1ra-299/2018 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia din 23 decembrie 2015, Ciuhrii Daniel Xxxxx, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Potrivit sentinței, Ciuhrii D., a fost învinuit de către organul de urmărire penală, că acționând în mod intenționat și urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor narcotice, exprimată prin procurarea, păstrarea și distribuirea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari cu scop de înstrăinare, într-o zi și loc nestabilit de către organul de urmărire penală, ilegal a procurat substanțe narcotice de la o persoană neidentificată de către organul de urmărire 1 penală, ulterior la data de 21 iunie 2013, în jurul orei 14:30, în or. Soroca a distribuit ofițerului de investigații al biroului nr. 4 al Secției ”Nord” al INI al IGP, Cheptea I., care activa sub acoperire, o plastină de culoare cafeniu închis la prețul de 15.000 lei. Conform raportului de expertiză nr. 1607 din 22 iunie 2013, masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, presată, de formă dreptunghiulară, cu greutatea de 95.11 gr. este ”Hașiș”, în care a fost depistat componentul activ – tetrahydrocannabinol, care se atribuie la substanțele narcotice în proporții deosebit de mari. De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Ciuhrii D., au fost calificate în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal - Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare, manifestată prin procurarea și păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, a-i suspenda executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. În motivarea apelului declarat a invocat că: - concluziile primei instanțe privind achitarea inculpatului sunt greșite, deoarece în ședințele de judecată a fost pe deplin confirmată vina acestuia, prin probele acumulate de către organul de urmărire penală și examinate de către instanța de judecată; - prima instanță neîntemeiat a apreciat critic declarațiile ofițerului de investigații al biroului nr. 4 al Secției ”Nord” al INI al IGP, Cheptea I., deoarece ultimul a depus declarații consecutive și consecvente atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată, prin care incontestabil a fost demonstrată vina inculpatului;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, au fost admise apelurile declarate, casată sentința total și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Ciuhrii Daniel Xxxxx a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 2 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că judecând cauza penală privind învinuirea lui Ciuhrii D., în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, prima instanță nu a respectat normele procesuale, nu a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, ignorând prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin urmare concluzia privind achitarea inculpatului a fost una prematură și eronată. În continuare, instanța de apel în urma evaluării probelor a constatat, că probele cercetate demonstrează existența în acțiunile inculpatului a componenței 2 infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare, manifestată prin procurarea și păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în proporții deosebit de mari, vina inculpatului anume în comiterea infracțiunii respective a fost constatată deplin în cadrul cercetării judecătorești prin probe administrate. Astfel, instanța de apel a conchis, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, aceasta se demonstrează deplin prin elementele de fapt stabilite din probele cercetate și care coroborează între ele, demonstrând cu certitudine existența infracțiunii și constatarea vinovăției inculpatului, de care prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură. Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că vina inculpatului a fost demonstrată prin, declarațiile martorilor Cheptea I., Tihonov V., Garbuz M. și prin probele cercetate în ședințele de judecată, anume: denunțul și raportul din 18 iunie 2013 (f.d. 11-12 v. 1); raportul depus de către Cheptea I. (f.d. 16 v. 1); raportul din 21 iunie 2013 (f.d. 20 v. 1); procesul-verbal privind efectuarea măsurilor speciale de invetigație din 21 iunie 2013 (f.d. 25 v. 1); procesul-verbal de urmărire vizuală din 21 iunie 2013 (f.d. 26 v. 1); procesul verbal de cercetare a banilor din 21 iunie 2013 (f.d. 28-33 v. 1); procesul-verbal de audiere a martorului Cheptea I. din 21 iunie 2013 (f.d. 77-78 v. 1); procesul verbal de ridicare a substanțelor narcotice din 21 iunie 2013 (f.d. 77-78 v. 1); raportul de expertiză nr. 1607 din 22 iunie 2013 (f.d. 84-85 v. 1); rapoartele din 24 iunie 2013 și respectiv din 14 august 2013 (f.d. 92, 126 v.1); procesele-verbale de percheziție din 11 septembrie 2013 și de examinare a obiectelor din 25 septembrie 2013 (f.d 5-7, 22 v. 2); procesul-verbal de confruntare din 22 septembrie 2013 (f.d. 87- 89 v. 2). În urma analizei probelor, instanța de apel a considerat, că din probele cercetate rezultă, că inculpatul a procurat și a păstrat substanțe narcotice în proporții deosebit de mari, pe care le-a transmis lui Cheptea I. la data de 21 iunie 2013, fapte ce au fost confirmate prin rezultatele acțiunilor speciale de investigație, printre care urmărirea vizuală, controlul transmiterii banilor și achiziția de control, potrivit cărora s-a constatat că Cheptea I., a efectuat activitatea specială de investigații ”Achiziții de control”, în conformitate cu art. 18 al Legii nr. 50 din 20 martie 2012. În sensul dat, instanța de apel a menționat, că prima instanță fără temei a interpretat probele în favoarea inculpatului, deși pe caz au fost realizate măsuri speciale de investigație și potrivit rezultatelor acestor măsuri a fost demonstrat cu certitudine faptul, că Ciuhrii D. a procurat substanțe narcotice și le-a păstrat, iar despre faptul că Cheptea I, este polițist a aflat după ce au fost epuizate măsurile speciale de investigație. Prin urmare, instanța de apel a constatat, că Ciuhrii D. acționând în mod intenționat și urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor narcotice, exprimată prin procurarea, păstrarea substanțelor narcotice în proporții deosebit de 3 mari fără scop de înstrăinare, într-o zi și loc nestabilit de către organul de urmărire penală, ilegal a procurat substanțe narcotice de la o persoană neidentificată de către organul de urmărire penală, ulterior la data de 21 iunie 2013, în jurul orei 14:30, în or. Soroca a transmis ofițerului de investigații al biroului nr. 4 al Secției ”Nord” al INI al IGP, Cheptea I., care activa sub acoperire, o plastină de culoare cafeniu închis la prețul de 15.000 lei. Conform raportului de expertiză nr. 1607 din 22 iunie 2013, masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, presată, de formă dreptunghiulară, cu greutatea de 95.11 gr. este ”Hașiș”, în care a fost depistat componentul activ – tetrahydrocannabinol, care se atribuie la substanțele narcotice în proporții deosebit de mari. În concluzie, instanța de apel a statuat, că probele analizate și examinate în ansamblu prezintă o situație clară și fără dubii a circumstanțelor de fapt din care rezultă că Ciuhrii D. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Prin urmare, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei ce urmează a fi aplicată vinovatului, instanța a considerat oportun de a-i stabili acestuia pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Onica B. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței. În motivarea recursului invocă: - inculpatul a fost determinat să comită infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, de către agentul sub acoperire, Cheptea I.; - probele prezentate de către partea acuzării demonstrează activitatea organului de urmărire penală și existența faptei, nu și vina inculpatului în cele imputate; - instanța de apel nu a dat apreciere obiectivă acțiunilor agentului poliției și scopului acestor acțiuni, or scopul era demascarea lui Tihonov V., de la care inculpatul a procurat substanțele narcotice din banii transmiși de către agentul de politie, ulterior acestea fiind predate lui Cheptea I., care urma să demascheze activitatea ilegală a lui Tihonov V.; - soluția instanței de apel se întemeiază pe presupuneri, iar acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia, deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient 4 soluția și a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei. Astfel, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală.

Judecând recursul în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași Cod. Din cuprinsul recursului declarat se reține, că recurentul invocă ca temei de drept pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă, că în viziunea recurentului probele administrate nu confirmă vina sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, astfel instanța de apel la condamnat pe baza presupunerilor. Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare, manifestată prin procurarea și păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în proporții deosebit de mari. În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, Ciuhrii D., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei 5 prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura obiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, Colegiul lărgit va purcede la analiza acestor elemente în prezenta speță, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate. Prin urmare, la criticile invocate de recurent, precum că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, Colegiul lărgit, menționează, că instanța de apel întemeiat a indicat, că deși în cazul dat susține că a colaborat cu organele de poliție, procurând substanțe narcotice de la Tihonov V. la indicația organului de urmărire penală, la momentul transmiterii banilor cunoștea că Cheptea I. este agent sub acoperire, sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit materialelor cauzei penale și anume declarațiilor inculpatului, rezultă că ”s-a convins că Cheptea I. este polițist după ce i-a transmis substanța narcotică, aflându-se în bar”; declarații similare a dat și Cheptea I., din care rezultă, că ”a fost demascat de către inculpat după procurarea substanțelor narcotice și transmise lui”. Colegiul lărgit, consideră neîntemeiate și criticile părții apărării ce țin de provocarea inculpatului, or instanța de apel, just a stabilit, că activitatea de provocare trebuie să implice forme concrete de instigare, susceptibile de a genera sub aspect intelectiv luarea unei decizii de a comite infracțiunea. Provocarea poate consta în: rugăminți insistente, promisiuni false, solicitări repetate bazate pe simpatii personale, amenințări. Instanța de recurs, stabilește că provocarea constituie determinarea artificială a persoanei la comiterea unor fapte prejudiciabile, ceea ce în limbajul juridic constă în crearea artificială de probe în vederea acuzării ulterioare a persoanei. Totodată, criteriu de delimitare a legalității acțiunilor lucrătorilor operativi și a ofițerilor de urmărire penală, de comportamentul provocator în procesul de depistare a infractorilor, îl constituie faptul că inițiativa de comitere a infracțiunii aparține ultimilor. În consecință, rezumând cele menționate supra și analizând suplimentar toate probele administrate în cauza penală, instanța de apel just a statuat, că acțiunile lui Cheptea I., nu au avut ca efect provocarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de procurare și păstrare, fără scop de înstrăinare a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, iar probele cercetate nu indică la faptul că fără intervenția lui infracțiunea nu ar fi comisă. Potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 217 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiune, această acțiune se înființează în mai multe modalități, printre care: procurarea, păstrarea, sau alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice. 6 Prin păstrare se înțelege, deținerea substanțelor narcotice, în mod ascuns sau deschis, în sfera de stăpânire a făptuitorului (asupra sa, în locuință sau altă încăpere, la locul de muncă, pe terenul din preajma casei, în ascunzătoare), indiferent dacă posedarea se face pentru sine sau altă persoană, precum și indiferent dacă făptuitorul este posesor primar or a procurat de la altcineva substanțele specificate. Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct. 5 al prezentei decizii, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanța de apel, în contextul de învinuire al inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, confirmă cu certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii imputate, adică latura obiectivă. În concluzie, Colegiul penal statuează, că în cauza dată critica recurentului sub aspectul temeiului de casare, invocat în recursul declarat, este nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de a interveni în hotărârea atacată. Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează, că recursul declarat de către avocatul Onica B. în numele inculpatului, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Onica Boris în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Ciuhrii Daniel Xxxxx. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 12 iunie 2018. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Alerguș Constantin Judecător Țurcan Anatolie Judecător Cobzac Elena 7