1ra-225/2017 — art. 145 alin. 2 lit. i, k; art. 188 alin. 3 lit. b,d CP

1ra-225/2017 — art. 145 alin. 2 lit. i, k; art. 188 alin. 3 lit. b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-225/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocații Barbaroș Mihail și Bobeica Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016 și

a sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 31 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Vicol Igor Feodor, născut la 10 aprilie 1987, originar și

domiciliat r-nul Anenii Noi, s. Varnița, str. V. Alecsandri 29.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. i), k) Cod penal, la 16 ani închisoare;

- art. 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, la 10 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 20 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de avocatul Ionaș G. în numele părții vătămate Damkot

Jolanda a fost admisă parțial și s-a încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate

prejudiciul material în sumă de 6.749,12 lei și prejudiciul moral în sumă de 200.000 lei.

Vicol Igor, acționând de comun acord și împreună cu Bunduchi Vitali, Larionov Igor,

aflându-se în Olanda, localitatea Winterswijk, repartizând în prealabil rolurile între ei,

s-au deplasat la casa de pe str. Groenloseweg nr. 100, unde în scopul comiterii

atacului tâlhăresc și pentru disimularea identităților sale, în scopul de a nu fi

recunoscuți, cu ajutorul îmbrăcămintei personale și-au acoperit fețele. Astfel, în timp

ce se pregăteau să pătrundă în casa din str. Groenloseweg nr. 100, au fost observați de

către cetățeanul Olandei, Hendrik Willem Te-Selle, care a încercat să-i rețină. În

scopul realizării intențiilor infracționale, Vicol I., Bunduchi V. și Larionov I.,

acționând de comun acord și împreună l-au atacat pe cetățeanul Olandei, Hendrik

1

Willem Te-Selle, aplicându-i lovituri în regiunea capului și gâtului, după care l-au

doborât la pământ și în scopul înlesnirii comiterii atacului tâlhăresc, i-au legat mâinile

și picioarele cu ajutorul benzii adezive pe care o aveau pregătită din timp în acest

scop.

Tot ei, continuând acțiunile infracționale, urmărind scopul ascunderii comiterii

acțiunii de tâlhărie și pentru a nu fi demascați de comiterea acestei infracțiuni, cu

ajutorul benzii adezive, i-au astupat lui Hendrik Willem Te-Selle căile respiratorii și

anume gura și nasul, obstrucționând respirația acestuia în rezultat ultimul a decedat.

În continuarea acțiunilor ilegale, Vicol I., Bunduchi V. și Larionov I. au plasat corpul

lui Hendrik Willem Te-Selle între depozitul pentru lemne și depozitul pentru

materiale de construcție din curtea aceleeași case acoperind corpul acestuia cu o

prelată din plastic. În conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 2014.07.03.061 din 24.10.2014, decesul cetățeanului Olandei, Hendrik Willem

Te-Selle a survenit în rezultatul asfixiei, ca urmare a efectului violenței prin lovire la

gură și/sau bărbie, și/sau gît, și/sau fundul gurii. Conform aceluiași raport de

expertiză s-a constatat, că în cazul în care gura a fost acoperită cu bandă adezivă (în

combinația sau nu cu acoperirea nasului) atunci producerea decesului poate de

asemenea să fie explicată prin obstrucția căii respiratorii de către banda adezivă

prezentă. De asemenea, o combinație a acestor 2 posibile cauze ale decesului poate

explica producerea decesului.

În continuarea acțiunilor infracționale, Vicol I., Bunduchi V. și Larionov I.,

urmărind scopul realizării intențiilor criminale, acționând împreună conform

înțelegerii prealabile, au pătruns în casa din str. Groenloseweg nr. 100, localitatea

Winterswijk, Olanda unde, observând-o pe cetățeana Olandei, Damkot Jolanda

Dorien, a. n. 21.11.1963, au aplicat forța fizică și au imobilizat-o prin așezarea pe un

scaun, i-au legat de scaun mâinile și picioarele cu ajutorul benzii adezive de tip scotch

pe care o aveau cu ei pregătită din timp, cu scopul de a o folosi la comiterea

infracțiunii de tâlhărie și imediat după imobilizare i-a fost aplicată bandă adezivă pe

ochi și gură. Ulterior, în continuarea acțiunilor infracționale Vicol I., de comun acord

și împreună cu Bunduchi V. și Larionov I. au sustras o geacă de culoare neagră de

marca „Mountain Peak” în valoare de 100 euro, care conform ratelor oficiale de

schimb a Băncii Naționale a Republicii Moldova pentru data de 02.07.2014 constituia

1.928,32 lei, un card bancar a băncii ING cu contul bancar 689255071 de pe care la data

de 02.07.2014, în jurul orei 20.22, prin intermediul bancomatului băncii Rabobank

Achterhoek Oost, filiala Winterswijk au fost sustrase mijloace financiare în sumă de

250 euro, care conform ratelor oficiale de schimb a Băncii Naționale a Republicii

Moldova pentru data de 02.07.2014, constituia 4.820,80 lei, astfel au sustras bunuri

materiale și mijloace financiare în sumă totală de 6.749,12 lei.

Acțiunile lui Vicol I. au fost calificate în baza art. 145 alin. (2) lit. i), k) Cod penal,

omorul unei persoane, săvârșit de mai multe persoane, cu scopul de a ascunde o altă

infracțiune și de a înlesni săvârșirea ei, precum și în baza art. 188 alin. (3) lit. b), d) Cod

penal și anume –tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate și de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de persoane mascate, prin

2

pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, de un grup criminal

organizat cu o deosebită cruzime.

