1ra-1566/2016 — Art.276 alin.1 CP

1ra-1566/2016 — Art.276 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1566/2016

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda și Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Barbîroș Dmitrii și de către Barbîroș Tatiana, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Șoldănești din 26 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe

Barbîroș Dmitrii Valerii, născut la 26.11.1986,

originar și domiciliat în s. Cotiujenii Mari, r-nul Șoldănești.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Barbîroș Dmitrii a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale, ceea ce

constituie 5000 lei.

Corpul delict anexat la cauza penală și care se păstrează la parcarea specială a IP

Șoldănești: autocamionul de model „Mercedes 312 D” cu n/î SD AF 056, după devenirea

definitivă a prezentei sentințe, se va confisca special și se va trece forțat și gratuit în

proprietatea statului.

1

Dmitrii, în iarna anului 2013, data și ora exactă nu a fost posibil de stabilit, dispunând de

autocamion personal de model „Mercedes 312 D” cu n/î SD AF 056 în urma unui

accident rutier i-a fost deteriorat automobilul, ulterior acesta de sine stătător a supus

modificării numărul de marcaj al caroseriei autovehiculului prin înlăturarea unui

fragment de metal cu numărul inițial și montarea ulterioară a unui fragment analog, de

care s-a folosit până la 13 mai 2015, când a fost stopat și fiind supus verificării numărul

de marcaj al caroseriei s-a constatat, că conform raportului de constatare tehnico-

științifică din 19 iunie 2015, numărul de marcaj al caroseriei microbuzului de model

„Mercedes 312 D” cu n/î SD AF 056, a fost supus modificării prin înlăturarea unui

fragment de metal cu numărul inițial, cu montarea ulterioară a unui fragment analog cu

numărul prezent „WDB9034621P912108 și fixarea lui prin sudare.

Aceste acțiuni ale inculpatului Barbîroș Dmitrii au fost încadrate în baza art. 276

alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – falsificarea elementelor de identificare a

autovehiculelor, adică Falsificarea seriei, a numărului de identificare ale șasiului,

caroseriei sau motorului auto prin ștergere, înlocuire sau modificare.

3.1. inculpatul Barbîroș Dmitrii și avocatul acestuia Popescu Petru, prin care au

solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în partea confiscării corpului

delict și aplicării pedepsei penale.

În motivarea cererii de apel au invocat că, autocamionul de model „Mercedes 312”

care îi aparține cu drept de proprietate inculpatului, în anul 2013 a fost accidentat în

partea ce ține de caroserie și ulterior a fost schimbată de către inculpat personal pe o altă

caroserie de la un alt automobil înregistrat pe teritoriul RM;

- automobilul este unica sursă de întreținere a inculpatului, deoarece îi servește la

deservirea GȚ „Fătul Renad”;

- conform hotărârii Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999 „Cu privire la

reorganizarea sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul

de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora”

anexa 2 titlul III pct. 37 „înlocuirea pieselor de caroserie ale vehiculelor pe care uzinele

producătoare aplică numerele lor de identificare se poate face numai cu autorizația scrisă

a subdiviziunilor de examinare și evidență a transportului, inspectoratelor „Intehagro”;

- din necunoaștere, automobilul dat a fost confiscat, deoarece nu are autorizația

„Intehagro”;

- temeiul legal de confiscare, și anume art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile folosite sau destinate pentru

săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, automobilul nu a fost folosit sau

destinat pentru săvârșirea unei infracțiuni și nici nu a avut intenția de a săvârși cu acest

automobil careva infracțiuni;

2

- de la săvârșirea infracțiunii incriminate până în prezent au expirat mai mult de 3 ani;

- procurorul a ignorat declarațiile lui în calitate de învinuit unde a menționat că din

iarna anului 2013 și până la 13 mai 2015 s-a folosit de microbuz, până când a fost stopat

de către inspectorii de patrulare;

- mai mult, în rechizitoriu întocmit de procuror este indicat precum că temei pentru

liberare de răspundere penală, conform prevederilor art. 53 Cod penal nu există; aceeași

poziție greșit a fost preluată și de către instanța de fond, care nu a luat în considerare

declarațiile sale date în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată;

- conform art. 8 Cod de procedură penală, toate dubiile în probarea învinuirii care nu

pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

- organul de urmărire penală la formularea învinuirii a avut obligația de a indica data,

locul, mijloacele și modul săvârșirii pretinsei infracțiuni și consecințele ei. În acest

context, este important să se înțeleagă că organul de urmărire penală a avut obligația să

răspundă la aceste întrebări foarte importante pentru soluționarea cauzei. În lipsa acestor

răspunsuri este pusă sub semnul întrebării legalitatea întregului proces penal. Astfel, ar fi

