1ra-91/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-91/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-91/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate

de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și

avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2016, în

cauza penală privindu-l pe

Zgureanu Ion Dumitru, născut la 11 aprilie 1979,

originar din s. Condrătești, r-nul Ungheni, domiciliat în mun.

Bălți, str. Bulgară 31 ap. 27.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 18.11.2013 - 15.08.2013;

instanța de apel: 12.09.2013 - 29.06.2016;

instanța de recurs: 29.09.2016 - 24.01.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză

în baza actelor din dosar,

CONSTATĂ :

Zgureanu Ion, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani.

Acțiunile civile a părților vătămate, Grițco Tamara și Esepciuc Vladimir, au fost

lăsate fără examinare.

inculpatul Zgureanu Ion la 29.10.2010, aproximativ la ora 08:00, aflându-se la

volanul automobilului de model „Fiat Scudo”, cu numărul de înmatriculare BLCS

1

567, pe traseul Bălți-Sărăteni, care are câte 2 benzi de circulație în ambele direcții,

deplasându-se pe banda de circulație de lângă axa drumului, cu direcția de

deplasare din municipiul Bălți spre orașul Sîngerei, la km 16+330 metri,

intenționând să se oprească pe acostamentul din partea dreaptă a traseului,

ignorând cerințele pct. 39 alin. 3 din Regulamentul circulației rutiere, adică, având

intenția de a preselecta banda din partea dreapta, n-a cedat trecerea automobilului

de model „Mercedes Vito 115c” cu numărul de înmatriculare BLCX 858, condus

de către Esepciuc Vladimir, care se deplasa regulamentar pe prima bandă în

aceeași direcție și ca rezultat, s-a tamponat cu acest automobil, în urma cărui fapt

pasagerul automobilului de model „Fiat Scudo”, Grițco Victor, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.212D din 19.07.2011, a primit leziuni corporale

grave, sub formă de traumatism asociat cranian, toracal și membre, în rezultatul

cărora la 19.11.2010, ora 02:51, a decedat în spitalul din orașul Bălți.

care a solicitat admiterea acțiunii civile și încasarea din contul inculpatului

Zgureanu Ion, a costului automobilului, în valoare de 250 000 lei, la momentul

producerii accidentului.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond neîntemeiat a lăsat fără

examinare acțiunile civile, deoarece anume în rezultatul accidentului a fost

deteriorat bunul, mai mult, ultimul a indicat că, a avut și cheltuieli de transport în

legătură cu examinarea cauzei respective.

3.1. Nefiind de acord cu sentința, au depus apel comun inculpatul Zgureanu

Ion și avocatul Ivanov V., prin care au solicitat casarea sentinței nominalizate și

pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul Zgureanu Ion să fie achitat de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

din motiv că, în acțiunile acestuia lipsesc elementele acestei infracțiuni.

În motivarea apelului aceștia au indicat dezacordul cu aprecierea probelor de

către prima instanță.

Apelanții au conchis că, pe cauză lipsesc probe ce dovedesc vinovăția

inculpatului, precum și faptul că, inculpatul Zgureanu Ion la preselectarea benzii de

deplasare nu a cedat trecerea mijlocului de transport care se deplasa în aceeași

direcție pe prima bandă. Din contra, probele anexate la materialele cauzei

demonstrează nevinovăția inculpatului.

Mai mult, apelanții au menționat că, prima instanța a pus la baza condamnării

inculpatului declarațiile părții vătămate Esepciuc Vladimir, care sunt contradictorii.

2

respins apelul părții vătămate, Esepciuc Vladimir ca nefondat și admis apelul

comun declarat de către inculpat și avocatul acestuia, casată sentința și pronunțată

o nouă hotărâre, după cum urmează:

- Zgureanu Ion Dumitru a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Acțiunea civilă a fost respinsă.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, verificând temeinicia

unei atare soluții, analizând probele prezentate de părți într-un proces

contradictoriu, concluzia instanței de fond, privind constatarea vinovăției lui

Zgureanu Ion și că acțiunile sale în calitate de șofer au dus la comiterea accidentului

rutier, nu rezultă din probele acumulate pe cauză, nu se racordă la probele cauzei,

cercetate de judecată.

Instanța de apel a indicat că, contrar prevederilor art. 8, 389 Cod de procedură

penală, sentința a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care au

fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța acceptând și preluând

abordările și concluziile organului de urmărire penală cu privire la vinovăția

inculpatului.