3.1 Avocatul Barbaroș M. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă în limita minimă, admiterea parțială a

acțiunii civile cu încasarea în mod solidar de la Vicol I., Bunduchi V. și Larionov I. în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 6749,12 lei și

respingerea încasării prejudiciului moral de la Vicol I.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- sentința instanței de fond a fost emisă cu grave erori de drept, nefiind

respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei și anume cu

încălcarea prevederilor alin. (3) al art. 30, alin. (1)-(3) al art. 31 și 36 Cod de procedură

penală, instanța nu a fost compusă potrivit legii;

- instanța în motivarea soluției adoptate se contrazice cu dispozitivul hotărârii,

admițând erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluția, nemotivând prezența

elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea comisă de acesta;

- instanța nu a ținut cont de încălcările admise ale organului de urmărire penală

aplicând pedepse individualizate și nici nu a admis probarea prin acte confirmative

de către acuzare, a celor încriminate inculpatului, respectiv contrar prevederilor legale

condamnând inculpatul pentru acțiuni ce nu au fost comise de ultimul, iar faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare greșită juridic;

- în lipsa examinării probelor conform art. 101 Cod de procedură penală, instanța

a încadrat ilegal acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. i), k),188 alin. (3) lit.

b), d) Cod penal, deoarece din materialul probatoriu parvenit de la organul de

cercetare din Olanda, lipsesc astfel de concluzii și constatări, iar organul de urmărire

penală din Republica Moldova a constatat alte circumstanțe decât cele prestabilite de

țara de origine;

- prima instanță a refuzat demersurile apărării privind prezentarea probelor

întru dovedirea nevinovăției lui Vicol I., astfel inculpatul a fost lipsit de posibilitatea

apărării sale, fiind încălcat și principiul egalității armelor în procesul penal;

- în contradicție cu prevederile art. 256 alin. (3) sau 571 Cod de procedură penală,

ordonanțele din 19.11.2015, 23.11.2015 și 01.06.2015 ale procurorului adjunct al

Procuraturii mun. Chișinău, Lupu V., cu privire la conexarea cauzelor penale, crearea

grupului de exercitare a urmăririi penale, nu i-au fost aduse la cunoștință

învinuitului, pentru a fi respectate drepturile acestuia în sensul art. 63-66 Cod de

procedură penală;

- prezenta cauză a fost inițiată și finisată la etapa urmăririi penale, în examinarea

tuturor probelor, circumstanțelor de fapt și de drept, cu stabilirea și identificarea

făptașilor de săvârșirea atacului tâlhăresc asupra victimelor Damkot Jolanda Dorien și

Hendrik Willem Te-Selle de către Olanda și transmisă Republicii Moldova prin

comisie rogatorie în privința atragerii la răspundere penală doar în privința lui Vicol

3

I., care a se află cu domiciliul permanent în Republica Moldova, iar în privința lui

Bunduchi V. și Larionov Ig. Olanda înfăptuiește atragerea la răspundere penală

conform legilor naționale, ei fiind în custodia sa;

- organul de urmărire penală, după data de 29.10.2015 a modificat învinuirea

adusă inculpatului în sensul agravării acesteia, însă în cazul dat se atestă lipsa

semnelor calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), k), 188 alin. (3)

lit. b), d) Cod penal, deoarece atât Vicol I. cât și complicii la infracțiunea atacului

tîlhăresc, Bunduchi V. și Larionov Ig. nu formau un grup organizat, nu aveau roluri

determinate și prestabilite, nu au fost înregistrate alte infracțiuni în afara Republicii

Moldova și nici pe teritoriul acesteia cu participația inculpaților;

- legătura de cauzalitate dintre acțiunile și inacțiunea făptuitorilor, precum și

urmările prejudiciabile sub formă de moarte a victimei, urmau a fi stabilite cu

implicarea organului de urmărire penală care a investigat cazul menționat;

- pedeapsa se aplică în conformitate cu prevederile art. 7 Cod penal în coroborare

cu art. 75 alin. (1) Cod penal.

3.2 Avocatul Ionaș G. în numele părții vătămate, prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea laturii civile, cu rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabili pentru prima instanță, prin care

să fie încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de

500.000 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat, că suma prejudiciului moral stabilit de

instanță în valoare de doar 200.000 lei nu este una echitabilă și rezonabilă, luând în

considerație acțiunile ilegale ale inculpatului, gravitatea faptei comise, aportul

inculpatului la comiterea infracțiunii și consecințele infracțiunii, ce justifică suma de

500.000 lei pe care solicită să fie încasată în mod separat de la inculpat, ca compensație

pentru prejudicial moral cauzat părții vătămate prin infracțiunea de omor și tîlhărie,

în modul prevăzut de art. 1423 Cod civil.

2016, a fost respins apelul declarat de avocatul Barbaroș M. în numele inculpatului și

admis apelul avocatului Ionaș G. în numele părții vătămate, fiind casată sentința în

partea civilă cu privire la încasarea prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre

în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, a fost

încasat de la Vicol I. în beneficiul lui Damkot Jolanda dauna morală în sumă de

500.000 lei.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, reieșind din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, just concluzionând că inculpatul a săvârșit anume

infracțiunile imputate.