încălcate și prevederile art. 389 alin. (l) Cod de procedură penală, în conformitate cu care

sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată, iar conform alin. (2) al aceluiași

articol sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri;

- aplicând și prevederile art. 231 Cod de procedură penală termenele calculate pe luni

sau pe ani expiră la sfârșitul zilei respective a ultimei luni sau la sfârșitul zilei și lunii

respective din ultimul an. Astfel, ultima lună a iernii 2013 este luna februarie 2013,

ultima zi a lunii februarie 2013 a fost 28 februarie 2013;

- totodată, conform literaturii de specialitate, latura obiectivă a infracțiunii în cauză se

realizează prin falsificarea seriei, a numărului de identificare a șasiului, caroseriei sau

motorului auto prin ștergere, înlocuire sau modificare. Iar, conform art. 25 Cod penal

infracțiunea se consideră consumată dacă fapta săvârșită întrunește toate semnele

constitutive ale componenței de infracțiune. Astfel, cauza penală urmează a fi încetată,

iar inculpatul scos de sub urmărire penală, deoarece termenul prescripției tragerii la

răspundere penală a expirat încă în iarna anului 2015, mai exact la 28 februarie 2015, iar

acest fapt pune la îndoială legalitatea cauzei penale, cât și aplicarea sancțiunii penale;

- prin prisma jurisprudenței CEDO consideră, că neîncetarea cauzei penale, ar

constitui o inechitate a procedurilor penale împotriva sa, o violare a art. 6 paragraf 1

(dreptul la un proces echitabil) al Convenției, și respectiv o eventuală condamnare a

Republicii Moldova la CEDO;

- instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal și

prevederile art. 162 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală;

- în cazul dat automobilul confiscat nu constituie unelte la săvârșirea infracțiunii, nu a

fost folosit la săvârșirea infracțiunii și nu a fost destinat pentru săvârșirea infracțiunii;

3

- mai mult, instanța nu a motivat hotărârea privind confiscarea specială și trecerea

forțată și gratuită în proprietatea statului, ci doar a făcut trimitere la art. 106 alin. (2)

lit. b) Cod penal și prevederile art. 162 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală fără a

menționa aplicabilitatea acestora cazului în speță;

- totodată, consideră că au fost încălcate prevederile art. 46 din Constituția Republicii

Moldova - dreptul la proprietatea privată și protecția acesteia, i-a fost încălcat dreptul la

proprietate consfințit la art. 46 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova, care prevede

că averea dobândită licit nu poate fi confiscată;

- deși se invocă precum că automobilul constituie corp delict, acesta nu putea fi corp

delict în acest caz, deoarece în materialele cauzei nu se conțin date că acesta a fost

dobândit ilicit, ori avea menirea de a fi utilizat în scopuri criminale. Deci, în acest caz

automobilul nu poate fi recunoscut corp delict în sensul art. 106 Cod penal și urmează a

fi utilizat în continuare după destinația lui și în privința acestui bun nu poate fi aplicată

confiscarea specială;

- în sentință se menționează că în iarna anului 2013, inculpatul deja dispunea de

autocamionul de model „Mercedes 312 D” n/î SD AF 056, prin urmare dobândirea licită

a automobilului nu se pune la îndoială. Iar, conform art. 46 alin. (3) al Constituției,

averea dobândită licit nu poate fi confiscată;

- un alt argument, pe care instanța de fond nu 1-a reținut este faptul că camionul în

cauză nu este numai al său, dar și al familiei, pe care 1-a procurat pe banii săi și ai

părinților, necătând la faptul că este înregistrat doar pe numele său. Mai mult ca atât,

acest camion este unica sursă de întreținere;

- consideră că confiscarea automobilului „Mercedes 312 D” n/î SD AF 056 nu este

necesară într-o societate democratică și nu este proporțională cu circumstanțele cauzei,

deoarece prin pretinsa infracțiune nu a cauzat prejudiciu statului sau societății;

declarat de avocatul Popescu Petru și inculpatul Barbîroș Dmitri a fost admis, casată

parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

A fost încetat procesul penal în privința lui Barbîroș Dmitrii în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal din motivul intervenirii termenului de

prescripție în temeiul art. 275 pct. 4) și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.

