd în vedere și faptul că

hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiunii, iar recursul este vădit neîntemeiat.

Inculpatului nu i-a fost lezat dreptul la apărare și la un proces echitabil, deoarece

acțiunile procesuale au fost efectuate în prezența lui și cu participarea apărătorului,

iar acțiunile organului de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de

investigație au fost autorizate de judecătorul de instrucție și de procuror.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, reieșind din următoarele considerente.

20

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Reieșind din aceste prevederi legale, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 414 Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

De asemenea, Colegiul penal subliniază că decizia instanței de apel, conform

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată

de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și dacă hotărârea adoptată conține răspuns la toate

motivele invocate.

Luând în considerație prevederile legale expuse supra, Colegiul penal

constată că instanța de apel a pronunțat prematur decizia privind condamnarea

inculpatului în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal a stabilit că la examinarea cauzei instanța de

apel nu a analizat probele prezentate de către acuzare sub toate aspectele, nu le-a

apreciat prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și nu și-a motivat soluția

pronunțată.

Astfel, se constată că instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare

pe următoarele probe, administrate în cadrul cercetărilor judecătorești:

- declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor Gîdei Valeri, Maximenco

Dmitrii, Ataman Dumitru și Bădărău Gheorghe;

- procesul-verbal de primire a denunțului din 02.01.2014;

21

- procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 03.01.2014;

- raportul ofițerului de investigații Gh. Bădărău din 03.01.2014 privind

rezultatele măsurii speciale de investigație – controlul transmiterii banilor;

- încheierea judecătorului de instrucție din 03.01.2014 prin care s-a dispus

autorizarea măsurii speciale de investigație – documentarea cu ajutorul metodelor

și mijloacelor tehnice în scopul fixării acțiunilor între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A.;

- raportul ofițerului de investigații Ataman D. din 03.01.2014 privind

rezultatele măsurii speciale de investigație – documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice în scopul fixării acțiunilor între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A.

- procesul-verbal de consemnare a rezultatelor documentării cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice din 04.01.2014, în care sunt redate discuțiile între

cet. Maximenco D. și Gumeniuc A.;

- încheierea judecătorului de instrucție din 04.01.2014 prin care s-a dispus

legalitatea efectuării măsurii speciale de investigație – documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehncie a întrevederii avute loc între cet. Maximenco D. și

Gumeniuc A.;

- procesul-verbal de percheziție din 03.01.2014, prin care s-a efectuat

percheziția biroului de serviciu al lui Gumeniuc A.;

- încheierea judecătorului de instrucție din 04.01.2014, prin care s-a declarat

legală percheziția biroului de serviciu al lui Gumeniuc A.;

- procesele-verbale de ridicare și examinare din 03.01.2014, prin care s-au

ridicat/examinat materialele legate de examinarea cauzei contravenționale în

privința lui Maximenco D., precum și materialele din registrul de evidență al

vizitatorilor IP Glodeni;

- procesele-verbale de ridicare și examinare din 04.01.2014 a registrului de

intrare a corespondenței a judecătoriei Glodeni; raportul de expertiză nr. 030-031

din 16.01.2014.

În consecință, instanța de apel a reținut în privința inculpatului faptul că

acesta mai întîi, începând cu mijlocul lunii decembrie 2013, a pretins prin

extorcare de la Maximenco D. suma de 1500 lei în scopul îndeplinirii acțiunilor

contrar atribuțiilor sale funcționale, exprimate prin neatragerea ultimului la

răspundere contravențională pentru faptul părăsirii locului accidentului rutier,

comis la 03.11.2013.

Colegiul penal lărgit menționează că învinuirea în această parte se bazează

exclusiv pe declarațiile martorului Maximenco D., însă din materialele cauzei

rezultă că fapta incriminată în această parte inculpatului nu a fost realizată de către

ultimul, odată ce acesta a acționat în conformitate cu atribuțiile sale de serviciu și a

transmis materialele cauzei contravenționale în privința lui Maximenco D. pentru

judecare după competență în judecătoria Glodeni.

