1ra-2053/16 — art. 27, 186 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 186 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-2053/16 — art. 27, 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-2053/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
inculpat și de avocatul său, Bodrug Alexandru, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 septembrie 2015 și a deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința
lui
Chert Eduard Ivan, născut la
21.06.1971, originar din or. Bălți, cu viza de
reședință în s. Leușeni, r-nul Telenești,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 20.12.2014 - 10.09.2015;
Instanța de apel: 06.10.2015 - 26.02.2016;
Instanța de recurs: 24.11.2016 - 21.12.2016,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 septembrie
2015, Chert Eduard a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 186 alin.
(2) lit. b) c) d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
Prin aceiași sentință au fost condamnați Rotari Violeta și Știrbu Alexei, însă
în privința acestora hotărîrile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Rotari
Violeta, la 12 aprilie 2014, aproximativ în jurul orei 17.00, împreună și prin
înțelegere prealabilă cu inculpații Chert Eduard și Știrbu Alexei, ilegal, fără
consimțămîntul lui Corcimari Andrei, stăpînul casei situate pe str. Vînătorilor nr. 24
mun. Chișinău, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au
pătruns în casa de locuit vizată, de unde au încercat să sustragă o poșetă de culoare
neagră la prețul de 800 lei, 2 robinete la prețul de 300 lei, o jucărie în formă de
automobil de model „Land Rover" la prețul de 250 lei, două obiecte de la calian la
prețul de 400 lei, veselă de bucătărie la prețul de 500 lei, un centru muzical de
model „Fhilips" de 500 lei, o plapumă la prețul de 100 lei, un cort la prețul de 900
lei și un aparat de pregătit cafea de model „Black&Deker" la prețul de 1000 lei, însă
din motive ce nu au depins de ei, aceștia nu au putut realiza pînă la capăt
infracțiunea.
Nefiind de acord cu sentința avocatul în numele inculpatului a declarat
apel solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Cherd
Eduard să fie achitat, deoarece infracțiunea nu a fost săvîrșită de el, invocînd că:
- la pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de fond a apreciat critic
argumentele inculpatului precum că nu a comis infracțiunea incriminată, deoarece în
opinia instanței el a urmărit scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă;
- din declarațiile inculpatului reiese faptul că acesta se afla în stare avansată
de ebrietate, a fost practic dus în locuința amplasată în mun. Chișinău, str.
Vînătorilor nr. 24 de către persoanele cu care acesta a servit alcool, aceste declarații
au fost confirmate și de către inculpatul Știrbu Alexei, mai mult ca atît, partea
vătămată care i-a surprins pe inculpați în locuința sa, a declarat că Chert Eduard la
momentul depistării dormea vădit și nu înțelegea ce se petrece, fapt confirmat și prin
fotografia existentă la dosar;
- facînd abstracție de starea de ebrietate a inculpatului și de faptul că alte
persoane l-au dus într-o locuință străină fără ca Chert Eduard să ceară acest lucru, se
impune concluzia că faptele date urmau a fi încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod
penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26
februarie 2016, a fost respins ca nefondat apelurile declarat cu menținerea sentinței
instanței de fond fără modificări.
4.1. Instanța de apel a precizat că, inculpatul Chert Eduard nu și-a
recunoscut vina, însă vinovăția a fost demonstrată pe deplin prin probele
administrate la urmărirea penală si verificate în ședința instanței de fond si cea de
apel, cum ar fi:
- declarațiile părții vătămate Corcimari Andrei;
- procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea
infracțiunii din 12 aprilie 2014;
- informația „902” din 12 aprilie 2014;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12 aprilie 2014;
- tabelele fotografice al procesului-verbal de cercetare la fața locului, efectuat
la 12 aprilie 2014;
- procesul-verbal de ridicare din 12 aprilie 2014;
- procesul-verbal de examinare a obiectului din 12 aprilie 2014;
- recipisa părții vătămate Corcimari Andrei din 14 aprilie 2014.
Astfel, probele expuse confirmă că Chert Eduard a comis infracțiunea
incriminată și instanța de fond just l-a condamnat pentru tentativă de furt calificat,
iar temeiuri pentru achitarea inculpatului nu sunt.
