1ra-72/2017 — art.217 alin.4 lit.b CP

1ra-72/2017 — art.217 alin.4 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-72/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, în

cauza penală în privința lui

Tihonov Vladislav Vitalie, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Vitalie a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Vitalie este învinuit de către acuzare pentru faptul că, acționând în mod intenționat

și urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor narcotice, exprimată

în procurarea și păstrarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de

mari fără scop de înstrăinare, într-o zi și loc nestabilit de organul de urmărire

penală, ilegal, a procurat substanțe narcotice de la o persoană neidentificată de către

organul de urmărire penală, pe care le-a păstrat la domiciliul sau, iar la data de

11.09.2013, aproximativ la orele 08:10, în urma efectuării percheziției la domiciliul

lui Tihonov Vladislav din XXX, în garaj, pe stelajul din stânga într-un pachet de

polietilenă a fost depistată și ridicată o plastină de culoare cafeniu închisă cu

dimensiunile 8X7,5 cm și grosimea de aproximativ de 1,2 cm.

1

Conform raportului de expertiză nr.6313 din 13.09.2013, masa vegetală uscata,

mărunțită de culoare verde, presată de formă dreptunghiulară, este „Hașiș” (anașa),

în care a fost depistat componentul narcotic activ – tetrahydrocannabinol, și se

atribuie la substanțe narcotice. Cantitatea masei vegetale uscate cu greutatea de

74.9 gr. se atribuie la proporții deosebit de mari. Hașișul anașa - este inclusă în lista

nr. 1, tabelul nr. 1 „Substanțele narcotice, substanțele psihotrope, neaplicate în

practica medicală”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.l088 din 05.10.2004 și

lista „Cantitățile substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în traficul ilicit”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.9 din

23.01.2006.

Astfel, acțiunile lui Tihonov Vladislav Vitalie au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal cu indicii calificativi:

procurarea și păstrarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari

fără scop de înstrăinare.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tihonov Vladislav să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin.(4) lit. b)

Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate pe o perioada de 5 (cinci) ani.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță neîntemeiat a pronunțat o

hotărâre de achitare a inculpatului Tihonov Vladislav, deoarece cumulul de probe

administrat în cadrul urmăririi penale și cercetat în ședința de judecată confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, însă instanța de fond n-a

dat o apreciere corectă acestor probe.

respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea hotărârii atacate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra nevinovăției inculpatului Tihonov Vladislav de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, adoptând o hotărâre de achitare.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a stabilit, că acuzarea a

adus în susținerea învinuirii proba cu martorii Guzun C., Tarlapan Gh., Cheptea I.,

Boz A., toți colaboratori de poliție, care au dat declarații referitor la faptul petrecerii

percheziției, depistării și ridicării brichetului cu substanțe narcotice din gospodăria

lui Tihonov Vladislav, actele de procedură ce țin de documentarea percheziției și

raportul de expertiză care confirmă prezența hașișului în brichetul ridicat.

Totodată, indicând că, la aceste probe partea apărării a obiectat, invocând că

brichetul de hașiș nu-i aparține inculpatului și nu acesta l-a plasat în garaj, precum

și că percheziția a fost efectuată cu derogări de la legislația în vigoare.

Instanța de apel a susținut concluzia instanței de fond, că este dubios și chiar

incredibil faptul, că după ce Tihonov Vladislav ar fi aflat despre intenția poliției de a

2

depista substanțe narcotice la domiciliul său, fapt confirmat de Cheptea Ihtiandr, ar

continua să păstreze aceste substanțe narcotice fără nici o frică, într-un loc vizibil și

ușor depistat, pe poliță în garaj, iar în casă bani primiți de la o realizare anterioară a

substanțelor narcotice până la 11.09.2013, unde de fapt potrivit actelor procesuale

au și fost depistate.

La percheziție au participat un număr mare de polițiști, care sau împărțit prin

diferite camere ale casei și a făcut imposibilă urmărirea acțiunilor lor de către

Tihonov Vladislav. La momentul efectuării percheziției la domiciliul lui Tihonov

Vladislav cinci polițiști au intrat în casă împreună cu Tihonov Vladislav, iar alți cinci

au rămas în fața garajului, ușa la care era deschisă și era acces liber, fapt ce l-a

împiedicat pe stăpânul casei să controleze acțiunile acestora din afară. Martorii

asistenți au fost chemați la finele percheziției, dar nu la început.

Instanța de apel a ținut să menționeze că, imediat ce polițiștii i-au arătat

depistarea hașișului, Tihonov Vladislav a început să se indigneze, spunând că nu

cunoaște nimic despre acestea, menținându-și această poziție permanent, de la

urmărirea penală și până la instanța de apel, precum și faptul, că Tihonov Vladislav

din acest motiv a refuzat să semneze și procesul-verbal de percheziție, în legătură cu

ce au fost invitați doi martori asistenți, Spinei Tatiana și Manoli Sava, care au

confirmat starea enervată și supărată a lui Tihonov Vladislav.

La fel, s-a reținut că, Tihonov Vladislav a refuzat să ia în mâină pachetul,

declarând că nu este al său. Potrivit declarațiilor acestuia, la 10.09.2013 a făcut

curățenie în garaj și nu era nici un obiect străin, iar martorii Baciu Iu., Pîrlog Iu,

Lidvinschi A. și Lungu Vl. au confirmat că, pe perioada cât au lucrat la Tihonov

Vladislav n-au văzut persoane străine și nici ca acesta să se ocupe de realizarea

substanțelor narcotice, iar pe Ciuhrii Daniel și Pavliuc Ruslan nu-i cunosc.

Cu atât mai mult, din declarațiile lui Cheptea I. rezultă că, atunci când Ciuhrii

Daniel a procurat hașiș de la Tihonov Vladislav, ultimul i-a comunicat lui Ciuhrii D.

că el cunoaște despre faptul colaborării acestuia cu poliția, fiind inexplicabile și fără

suport invocările date, or lui Tihonov Vladislav nu i-a fost înaintată învinuirea pe

faptul înstrăinării substanțelor narcotice.

Tot acești martori au mai confirmat, că Tihonov Vladislav era luat mereu după

casă la convorbiri cu polițiștii, după care era adus înapoi și că polițiștii puneau

pachetul, unul din colțuri al căruia era rupt, pe cîntar și doar după aceasta le-au

împachetat, ceia ce confirmă declarațiile lui Tihonov Vladislav referitor la

convorbirile avute cu Cheptea I. referitor la modalitatea de examinare a situației de

depistare a substanțelor narcotice și explică proveniența urmelor de substanțe

narcotice pe cîntarele prezentate expertului, cu atât mai mult, că un cîntar era nou și

împachetat.

Instanța de apel a ținut că menționeze faptul, că Ciuhrii Daniel a fost învinuit că

a procurat substanțe narcotice în proporții mari de la o persoană neidentificată de

organul de urmărire penală, dar nu de la Tihonov Vladislav, și substanțele narcotice

au fost într-o plastină de culoare cafenie închisă cu masa de 95.11 gr de hașiș, care

au fost achiziționați la prețul de 15 000 lei, dar nu 600 lei.

3

Astfel, instanța de apel a conchis că, la materialele cauzei lipsesc careva probe,

care ar confirma realizarea de către Tihonov Vladislav a substanțelor narcotice lui

Ciuhrii D., precum și vre-o legătură cauzală dintre acestea și acei 600 lei, care fost

depistată și ridicată fără prezența nemijlocită a lui Tihonov Vladislav la locul dat.

Tihonov Vladislav nu recunoaște acest fapt, declarând că în acel loc, unde sau

depistat acei 600 lei, nu păstra bani și că aceștia nu-i aparțin.

În concluzie, instanța de apel a constatat, că proveniența sumei de 600 lei n-a

fost demonstrată la judecarea acestui caz.

Totodată, instanța de apel a indicat că, n-a fost nici o necesitate procesuală ca

Tihonov Vladislav să fie dus de Cheptea I. la spatele casei pentru discuții, apoi

escortat de același Cheptea I. la cafeneaua din mun. Bălți pentru discuții, pentru

aceasta existând proceduri penale și spațiile necesare ale organelor afacerilor

interne. Cu atât mai mult, Cheptea I. nu avea nici un statut procesual de agent al

statului, care i-ar fi permis efectuarea a cărorva acțiuni procesuale, discuții sau

audierea lui Tihonov Vladislav pe situația dată, ce creează dubii rezonabile și susține

poziția inculpatului în acest sens, confirmată prin coroborare cu alte probe.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond a analizat și declarațiile

martorului Pavliuc Ruslan pe care le-a raportat la celelalte probe, respingând

aprecierile critice ale acestora de partea acuzării, deoarece din esența declarațiilor

lui Pavliuc R., instanța de fond a reținut, că acesta a indicat, că după plasarea plăcii

de hașiș pe polița din garajul lui Tihonov Vladislav, i-a comunicat despre acest fapt

lui Ciuhrii D., iar potrivit raportului ofițerului superior de investigații, Guzun C.,

acesta solicită efectuarea percheziției la domiciliul lui Tihonov Vladislav, bazându-se

pe declarațiile lui Ciuhrii D., că pot fi depistate substanțe narcotice (f.d. 11, Vol. I), iar

în final această informație și constituie temeiul efectuării percheziției.

Din aceleași declarații ale martorului Pavliuc R. mai rezultă faptul, că scopul lui

Cheptea I. a fost de a scoate bani din Tihonov Vladislav, ulterior această informație,

confirmându-se prin declarațiile inculpatului Tihonov Vladislav (în discuțiile din

timpul percheziției de la spatele casei, după aceasta și la cafeneaua din mun. Bălți

dintre Tihonov V. și Cheptea I., în discuțiile private dintre Tuhonov și Ciuhrii), în

coroborare cu declarațiile martorilor asistenți Spinei T. și Manoli S. (polițiștii îl luau

la discuții la spatele casei pe Tihonov Vladislav), declarațiile lui Ciuhrii D. în

convorbirea privată cu Tihonov Vladislav (în care acesta confirmă scopul urmărit de

polițiști și susținut de Tihonov Vladislav) și declarațiile lui Pavliuc R.

De asemenea, instanța de fond a apreciat la justa valoare și declarațiile

martorilor asistenți Spinei T. și Manoli S., corect remarcând, că nu pot fi fondate

invocările acuzării privitor la aprecierea critică a declarațiilor acestora, or, careva

temei care ar reduce credibilitatea lor nu s-a constatat.

În susținerea soluției de achitare, instanța de fond a menționat și convorbirile

dintre Tihonov Vladislav și Ciuhrii V. din 26.06.2014, cercetate prin raportul de

constatare tehnico-științifică nr.431 din 23.03.2015, din care ar rezulta, că Ciuhrii D.

ar fi fost impus de Cheptea I. să dea unele declarații în detrimentul lui Tihonov

Vladislav privitor la deținerea de către acesta a substanțelor narcotice, acțiuni care

potrivit discuției prezentate erau îndreptate spre extorcarea de bani de la Tihonov

4

Vladislav. Cu toate că inițial Ciuhrii D. a negat în ședința de judecată faptul, că între

el și Tihonov Vladislav ar fi persistat careva divergențe pentru care el și-ar fi cerut

scuze, ulterior a recunoscut, că între ei a avut loc o discuție, doar referitor la cauza

penală intentată în privința sa și că a asistat și Pavliuc.

Instanța de apel a remarcat că, instanța de fond și-a motivat suficient și

argumentul referitor la lipsa probelor de procurare a substanțelor narcotice, cu

semnul calificativ indicat în învinuire „într-o zi și loc nestabilit de organul de

urmărire penală, ilegal a procurat substanțe narcotice de la o persoană neidentificată

de organul de urmărire penală”.

Similar instanța de fond a dedus și referitor la păstrarea substanțelor

narcotice, or, din cumulul de probe analizate în coroborare rezultă, că Tihonov

Vladislav nu cunoștea despre faptul aflării substanțelor narcotice la el în garaj și

deci nu putem concluziona, că substanțele narcotice depistate erau în sfera de

stăpânire a acestuia.

Prin ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale cu clasarea procesului

penal din 20.06.2014 s-a refuzat în pornirea urmăririi penale pe cazul examinat în

privința angajaților Secției nr.4 „Nord” a INI al IGP al MAI, Balan B., Cheptea I.,

Cerchez I., Boz A., Frecăuțan N., Tarlapan Gh., Șuba O., Guzun C., din motivul lipsei în

acțiunile lor a elementelor constitutive ale infracțiunii, cu clasarea procesului penal.

Instanța de apel a reținut că, în baza materialelor adunate în baza plângerii lui

Tihonov Vladislav s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în privința polițiștilor,

prin această ordonanță n-au fost excluse dubiile rezonabile pe cazul de învinuire a

lui Tihonov Vladislav referitor la aceste circumstanțe.

Mai mult ca atât, circumstanțele cauzei referitor la dubiile rezonabile (privitor

la substanțele narcotice /modalitatea în care a fost obținută informația primară

referitor la substanțele narcotice, modul de apariție, depistare, ridicare a pachetului,

banilor din gospodăria lui Tihonov Vladislav, scopul urmărit de polițiști, discuțiile

dintre Cheptea I. la domiciliul lui Tihonov Vladislav și la cafeneaua din mun. Bălți,

banii solicitați de polițiști etc.) se confirmă nu numai de Tihonov Vladislav, dar și de

martorii asistenți Spinei T. și Manoli S., care au participat la percheziție, martorul

Pavliuc R., Ciuhrii D., parțial și de martorul Cheptea I..

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, toate aceste circumstanțe creează

dubii referitor la apariția, depistarea și ridicarea substanțelor narcotice din

gospodăria lui Tihonov Vladislav, și notificând prevederile art. 8 alin.(3), 389

alin.(1) Cod de procedură penală a menționat că, o sentință de condamnare se

adoptă numai cu condiția în care un urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, fapt ce nu persistă în cazul dat, acuzarea

neconfirmându-se.

Instanța de apel a indicat, că sunt corecte aprecierile instanței de fond și

referitor la respingerea poziției apărării referitor la declararea nulă a procesului-

verbal cu privire la percheziție, făcându-se trimiterile necesare la situația de fapt și

norma legală, deoarece din materialele cauzei rezultă, că cauza penală XXX a fost

pornită la 02.12.2013 în baza art. 217 alin.(4) Cod penal pe faptul circulației ilegale

5

a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare în proporții deosebit de mari comis

de Tihonov Vladislav. În ordonanța dată nu-i indicat complet norma penală, în baza

căruia sa pornit urmărirea penală.

Mai persistă la caz și ridicarea necorespunzătoare a video registratorului, fără

întocmirea unui act procedural.

Totodată, la cauza penală dată au fost anexate materiale în copii și original din

cauza penală XXX printr-o simplă rezoluție, scrisă în colțul stâng de sus al raportului

din 03.12.2013 (Vol. I, f.d.8-9), fără a exista vre-o ordonanță și proces-verbal de

ridicare, vre-o ordonanță de disjungere a materialelor cauzei penale în privința lui

Tihonov Vladislav, vreo hotărâre referitor la relevanța acestor probe pentru cauza

penală XXX etc., iar prin raportul din 03.12.2013 se indică necesitatea, dar nu și

anexarea lor legală.

Practic, în cauza penală nr.2013041572, nici n-au fost adunate careva probe

întru confirmarea faptei imputate lui Tihonov Vladislav.

Cu atât mai mult, că pe cauza penală nr.2013040875 Tihonov Vladislav a fost

reținut, dus în fața instanței și arestat la domiciliu.