Deducând acestea, instanța de apel a constatat că, prin rechizitoriu, Zgureanu

Ion se învinuiește de către organele de urmărire penală în faptul că, la 29.10.2010,

aproximativ la ora 08:00, aflându-se la volanul automobilului de model „Fiat

Scudo”, cu numărul de înmatriculare BLCS 567, pe traseul Bălți-Sărăteni, care are

câte 2 benzi de circulație în ambele direcții, deplasând-se pe banda de circulație de

lângă axa drumului, cu direcția de deplasare din municipiul Bălți spre orașul

Sîngerei, la km 16+330 metri, intenționând să se oprească pe acostamentul din partea

dreaptă a traseului, ignorând cerințele pct. 39 alin. 3 din Regulamentul circulației

rutiere, adică, având intenția de a preselecta banda din partea dreapta, n-a cedat

trecerea automobilului de model „Mercedes Vito 115c” cu numărul de înmatriculare

BLCX 858, condus de către Esepciuc Vladimir, care se deplasa regulamentar pe

prima bandă în aceeași direcție și ca rezultat, s-a tamponat cu acest automobil, în

urma cărui fapt pasagerul automobilului de model „Fiat Scudo” Grițco Victor,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.212 D din 19.07.2011, a primit

leziuni corporale grave, sub formă de traumatism asociat cranian, toracal și membre,

în rezultatul cărora la 19.11.2010, ora 02:51 a decedat în spitalul din orașul Bălți.

Acțiunile lui Zgureanu Ion au fost calificate de către organul de urmărire

penală și instanța de fond, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

3

persoana care conduce mijlocul de transport, adică a ignorat cerințele pct. 39 alin. 3

din Regulamentul circulației rutiere, având intenția de a preselecta banda din partea

dreaptă, n-a cedat trecerea automobilului de model „Mercedes Vito 115c”, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În ședința instanței de apel au fost audiați inculpatul Zgureanu Ion, succesorul

părții vătămate Grițco Tamara, partea vătămată Esepciuc Vladimir, expertul tehnic-

auto din cadrul CNEJ, Tverdohleb Mihail, expertul auto Hapatniucovschii Mihail și

cercetate următoarele probe scrise:

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 29.10.2010, schița

accidentului rutier și tabelul fotografic (vol.I, f.d. 64-69);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 212D din 19.07.2011 (vol.I, f.d. 95);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 187D din 23.09.2011 (vol.I, f.d. 106);

- raportul de expertiză trasologică nr. 1033 din 18.05.2011 (vol. I, f.d. 116-122);

- constatarea tehnico-științifică nr. 302 din 16.04.2013 (vol.II, f.d. 31-36);

- constatarea tehnico-științifică nr. 334 din 28.04.2013 (vol.II, f.d. 37-40);

- constatarea tehnico-științifică nr. 280 din 11.04.2013 (vol.II, f.d. 41-43);

- Raportul de expertiză judiciară tehnică auto în comisie nr. 1716 din 04.12.2015

(vol. III, f.d. 2-14).

Analizând probele cercetate, după evaluarea integrală a lor, instanța de apel a

concluzionat că, există dubii rezonabile în ceea ce privește că infracțiunea a fost

comisă de inculpatul Zgureanu Ion, și că acțiunile acestuia au dus la producerea

accidentului rutier, respectiv acțiuni ce i s-au reținut de către instanța de fond.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, prima instanță, contrar prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, n-a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și n-a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor.

În suportul deducerii vinovăției inculpatului, instanța de fond a făcut referire

la declarațiile părții vătămate, martorilor și probelor scrise, care cu certitudine ar fi

dovedit vinovăția inculpatului Zgureanu Ion.

Totodată nu a reținut în calitate de probe constatările tehnico-științifice nr.280

din 11 aprilie 2013, nr.302 din 16 aprilie 2013 și nr.334 din 28 aprilie 2013 prezentate

de partea apărării, făcând trimitere la art. 139 Cod de procedură penală.

Concluzia instanței de fond privind constatarea vinovăției lui Zgureanu Ion în

săvârșirea infracțiunii imputate, nu se racordă la probele anexate la dosarul penal în

cauză, cărora nu le-a fost dată o apreciere corectă.

4

Instanța de fond a indicat în sentință ca probă ce confirmă că inculpatul a

schimbat banda a doua din mijloc, fără a ceda trecerea automobilului Mercedes,

declarațiile martorului Terlita V.

Astfel, instanța de apel a menționat că, declarațiile acestui martor confirmă

nevinovăția inculpatului și nu vinovăția acestuia, după cum a reținut instanța de

fond. Martorul dat a declarat în cadrul urmăririi penale (vol.I, f.d. 160) la 08.11.2011

și în cadrul ședinței instanței de apel la 18.04.2013, că „se deplasau în direcția or.

Sîngerei pe banda din mijloc. Aproximativ de la o distanță de 200-300 metri de parcarea-

buzunarului rutier, Zgureanu Ion a conectat semnalizatorul luminos de virare la dreapta și

se deplasa pe prima bandă de deplasare până la parcare, începu să frâneze cu scopul de a trece

în acel buzunar rutier și în acel moment a avut loc tamponarea din spate ... unul din

procesele-verbale de audiere a mea, ofițerul de urmărire penală l-a rupt, din motivul că, când

au început de a-mi traduce, totul era indicat greșit... procesul-verbal din 17.01.2011 nu este

veridic, din motivul că, nu cunosc limba de stat, iar translatorul lipsea...cu 200-300 de metri

mai înainte am trecut pe partea dreaptă și am continuat deplasarea ... din partea dreaptă de

noi, drum deja nu era... am parcurs distanța de 200-300 metri..., automobilul nostru deja

intra în buzunarul rutier, mergea lent ... Până la accident în întimpinare nu mergea nici un

transport, eu aceasta am văzut cu precizie.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, prima instanță deducând vinovăția

inculpatului, a pus la baza sentinței de condamnare și raportul de expertiză

trasologică nr. 1033 din 18.05.2011, pe când concluziile făcute în raportul de

expertiză confirmă nevinovăția inculpatului și faptul că acțiunile sale nu au avut

legătură cauzală cu accidentul petrecut. Respectiva deducere a instanței de apel

reiese din concluzia expertului, potrivit căruia, în momentul tamponării, partea din

față a automobilului „Mercedes Vito 115 CDI”, cu n.î. BLCX 858, a intrat în contact

cu partea din spate a automobilului „Fiat Scudo” cu n.î BLCS 567. În momentul

tamponării, unghiul între osiile longitudinale ale automobilelor era de aproximativ

15°. Tamponarea automobilelor ar fi putut avea loc înaintea urmelor reprezentate în

planșa fotografică (vol.I, f.d. 116-122).

Reieșind din concluziile date si circumstanțele cauzei stabilite, instanța de apel

a concluzionat că, automobilul inculpatului a fost lovit din spate de către

automobilul părții vătămate. Deși, lovitura a avut loc la un anumit unghi, însă

unghiul de 15° nu confirmă că inculpatul brusc a reîncolonat automobilul său, adică

și-a schimbat direcția, fapt ce a dus la producerea accidentului rutier.

De asemenea, se confirmă că, automobilul părții vătămate se deplasa în spatele

automobilului de inculpatului la o anumită distanță și nu efectua manevra de

depășire pe banda din dreapta în raport cu automobilul inculpatului. În cazul în

5

care inculpatul a schimbat brusc în fața părții vătămate direcția automobilului,

tamponarea avea să aibă loc în partea laterală a automobilului inculpatului, și nu în

partea din spate.

Instanța de fond, contrar prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, în cazul

în care atât organul de urmărire penală, cât și în cadrul ședințelor judiciare, a fost

imposibilă stabilirea concretă a locului tamponării, a reținut vinovăția inculpatului

în comiterea accidentului rutier.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță incorect a adoptat o

sentință de condamnare fără a stabili cert locul comiterii accidentului. Relevante

situației date sunt declarațiile părții vătămate, care s-au schimbat pe parcursul

procesului penal, fiind adaptate la circumstanțele ce se stabileau pe parcurs.

Instanța de fond, nu a justificat pentru care motive a desconsiderat declarațiile

părții vătămate din cadrul urmăririi penale, declarații, care sunt anexate la prezenta

cauză, care au fost cercetate în instanța de apel și care sunt în contradicție cu cele

date ulterior.

Astfel, în explicația sa (vol.I, f.d. 78) din 29.10.2010, dată de el imediat după

accidentul produs, a declarat că „…mă deplasam cu o viteză de 80-90 km/oră, la o distanta

de circa 8-10 metri de mine, microbuzul din față începu să se deplaseze pe partea mea ... Eu

concretizez, că la microbuzul din față nu s-a aprins nici un semn de ocolire, nici când a cotit

la stânga, și înapoi a trecut pe banda de deplasare din dreapta... Pot să mai adaug, că

microbuzul din față nu avea viteză mare, deoarece mi s-a părut, că el încearcă să... cotească

la stânga...în declarațiile sale în calitate de bănuit Esepciuc Vladimir (vol.I, f.d. 171-172) a

declarat că „la o distanță de 5-6 metri eu am observat, că microbuzul din față ieșit pe banda

mea”.

În declarațiile sale în calitate de parte vătămată (vol.I, f.d. 140), Esepciuc

Vladimir, a declarat că „pe lângă cafeneaua „Turist” el a aprins lumina de semnalizare

virare la stânga și a trecut pe banda a doua de circulație. Când eram la vale, am văzut că

automobilul în cauză micșorează viteza, însă nu am văzut că se aprind luminile de

semnalizare a frânei. Eu mă aflam la distanta de 8-9 metri de el și nu știam ce dorește el să

facă. La un moment dat el brusc a virat la dreapta, când eu mă aflam la distanta de vreo 5-6

metri de el”.

În procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul faptei din 17.01.2011

(vol.I, f.d. 211-212), Esepciuc Vladimir a declarat că „Fiat Scudo” brusc a trecut pe

prima bandă în fața mea cu toate că avea aprins semnalul luminos de virare la stânga ... când

a trecut brusc în fața mea, se afla la distanță de 8-9 metri față de mine”.

În declarațiile date în cadrul ședinței de judecată la 01.04.2013, Esepciuc

Vladimir a declarat că „automobilul a preselectat a doua bandă de deplasare și a conectat

6

semnalul luminos de virare la stânga. Automobilul „Fiat Scudo” brusc a virat la dreapta,

nemijlocit în fața automobilului meu, ... la o distanță de circa 8-10 metri pe diagonală ...

înaintea preselectării la o distanță de 8-10 metri... eu mă deplasam cu o viteză de 80-90

km/oră ... nemijlocit până la accident, viteza de deplasare a automobilului „Fiat Scudo ” era

mică, aproximativ de /> 20 km/oră ... din partea dreaptă era acostamentul și un șanț ... brusc

a virata viteza de 15, 20, 25 km/oră, aceasta eu subînțeleg brusc și eu mă deplasam cu viteza

de 80-90 km/oră ... microbuzul meu era încărcat cu bunuri materiale si formă de tul, masa

totală a cărora constituia 600-700 kg”.

Instanța de fond nu a făcut o analiză a declarațiilor ulterioare în raport cu

declarațiile date anterior la urmărirea penală, care au un conținut diferit a versiunii

că, inculpatul a conectat semnalizatorul virării la stânga a apărut ulterior.

Declarațiile părții vătămate trezesc dubii rezonabile, care s-au schimbat la diferite

etape ale procesului penal, de aceea în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală, instanța de apel a concluzionat că, acestea poartă un caracter contradictoriu

și care nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare.

Contradicțiile ce se conțin însăși în declarațiile părții vătămate nu au fost

înlăturate, iar în atare împrejurări, declarațiile acestuia nu pot fi considerate ca probă

relevantă și utilă pentru a fi pusă la baza unei condamnări. Declarațiile acestuia nu

sunt confirmate prin alte probe. Circumstanțele descrise precum că, inculpatul

intenționa să vireze la stânga și nu la dreapta contravin probelor administrate la

respectiva cauză penală

Mai mult, instanța de apel a indicat că, aceeași situație se atestă și în declarațiile

martorului Bordei Efim, care de asemenea pe parcursul procesului penal și-a

schimbat declarațiile în favoarea părții vătămate pentru a fi incriminat inculpatul.

În procesul-verbal de audiere din 26.07.2011 (vol.I, f.d. 157), martorul Bordei

Efim a declarat că „când mă aflam în dreptul restaurantului am văzut că acest microbuz

vine în întimpinarea mea pe banda a 2 ... mi se păruse straniu că merge cu o viteză mică prin

mijlocul drumului”. În acest proces-verbal nu se indică faptul că, la automobilul care

se deplasa în întâmpinare ardea semnalizatorul luminos de virare la stânga.

În procesul-verbal de audiere din 13.09.2013 (vol.I, f.d. 158) martorul Bordei

Efim a declarat că „mă miră faptul că, în timp ce am văzut automobilul de culoare albă

„Volkswagen” în partea din față, se deplasa cu o viteză mică pe cea de a doua bandă”, în

acest proces-verbal martorul de asemenea nu indică că, la automobilul care venea

în întâmpinare ardea semnalizatorul luminos de stânga.

Și în procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul faptei din 17.01.2012

(vol.I, f.d. 208-210), martorul Bordei Efim a declarat că „mergând mai departe, în

apropiere de borna kilometrică nr.16 (pe care am văzut-o la momentul verificării

7

declarațiilor), m-am întâlnit cu mașina condusă de către Esepciuc Vladimir, care se deplasa

... țin să afirm faptul că, automobilul ,,Volkswagen ” se deplasa pe cea de a doua bandă cu

semnalul luminos de viraj la stânga”.