În rest dispozițiile sentinței instanței de fond au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecând cauza penală

în privința lui Barbîroș Dmitrii, instanța de fond a verificat complet sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (l) Cod penal.

4

A constatat că autocamionul „Mercedes 312D” cu numerele de înmatriculare SD AF

056 a fost utilizat la săvârșirea infracțiunii în cauză, iar respectivul mijloc de transport î-i

aparținea lui Barbîroș Dmitrii cu drept de proprietate.

Menționează instanța de apel că autocamionul de model „Mercedes 312D” cu n/î SD

AF 056, care î-i aparținea lui Barbîroș Dmitrii, cu drept de proprietate, a fost supus

modificării numărul de marcaj al caroseriei, prin înlăturarea unui fragment de metal cu

numărul inițial și montarea ulterioară a unui fragment analog și acest autocamion a fost

utilizat la săvârșirea infracțiunii în cauză, astfel acesta trebuie să fie confiscat și nu poate

rămâne în posesia condamnatului, deoarece dacă va fi lăsat în posesia inculpatului va fi

folosit din nou la săvârșirea infracțiunii.

Mai indică instanța de apel că potrivit art. 16 alin. (2), alin. (3) Cod penal infracțiunea

prevăzută de art. 276 alin. (l) Cod penal comisă în iarna anului 2013, reținută în sarcina

lui Barbîroș Dmitri și constatată în acțiunile acestuia, se clasifică ca fiind infracțiune

ușoară.

Astfel de la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (l) Cod penal au trecut

mai mult de 2 ani, prin urmare, în temeiul art. 60 alin. (l) lit. a) Cod penal, instanța de

apel a considerat necesar de a admite apelul declarat, dispunând încetarea procesului

penal în privința lui Barbîroș Dmitri în baza art. 276 alin. (l) Cod penal din motivul

intervenirii termenului de prescripție.

Valerii, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea ce ține de confiscarea specială și gratuită

în proprietatea statului a autocamionului de model „Mercedes 312 D” n/î SD AF 056.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele :

- instanța de apel încălcând principiile supremației legii, imparțialității și egalității

în fața legii și a justiției, a examinat superficial și inechitabil pricina, a emis o decizie

ilegală, nemotivată, nu s-a expus asupra tuturor cerințelor și argumentelor invocate în

instanța de apel, atât în apelul declarat cât și în cererea suplimentară la capitolul aplicării

confiscării speciale asupra bunului, fapt ce vine în contradicție cu standardele consacrate

în art. 6 §1,13 ale Convenției;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel au aplicat greșit confiscarea specială,

bazându-se pe prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal și prevederile art. 162

alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală;

- lui și familiei sale i-a fost încălcat dreptul la proprietate consfințit la art. 46 alin. (3)

din Constituție, care prevede că averea dobândită licit nu poate fi confiscată;

- la materialele cauzei nu se conțin date precum că automobilul a fost dobândit ilicit,

ori de a avea menirea de a fi utilizat în scopuri criminale;

5

- instanța nu a motivat în ce mod și cum ar putea fi folosit din nou automobilul la

săvârșirea infracțiunii și care infracțiune ar putea fi săvârșită în condiția în care

infracțiunea imputată a fost consumată încă în iarna anului 2013;

- instanțele ierarhic inferioare au ignorat declarațiile sale și ale martorului

Sîrbu Anatolie Sava din 17 decembrie 2015, dar și constatările organului de urmărire

penală, prin care se confirmă că caroseria a fost procurată de către el, fiind dobândită

licit;

- i-a fost confiscat automobilul din motivul necunoașterii legislației și a lipsei

autorizației „Intehagro”;

- instanța de apel nu a reținut nici faptul că camionul în cauză nu este numai al său,

dar și al familiei sale, pe care l-a procurat pe banii săi și ai părinților, necătând la faptul

că este înregistrat doar pe numele său. Mai mult, acest camion este unica sursă de

întreținere a sa și a familiei, iar confiscarea acestuia ar fi o povară prea grea pentru

familia sa;

- valoarea bunului confiscat depășește de 35 de ori valoarea amenzii stabilite de

prima instanță ca pedeapsă, ce vădit încalcă principiul proporționalității între sancțiunea

aplicată și gravitatea faptei;

- potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, simpla faptă de

încălcare a legislației nu este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este necesar

de stabilit dacă măsura de confiscare corespunde gravității situației create (Hotărârea

CEDO din 06 noiembrie 2008 în cazul Ismayilov contra Federației Ruse). Mai mult ca

atât, confiscarea automobilului, care îi aparține cu drept de proprietate lui și părinților săi

ar aduce o atingere semnificativă dreptului la proprietate consfințit în Constituția

Republicii Moldova și dreptului la protecția proprietății (respectul bunurilor) în sensul

art. l Protocolul nr. l la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale.