Necătând la faptul, că inculpatul își recunoaște parțial vina, în opinia instanței de

apel, vinovăția acestuia de comiterea infracțiunilor imputate se dovedește prin

declarațiile părții vătămate, martorului Gonciar T. și prin materialele cauzei și anume:

scrisoare de însoțire nr. 7-178/15-2110 din 22.05.2015 (f.d. 4 v. I); procesul-verbal de

constatare din 03.07.2014 (agent constatator Arjan van de Groep) (f.d. 163-168 v. I);

4

procesele-verbale de constatare din 09.07.2014 (agent constatator Arjan van de Groep)

(f.d. 173-174, 175-178 v. I); proces-verbal de constatare din 04.09.2014 (agent

constatator Albert Jan Hosmar) (f.d. 35-60 v. II); proces-verbal de constatare din

07.08.2014 (agent constatator Hendrikus Willem Jacobus Hijmna) (f.d. 159-162 v. I);

proces-verbal de constatare din 04.09.2014 (agent constatator Inge Wilhelmina

Albertina Wielens) (f.d. 69-82 v. II); proces-verbal de ridicare din 14.07.2014 (agent

constatator Maikel Adrianus Comelis van Leeuwen), conform căruia de la Rabobank

Oost Achterhoek a fost ridicat rulajul operațiunilor bancare efectuate la bancomatele

cu nr. 3002-005 și nr. 3002-006 precum și înregistrările video de la aceste bancomate

pentru perioada 02.07.2014 orele 20:00 pînă la 21:00 (f.d. 83-104 v. II); proces-verbal de

ridicare din 11.07.2014 (agent constatator Maikel Adrianus Comelis van Leeuwen),

conform căruia de la secția chestiuni de urgență al Băncii SNS Bank au fost ridicate

tabelul tranzacțiilor pin de scoatere de bani și datele personale NAW ale deținătorilor

de conturi pentru bancomatul cu nr. 28440 situat pe str. Torenstraat din Winterswijk

pentru perioada 02.07.2014 de la ora 20:00 pînă la ora 21:00 (f.d. 117-134 v. II); proces-

verbal de constatare din 11.09.2014 (agent constatator Inge Wilhelmina Albertina

Wielens); proces-verbal de constatare din 23.09.2014 (agent constatator Ellen van

Loenen-Oosterink) (f.d. 181-206 v. II); proces-verbal de percheziție a automobilului de

model Fiat Panda (f.d. 89-90 v. V); proces-verbal de constatare a Institutului medico-

legal Olandez din 26.02.2016, potrivit căruia s-a constatat că urme de la mostră de pe

bucățica de mănușă preluate de la locul infracțiunii, sunt ale lui Bunduchi V. ( f. d. 65

v. V); raportul de expertiză medico-legală nr. 2014.07.03.061 din 24.10.2014 (f.d. 213-

228 v. I); rapoartele telecomunicației, folosirea și deplasările telefoanelor de la jaf (f.d.

51-94 v. III, 239-250 v. IV, 1-14 v. V).

Instanța de apel a reținut, că declarațiile inculpatului prin care nu-și recunoaște

vina în comiterea faptelor încriminate, deoarece a comis atacul tâlhăresc în privința

părților vătămate spontan, fără a repartiza în prealabil rolurile între ei și nu a avut

intenția de comite omorul cetățeanului Olandei, Hendrik Willem Te-Selle, dar a avut

doar scopul mobilizării lui, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în

scopul atenuării răspunderii penale și în încercarea de a se eschiva parțial de la

răspunderea penală, fiind combătute de întreaga sistemă de probe. Totodată,

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat sau recunoașterea parțială a ei nu

echivalează cu calificarea faptelor imputate acestuia în baza altui articol sau achitarea

de comiterea omorului încriminat, pentru că circumstanțele stabilite dovedesc cu

certitudine comiterea de către inculpat a faptelor imputate.

Cu referire la dezacordul apărătorului inculpatului cu ordonanța din 01.06.2015

privind punerea sub învinuire (f.d. 184, 185, v. V), ordonanța din 19.11.2015 de

conexare a cauzelor penale (f.d. 230, v. V) și ordonanța din 23.11.2015 de punere sub

învinuire (f.d. 231-233, v. V), precum că nu i-au fost aduse la cunoștință

învinuitului/inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 63-66 Cod de procedură și au

fost emise în contradicție cu dispozițiile alin. (3) al art. 256, 571 Cod de procedură

penală, instanța de apel l-a considerat nefondat, deoarece conform procesului-verbal

din 24 noiembrie 2015, de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de

5

urmărire penală (f.d. 237, v. V), după luarea cunoștinței cu acestea, ultimii nu au avut

careva obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale.

Mai mult ca atât, instanța de apel a indicat, că potrivit materialelor cauzei penale

se constată că copia ordonanței din 23.11.2015 de punere sub învinuire a lui Vicol I. în

baza art. 46, 145 alin. (2) lit. i), k) și art. 188 alin. (3), lit. b), d) Cod penal, i-a fost

înmânată învinuitului, fiindu-i explicate drepturile și obligațiile, în prezența

apărătorului său, astfel nu au fost încălcate în cazul dat drepturile învinuitului la un

proces echitabil.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind nefondat și argumentul

apărătorului inculpatului, precum că sentința a fost emisă cu grave erori de drept,

nefiind respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei și instanța

nu a fost compusă potrivit legii. Astfel, prin încheierea președintelui Judecătoriei

Anenii Noi, din 30 noiembrie 2015 (f.d. 69, v. VI) a fost format completul de judecată

pentru examinarea prezentei cauze penale, din următorii judecători: Brai I., Mocanu

A. și Moldovan I. Ulterior, prin încheierea președintelui Judecătoriei Anenii Noi din

19 mai 2016 (f.d. 199, v. VII) a fost modificat completul de judecată pentru examinarea

cauzei date, fiind înlocuit judecătorul Moldovan I. cu Popescu R.

Totodată, completul de judecată pentru examinarea prezentei cauze a fost

constituit în conformitate cu prevederile art. 11 și 61 din Legea privind organizarea

judecătorească, Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată

și schimbare a membrilor acestora și art. 30, 31 Cod de procedură penală, din care

motiv instanța de apel a considerat apelul apărătorului neîntemeiat și pe acest temei.

Cu referire la solicitarea privind admiterea parțială a acțiunii civile a

reprezentantului părții vătămate și cu încasarea solidară a prejudiciului material de la

Vicol I., Bunduchi V. și Larionov I., cât și respingerea încasării prejudiciului moral,

instanța de apel a considerat-o nefondată, deoarece cu toate că s-a constatat că

inculpatul a săvârșit infracțiunile încriminate de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Bunduchi V. și Larionov I., învinuirea a fost înaintată doar în privința lui

Vicol I.

La fel, instanța de apel a considerat nefondată sentința în partea admiterii

parțiale a cererii părții vătămate cu privire la încasarea daunei morale în sumă de

200.000 lei, deoarece ultima a avut mari retrăiri sufletești în urma prejudiciului cauzat

în privința sa, prin infracțiunea comisă de către inculpat

În urma celor expuse, instanța de apel a considerat necesar a admite apelul

avocatului Ionaș G. în numele părții vătămate, cu casarea sentinței în partea civilă cu

privire la încasarea prejudiciului moral și de a pronunța în această parte o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a încasa suma

prejudiciului moral în mărime de 500.000 lei, de la inculpat în beneficiul părții

vătămate, ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului

moral, prevederile art. art. 1423 Cod civil. În speță, dauna morală se exprimă prin

faptul că partea vătămată a suportat mari suferințe morale și dureri fizice, în urma

prejudiciului cauzat prin infracțiune de către inculpat, exprimate prin faptul, că soțul

acesteia cu care a locuit o viață întreagă i-a fost omorât, Hendrik Willem Te-Selle

reprezenta un însoțitor și un sprijin pentru tot restul vieții. Mai mult ca atât, părții

6

vătămate i-au fost cauzate nemijlocit suferințe psihice și fizice prin faptul că

inculpatul în participație cu alte persoane au aplicat forța fizică și au imobilizat-o prin

așezarea pe un scaun și legarea de scaun a mâinilor și picioarelor cu ajutorul benzii

adezive de tip scotch pe care o aveau cu ei pregătită din timp cu scopul de a o folosi la

comiterea infracțiunii de tâlhărie, imediat după imobilizare fiindu-i aplicată bandă

adeziva pe ochi și gură.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a reținut, că prima

instanță a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor comise,

de circumstanțele atenuante și agravante, de persoana celui vinovat, corect ajungând

la concluzia că corijarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

către:

6.1 Avocatul Barbaroș M. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie recalificate acțiunile lui Vicol

I. din art. 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, stabilindu-i o pedeapsă minimă și să fie achitat de învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), k) Cod penal, pe motiv că în acțiunile

ultimului nu se întrunesc elementele infracțiunii date. De asemenea a solicitat

respingerea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material și moral, cu

încasarea în mod solidar a prejudiciului material de la Vicol I., Bunduchi V. și

Larionov I.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a menționat în cererea

de apel, întemeindu-și recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 10), 12) Cod de

procedură penală.

6.2 Avocatul Bobeica V. în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabili

pentru prima instanță, prin care să fie recalificate acțiunile inculpatului în baza art.

188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă în limita minimă, admiterea

parțială a acțiunii civile cu încasarea în mod solidar de la Vicol I., Bunduchi V. și

Larionov I. în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 6.749,12

lei și respingerea încasării prejudiciului moral de la Vicol I.

În motivarea recursului invocă:

- sentința instanței de fond a fost emisă cu grave erori de drept, nefiind

respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei și anume cu

încălcarea prevederilor alin. (3) al art. 30, alin. (1)-(3) al art. 31 și 36 Cod de procedură

penală, instanța nu a fost compusă potrivit legii;

- instanța în motivarea soluției adoptate se contrazice cu dispozitivul hotărârii,

admițând erori grave de fapt și de drept, ce au afectat soluția și nemotivând prezența

elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea comisă de acesta și pe care o recunoaște cu

desăvârșire, fiind pus sub învinuire ulterior, pe parcursul examinării cauzei penale,

fără a fi reîncadrate juridic acțiunile inculpatului;

7

- instanța nu a ținut cont de încălcările admise de organul de urmărire penală,

aplicând pedepse individualizate și nici nu a admis probarea prin acte confirmative

de către acuzare, a celor încriminate inculpatului, contrar prevederilor legale a

condamnat inculpatul pentru acțiuni ce nu au fost comise de către acesta, iar faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare absolut greșită juridic;

- nu au fost elucidate pe deplin laturile obiective și subiective ale infracțiunilor.

penală, au depus referințe privind opinia lor asupra recursurilor declarate:

7.1 Procurorul, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece autorii

au invocat faptul că instanța a comis o eroare de fapt care a afectat soluția acesteia,

însă nu au specificat care anume este eroarea de drept comisă. Soluția criticată este

una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și cercetate, fiindu-le dată

aprecierea cuvenită. La soluționarea cauzei, instanța a ținut cont de prevederile art.

99-101 Cod de procedură penală, cercetând cauza sub toate aspectele. De asemenea, a

menționat că din textul recursurilor depuse, se atestă că acestea nu cuprind o careva

motivare sau argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate, iar aprecierea

probelor ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența

instanțelor ierarhic inferioare, un asemenea temei nefiind prevăzut de lege pentru

judecarea cauzei în ordine de recurs.

