1re-18/2017 — art. 469-472 CPP

La 24 august 2016 în adresa Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a parvenit spre examinare plângerea condamnatului Marcov V. împotriva deciziei administrației Penitenciarului nr. 15 Cricova din 18 august 2016, potrivit căreia condamnatului i-a fost suspendat dreptul de a primi colete pe un termen de 2 luni, în conformitate cu art. 246 Cod de executare. În motivarea plângerii depuse, condamnatul a indicat că nu a comis încălcarea disciplinară incriminată, el fiind provocat de colaboratorii Penitenciarului prin faptul că nu i s-a acordat întrevedere de scurtă durată cu mama sa.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, plângerea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a indicat că la constatarea abaterilor disciplinare comise de condamnat și la aplicarea sancțiunii disciplinare pentru aceasta, au fost respectate toate prevederile legale de rigoare de către administrația penitenciarului. Astfel, reieșind din materialele dosarului instanța de judecată nu a stabilit careva circumstanțe, care ar afecta temeinicia și legitimitatea aplicării sancțiunii disciplinare de către administrația Penitenciarului nr. 15. Prin urmare, instanța de judecată a ajuns la concluzia că decizia administrației instituției Penitenciare nr. 15 Cricova din 18.08.2016 corespunde tuturor circumstanțelor de fapt și de drept reținute la caz, din care motiv respinge plângerea declarată, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu încheierea dată, condamnatul Marcov V. o contestă cu recurs, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie anulată decizia administrației penitenciarului nr. 15 din 18 august 2016. 1

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei, iar în speța dată fiind examinată plângerea condamnatului împotriva deciziei administrației instituției penitenciare, devin irevocabile odată cu pronunțarea lor, fără a avea posibilitatea de a mai fi contestate. În situația dată, se consideră necesar de a face trimitere la prevederile art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, care stipulează că încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării. Prin urmare, în cazul dat, încheierea adoptată de către judecătorul de instrucție nu cade sub incidența excepției prevăzute la norma prescrisă supra, aceasta devenind irevocabilă odată cu pronunțarea ei, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a mai fi atacată, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către condamnatul Marcov V., 2 întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Marcov Valeriu, împotriva încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 25 ianuarie 2017. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 3