1ra-2053/16 — art. 27, 186 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 186 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-2053/16 — art. 27, 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-2053/2016 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 21 decembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de inculpat și de avocatul său, Bodrug Alexandru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 septembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Chert Eduard Ivan, născut la 21.06.1971, originar din or. Bălți, cu viza de reședință în s. Leușeni, r-nul Telenești, Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 20.12.2014 - 10.09.2015; Instanța de apel: 06.10.2015 - 26.02.2016; Instanța de recurs: 24.11.2016 - 21.12.2016, C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 septembrie 2015, Chert Eduard a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b) c) d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceiași sentință au fost condamnați Rotari Violeta și Știrbu Alexei, însă în privința acestora hotărîrile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Rotari Violeta, la 12 aprilie 2014, aproximativ în jurul orei 17.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu inculpații Chert Eduard și Știrbu Alexei, ilegal, fără consimțămîntul lui Corcimari Andrei, stăpînul casei situate pe str. Vînătorilor nr. 24 mun. Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în casa de locuit vizată, de unde au încercat să sustragă o poșetă de culoare neagră la prețul de 800 lei, 2 robinete la prețul de 300 lei, o jucărie în formă de automobil de model „Land Rover" la prețul de 250 lei, două obiecte de la calian la prețul de 400 lei, veselă de bucătărie la prețul de 500 lei, un centru muzical de model „Fhilips" de 500 lei, o plapumă la prețul de 100 lei, un cort la prețul de 900 lei și un aparat de pregătit cafea de model „Black&Deker" la prețul de 1000 lei, însă din motive ce nu au depins de ei, aceștia nu au putut realiza pînă la capăt infracțiunea.
Nefiind de acord cu sentința avocatul în numele inculpatului a declarat apel solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Cherd Eduard să fie achitat, deoarece infracțiunea nu a fost săvîrșită de el, invocînd că: - la pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de fond a apreciat critic argumentele inculpatului precum că nu a comis infracțiunea incriminată, deoarece în opinia instanței el a urmărit scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă; - din declarațiile inculpatului reiese faptul că acesta se afla în stare avansată de ebrietate, a fost practic dus în locuința amplasată în mun. Chișinău, str. Vînătorilor nr. 24 de către persoanele cu care acesta a servit alcool, aceste declarații au fost confirmate și de către inculpatul Știrbu Alexei, mai mult ca atît, partea vătămată care i-a surprins pe inculpați în locuința sa, a declarat că Chert Eduard la momentul depistării dormea vădit și nu înțelegea ce se petrece, fapt confirmat și prin fotografia existentă la dosar; - facînd abstracție de starea de ebrietate a inculpatului și de faptul că alte persoane l-au dus într-o locuință străină fără ca Chert Eduard să ceară acest lucru, se impune concluzia că faptele date urmau a fi încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, a fost respins ca nefondat apelurile declarat cu menținerea sentinței instanței de fond fără modificări. 4.1. Instanța de apel a precizat că, inculpatul Chert Eduard nu și-a recunoscut vina, însă vinovăția a fost demonstrată pe deplin prin probele administrate la urmărirea penală si verificate în ședința instanței de fond si cea de apel, cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Corcimari Andrei; - procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 12 aprilie 2014; - informația „902” din 12 aprilie 2014; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12 aprilie 2014; - tabelele fotografice al procesului-verbal de cercetare la fața locului, efectuat la 12 aprilie 2014; - procesul-verbal de ridicare din 12 aprilie 2014; - procesul-verbal de examinare a obiectului din 12 aprilie 2014; - recipisa părții vătămate Corcimari Andrei din 14 aprilie 2014. Astfel, probele expuse confirmă că Chert Eduard a comis infracțiunea incriminată și instanța de fond just l-a condamnat pentru tentativă de furt calificat, iar temeiuri pentru achitarea inculpatului nu sunt. Argumentul apelului precum că, inculpatul era în stare de ebrietate și a fost atras în comiterea infracțiunii, Colegiul l-a respins ca neîntemeiat, deoarece din declarațiile părții vătămate Corcimari Andrei rezultă că, în momentul cînd au intrat polițiștii în casă, Chert Eduard dormea în una din camere, însă acest fapt nu confirmă că el a fost tîrît cu forța în casă, această ipoteză este una inventată. Nu poate servi temei pentru achitarea inculpatului Chert Eduard, nici argumentele avocatului precum că rechizitoriul a fost întocmit cu grave încălcări de procedură, deoarece despre asemenea încălcări, nici inculpatul și nici avocatul lui nu au sesizat organul de urmărire penală la finele anchetei penale, nu au prezentat în scris referință la rechizitoriu, după cum stipulează art. 296 alin. (6) Cod de procedură penală.
Împotriva hotărîrilor avocatul Bodrug Alexandru în numele inculpatului a declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii de achitare, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea recursului indică că, instanțele de judecată la examinarea cauzei au încălcat prevederile art. 100, 101 Cod de procedură penală, deoarece nu au verificat toate probele administrate, iar în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă și subiectivă. 5.1. Recurs ordinar a depus și inculpatul Chert Eduard, în care indică că își recunoaște vina, fără a invoca careva motiv întru casarea hotărîrilor adoptate pe caz.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Referitor la recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, însă Colegiul analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, iar după cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea lui Chert Eduard în baza art.27,186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, considerînd că instanțele de fond au apreciat incorect probele administrate la cauza penală. La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase, sub toate aspectele, probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral, fiind în prezența atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni și prin urmare, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art. 27,186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal. Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise detaliat în descriptivul deciziei instanței, pe care instanța de recurs și le însușește sub aspectul stării de fapt a cauzei așa cum au fost reținute de instanța de apel. Referitor la motivul invocat în cererea de recurs că, ,,(...) instanța de apel adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cererea de apel”, Colegiul penal menționează că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată, deoarece prin decizia instanței de apel a fost menținută sentința, prin care Chert Eduard a fost condamnat în baza art. 27,186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, prin urmare instanța de recurs consideră că, nepronunțarea de către instanța de apel asupra argumentelor nu poate duce la casarea deciziei contestate, or potrivit practicii CtEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…) este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut hotărîrea primei instanțe. Totuși, avînd în vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărîrea acesteia este motivată suficient, precum și avînd în vedere natura motivelor invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al CoEDO” De asemenea, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs sunt identice cu cele indicate în cererea de apel și au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii. În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de avocat nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat Conform art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate. Prin urmare, criticile formulate de recurent în recurs nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu este motivat sub aspectul casării hotărîrii, ca fiind ilegală. Mai mult ca atît, în recurs nu se face referire la decizia instanței de apel, care potrivit normelor de procedură penală se atacă cu recurs ordinar. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care le-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Chert Eduard, deoarece recursul ordinar din 08.04.2016 al avocatului Bodrug Alexandru în numele inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar din 15.12.2016 al inculpatului, nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 18 ianuarie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.