1ra-1882/2016 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1882/2016 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1882/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii UTA Găgăuzia, Mihailenco Olga, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 04 mai 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Tomailî Ivan Vasili, născut la 29 noiembrie 1992, originar și

domiciliat UTA Găgăuzia s. Feropontievca, str. S. Lazo 13

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

de urmărire penală pentru faptul, că acționând intenționat, cunoscând despre

ilegalitatea acțiunilor sale, a păstrat fără scop de înstrăinare, marijuana cu masa de

2,77 grame, care a fost procurată într-un mod nestabilit de organul de urmărire

penală și care conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor ce

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, este substanța

narcotică în cantitate mare, pe care a păstrat-o până la data de 05.11.2014 în jurul orei

14.40, când aceasta a fost depistată în buzunarul scurtei, fiind învelită într-o

bancnota cu valoare de 1 leu și care a fost ridicată de către colaboratorii de poliție, în

urma efectuării percheziției corporale în IP Comrat.

Astfel, partea acuzării a solicitat de a încadra acțiunile lui Tomailî I. în baza art.

217 alin. (2) Cod penal și anume păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, săvârșită în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Tomailî I. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată fără o careva analiză s-a referit la materialele și probele

administrate în cadrul urmăririi penale, punând la îndoială faptul că marijuana în

volumul indicat nu ar putea fi împachetată în bancnota cu valoare de 1 leu;

- faptul, că Tomailî I., consumă substanțe narcotice, deja certifică că acesta simte

dependența de substanțele narcotice, de aceea și a păstrat marijuana, care ulterior a

fost ridicată de la el de către colaboratorii de poliție;

- în cadrul percheziției corporale la Tomailî I., a fost ridicat din buzunar o

bancnota cu valoare de 1 leu, în care se afla substanța de culoare verde și galben pal;

- colaboratorii de poliție Buneanu P., Petcoglo S. și Bașceavandji A., care au fost

audiați în calitate de martori au comunicat, că la efectuarea percheziției corporale la

Tomailî I., inițial au scos bancnota cu masa vegetală, dar era clar, că în buzunar încă

a rămas substanța vărsată, la fel ca și substanța din bancnotă. Tot ce se afla în

buzunar a fost ridicat și fixat în prezența lui Tomailî I., care nu a exprimat

nemulțumire și a pus semnătura în acte. Toate substanțele ridicate au fost sigilate în

plic și nimeni nu a ieșit din birou cu substanța depistată;

- perchiziția corporală în privința lui Tomailî I., prin încheierea din 07

noiembrie 2014 a fost recunoscută legală, iar rezultatele expertizei au confirmat, că

substanța ridicată de la Tomailî I., este marijuana;

- instanța de judecată la emiterea sentinței a pus la îndoială faptul, că marijuana

în proporțiile indicate nu a putut să încapă integral în bancnota cu valoare de 1 leu,

însă s-a constatat că nu toata marijuana se afla în bancnotă, deoarece o parte a

substanței narcotice depistate se afla vărsată în buzunarul lui Tomailî I. și prin

urmare, toata masa de substanțe narcotice s-a păstrat la el și acest fapt, confirmă

vinovăția lui în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal;

- inculpatul a confirmat faptul, că a cumpărat, consumat și păstrat „spice”, dar

nu marijuana, deoarece cunoaște că „spice”, ca varietate a substanțelor narcotice încă

nu este introdus în lista oficială a acestora, ceea ce permite evitarea răspunderii

penale, de aceea declarațiile și acțiunile lui urmează a fi apreciate ca tentativa de a

evita răspunderea.

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

ansamblu toate probele, consideră corectă concluzia primei instanțe, precum că

învinuirea înaintată inculpatului în săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 217 alin.

(2) Cod penal nu a fost confirmată.

Instanța de apel a considerat justă și concluzia primei instanțe, precum că

originea substanței narcotice de la inculpat provoacă dubii întemeiate, iar probele

cercetate în instanța de apel indică la lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

2

infracțiunii, deoarece de către partea învinuirii nu au fost prezentate probe suficiente

și convingătoare a faptului, că inculpatul a păstrat substanța narcotică - marijuana în

astfel de proporții.

Totodată, instanța de apel a indicat, că din procesul-verbal a perchiziției

corporale rezultă faptul, că la Tomailî I. în buzunarul din partea stângă a blugilor a

fost depistată bancnota cu valoare de 1 leu cu masa uscată, măcinată de culoare

gălbenie-verde cu un miros specific, asemănător mirosului de cânepă, însă reieșind

din conținutul rechizitoriului bancnota din motive necunoscute se afla în buzunarul

scurtei, fapt ce indică la efectuarea urmăririi penale superficiale.

În opinia instanței de apel, fiind audiați în calitate de martori a părții învinuirii

colaboratorii de poliție Bașceavanji A., Buneanu P. și Petcoglo S., de asemenea, ca și

în cadrul urmăririi penale, uniform au afirmat și au indicat la aceea, că a fost ridicată

bancnota în valoare de 1 leu, în care cu titlu de presupunere și s-a aflat substanța

narcotică, iar ce ține de faptul că o parte din substanța narcotică a fost ridicată de la

inculpat în afara bancnotei, adică era vărsată în buzunar, instanța de apel a apreciat

critic, întru-cât faptul dat nu se confirmă din materiale cauzei.

Instanța de apel a menționat, că poate fi luat în considerație procesul-verbal cu

privire la corectarea erorii materiale evidente din 14 aprilie 2016, care a fost

prezentat de către partea acuzării în ședința instanței de apel, cu indicarea faptului,

că la emiterea ordonanței de punere sub învinuire, precum și în rechizitoriu

procurorul a admis eroare materială evidentă indicând la faptul, că amestecul a fost

depistat în buzunarul scurtei lui Tomailî I., însă din materialele dosarului rezultă că

amestecul a fost depistat în buzunarul stâng a blugilor acestuia.

La fel, instanța de apel a constatat că inculpatul a indicat, despre procurarea

amestecului fumător „Spice” în volum de o linguriță, ce era împachetat în bancnota

cu valoare de 1 leu, o parte din acest amestec a consumat, dar restul în aceeași

împachetare a fost depistat la el în timpul percheziției corporale, amestecul fiind de

culoare galbenă - romaniță măcinată și care a fost prelucrat cu substanță chimică, dar

colaboratorii de poliție au prezentat marijuana de culoare verde, cu care nu are nici o

atribuție.

În viziunea instanței de apel, în cazul consumării de către inculpat a cânepei, pe

care el chipurile a păstrat-o, ar fi fost depistată substanță narcotică în testarea

biologică efectuată în cadrul cercetării medico-legale, însă conform actului nr. 116

din 13.11.2014 în urina lui Tomailî I., nu au fost depistați careva canabinoizi a

marijuanei, totodată în cazul dat provoacă dubii și faptul că CD-discul cu video a

percheziției corporale, ce a fost anexat la materialele dosarului (f.d. 16) nu a fost

prezentat în calitate de proba, din motivul deteriorării și lipsei originalului.

La cercetarea științifico-tehnică a fost prezentat volumul substanței, care fizic

nu poate să fie împachetată în bancnota cu valoare de 1 leu, astfel circumstanțele

date, provoacă dubii întemeiate privind veridicitatea rezultatelor acțiunilor de

urmărirea penală, în legătura cu care fapt instanța de apel a considerat, că nu a fost

combătută afirmația inculpatului, precum că substanța narcotică prezentată –

marijuana, nu-i aparține.

3

După cum rezultă din materialele dosarului și anume din procesul-verbal de

percheziție corporală (f.d. 20-21) la reținerea și perchiziția lui Tomailî I. în buzunarul

din partea stângă a blugilor a fost depistat o bancnotă în valoare de 1 leu cu masa

măcinată de culoare galben-verde cu un miros asemănător cu cânepa, totodată

substanța indicată nu a fost ridicată, deoarece lipsește procesul-verbal de ridicare și

în procesul-verbal de perchiziție nu este indicat că această substanța a fost ridicată.

Mai mult ca atât, în procesul-verbal de reținere din 05.11.2014 orele 14.00, a fost

indicat faptul, că la Tomailî I., în buzunarul din partea stângă a blugilor a fost

depistat o bancnota cu valoare de 1 leu, cu masa măcinată de culoarea galben-verde

cu un miros specific, dar în procesul-verbal de perchiziția corporală, ce a fost

întocmit pe data de 05.11.2014 la orele 14.30 deja este indicat, că la Tomailî I. a fost

depistată substanța de culoare galben-verde asemănătoare cu cânepa și de asemenea

în procesul-verbal de reținere nu este indicat că substanța nominalizată a fost

ridicată. În afară de acest fapt, lipsește și descrierea substanței indicate, întru-cât în

ambele cazuri a fost ridicată substanță cu culoare diferită, totodată masa în genere

nu a fost menționată, de asemenea nu este indicat faptul, că substanța nominalizată a

fost împachetată și sigilată, iar în ambele procese-verbale lipsește înregistrarea cu

privire la descrierea și ridicarea substanței.

Instanța de apel a considerat, că declarațiile martorilor Bașceavanji A., Buneanu

P. și Petcoglo S., cu privire la faptul, că toată substanța ridicată de la Tomailî I., a fost

împachetată în prezența lui în pachetul care ulterior a fost prezentat la expertiza, nu

pot fi luate în considerație, deoarece de către organele du urmărire penală nu au fost

întocmite actele procedurale și anume procesul-verbal de ridicare și descrierea

substanței, care a fost ridicată de la Tomailî I.

În opinia instanței de apel, nu a fost confirmat prin procesul —verbal de

reținere, nici prin procesul-verbal de perchiziție, declarațiile martorilor cu privire la

faptul, că la Tomailî I., a fost depistată o substanța atât în bancnota de 1 leu, cât și

vărsată în buzunar.

Ținând cont de faptul că la reținerea și perchiziția corporală nu au fost

întocmite procesele-verbale de ridicare și descrierea substanței, ce a fost ridicată de

la Tomailî I., precum și faptul, că substanța nominalizată nu era împachetată și

sigilată în ordinea stabilită, instanța de apel nu a putut lua în considerație nici

raportul de expertiza nr. 9761 din 18.11.2014 (f.d. 28-31), precum că de la Tomailî I., a

fost ridicată substanța, care este - marijuana cu masa de 2,77 de grame, întru-cât de

către acuzatorul de stat nu a fost dovedită originea substanței narcotice împachetată

ce a fost prezentată expertului.

Totodată, instanța de apel a notat, că nu este întemeiat și argumentul

procurorului, precum că Tomailî I. este consumator a substanțelor narcotice,

deoarece nici în sânge și nici în urină nu au fost depistate urme ale consumului

substanțelor narcotice, ceea ce se confirmă prin raportul de expertiză.

procuratura UTA Găgăuzia, Mihailenco O., prin care solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Tomailî I. să fie

4

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la amendă în

mărime de 500 unități convenționale.

În motivarea recursului invocă:

- faptul că inculpatul nu a consumat în ziua în care a fost percheziționat

marijuana nu poate să servească drept probă că ultimul, nu deținea asupra sa

substanța narcotică, mai mult ca atât acesta este învinuit de păstrarea marijuanei și

nu pentru consumarea acesteia;

- sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel, precum că substanța

depistată la inculpat nu a fost ridicată de la el, deoarece în procesul-verbal de

percheziție lipsește inscripția privind această acțiune;

- blancul procesului-verbal de percheziție (f.d. 20-21) conține coloană unde este

tipărită fraza „obiectele depistate și ridicate”, colaboratorii de poliție indicând

obiectele ridicate de la Tomailî I., prin urmare nu era necesar ca colaboratorii de

poliție să repete fraza și să scrie încă o dată ce a fost ridicat, deoarece blancul include

inscripția dată;

- instanța de apel a indicat că mărimea substanței narcotice depistate (2,77 gr.)

nu putea să încape în bancnota de 1 leu, totodată neîntemeiat a dat aprecierea critică

declarațiilor martorilor potrivit cărora la Tomailî I. a fost depistată marijuana, o parte

din care era în bancnotă de un leu, iar alta era împrăștiată în buzunarul acestuia;

- instanța de apel a pus la îndoială cantitatea substanței depistate, deoarece în

procesul-verbal de percheziție nu a fost indicată masa exactă a substanței ridicate,

însă organul de urmărire penală nu dispune de tehnica necesară pentru stabilirea

cantității acesteia, de aceea ultima se transmite experților în vederea stabilirii

inclusiv a masei substanței narcotice;

- instanța de apel a examinat cauza unilateral, nu a dat o apreciere justă

probelor prezentate care în coroborare dovedesc vinovăția lui Tomailî I. în comiterea

infracțiunii incriminate;

- din declarațiile martorilor Bașceavanji A., Buneanu P., Petcoglo S. rezultă, că

în cadrul percheziției la Tomailî I. a fost depistată o masă vegetală, care se afla în

buzunarul acestuia, o parte fiind pusă într-o bancnotă de 1 leu, iar cealaltă

împrăștiată prin buzunar, toată masă a fost ridicată și sigilată în prezența

inculpatului, ultimul a semnat toate actele, după care a fost remisă la expertiză.

Nimeni dintre colaboratorii prezenți nu au ieșit din cameră cu substanța depistată,

toate acțiunile au fost efectuate în prezența inculpatului.

- cele declarate de către colaboratorii de poliție nu pot fi considerate ca

divergențe, dar momente de concretizare, care în coraport cu alte probe dovedesc

versiunea acuzării, iar în privința culorii substanței ridicate, inculpatul nu a

contestat-o, mai mult ca atât ultimul a semnat procesul-verbal de percheziție, a

semnat pachetul în care a fost sigilată substanța ridicată de la acesta și nicăieri nu a

făcut vre-o inscripție, precum că cele depistate și ridicate de la el nu-i aparțin, fapt ce

confirmă că martorii au dat declarații veridice;

- versiunea înaintată de inculpat în instanța de judecată are ca scop evitarea

răspunderii penale și contravine materialelor cauzei, urmând a fi apreciată critic;

5

- argumentele instanței de apel, precum că inculpatul nu a făcut observații în

scris din cauză că a crezut că este ridicat „spais” contravin chiar și declarațiilor date

de inculpat în cadrul ședinței de judecată, care a spus că observațiile referitor la

substanța depistată a dat numai verbal, însă nimic nu a scris;

- conform raportului de constare tehnico-științifică, rezultă că de către organul

de urmărire penală a fost prezentat un plic sigilat cu inscripție și cu semnăturile

participanților, ceea ce confirmă declarațiile martorilor, iar instanța neîntemeiat a

exclus acest raport ca probă;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, pe lângă declarațiile martorilor este confirmată prin încheierea

Judecătoriei Comrat prin care a fost recunoscută ca fiind legală percheziția efectuată

la Tomailî I., procesul-verbal de percheziție din 05.11.2014 în cadrul căreia de la

Tomailî I. a fost depistată și ridicată marijuana, raportul de constatare tehnico-

științific nr. 9761 din 18.11.2014, conform căruia masa vegetală ridicată în cadrul

percheziției de la Tomailî I. reprezintă marijuana cu masa de 2,77 gr., precum și alte

materiale ale cauzei.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

6

penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit consideră că

recurentul semnalează temeiul pentru casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și anume: „instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței”.

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod

penal – păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, săvârșită în proporții mari și fără scop de

înstrăinare, însă prima instanță l-a achitat pe inculpat de învinuirea adusă, pe motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, concluzie menținută de

către instanța de apel.

Instanța de apel în acest context a constatat, că partea acuzării nu a prezentat

probe suficiente ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, precum și a pus la îndoială proveniența substanței narcotice depistate la

inculpat. La baza acestei constatări au fost puse declarațiile inculpatului, precum că

la el s-a aflat substanța sub denumirea „spais”, dar nu marijuana și declarațiile

martorului apărării Petrenco M., care este prieten cu inculpatul și care era împreună

cu acesta la momentul depistării de către colaboratorii de poliție.

Instanța de apel reieșind din aceste probe a indicat, că nu a fost dovedit faptul

că inculpatul a păstrat asupra sa substanța narcotică-marijuana, deoarece dacă el ar fi

consumat marijuana, pe care chipurile a păstrat-o, acest fapt ar fi fost stabilit, însă

conform raportului de constatare medico-legală nr. 116 din 13.11.2014, în proba de

urină prelevată de la Tomailî I. nu s-au depistat canabinoizi - compuși chimici activi

ai marijuanei.

La acest capitol, Colegiul penal consideră necesar de menționat, că instanța de

apel, bazându-se pe faptul că în proba de urină prelevată de la Tomailî I. nu s-au

depistat canabinoizi, nu a luat în considerație că Tomailî I. este învinuit de păstrarea

ilegală a marijuanei, dar nu de consumarea acesteia.

Totodată, pentru a dispune achitarea lui Tomailî I., instanța de apel a menționat

că „mărimea substanței narcotice depistate - 2,77 grame, nu putea să încapă în bancnota de 1

leu”, apreciind critic declarațiile martorilor Bașceavanji A., Buneanu P., Petcoglo S.,

deoarece ultimii în cadrul audierii în faza de urmărire penală au declarat asupra

faptului că au depistat o bancnotă în care se afla marijuana, iar în instanța de

judecată au declarat că cealaltă parte din substanța narcotică era împrăștiată în

buzunar.

Colegiul consideră necesar de menționat, că instanța de apel analizând

declarațiile martorilor Bașceavanji A., Buneanu P., Petcoglo S., date la etapa

urmăririi penale și în instanța de judecată, le-a apreciat critic, ignorând faptul că în

ambele declarații martorii menționează ferm, că în cadrul percheziției la Tomailî I. a

fost depistată o masă vegetală cu miros specific, asemănător mirosului de cânepă,

7

care a fost ridicată și sigilată în prezența inculpatului, ultimul a semnat toate actele,

după care a fost remisă la expertiză. Mai mult ca atât, în cadrul audierii în ședințele

primei instanțe și a celei de apel, ultimii au concretizat faptul, că masa vegetală se

afla în buzunarul inculpatului, o partea fiind pusă într-o bancnotă de un leu, iar

cealaltă împrăștiată prin buzunar.

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs, consideră că instanța

de apel nu a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea și

probele apărării, fără a fi supuse acestea analizei minuțioase în coroborare cu

celelalte probe existente și administrate.

Necesar, în prezenta speță, este de menționat și acel fapt că potrivit deciziei

instanței de apel, s-a reținut că în procesul-verbal de percheziție nu a fost indicată masa

substanței ridicate.

Instanța de recurs relevă, că instanțele de fond au examinat declarațiile

martorilor Bașceavanji A., Buneanu P., Petcoglo S., în cadrul cărora aceștia au

menționat că nu sunt în drept de a cântări substanța ridicată, însă au sigilat-o în

prezența inculpatului, ultimul a semnat toate actele, după care a fost remisă la

expertiză.

Următoarea concluzie a instanței de apel în menținerea achitării lui Tomailî I.

de către instanța de apel este faptul, că „substanța narcotică depistată la inculpat nu a

fost ridicată de la el deoarece lipsește procesul-verbal de ridicare și în procesul-verbal de

percheziție nu este indicat că această substanță a fost ridicată”.

La acest capitol, Colegiul totuși ține să precizeze, reieșind din procesul-verbal

de percheziție corporală din 05 noiembrie 2014 (f.d. 21), se menționează că în timpul

percheziției corporale la Tomailî I. a fost depistată și ridicată o masă vegetală de

culoare galben-verde cu miros specific, asemănător mirosului de cânepă, astfel

fiindu-i înmânată copia procesului-verbal lui Tomailî I., acesta a semnat și a

menționat că nu are careva obiecții sau cereri (f.d. 21), iar prin încheierea Judecătoriei

Comrat din 07 noiembrie 2014, a fost recunoscută ca fiind legală percheziția efectuată

la Tomailî I. (f.d. 17).

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație nici raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 9761 din 18 noiembrie 2014, dat fiind faptul că „la reținerea și

percheziția corporală nu au fost întocmite procese-verbale de ridicare și descriere a substanței

care a fost ridicată de la Tomailî I., precum și faptul că substanța nominalizată nu era

împachetată și sigilată în ordinea stabilită.”

Astfel, Colegiul constată că din conținutul raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 9761 din 18 noiembrie 2014, rezultă că corpul delict la cercetare a fost

prezentat ambalat într-un plic poștal, pe suprafața căruia este înscris conținutul

plicului și semnături din numele participanților, inclusiv a lui Tomailî I., iar în

concluzie fiind menționat că masa vegetală care a fost depistată la 05 noiembrie 2014,

în urma percheziției corporale la Tomailî I., reprezintă marijuana, cu masa de 2,77

grame și care se atribuie la substanțele narcotice de origine vegetală, neutilizată în

scopuri medicinale obținută artizanal din plante de cânepă.

8

Rezumând cele menționate instanța de recurs constată, că soluția achitării lui

Tomailî I. de către instanța de apel a reieșit din respingerea și aprecierea critică a

majorității probelor administrate pe caz (declarațiile martorilor Bașceavanji A.,

Buneanu P., Petcoglo S., raportul de constatare tehnico-științifică nr. 9761 din 18

noiembrie 2014, procesul-verbal de percheziție corporală din 05 noiembrie 2014 și

admiterea doar a declarațiilor inculpatului, care are dreptul de a nu se

autoincrimina, a martorului apărării Petrenco M. și raportului de constatare medico-

legală nr. 116 din 13.11.2014, care și au fost puse la baza soluției de achitare.

În acest context Colegiul remarcă și faptul, că conform procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel din 14 aprilie 2016 (f.d. 147), s-a dat citire și

încheierii Judecătoriei Comrat din 07 noiembrie 2014, prin care a fost recunoscută ca

fiind legală percheziția efectuată la Tomailî I., însă instanța de apel în contradicție cu

prevederile art. 100 și 101 Cod de procedură penală, a ignorat-o și nu a evaluat-o în

coroborare cu celelalte probe.

Astfel, menținând hotărârea de achitare a lui Tomailî I., instanța de apel nu a

luat în considerație toate probele administrate la caz, fapt ce duce la concluzia, că

deși la materialele cauzei sunt prezentate un șir de probe, instanța fără a le verifica și

aprecia în urma unei evaluări în ansamblu, în viziunea Colegiului, eronat și

prematur le-a respins.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel prematur a ajuns la concluzia

referitor la menținerea hotărârii de achitare a lui Tomailî I. privind comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, prin ce a admis o eroare de fapt și anume

discordanța între cele reținute de instanțele de fond și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții, decât cea pe care materialul probator o susține, instanța de apel urmând să

verifice versiunea privind păstrarea ilegală a marijuanei de către Tomailî I. și să

aprecieze obiectiv toate probele.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul nefiind de acord cu

concluzia primei instanțe, în apel a adus un șir de argumente, printre care și faptul

că nu s-a dat aprecierea tuturor probelor administrate la caz, ce în cumul confirmă în

opinia lui, vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate și consideră că

acțiunile lui urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 217 alin. (2) Cod penal,

însă instanța de apel nu le-a supus unei analize desfășurate și minuțioase.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute.

9

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul

cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie

să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această

dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Raportând cele indicate la speța supusă judecării, Colegiul penal lărgit

consideră că instanța de apel s-a expus doar asupra câtorva probe, fără o analiză în

cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de

fond și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată, că instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat 3 probe, respingând

celelalte probe, fără să le evalueze pe fiecare în parte și toate în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmarea temeiul invocat de recurent și

prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală „instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței

de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecători, în cadrul căreia urmează a fi apreciate probele fiecare în parte și toate în

cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții legale și corecte.

10

Încălcările enunțate mai sus, determină Colegiul lărgit să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Cahul, dat fiind faptul că la Curtea de Apel Comrat în prezent

nu este posibil de a forma un nou complet de judecată pentru rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile

inculpatului a infracțiunii incriminate și să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii UTA

Găgăuzia, Mihailenco Olga, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 04 mai 2016 în cauza penală privindu-l pe Tomailî Ivan Vasili și se

dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 13 ianuarie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

11