7.2 Avocatul Ionaș G. în numele părții vătămate, care a solicitat respingerea

acestora, considerând că nici unul din temeiurile invocate nu și-au găsit confirmarea,

iar instanțele de fond au cercetat toate probele prezentate de părți și le-au dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate. Conținutul probelor și valoarea lor

probatorie au fost analizate în hotărârile adoptate, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestora nu sunt. Totodată, instanțele judecătorești corect au stabilit toate

elementele componente ale infracțiunilor, inclusiv vinovăția lui Vicol I., după cum

rezultă din decizia instanței de apel care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt

și a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate și apreciate în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Astfel, instanța de

apel, la judecarea cauzei în ordine de apel, a respectat prevede legale relevante,

prescrise de art. 413-415 Cod de procedură penală, astfel că decizia cuprinde fondul

apelurilor, temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelurilor declarate

de partea apărării, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevede art. 417 Cod de procedură penală. Din conținutul recursurilor declarate

rezultă, că recurenții repetă textul apelurilor declarate de partea apărării și

argumentele expuse de recurenți au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel

pe deplin le-a examinat și apreciind toate probele în ansamblu, s-a expus argumentat

asupra lor. Consideră, că lui Vicol I. i-a fost stabilită pedeapsa cu respectarea

prevederilor ar 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat, ținându-se cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acesteia și de

toate circumstanțele cauzei, care agravează și atenuează răspunderea. În ceea ce

8

privește cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanța de apel, acesta corect a fost

estimat, luându-se în considerație acțiunile intenționate ale lui Vicol I., gravitatea

faptei comise, aportul inculpatului la comiterea infracțiunii și consecințele infracțiunii.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Autorii își întemeiază recursurile în baza pct. 2), 6), 8), 10), 12) din alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume, că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au

fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, autorii recursurilor au indicat, că instanțele de fond la motivarea

soluției adoptate se contrazic cu dispozitivul hotărârii, admițând erori grave de fapt și

de drept care au afectat soluția, nemotivând întrunirea elementelor infracțiunilor

imputate lui Vicol I.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat de

către recurenți și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul, că instanța de

apel, la adoptarea soluției de respingere a apelului avocatului Barbaroș M. în numele

inculpatului și admitere a apelului avocatului Ionaș G. în numele părții vătămate, cu

casarea sentinței în partea civilă, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Totodată, instanțele de fond corect au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor, inclusiv vinovăția lui Vicol I., analizând și verificând cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel întemeiat considerând

că situația de fapt, împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunilor comise de către

inculpat, au fost corect reținute de către prima instanță, nefiind încălcate prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală. Deși, instanța de apel nu s-a

pronunțat minuțios asupra fiecărui motiv invocat în apeluri, temeiul de casare

9

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în

prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurenților invocate, precum că instanța de

apel nu și-a motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința lui

Vicol I. și nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelurile declarate,

instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din jurisprudența constantă a

Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii

ale unei motivări a hotărârii penale, precum și faptul posibilității preluării de către o

curte de apel în principiu a motivelor primei instanțe în cazul în care această instanță

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările ce confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

apel/recurs eventual, așa cum s-a procedat, în cauza dată. Deci, investită cu o situație

de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația

de fapt reținută și corect a concluzionat că probele puse la baza sentinței nu conțin

erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

În același timp, instanța de recurs atestă, că din conținutul recursurilor declarate

rezultă, că recurenții repetă textul apelurilor declarate de partea apărării și

argumentele expuse de recurenți au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel

pe deplin le-a examinat și a apreciat toate probele în ansamblu, s-a expus argumentat

asupra lor.

Referitor la temeiul invocat de recurenți prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală și anume ce ține de faptul, că nu au fost respectate dispozițiile

privind competența după calitatea persoanei și anume cu încălcarea prevederilor alin.

(3) art. 30, alin. (1)-(3) art. 31 și 36 Cod de procedură penală, instanța nu a fost

compusă potrivit legii, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel a examinat aceste aspecte și

s-a expus argumentat în decizia adoptată, menționând că completul de judecată

pentru examinarea cauzei de învinuire a lui Vicol I. de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. i), k), 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, a fost

constituit în conformitate cu prevederile art. 11 și 61 din Legea privind organizarea

judecătorească, Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată

și schimbare a membrilor acestora, precum și art. 30, 31 Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că prin încheierea președintelui Judecătoriei

Anenii Noi din 30 noiembrie 2015 (f.d. 69, v. VI) a fost format completul de judecată

pentru examinarea cauzei penale de învinuire a lui Vicol I. de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. i), k), 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, din

judecătorii: Brai I. - președintele completului, Mocanu A. și Moldovan I. Ulterior, prin

încheierea președintelui Judecătoriei Anenii Noi din 19 mai 2016 (f.d. 199, v. VII), dat

fiind faptul că judecătorul Moldovan I. se afla în concediu de boală îndelungată, a fost

modificat completul de judecată, fiind înlocuit judecătorul Moldovan I. cu Popescu R.,

care au examinat cauza și au pronunțat sentința.

10

Din acest punct de vedere, Colegiul penal conchide că, de fapt, în cauză nu s-a

comis eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

la care se face referire în recursurile declarate, completul de judecată fiind constituit

potrivit legii.

Totodată, argumentul privind încălcarea competenței după calitatea persoanei

este un argument pur formal, deoarece în conformitate cu prevederile art. 36 Cod de

procedură penală, judecătoria judecă în primă instanță cauzele penale privind

infracțiunile prevăzute de Partea specială a Codului penal, cu excepția celor

prevăzute la art. 39 alin. (1) (infracțiunile săvârșite de președintele RM), demersurile

și plângerile împotriva hotărârilor și acțiunilor procurorului, ale organului de

urmărire penală și ale organului care exercită activitate specială de investigații,

precum și examinează chestiunile legate de executarea sentinței și alte chestiuni date

prin lege în competența sa. Astfel, Colegiul penal conchide că inculpatul nu are o

calitate personală distinctă, din care considerent cauza penală în privința lui Vicol I.

corect a fost judecată în prima instanță de către Judecătoria Anenii Noi.

La fel, critica recurenților, precum că instanțele de fond nu au motivat prezența

elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, astfel se atestă lipsa semnelor

calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), k) și art. 188 alin. (3) lit.

b), d) Cod penal, inculpatul fiind condamnat pentru acțiuni care nu au fost comise de

el, Colegiul penal o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de apel a analizat

minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în privința lor. Cu toate acestea,

instanța de recurs va purcede la analiza acestor elemente în prezenta speță în coraport

cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Astfel, potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, constă în

fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele două acțiuni: 1) acțiunea principală, care

se exprimă în sustragere în formă consumată sau sub formă de tentativă; acțiunea

adiacentă care constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit în mod

alternativ de: a) violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate; b)

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Infracțiunea în cauză este o

infracțiune formală și se consideră consumată din momentul săvârșirii atacului asupra

victimei, dacă acesta este însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Instanța de recurs menționează, faptul că Vicol I. împreună cu Bunduchi V. și

Larionov I. au atacat-o pe Damkot Jolanda Dorien, în scopul sustragerii bunurilor,

aplicându-i violența periculoasă pentru viața și sănătatea acesteia și amenințând-o cu

aplicarea unei asemenea violențe, se confirmă prin materialele cauzei și anume:

- declarațiile părții vătămate Damkot Jolanda, care a declarat că a văzut 2-3

bărbați intrând pe ușa de la bucătărie, aceștia i-au astupat gura cu o mână pe care era

o mănușă. Dânsa se sufoca, a încercat să dea mâna la o parte, nu a reușit. După aceea

i-a fost lipită gura cu bandă adezivă. Apoi, din hol au dus-o spre o cameră pe un

scaun și i-au legat picioarele de scaun și mâinile la spate. După un sfert de oră ei au

găsit un card bancar și i-au dat banda de pe ochi ca să vadă care card bancar era,

ulterior din nou i-a fost lipită gura. Unul din cei trei făptuitori s-a dus cu cardul

bancar la un bancomat, ceilalți au căutat în casa. După câteva zile de la tâlhărie a

11

observat că lipsea o geacă de a ei. De pe card au fost extrași 250 euro și din portmoneu

tot au luat 40-70 euro;

- procesul verbal de constatare din 03.07.2014 (agent constatator Margareth

Henrietta Bannor), conform căruia partea vătămată a predat pentru cercetare două

bucăți de bandă adezivă de tip „Duet” de culoare argintie, înfășurate ce proveneau de

pe mâini, glezne și gât;

- declarațiile inculpatului, care a menționat că ieșind din casa părții vătămate a

luat o geacă de tip sport, declarații care sunt în coroborare cu imaginile în care apare

acesta, înregistrate la bancomatul de unde ultimul a extras suma de 250 euro.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie, aceasta se caracterizează

în primul rând prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare este

obligatorie stabilirea scopului special - de sustragere - cel prin care se exprimă scopul

de cupiditate.

Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată, că inculpatul a avut intenția directă de a sustrage bunuri din

casa din str. Groenloseweg nr. 100, localitatea Winterswijk, Olanda, pentru care fapt a

întreprins acțiuni cu caracter agresiv în privința părții vătămate Damkot Jolanda,

anume în vederea atingerii scopului de sustragere, care a fost îndeplinit, ultimul

sustrăgând o geacă de culoare neagă, un card bancar a băncii ING de pe care la data

de 02.07.2014, în jurul orei 20.22, prin intermediul bancomatului băncii Rabobank

Achterhoek Oost, filiala Winterswijk au fost extrase mijloace financiare în sumă de

250 euro.

Ce ține de argumentul, precum că acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate

în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, deoarece atât Vicol I. cât și complicii la

infracțiunea atacului tîlhăresc, Bunduchi V. și Larionov Ig. nu formau un grup

organizat, nu aveau roluri determinate și prestabilite, nu au fost înregistrate alte

infracțiuni în afara și nici pe teritoriul Republicii Moldova cu participația inculpaților,

instanța de recurs verificând actele și lucrările dosarului constată că în cuprinsul filei

47 v. VIII în decizie, se motivează corespunzător, că Vicol I. a acționat de comun acord

și împreună cu Bunduchi V. și Larionov I., repartizându-și în prealabil rolurile între ei

în scopul comiterii atacului tâlhăresc și pentru disimularea identităților sale, în scopul

de a nu fi recunoscuți, cu ajutorul îmbrăcămintei personale și-au acoperit fețele, de

asemenea, ultimii aveau asupra lor și bandă adezivă, ce a fost utilizată la comiterea

infracțiunilor. Astfel, se atestă că instanțele de fond corect au încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal și anume – tâlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate și de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, săvârșită de persoane mascate, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, de un grup criminal organizat, cu o deosebită cruzime.

Cu referire la infracțiunea de omor, Colegiul penal reține, că potrivit teoriei

penale, latura obiectivă a infracțiunii în cauză are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă constând în acțiunea sau inacțiunea de lipsire ilegală de viață a unei

alte persoane; 2) urmările prejudiciabile și anume moartea cerebrală a victimei; 3)

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. De

12

asemenea, este de menționat și acel fapt că infracțiunea de omor este o infracțiune

materială, ce se consideră consumată din momentul producerii morții cerebrale.

Omorul se consideră săvârșit de două sau mai multe persoane atât în cazul în care la

comiterea faptei au participat în comun doi sau mai mulți coautori, în lipsa unei

înțelegeri prealabile între ei cât și în cazul în care la comiterea faptei au luat parte doi

sau mai mulți coautori, care s-au înțeles în prealabil despre săvârșirea în comun a

omorului. Lipsa sau prezența înțelegerii prealabile dintre făptuitori nu influențează la

calificarea celor săvârșite în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Circumstanța agravantă consemnată la lit. k) alin. (2) art. 145 Cod penal, se referă

la scopul săvârșirii omorului, care constă în a ascunde sau a înlesni o altă infracțiune.

Instanța de recurs atestă, faptul că Vicol I. a acționat împreună cu Bunduchi V.

și Larionov I. în vederea lipsirii ilegale de viață a lui Hendrik Willem Te-Selle, fapt ce

a dus la moartea cerebrală a acestuia, în scopul săvârșirii tâlhăriei, se confirmă prin

probele cercetate și verificate de instanțele de fond și anume:

- declarațiile părții vătămate Damkot Jolanda, care a relatat că după ce a avut loc

atacul asupra ei, a reușit să se elibereze singură și a mers la vecină spunându-i că a

fost maltratată și jefuită, și că nu știe unde e soțul ei. A sunat la poliție, care a venit și a

început să-l caute pe soțul ei, după care i-au spus că l-au găsit mort;

- declarațiile inculpatului, conform căruia a recunoscut faptul că împreună cu

complicii săi l-au imobilizat pe Hendrik Willem Te-Selle, l-au trântit la pământ și i-au

legat cu bandă adezivă mâinile și picioarele, după care l-au acoperit cu o folie de

plastic și au intrat în domiciliul acestuia;

- procesul-verbal de constatare din 11.09.2014 (agent constatator Inge Wilhe

Imina Albertina Wielens) prin care s-a constatat că la ora 13.58 s-a văzut pe poteca de

biciclete de pe Jaspersweg, venind pe jos din direcția giratoriului cu str.

Groenloseweg, trei persoane, fapt recunoscut și de către inculpat;

- procesul-verbal de constatare din 03.07.2014, întocmit la fața locului, din care

reiese că după folia de plastic se afla corpul lipsit de viață a unui bărbat, gura și nasul

fiind lipite cu o bandă adezivă, capul era vânăt, avea cearcăne întunecate pe sub ochi;

- procesul-verbal de constatare din 09.07.2014, în care agentul constatator Arjan

van de Groep a relatat, că gura și nasul persoanei decedate erau lipite cu bandă

adezivă, fiind absolut sigur că nu a putut respira, iar încheieturile mâinilor erau legate

una de alta cu bandă adezivă;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2014.07.03.061 din 24.10.2014, conform

căruia la autopsia pe corpul lui Hendrik Willem Te-Selle, se poate explica decesul prin

asfixiere ca urmare a efectului violenței prin lovire la gură și/sau bărbie, și/sau gât,

și/sau fundul gurii. În cazul în care gura a fost acoperită cu bandă adezivă (în

combinație sau nu cu acoperirea nasului), atunci producerea decesului poate de

asemenea să fie explicată prin obstrucția căii respiratorii de către banda adezivă

prezentă. De asemenea, o combinație a acestor două posibile cauze ale decesului

poate explica producerea acestuia.

Totodată instanța de recurs consideră justă și concluzia instanței de apel, precum

că Vicol I. de comun acord și împreună cu Bunduchi V. și Larionov I. a acționat

intenționat la omorul cetățeanului Olandei, Hendrik Willem Te Selle, cu intenție

13

indirectă, adică înțelegea caracterul prejudiciabil al faptelor lor și prevedeau

survenirea consecințelor: adică atunci când i-au astupat lui Hendrik Willem Te-Selle

căile respiratorii, gura și nasul obstrucționând respirația acestuia, chiar dacă n-au

dorit survenirea morții ultimului, totuși au admis survenirea lui.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

la Vicol I. că a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. i), k) Cod penal,

reieșind din care considerent instanța de recurs respinge și aserțiunile recurenților,

precum că instanțele de judecată au pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea comisă de Vicol I.

Totodată, nu sunt fondate nici criticile, precum că instanța a încadrat ilegal

acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. i), k),188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal,

deoarece din materialul probatoriu parvenit de la organul de cercetare din Olanda,

lipsesc astfel de concluzii și constatări, organul de urmărire penală din Republica

Moldova, stabilind alte circumstanțe decât cele prestabilite de țara de origine, iar

legătura de cauzalitate dintre acțiunile și inacțiunea făptuitorilor, precum și urmările

prejudiciabile sub formă de moarte a victimei, urmau a fi stabilite cu implicarea

organului de urmărire penală ce a investigat cazul menționat.

În acest sens, instanța de recurs, reține că în conformitate cu prevederile art. 533

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, asistența juridică internațională poate fi

solicitată sau acordată în executarea unor activități procesuale prevăzute de legislația

de procedură penală a Republicii Moldova și a statului străin respectiv, în special:

preluarea urmăririi penale la cererea unui stat străin.