Argumentul apelului precum că, inculpatul era în stare de ebrietate și a fost
atras în comiterea infracțiunii, Colegiul l-a respins ca neîntemeiat, deoarece din
declarațiile părții vătămate Corcimari Andrei rezultă că, în momentul cînd au intrat
polițiștii în casă, Chert Eduard dormea în una din camere, însă acest fapt nu
confirmă că el a fost tîrît cu forța în casă, această ipoteză este una inventată.
Nu poate servi temei pentru achitarea inculpatului Chert Eduard, nici
argumentele avocatului precum că rechizitoriul a fost întocmit cu grave încălcări de
procedură, deoarece despre asemenea încălcări, nici inculpatul și nici avocatul lui nu
au sesizat organul de urmărire penală la finele anchetei penale, nu au prezentat în
scris referință la rechizitoriu, după cum stipulează art. 296 alin. (6) Cod de
procedură penală.
Împotriva hotărîrilor avocatul Bodrug Alexandru în numele inculpatului
a declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi decizii de achitare, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivarea recursului indică că, instanțele de judecată la examinarea cauzei
au încălcat prevederile art. 100, 101 Cod de procedură penală, deoarece nu au
verificat toate probele administrate, iar în acțiunile inculpatului lipsește latura
obiectivă și subiectivă.
5.1. Recurs ordinar a depus și inculpatul Chert Eduard, în care indică că își
recunoaște vina, fără a invoca careva motiv întru casarea hotărîrilor adoptate pe caz.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
acestora din următoarele considerente.
Referitor la recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,
or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, însă
Colegiul analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului, iar după cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de
acord cu condamnarea lui Chert Eduard în baza art.27,186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod
penal, considerînd că instanțele de fond au apreciat incorect probele administrate la
cauza penală.
La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel, respectînd
prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase, sub
toate aspectele, probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, din
punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva dubii și care au
format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii
imputate a fost dovedită integral, fiind în prezența atît a elementelor care
caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care
caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni și prin urmare, acțiunile
inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art. 27,186 alin.(2) lit. b), c), d)
Cod penal.
Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului sunt descrise
detaliat în descriptivul deciziei instanței, pe care instanța de recurs și le însușește
sub aspectul stării de fapt a cauzei așa cum au fost reținute de instanța de apel.
Referitor la motivul invocat în cererea de recurs că, ,,(...) instanța de apel
adoptînd hotărîrea nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cererea de apel”,
Colegiul penal menționează că, o astfel de eroare în cauza dată nu se constată,
deoarece prin decizia instanței de apel a fost menținută sentința, prin care Chert
Eduard a fost condamnat în baza art. 27,186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, prin
urmare instanța de recurs consideră că, nepronunțarea de către instanța de apel
asupra argumentelor nu poate duce la casarea deciziei contestate, or potrivit practicii
CtEDO (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, ,, (…) este
adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut
hotărîrea primei instanțe. Totuși, avînd în vedere faptul că fondul cauzei a fost
examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărîrea acesteia este
motivată suficient, precum și avînd în vedere natura motivelor invocate de
reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului
fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al
CoEDO”
De asemenea, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces de
analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar
expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate
aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele
obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în
cauza de față.
Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în
recurs sunt identice cu cele indicate în cererea de apel și au fost obiect de dispută în
cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic
răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în
textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.
În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată
corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,
iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de
avocat nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența
circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra
inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat
Conform art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie
motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie
să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.
427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea
problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de
instanță.
În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede
16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului
consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța
superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală
să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din
temeiurile normei menționate.
Prin urmare, criticile formulate de recurent în recurs nu conțin indicii unor
erori de drept și respectiv nu este motivat sub aspectul casării hotărîrii, ca fiind
ilegală. Mai mult ca atît, în recurs nu se face referire la decizia instanței de apel, care
potrivit normelor de procedură penală se atacă cu recurs ordinar.
În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe
care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea
recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește
exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi
respins ca inadmisibil.
Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu
întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care le-ar justifica sub acest
aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.
429 și 430 Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu
îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 1), 4)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința
lui Chert Eduard, deoarece recursul ordinar din 08.04.2016 al avocatului Bodrug
Alexandru în numele inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar din
15.12.2016 al inculpatului, nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 18 ianuarie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun