1ra-963/2016 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-963/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie și

inculpatul Sîrbu Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Sîrbu Alexandru Constantin, născut la

14.06.1983, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, com. Durlești, str. M. Sadoveanu,

172.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 03.09. 2014 - 18.12.2015;

instanța de apel: 15.01.2016 - 11.02.2016;

instanța de recurs: 08.04.2016 - 13.07.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2015, Sîrbu Al-dru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce

constituie 10 000 lei.

23 iunie - 08 august 2014, Sîrbu Al-dru urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane și acționînd cu intenție directă, folosindu-se de faptul că nimeni nu

era acasă, a pătruns în bucătăria de vară a casei de locuit, amplasată în str.

Țărînii, 126, mun. Chișinău, de unde a sustras mai multe bunuri, pricinuind

astfel părții vătămate Jicul G. o pagubă materială considerabilă în sumă de 2 658

lei.

acesteia și pronunțarea unei hotărîri de condamnare a lui Sîrbu Al-dru în baza

1

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat procurorul a menționat că, instanța de fond,

în partea introductivă, descriptivă și dispozitivul sentinței de condamnare, la

calificarea faptei săvîrșită de condamnat, a indicat doar calificativul ”lit. d)”,

omițînd să indice și litera ”c” al art. 186 alin. (2) Cod penal, cu toate că în partea

descriptivă a sentinței a reținut că, ”infracțiunea a fost săvîrșită prin pătrundere

în alt loc pentru depozitare”, greșeală de ordin tehnic, care nu a fost corectată și

care urmează a fi reparată prin rejudecarea cauzei în instanța ierarhic superioară.

Totodată, procurorul a mai indică că, pedeapsa aplicată inculpatului de

către instanța de judecată este prea ușoară, datorită pericolului social sporit al

infracțiunii comise de către inculpat. Mai mult ca atît, inculpatul anterior a fost

condamnat, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare și executare pe un termen

de 5 ani, iar după executarea acesteia el nu a tras concluzia necesară și a

continuat să săvîrșească intenționat noi infracțiuni.

2016, a fost admis apelul declarat, casată sentința în latura penală, cu

pronunțarea unei noii hotărîri în această parte, prin care Sîrbu Al-dru a

fost condamnat în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, la pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce

constituie 10 000 lei.

sentinței, instanța de judecată, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a tras concluzia că inculpatul a comis anume fapta infracțională

incriminată prin rechizitoriu, însă a omis calificativul prevăzut la litera ”c” a

normei incriminate, deși în partea descriptivă a sentinței a reținut că infracțiunea

a fost ”săvîrșită prin pătrundere în alt loc pentru depozitare”, greșeală care

urmează să fie reparată prin pronunțarea unei noi hotărîri în partea respectivă.

Prin urmare, instanța de apel a constatat fapta incriminată lui Sîrbu Al-dru

prin rechizitoriu, concluzionînd că probele prezentate de partea acuzării, care au

fost analizate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, confirmă vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal.

Cu referire la numirea și stabilirea pedepsei, instanța de apel a constatat

că, instanța de fond corect a individualizat pedeapsa penală și prin

urmare, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod

penal.

acuzatorul de stat și inculpatul, care solicită:

- acuzatorul de stat, invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii

2

pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, de către alt

complet de judecată.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat invocă argumente

similare cu cele indicate anterior în apel, suplimentar menționînd că, la

adoptarea deciziei, instanța de apel, n-a individualizat în mod echitabil

pedeapsa, ignorînd criteriile prevăzute de art. 7,61, 75 Cod penal.

Recurentul a mai menționat că, inculpatul anterior a fost condamnat la 5

ani închisoare, iar după ispășirea pedepsei el nu a tras concluzii necesare și a

continuat să săvîrșească intenționat noi infracțiuni.

La fel, potrivit revendicării anexate la materialele cauzei, în privința

inculpatului au fost intentate mai multe cauze penale pentru săvîrșirea

infracțiunilor de furt.

Mai mult, în timpul examinării prezentei cauze penale în instanța de apel

inculpatul se afla în stare de arest pe altă cauză penală intentată în baza art. 186

Cod penal, fapt ce denotă că inculpatul nu a stat pe calea corijării.

Prin urmare, aplicarea unei pedepse non-privative de libertate ar duce la

neglijarea scopului legii penale.

- inculpatul, fără a invocat careva temei de drept din cele prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, casarea acesteia și menținerea sentinței,

deoarece la 18.12.2015, a achitat deja amenda aplicată de prima instanță.

6.1. Asupra recursurilor ordinare declarate a depus referință partea

vătămată, care a pledat pentru admiterea recursului acuzatorului de stat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța

de recurs examinează cauza numai in limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care in mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În esență, potrivit argumentelor invocate de recurenți se constată că aceștia

formulează critici împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se

la erorile prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

3

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor

declarate.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, autorii recursurilor sunt de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, însă hotărîrea instanței de apel este criticată în partea

stabilirii pedepsei, care în opinia acuzatorului de stat se consideră a fi una prea

blîndă reieșind din modalitatea în care a acționat Sîrbu Al-dru și

comportamentul lui după săvîrșirea infracțiunii, iar în opinia inculpatului la

momentul pronunțării deciziei contestate, el achitase deja amenda stabilită de

prima instanță și prin urmarea hotărîrea acesteia urmează a fi menținută.

Motivul acuzatorului de stat precum că, pedeapsa inculpatului greșit a fost

individualizată de instanța de apel, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit o infracțiune, avînd

deplină libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținînd soluția

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului sub formă de amendă,

corect a stabilit că corectarea și reeducarea lui Sîrbu Al-dru este posibilă fără

izolarea lui de societate, acordînd în acest sens deplină eficiență prevederilor art.

7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia,

ținînd cont și de dispozițiile art. 64, 76 Cod penal.

Instanța de recurs reține că, reieșind din toate circumstanțele stabilite și

anume că inculpatul și-a recunoscut vina, sincer s-a căit în cele comise, a săvîrșit

o infracțiune mai puțin gravă, acesta anterior a fost condamnat, antecedentele

penale fiind stinse, la moment nu prezintă pericol social, a conștientizat pericolul

faptei comise, ținînd cont de scopul pedepsei penale, instanțele judecătorești

inferioare corect au considerat că, corectarea și reeducarea inculpatului poate

avea loc fără izolarea reală de societate, astfel, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă, or, încarcerarea inculpatului va avea un efect negativ asupra

persoanei lui cît și al familiei, ultimul avînd la întreținere trei copii minori și fiind

unicul întreținător.

Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiate argumentele

acuzatorului de stat precum că, anterior în privința inculpatului de către

4

organele de drept au fost intentate mai multe cauze penale pentru diferite

delicte, inclusiv și pentru săvîrșirea infracțiunilor de furt și în timpul examinării

prezentei cauze în instanța de apel, ultimul s-ar afla în stare de arest pe altă

cauză penală intentată în baza art. 186 Cod penal, fapt ce denotă că Sîrbu Al-dru

nu a stat pe calea corijării, or potrivit revendicării anexate la dosar, cauzele

penale la care face trimitere acuzatorul de stat au fost clasate în legătură cu

împăcarea părților (f.d. 76. 77), iar aflarea inculpatului în arest preventiv pentru

săvîrșirea unei eventuale infracțiuni de furt nu poate servi drept temei pentru

casarea deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei, or potrivit prevederilor

alin. (1) art. 8 Cod de procedură penală, ”persoana acuzată de săvîrșirea unei

infracțiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită(…)”,

astfel, asupra vinovăției sau nevinovăție inculpatului pe cazul menționat de

procuror urmează să se pronunțe instanța de judecată.

Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de procuror

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se

mai impune.

Totodată, Colegiul va respinge ca fiind neîntemeiată și afirmația

inculpatului precum că, decizia instanței de apel urmează a fi casată din

considerentul că la data pronunțării acesteia, ultimul achitase deja amenda

stabilită prin sentință (f.d. 141), or după cum a fost menționat supra, după

pronunțarea noii hotărîri, pedeapsa stabilită anterior inculpatului de către prima

instanță, a rămas neschimbată.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul constată, că pedeapsa

individualizată de instanțele de fond, răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvirșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane, nu

există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate și potrivit

legii se impune inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie și inculpatul

Sîrbu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

5

din 11 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Sîrbu Alexandru

Constantin, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

6