În continuare, instanța de apel a reținut în privința inculpatului faptul că

acesta la data de 03.01.2014, urmărind același scop de profit, având calitatea de

agent constatator în cadrul procesului contravențional inițiat de el prin procesul-

verbal cu privire la contravenție din 24.12.2013 în privința lui Maximenco D. în

cadrul căruia, în conformitate cu prevederile art. 455 alin. (2) Cod contravențional,

22

era obligat să participe la ședința de judecare a cauzei contravenționale, a pretins în

continuare prin extorcare de la cet. Maximenco D. bani ce nu i se cuvin în sumă de

1500 lei pentru a contribui prin acțiunile sale în instanța de judecată la adoptarea

unei hotărâri de încetare a procesului contravențional, bani pe care la data de

03.01.2014, aproximativ în jurul orei 14:05 i-a primit personal de la Maximenco

D., condiționându-i acestuia să pună banii pe pervazul ferestrei biroului său de

serviciu nr. 13 al Inspectoratului de poliție Glodeni, amplasat în or. Glodeni, str.

Tricolorului 6, fapt după care Gumeniuc A. a fost reținut de către colaboratorii

Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului Național Anticorupție.

Sub aspectul probării acestui episod, s-au indicat aceleași declarații ale

martorului Maximenco D., precum și celelalte probe indicate supra.

Analiza acestor probe însă provoacă dubii referitor la corectitudinea

încadrării juridice a faptelor inculpatului realizată de către instanța de apel.

Astfel, potrivit declarațiilor lui Maximenco D.: „ …Când am intrat în birou

la Gumeniuc la 03.01.2014 eu aveam 1500 lei cu mine, am fost percheziționat și

atunci banii n-am dat. Gumeniuc A. a zis să ne ducem la judecată pentru a se

înțelege cu judecătorul ca să nu fiu privat de dreptul de a conduce mijlocul de

transport și am venit cu transportul meu cu Gumeniuc A. la judecată…Gumeniuc

A. mi-a spus că se va înțelege cu judecătorul și cazul va fi hotărât…”. (V. I, f.d.

244, V. II, f.d. 72)

La fel, potrivit discuțiilor consemnate cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice speciale s-au indicat următoarele:

„ …(Maximenco D.) Будет суд? И я пойду на суд? (Gumeniuc A.) Будет

суд, тебя оправдают, скажут, что ты не виноват…(Gumeniuc A.) Нет, …

это не мне, ты просто, не я решаю вопрос, я же тебе так говорил,

что?...(Gumeniuc A.) Я сегодня должен дать человеку …”.

În contextul soluției de încadrare juridică a acțiunilor inculpatului în baza

art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, Colegiul penal consideră necesar de a atrage

atenția asupra prevederilor legale și practicii judiciare constante în ce privește

latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute de art. art. 324 și 326 Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, se sancționează

pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o

persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii,

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o

altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau

nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției

sale sau contrar acesteia, cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate supra.

Infracțiunea de corupere pasivă poate fi comisă doar cu intenție directă,

întrucât scopul infracțiunii este unul special, avînd o natură alternativă, și anume:

1) scopul îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe

care le reprezintă – de către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau

contrar funcției în cauză;

2) scopul neîndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe

care le reprezintă – de către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar

funcției în cauză;

23

3) scopul întîrzierii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al

persoanelor pe care le reprezintă – de către corupt a unei acțiuni în exercitarea

funcției sau contrar funcției în cauză;

4) scopul grăbirii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor

pe care le reprezintă – de către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau

contrar funcției în cauză.

Acționarea de către corupt în interesului persoanei pe care acesta o

reprezintă poate avea un fundament contractual, legal, însă nu se rezumă neapărat

la acestea.

În lipsa unuia dintre aceste scopuri, fapta nu va putea fi încadrată potrivit art.

324 Cod penal, însă poate opera răspunderea contravențională în baza art. 315

din Codul contravențional, în cazul în care cele comise presupun primirea (luarea)

în exercițiul funcției de recompensă nelegitimă sau de folos material, dacă fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 326 alin. (1) Cod penal, se sancționează pretinderea,

acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare,

servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană,

de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei

persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice

străine, funcționar internațional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să

întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite.

Infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 326 Cod penal se comite doar cu

intenție directă, avînd la bază un scop calificat, și anume:

1) scopul de a-l face pe factorul de decizie să îndeplinească o acțiune în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu

săvîrșită;

2) scopul de a-l face pe factorul de decizie să nu îndeplinească o acțiune în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită;

3) scopul de a-l face pe factorul de decizie să întârzie îndeplinirea unei

acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu

săvârșită;

4) scopul de a-l face pe factorul de decizie să grăbească îndeplinirea unei

acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu

săvârșită.

Pentru reținerea la încadrare a alin. (1) art. 326 Cod penal nu este necesar ca

unul dintre scopurile speciale să se realizeze efectiv. Realizarea efectivă a scopului

(anume în ipoteza în care factorul de decizie a fost influențat de către traficantul de

influență și, drept urmare, a îndeplinit, nu a îndeplinit, a întârziat sau a grăbit

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale), presupune infracțiune fapt

epuizat, reținându-se la încadrare circumstanța agravantă de la lit. d) alin. (2) art.

326 Cod penal, în modalitatea “traficul de influență urmat de obținerea rezultatului

urmărit”).

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel n-a făcut o analiză

minuțioasă a probelor administrate prin prisma practicii judiciare constante expuse

supra, pentru a stabili în acțiunile inculpatului prezența laturii subiective a

24

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, odată ce din probatoriul

cercetat rezultă că inculpatul a primit suma de 1500 lei nu pentru a îndeplini în

interesul corupătorului acțiuni contrar funcției deținute (neprezentarea în ședința de

judecată pe cauza contravențională în privința lui Maximenco D. pentru încetarea

procesului contravențional în privința acestuia în baza art. 455 alin. (2) Cod

contravențional) precum este indicat în învinuire, ci pentru a-l face pe factorul de

decizie (judecătorul din judecătoria Glodeni) să îndeplinească o acțiune în

exercitarea funcției sale.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel nu a

constatat nici de fapt, nici de drept comiterea de către inculpat a infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că soluția

adoptată de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel instanța

de apel, judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care se face referire în recurs, eroare ce nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, deci se constată temeiul de casare a

soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar a

casa total decizia atacată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel,

în strictă conformitate cu prevederile legale, iar în privința măsurii preventive,

inculpatul urmează a fi repus în situația anterioară pronunțării deciziei instanței de

apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legale asupra tuturor motivelor indicate de către participanții la proces,

să cerceteze, să verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul

procesului penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CțEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

În aceeași ordine de idei Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului

că la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să respecte jurisprudența CțEDO

(cauza Pelissier și Sassi v. Franța, cererea nr. 25444/94) precum și prevederile art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece în cursul judecării cauzei,

considerând că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi

schimbată, este obligată să pună în discuția părților noua încadrare și să atragă

atenția inculpatului că i se poate acorda termen necesar pentru pregătirea apărării

de noua învinuire și să solicite amânarea judecății, după ce judecarea cauzei

continuă.

Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării

juridice, legea de procedură penală prevede că în fața primei instanțe, această

schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire

constituie o garanție atât a dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al

inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei. Aceste condiții sânt prevăzute în

25

art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală, stabilind că modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

De aici reiese că obligația instanței este de a pune în discuția părților noua

încadrare juridică a faptei, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu

privire la necesitatea și la temeiurile schimbării încadrării juridice, însăși instanța

fiind datoare să atragă atenția asupra consecințelor acestei schimbări și să explice

drepturile inculpatului, și anume dreptul de a cere amânarea judecății, pentru a-și

pregăti apărarea în raport cu noua încadrare.

Instanța, în cazul dat, urmează să se conducă de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului și, în special de hotărârea din 12.04.2011 în cauza

lui Andrian Constantin vs România, în care s-a susținut că schimbarea încadrării

juridice, indiferent de elementul infracțiunii, fără a-l informa pe acuzat în mod

detaliat cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și privind

dreptul său de a dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, se

consideră ca o încălcare a art. 6 §1, §3 lit. a) și b) CEDO - dreptul la un proces

echitabil.

alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

DECIDE :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Holban Radu în numele

inculpatului Gumeniuc Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 03 octombrie 2016, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de

Apel Bălți în alt complet de judecată.

Inculpatul Gumeniuc Andrei Ivan urmează a fi eliberat din instituția

penitenciară în care se deține, dacă nu execută o altă pedeapsă.

Decizia nu este susceptibilă de atac.

Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

26