În declarațiile date în cadrul ședinței de judecată la 18.04.2013, martorul Bordei

Efim a declarat că „trecând restaurantul, imediat a văzut automobilul „Fiat” cu

semnalizatorul luminos de virare la stânga conectat, se deplasa pe banda a doua de deplasare

... Cum anume a avut loc accidentul rutier nu am văzut și nu cunosc ...Pe Esepciuc Vladimir

îl cunosc de mai mulți ani..., el m-a rugat sa fiu în calitate de martor ... posibil eu pur și

simplu am uitat să scriu despre faptul că, era conectat semnalizatorul luminos de virare la

stânga, presupun că am scăpat acest fapt din vedere, nu pot explica de ce nu am indicat

despre acest cu fapt în procesul-verbal”.

Astfel, versiunea martorului Bordei Efim, precum că, la automobilul ,,Fiat”

condus de inculpatul Zgureanu Ion semnalizatorul luminos de virare la stânga era

conectat, a apărut doar la etapa judecării cauzei în instanța de fond, fapt ce nu a fost

luat în considerație de aceasta. Instanța nu a interpretat dubiile și incertitudinile în

declarațiile părții vătămate și martorului Bordei Efim în favoarea inculpatului

Zgureanu Ion, ci le-a pus la baza sentinței de condamnare, mai mult, din declarațiile

inculpatului și a martorului Terlița V., reiese că, până la tamponarea celor două

automobile, în întimpinarea automobilului ,,Fiat” nu se deplasa nici un automobil

pe banda opusă în direcția mun. Bălți.

Martorul Terlița V. a declara că, până la accident în întâmpinare nu mergea nici

un transport, el a văzut aceasta cu precizie.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Bordei Efim, în

afară de cele indicate și din motivul că, ultimul este cunoscut cu partea vătămată, și

la rugămintea ultimului a dat declarații.

Reieșind din faptul că, în cazurile infracțiunilor în domeniul transporturilor

rapoartele de expertiză auto-tehnică pot elucida circumstanțele cauzei și legătura de

acțiunile participanților la trafic și accidentul survenit. Din acest motiv, în scopul

aflării adevărului pe caz, la cererea părții apărării, în instanța de apel a fost numită

expertiza auto tehnică în comisie. Comisia de experți, în baza datelor din dosar nu a

putut stabili locul tamponării automobilelor, ce constituie un dubiu care urmează a

fi interpretat în favoarea inculpatului.

Potrivit concluziei raportului, determinarea locului de coliziune al

automobilelor, poziția lor pe partea carosabilă relativ elementelor drumului, în

momentul inițial de coliziune, nu este posibilă prin motivele invocate în capitolul

„PARTEA DESCRIPTIVĂ” al prezentului raport de expertiză.

8

Totodată, prin raportul de expertiză a fost constatată și o altă circumstanță care

indică la nevinovăția inculpatului și că nu el este autorul infracțiunii și anume faptul

că, de către celălalt participant la trafic a fost depășită limita de viteză admisibilă de

către legislație.

Potrivit raportului de expertiză nr. 1716 din 04.12.2015, experții au constatat că,

distanța la care a fost deplasat automobilul de model ,,Fiat Scudo” cu n/î BLCS 567,

după coliziune, în direcția de deplasare a automobilului de model ,,Mercedes Vito”

cu n/î BLCX 858, Sf = 27,81 m, și dacă viteza de deplasare a a/m de model “Fiat

Scudo” cu n/î BLCS 567, Vf = 20 km/h, conform condițiilor întrebării 2, îi corespunde

viteza de deplasare automobilul de model ,,Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858

aproximativ 92 km/h.

Viteza reală de deplasare, a automobilului de model ,,Mercedes Vito” cu n/î

BLCL 858, a fost mai mare decât viteza calculată — 92 km/h, deoarece, o parte din

energia cinetică pe care o poseda acesta în mișcare, a fost consumată la deformarea

pieselor a automobilului lor în momentul inițial de coliziune. Calcularea vitezei

reale de deplasare a acestui automobil nu poate fi realizată, fin motivul lipsei unor

metodici de expertiză corespunzătoare atestate și aprobate științific (vol.III, f.d. 2-

14).

Depășirea limitei vitezei legal admisibile se confirmă și prin declarațiile

experților auto-tehnici, audiați în instanța de apel, care și-au susținut concluziile

date de ei în raportul de expertiză și constatările tehnico-științifice.

Expertul tehnic auto din cadrul CNEJ Tverdohleb Mihail, confirmă că experții

nu pot stabili concret viteza automobilului ,,Mercedes Vito”, deoarece la moment

nu sunt asemenea metode aprobate.

Totodată, a indicat că, conducătorul automobilului ,,Mercedes Vito” a condus

cu certitudine cu o viteză mai mare de 92 km/h, prin ce a încălcat regulile de

circulație.

Expertul auto Hapatniucovschii Mihail, a confirmat că, după reîmpărțirea

puterii impulsurilor și pierderea de energie la deformație, s-a calculat viteza la

momentul ciocnirii, automobilul ,,Mercedes Vito” având viteza de 131 km/h, iar

automobilul ,,Fiat” avea viteza de 20 km/h.

Necorespunderea acțiunilor șoferului automobilului ,,Mercedes Vito” cu

cerințele pct. 45 și 47 RCR ce țin de limita de viteză de 90 km/h, sunt în legătură

cauzală cu producerea accidentului.

Potrivit raportului de expertiză trasologică nr. 1033 din 18.05.2011 instanța de

apel a constatat că, automobilul părții vătămate se deplasa din urma automobilului

inculpatului. Necătînd la aceea că prin rapoartele de expertiză nu a fost stabilit cu

9

certitudine distanța între automobile, experții au constatat cu certitudine că

automobilul părții vătămate se deplasa în urma automobilului inculpatului, fapt ce

nu este negat nici de către partea vătămată.

Totodată, prin raportul de expertiză auto tehnică în comisie nr. 1716 din

04.12.2015, s-a constatat că: La soluționarea întrebărilor respective din încheiere,

privind prezența (absența) posibilității tehnice a conducătorului a/m de model

„Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858 de a evita coliziunea cu a/m de model „Fiat Scudo”

cu n/î BLCS 567, de către experți vor fi formulate două variante de răspuns:

b) dacă conducătorul a/m de model „Fiat Scudo” cu n/î BLCS 567 a efectuat

manevra de virare la dreapta în limitele primei benzi de deplasare, atunci, întrebarea

privind prezența (absența) posibilității tehnice a conducătorului a/m de model

„Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858 de a evita coliziunea cu a/m de model „Fiat Scudo”

cu n/î BLCS 567, este lipsită de sensul tehnic, întrucât alegerea, de către conducătorul

a/m de model „Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858, a distanței sigure de deplasare, în

conformitate cu art. 49 din RCR, referitor mijloacelor de transport ce se deplasează

în fața acestuia, pe aceeași bandă de deplasare, în cazul dat a/m de model „Fiat

Scudo” cu n/î BLCS 567, ar fi exclus coliziunea celui din urmă cu a/m de model

„Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858”. În același raport de expertiză se indică, că în

momentul observării a/m de model „Fiat Scudo” cu n/î BLCS 567, ca obstacol pentru

deplasare, conducătorul a/m de model „Mercedes Vito” cu n/î BLCX 858 trebuie să

se ghideze de cerințele art. 45. 2) din RCR.

Această concluzie confirmă că, conducătorul a/m „Mercedes Vito” cu n/î BLCX

858 nu a respectat prevederile pct. 45. 2) și pct. 49 al RCR, potrivit căruia: în funcție

de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber un spațiu

(distanță) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar

permite să oprească evitând coliziunea.

Astfel, instanța de apel a menționat că, cele indicate supra pun la îndoială

rezonabilă că acțiunile inculpatului au fost în legătură cauzală cu producerea

accidentului rutier.

Instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond prematur n-a admis în

calitate de probe constatările tehnico-științifice, or, acestea nu sunt contrare

concluziilor rapoartelor de expertiză auto tehnică dispuse de către organul de

urmărire penală și instanțele judecătorești, dar invers, vin să completeze concluziile.

Mai mult, instanța de apel în conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, a adoptat o sentință de achitare, deoarece fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

10

Totalitatea probelor analizate supra, confirmă cu certitudine că, infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod de procedură penală, nu a fost comisă de

inculpat.

Alegațiile părții apărării privind dubla sancționare a inculpatului în cazul

existenței ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, nu a fost reținută de

instanța de apel, deoarece prioritate față de cele constatate de instanța de apel, prin

care inculpatul Zgureanu Ion a fost achitat, fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

Potrivit art. 387 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul când se dă o sentință

de achitare, instanța: 1) respinge acțiunea civilă dacă nu s-a constatat existența faptei

incriminate sau fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În baza celor expuse și în corespundere cu art. 387 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel a respins acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Esepciuc Vladimir.

și avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate Esipciuc Vladimir, prin care

solicită casarea hotărârii instanței de apel.

5.1. Procurorul în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărârii instanței de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat, procurorul indică dezacordul cu aprecierea

probelor date de către instanța de apel.

Mai mult, recurentul susține că, instanța de apel eronat a neglijat valoarea

probantă a tuturor probelor administrate în respectiva cauză penal, fără a indica din

care motive a respins probele acuzării și a pus la baza hotărârii de achitare a

inculpatului poziția apărării care nu și-a recunoscut vina, poziție care poartă un

caracter de apărare și declarativ, scopul primordial fiind eschivarea de la

răspunderea penală.

5.2. Avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate Esipciuc Vladimir își

întemeiază recursul conform prevederilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea

cauzei la rejudecare de către aceiași instanța de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului recurentul susține că, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor indicate de către partea vătămată.

Mai mult, acesta indică că, nu este de acord cu aprecierea probelor efectuată de

către instanța de apel.

Totodată, recurentul menționează că, instanța de apel nu a dat răspunsuri

precise la toate argumentele invocate de către partea vătămată cât și a argumentelor

și raționamentelor juridice discutate în contradictoriu de către părți.

11

La 07 octombrie 2016, avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate

Esipciuc Vladimir mai declară un recurs prin care solicită încetarea procesului penal

în privința inculpatului Zgureanu Ion, menționând că, decizia instanței de apel este

una neîntemeiată și ilegală.

Mai mult, acesta indică dezacordul cu apreciere probelor de către instanța de

apel.

avocatul Procopciuc Angela în numele lui Zgureanu Ion a depus referință privind

opinia sa asupra recursurilor declarate de către procuror și avocatul Paciurca Iulian

în numele părții vătămate Esipciuc Vladimir, solicitând respingerea acestora, cu

menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate,

deoarece motivele invocate de către recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, recursul ordinar declarat

la 07 octombrie 2016 de către avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate

Esipciuc Vladimir se respinge ca inadmisibil iar recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și

recursul ordinar declarat la 24 august 2016 de către avocatul Paciurca Iulian în

numele părții vătămate Esipciuc Vladimir urmează a fi admise din următoarele

considerente:

7.1. Cu referire la recursul declarat de către procuror și recursul ordinar declarat la 24

august 2016 de către avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanță de recurs este în drept să îl admită, să dispună

menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

12

Prin urmare, Colegiul penal lărgit, concluzionează că, la argumentarea soluției,

instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la dosar, acordând o

valoare primară probelor care, în opinia instanței, demonstrează vinovăția

inculpatului Zgureanu Ion, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, în detrimentul celor aduse de partea acuzării.

Astfel, Colegiul penal lărgit, reiterează că, este neclară poziția instanței de apel

care la adoptarea deciziei de achitare, nu a dat deplină eficiență prevederilor legale,

a făcut aprecieri a probelor care nu se racordă la valoarea acestora, a reținut

inutilitatea unor probe, care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la

baza unei sentințe de condamnare, a făcut concluzii care sunt contrare ansamblului

probatoriu acumulat pe cauză.

Totodată, conform prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit indică că, la adoptarea unei sentințe de achitare

instanța de judecată, enunțând motivele și temeiurile achitării, urmează să indice

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Așadar, Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel greșit a dat prioritate

în exclusivitate depozițiilor inculpatului Zgureanu Ion, care a negat în instanțe

vinovăția sa și a dat declarații contradictorii; n-a dat deplină apreciere la depozițiile

părții vătămate Esipciuc Vladimir, a martorului Bordei Efim, date atât la faza

urmăririi penale, cât și în instanța de fond, care se racordează cu materialele cauzei

penale, precum și cu depozițiile celorlalți martori audiați în instanța de fond, fără a

analiza detaliat din care cauză a exclus restul probelor prezentate de acuzare,

precum și făcând referire la constatările tehnico-științifice nr.280 din 11.04.2013,

nr.302 din 16.04.2013 și nr.334 din 28.04.2013, efectuate unilateral de partea apărării,

când cauza se afla pe rol în instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art. 139 Cod

de procedură penală.

În conformitate cu art. 139 Cod de procedură penală, în cazul în care este

necesară explicarea unor fapte sau circumstanțe ale cauzei, procurorul, organul de

urmărire penală sau instanța de judecată poate folosi cunoștințele unui specialist,

dispunând, la cererea părților, iar organul de urmărire penală și din oficiu,

efectuarea constatării tehnico-științifice sau medico-legale.

În acest context, Colegiul penal lărgit statuează că, dispunerea efectuării

constatărilor tehnico-științifice într-o cauză penală se efectuează numai de către

procuror, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, astfel, partea apărării

în cadrul procesului penal în mod unilateral nu este în drept să solicite efectuarea

constatărilor tehnico-științifice, or, în cazul respectiv partea apărării era în drept să

solicite efectuarea constatărilor tehnico-științifice prin intermediul celor enumerați

13

mai sus, pentru a acorda posibilitatea de a pune întrebări tuturor participanților la

proces.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit reține concluzia instanței de fond care a

indicat că, dosarul penal a parvenit în judecătoria Sîngerei la 16 ianuarie 2013, iar

constatările tehnico-științifice au fost solicitate și efectuate în luna aprilie 2013, când

dosarul se afla pe rol în Judecătoria Sîngerei, în această ordine de idei, instanța

indică că, partea apărării era în drept să solicite efectuarea constatărilor tehnico-

științifice în timpul examinării cauzei penale, ceea ce nu a avut loc.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel în mod eronat și

nemotivat a luat în considerare la achitarea inculpatului anume, declarațiile

acestuia, date în cadrul cercetării judecătorești și nu cele date la etapa de urmărire

penală, care în coroborare cu celelalte probe administrate în procesul penal,

demonstrează pe deplin vina inculpatului pentru infracțiunea imputată.

Or, în situația când persoana își schimbă declarațiile, instanța de judecată avea

obligația prevăzută de art. 314 alin. (1), 368 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

și explicațiilor date la pct. 34 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Privind

sentința judecătorească” nr. 5 din 19.06.2006, de a cerceta toate depozițiile date, să

clarifice motivele schimbării lor și, în urma cercetării lor, în cumul cu alte probe

administrate în cauză, să le aprecieze în mod corespunzător.

Astfel, în procesul de audiere a bănuitului Zgureanu Ion din 19 ianuarie 2011,

acesta indică clar că, după ce am luat volanul să virez la dreapta, am auzit cum pasagerul

de pe bancheta din fața a scos centura de siguranță, tot atunci am privit pe oglinda din

dreapta și am observat un automobil, apoi am simțit că am fost tamponat din urmă (f.d 183

vol. I).

Ca urmare, probele enunțate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel sunt formale, premature, care nu rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Instanța de recurs consideră că, prima instanță corect, în cadrul cercetării

judecătorești, a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului Zgureanu Ion care

au fost depuse cu scopul confirmării poziției de apărare a inculpatului și evitării

răspunderii penale, și a luat în considerare declarațiile acestuia date la etapa de

urmărire penală, din motiv că în coroborare cu celelalte probe administrate în

procesul penal, demonstrează pe deplin vina inculpatului pentru infracțiunea

imputată.

Astfel, în urma celor relatate supra Colegiul penal lărgit consideră că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

14

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, astfel corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat la 07 octombrie 2016 de către avocatul

Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir.

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sunt în drept să

declare recurs ordinar. Astfel, inculpatul fiind în drept să declare recurs ordinar, atât

în latura penală, cât și în cea civilă.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de către

avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la

data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul,

nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 29 iunie 2016, în prezența participanților la proces,

inclusiv a avocatului Paciurca Iulian și părții vătămate Esipciuc Vladimir, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre

data pronunțării deciziei motivate (vol. III, f.d. 112).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, decizia motivată

a fost pronunțată la 29 iulie 2016, iar avocatul Paciurca Iulian și partea vătămată

Esipciuc Vladimir, în aceiași au primit câte o copie a deciziei, fapt confirmat prin

recipisa anexată la dosar (f.d. 126, vol. III).

Avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate Esipciuc Vladimir, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la 07 octombrie 2016.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul constată

că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la 29 august

2016, inclusiv. Astfel, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel,

nu a fost respectat de recurent, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

15

Mai mult, recurentul nu aduce careva argumente întemeiate în justificarea

motivelor întârzierii declarării recursului.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, termenul de declararea recursului

ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea

din dreptul de a exercita această cale de atac.

Referitor la argumentele apărătorului, expuse în pct. 5.3. din prezenta decizie,

instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursul este declarat peste

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 435 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit conchide că termenul de 30

zile pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, va respinge ca

inadmisibil recursul ordinar declarat la 07 octombrie 2016 de către Avocatul

Paciurca Iulian în numele părții vătămate Esipciuc Vladimir.

În concluzie Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată.

În consecință, conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărârea instanței

de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat la 07 octombrie 2016 de către

avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2016.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și recursul ordinar declarat la 24 august

2016 de către avocatul Paciurca Iulian în numele părții vătămate, Esipciuc Vladimir,

casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2016, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Sîngerei din 15 august 2013, prin care:

Zgureanu Ion Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

16

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale cu închisoarea aplicată în privința lui Zgureanu Ion pe un termen

de probațiune de 3 ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin

comportare exemplară încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunile civile înaintate de către Grițco Tamara și Esepciuc Vladimir împotriva

lui Zgureanu Ion, au fost lăsate fără examinare, cu posibilitatea adresării cu o

asemenea acțiune în ordinea procedurii civile.

Decizia este irevocabilă.

Decizia publicată integral la 14 februarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

17