Instanța de apel a mai constatat, că martorii polițiști nici n-au manifestat

dorința să se prezinte în ședința instanței de apel pentru a da declarații, fapt ce tot

trezesc semne de întrebare declarațiile acestora.

În final, instanța de apel a ajuns la concluzia, că instanța de fond întemeiat și

corect a conchis, că în cazul dat, în acțiunile lui Tihonov V. lipsește atât latura

obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, corect achitându-l de sub această învinuire, sentința fiind una legală,

întemeiată, motivată și bine argumentată.

Cu referire la apelul declarat de procurorul, instanța de apel a indicat că,

acuzarea a enumerat probele verbale, cele scrise, le-a dat aprecieri după propria sa

convingere și a criticat aprecierea probelor făcută de către instanța de fond, fără a

face referință la careva probe noi. Instanța de fond s-a expus la toate probele

prezentate de părți, le-a dat aprecierile corespunzătoare, făcând referință atât la

coroborarea lor cu alte probe, cât și la prevederile legale.

Totodată, instanța a menționat și faptul că, în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel, partea acuzării nu a prezentat careva probe ce ar confirma cert

săvârșirea faptelor prejudiciabile incriminate inculpatului Tihonov V., limitându-se

la prezentarea probelor care au fost prezentate instanței de fond, care au fost

apreciate și analizate în sentința pronunțată.

recurs ordinar de către procuror la data de 11.07.2016, care, invocând temeiul

prevăzut în art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În susținerea solicitării sale invocă incorectitudinea soluției instanței de apel

privind menținerea concluziei primei instanțe privind achitarea lui Tihonov V.,

considerând că cumulul de probe administrat în cadrul urmăriri penale, aduse în

sprijinul învinuirii confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunea imputată potrivit

rechizitoriului, indicând aceleași motive ca și în cererea de apel.

6

invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs reiterează că potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și

(5) al aceleiași norme, prevede că în vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează

a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit constată că, Tihonov Vladislav Vitalie a

fost pus sub învinuire în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal - procurarea și

păstrarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari fără scop de

înstrăinare, iar prima instanță a pronunțat o sentință de achitare a lui de sub

învinuirea imputată, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, soluție menținută de către instanța de apel, care a reținut, că instanța

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra nevinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

În acest sens, Colegiul lărgit atrage atenția la norma procesual penală în baza

căruia a fost adoptată sentința de achitare, menținută de instanța de apel și

menționează că, art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală prevede exhaustiv cinci

temeiuri pentru adoptarea sentinței de achitare, precum:

7

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Totodată, Colegiul penal notifică faptul că, sentința de achitare, în cazul în care

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, se adoptă atunci când faptele

incriminate inculpatului nu au avut loc ori când consecințele indicate în învinuire

s-au produs în urma acțiunilor persoanei căreia i s-a pricinuit dauna sau indiferent

de voința cuiva, de exemplu, cazul fortuit (fapta săvârșită fără vinovăție).

La fel, Colegiul lărgit menționează și practica judiciară privind sentința

judecătorească, potrivit căruia instanțele judecătorești urmează să indice, în partea

descriptivă a sentinței de achitare, care anume este temeiul de achitare, în baza

căruia inculpatul este recunoscut nevinovat relativ la fiecare articol (punct, alineat,

episod al învinuirii) al legii penale.

În speța dată, se constată că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, deoarece din partea descriptivă instanța de fond motivează soluția de

achitare prin prisma altui temei de achitare decât cel indicat în dispozitivul

hotărârii, iar de către instanța de apel în mod pripit a fost menținută această

concluzie a primei instanțe, fără a da o apreciere acestui fapt la judecarea cauzei în

ordine de apel.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide, că soluția adoptată de

către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel,

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, eroare ce nu poate fi corectată de către instanța de recurs,

deci există temeiul de casare a soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar de a casa

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile

legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legale asupra motivelor indicate în apelul declarat de procuror, să cerceteze, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

8

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 mai 2016, în cauza penală în privința lui Tihonov Vladislav

Vitalie și se dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la data de 30 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Moraru Petru

9