1ra-185/2017 — art. 201-1 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-185/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Sîrbu Violeta în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Călărași din 25 iunie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

septembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Morari Timofei Ion, născut la 15.05.1960, originar

din r-nul Călărași, sat. Sipoteni, domiciliat în r-nul

Călărași, sat. Seliștea Nouă, str. Ștefan cel Mare 12.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art. 85

Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial pedeapsa

numită prin sentința Judecătoriei Călărași din 22.01.2016 și lui Morari Timofei i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 2 luni închisoare cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

în perioada anilor 2015-2016, sistematic a aplicat violență asupra soției sale, Morari

Aglaia, cu care locuiește împreună în aceeași gospodărie situată în r-nul Călărași, sat.

Seliștea Nouă, str. Ștefan cel Mare 12, exprimată prin numirea cu cuvinte necenzurate

și amenințări, care au cauzat suferințe fizice și psihice acesteia.

La data de 23.01.2016, aflându-se la domiciliul său situat în sat. Seliștea Nouă,

str. Ștefan cel Mare 12, r-nul Călărași, fiind în stare de ebrietate, a numit-o cu cuvinte

necenzurate pe soția sa, Aglaia Morari, a îmbrâncit-o și a lovit-o cu pumnii peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale ușoare sub formă de excoriații pe

frunte, echimoze pe față și comoție cerebrală fapt confirmat prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 24 D din 22.02.2016.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare în privința lui Morari Timofei.

În motivarea apelului a invocat:

1

- condamnarea este neîntemeiată și ilegală, deoarece nu se bazează pe probe

directe și concludente, ce ar dovedi vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate;

- instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor Adam I., Știrbu V., Reaboi V.,

Rîpă V. și Radu T., care au confirmat faptul că inculpatul nu a lovit-o pe soția sa, Morari

A., la 23.01.2016, ora 22.00, deoarece dânsul la data respectivă s-a aflat la Adam I. acasă

toată ziua și la orele 22.00 a plecat să înnopteze la Știrbu V., unde s-a aflat până a doua

zi dimineața, iar drumul de la Adam I. care duce la Știrbu V. nu trece prin preajma

gospodăriei inculpatului. Totodată, martorii au confirmat că din gospodăria lui Adam I.

prin grădina sa nu este posibil de a ajunge direct în gospodăria lui Morari T., deoarece

sunt grădini ale altor gospodari, o râpă cu noroi care nu poți să o treci. Mai mult, nici

colaboratorii de poliție care au ieșit la fața locului și care au cercetat gospodăria după

așa numitul incident, nu au confirmat faptul existenței cărorva urme în gospodăria lui

Timofei Morari. Astfel, polițistul de sector, V. Spinei, a declarat că careva urme prin

grădină pe unde ar fi putut să vină Morari Timofei acasă în seara de 23.01.2016 nu s-au

depistat;

- instanța de fond nu a dat o apreciere critică declarațiilor lui Morari Aglaia, care

la urmărirea penală a declarat că la data de 23.01.2016, în jurul orelor 22.00 a ieșit afară

pînă la baie și la ieșire în curte a auzit gălăgie în construcția adiacentă a casei, unde de

obicei dormea Morari Timofei. Apropiindu-se de construcție să vadă ce se întâmplă, din

interior a ieșit inculpatul și fără să spună ceva a lovit-o cu pumnul după cap, unde ea a

căzut jos, iar în ședința de judecată Morari A., a declarat că când a ieșit afară ea a fost

lovită de soț lângă poarta ce vine din grădină. Astfel, divergențele menționate instanța

nu le-a apreciat și nu a clarificat locul, împrejurările și fapta imputată inculpatului;

- instanța nu a ținut cont de prevederile art. 8 Cod de procedură penală, că toate

dubiile urmau a fi tratate în favoarea inculpatului;

- în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a declarat că nu a fost numită

de către inculpat cu cuvinte necenzurate, doar a fost lovită, astfel instanța a constatat

eronat că Morari Timofei a numit-o pe Morari Aglaia cu cuvinte necenzurate, acțiuni,

care nu au fost probate în instanță și sunt niște constatări incorecte ale organului de

urmărire penală;

- instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor acuzării Burghelea L., Străinu

V. și Buruian Tamara, conținutul cărora contravine declarațiilor părții vătămate, martorii

nu au văzut ca inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată. Depozițiile acestor martori au

fost puse la baza sentinței de condamnare, dar depozițiile martorilor apărării care

confirmă că Morari T. era la ei în ospeție au fost ignorate de către instanță;

- instanța neîntemeiat a încasat de la inculpat cheltuieli judiciare în sumă de 80

lei, deoarece acestea sunt suportate de către stat, pentru efectuarea expertizei medico-

legale a părții vătămate întru aprecierea gradului gravității vătămărilor corporale și

calificării corecte a acțiunilor inculpatului.

3.1. În cadrul ședinței instanței de apel, partea apărării și-a schimbat poziția,

inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, solicitând casarea sentinței și stabilirea

unei pedepse mai blânde.

2016, pronunțată integral la 12 octombrie 2016, apelul declarat de avocat a fost respins,

ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că prima instanță a apreciat

probele în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, corect a calificat acțiunile

2

inculpatului conform învinuirii formulate, just a stabilit vinovăția acestuia și anume prin

declarațiile părții vătămate Morari A., ale martorilor Burghelea L., Străinu V., Adam I.,

Știrbu V. și Buruian T., cît și prin materiale cauzei.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că, de către instanța de

fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 16, 61, 75 Cod penal, astfel inculpatului

fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare.

în numele inculpatului, la 17 noiembrie 2016, care solicită casarea acestora, în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea recursului, se indică că instanțele judecătorești i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră, care nu este proporțională și echitabilă în raport cu

scopul pedepsei penale, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele săvârșite,

considerând că în privința ultimului poate fi aplicată o pedeapsă non-privativă de

libertate.

inadmisibilității acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită este echitabilă și în această

parte nu au fost comise erori de drept.

din dosar, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat, în cazul în care

se constată că recursul este declarat peste termen.

Astfel, instanța de recurs statuează că potrivit art. 421 Cod de procedură penală,

coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția

acestei norme procesuale sunt în drept să declare recurs ordinar, însă, pentru ca acesta

să poată fi obiect de examinare în ordinea recursului ordinar, el trebuie să fie declarat în

termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, care este de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

Totodată, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă, că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

pronunțat la 21.09.2016 în prezența procurorului, avocatului Sîrbu V. și inculpatului,

fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată și ei au fost înștiințați despre

data pronunțării deciziei motivate – 12.10.2016 (f.d. 181-184).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data de

12.10.2016, decizia instanței de apel a fost pronunțată integral, copia fiind înmânată și

primită de inculpat (f.d. 184, 198).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, termenul de declarare a recursului începea să

curgă de la 13.10.2016 și expira la 14.11.2016, însă, avocatul a declarat recurs la data

de 17.11.2016 (f.d. 208), adică după expirarea termenului prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală.

3

În concluzia celor expuse, rezultă că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata lui fiind stabilită prin lege. Mai mult, fiecare participant la proces singur

trebuie să țină cont de termenii de atac, în cadrul examinării cauzei în procesul penal.

Din considerentele relevate, Colegiul penal conchide, că recursul înaintat este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sîrbu Violeta în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Morari Timofei Ion, ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4