Conform art. 35 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală nr. 371-XVI din 01.12.2006, preluarea urmăririi

penale și a cauzelor penale aflate în procedură judiciară poate fi admisă dacă

persoana bănuită, învinuită sau inculpatul este cetățean al Republicii Moldova.

Instanța de judecată menționează că organul de urmărire penală a Olandei,

corect a expediat Republicii Moldova materialele pentru preluarea urmăririi penale în

privința lui Vicol I., ultimul fiind cetățean și având domiciliu permanent pe teritoriul

Republicii Moldova.

Conform art. 37 alin. (3) al Legii sus menționate, în cazul în care se ajunge la

concluzia admisibilității cererii de preluare a urmăririi penale, Procurorul General

emite o rezoluție de preluare a urmăririi penale, care, pe lângă elementele prevăzute

de Codul de procedură penală, va cuprinde încadrarea juridică a faptei conform

Codului penal al Republicii Moldova și dispoziția de transmitere a dosarului spre

efectuarea urmăririi penale către organul competent. Urmărirea penală pe astfel de

cauze se efectuează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Astfel, conform scrisorii de însoțire nr. 7-178/15-2110 din 22.05.2015 a

materialelor în privința lui Vicol I. expediată de către șeful secției asistență juridică

internațională și integrare europeană Pîrnău A., în adresa procurorului municipiului

Chișinău, înregistrată în cancelaria Procuraturii mun. Chișinău la 29.05.2015 cu nr.

2668, se atestă că materialele sunt expediate pentru examinare conform art. 274 Cod

de procedură penală, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tîlhărie și omor

intenționat.

14

Astfel, instanța de recurs menționează că fiind transferate materialele urmăririi

penale în privința lui Vicol I. de către organul de urmărire penală al Olandei,

Republicii Moldova în vederea preluării urmăririi penale, Procuratura mun. Chișinău,

corect a dispus pornirea urmăririi penale, în conformitate cu art. 274 Cod de

procedură penală, la data de 01.06.2015 fiind emise ordonanțele privind pornirea

urmăririi penale în baza art. 188 Cod penal, iar la data de 11.11.2015, în baza art. 145

Cod penal, care au efectuat urmărirea penală în conformitate cu legislația Republicii

Moldova, ne fiind necesară implicarea organului de urmărire penală a Olandei, care a

transmis tot materialul acumulat în cauză, conform competenței. Totodată, instanțele

de fond întemeiat, reieșind din probele administrate și cercetate au încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. i), k), 188 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.

Cu referire la un alt motiv de critică, precum că ordonanțele din 19.11.2015,

23.11.2015 și 01.06.2015 ale procurorului adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu

V., cu privire la conexarea cauzelor penale, crearea grupului de exercitare a urmăririi

penale, nu i-au fost aduse la cunoștință învinuitului, Colegiul penal în consideră unul

declarativ, deoarece copia ordonanței din 23.11.2015 de punere sub învinuire a lui

Vicol I. a fost înmânată învinuitului, precum și lista drepturilor și obligațiilor acestuia,

în prezența apărătorului său (f.d. 233 v. V), totodată conform procesului-verbal despre

terminarea urmăririi penale din 24.11.2015 (f.d. 237 v. V), învinuitului și avocatului

acestuia i-au fost prezentate spre cunoștință materialele urmăririi penale, ultimii

neavând careva obiecții asupra acestora.

Totodată, nu sunt fondate nici criticile, precum că inculpatul a fost lipsit de

posibilitatea apărării sale deoarece au fost refuzate demersurile apărării privind

prezentarea probelor întru dovedirea nevinovăției lui Vicol I. În acest sens, Colegiul

penal atrage atenția asupra faptului, că instanțele de fond au motivat din care

considerent au respins demersurile apărării privind audierea lui Bunduchi V. și

Larionov I., anexarea copiilor rechizitoriilor și sentințelor de condamnare în privința

acestora, audierea experților, nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului.

La capitolul aplicării pedepsei, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond au

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, învederându-se gravitatea

infracțiunilor săvârșite, fiind săvârșită o infracțiune gravă și una excepțional de gravă,

soldată cu decesul persoanei, de faptul că conform art. 76 Cod penal, circumstanțe

atenuante nu au fost stabilite, iar ca circumstanță agravantă a fost reținută, provocarea

prin infracțiune a unor urmări grave. Prin urmare, în viziunea Colegiului, este

întemeiată concluzia instanțelor de fond că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare și dozarea acesteia în baza art. 145

alin. (2) lit. i), k) Cod penal, cu termenul de 16 ani și în baza art. 188 alin. (3) lit. b), d)

Cod penal, cu termenul de 10 ani este justificată pentru ca persoana vinovată să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, aceasta fiind în limita sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost

declarat vinovat, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor

săvârșirea altor infracțiuni.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai blânde în privința lui Vicol I. nu se constată, iar pedeapsa, astfel cum a

15

fost stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanța de apel,

Colegiul penal consideră, că acesta corect a fost estimat, luându-se în considerație

acțiunile intenționate ale lui Vicol I., gravitatea faptei comise, aportul inculpatului la

comiterea infracțiunii și consecințele infracțiunii, la fel instanțele de fond corect au

încasat prejudiciul material doar de la Vicol I., deoarece învinuirea a fost înaintată

doar în privința acestuia.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului Vicol I. nefiind identificată de instanța de

recurs vreunei erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor

judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurenți în recursurile ordinare deferite spre examinare.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Barbaroș

Mihail și Bobeica Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Vicol

Igor Feodor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 februarie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

16