5.1. La 25 iulie 2016, Barbîroș Tatiana, a depus cerere de alăturare la recursul ordinar

declarat de Barbîroș Dmitrii, solicitând admiterea cererii de alăturare, admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei recurate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri în partea ce ține de confiscarea specială și trecerea gratuită în proprietatea

statului a automobilului, cu restituirea automobilului proprietarului.

În motivarea cererii de alăturare la recurs a declarat următoarele:

- măsura de confiscare specială și trecere forțată și gratuită în proprietatea statului a

automobilului de model „Mercedes 312 D” cu n/î SD AF 056, îi aduce atingere și o

prejudiciază pe ea și familia sa;

- automobilul a fost procurat pe bani agonisiți de întreaga familie în decursul a mai

mulți ani, inclusiv din vânzarea a unor animale domestice, totodată a luat și un credit pe

numele său de la BC „Fincombank” în sumă de 35000 lei;

6

- la 12 februarie 2013, fiul său a suferit un accident rutier în urma căruia a fost

deteriorat autocamionul. Pentru reparația autocamionului a împrumutat 30000 lei. Din

cauza că urma să întoarcă banii împrumutați, autovehiculul fiind unica sursă de venit, fiul

său a ales cel mai ușor mod de reparație a mașinii, adică a schimbat caroseria și prin

aceasta a comis o încălcare a legii, prevăzută de art. 276 Cod penal, însă, prin aceasta, nu

a fost adus niciun prejudiciu statului sau altcuiva;

- prin Certificatul nr. 1013 din 21 iulie 2016, eliberat de Primăria com. Cotiujenii

Mari, r-nul Șoldănești se confirmă că unitatea de transport „Mercedes Sprinter 312” este

unica sursă de obținere a veniturilor necesare pentru întreținerea familiei;

- în rezultatul ridicării autocamionului din 08 iulie 2015 și până în prezent familiei

sale i s-a produs un prejudiciu ce circa 100 mii lei.

depus referință procurorul Ghervas Iurie privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând declararea inadmisibilității acestora, din motiv că instanța de apel s-a pronunțat

și a motivat soluția în sensul confiscării ilegale a automobilului, iar recursul declarat de

Barbîroș Tatiana este declarat peste termen.

constată că recursul ordinar declarat de Barbîroș Tatiana urmează a fi respins ca

inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de Barbîroș Dmitrii urmează a fi admis din

următoarele considerente.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de Barbîroș Tatiana:

Normele Codului de procedură penală nu prevăd acte procesuale cum ar fi cererile

de alăturare la recurs, din care motive cererea dată se va examina ca recurs ordinar

separat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu recurs a

deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, decizia motivată a fost pronunțată în

ședință publică la 02 iunie 2016 (f. d. 140; 151).

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează, că termenul de recurs

este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului, fără o solicitare de a fi repus în termen, el urmează a fi respins, ca declarat

peste termen.

Prin urmare, Barbîroș Tatiana declarând recurs ordinar nu a adus argumente

întemeiate în justificarea motivelor întârzierii declarării recursului ordinar, depus la

25 iulie 2016 (f. d. 171), adică cu aproximativ 24 zile de la expirarea termenului de atac

7

cu recurs ordinar, acesta fiind declarat evident peste termenul prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se

depune, de persoanele menționate în art. 421 și trebuie să fie motivat. Astfel, potrivit

art. 421 Cod de procedură penală, pot declara recurs procurorul și persoanele indicate în

art. 401.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că Barbîroș Tatiana, nu a fost parte

în proces și conform prevederilor art. 401 Cod de procedură penală, nu este în drept să

declare recurs împotriva deciziei instanței de apel în cauza penală în privința fiului ei,

Barbîroș Dmitrii, mai mult ca atât, ea nu a declarat nici apel în speța dată.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Barbîroș Dmitrii:

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, ținând seama de opinia

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze parțial

hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru declararea

recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, totodată instanța a admis erori grave

de fapt, care au afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și-a găsit

confirmarea în cauza dată.

8

Potrivit apelului (f. d. 126 – 127) declarat de inculpatul Barbîroș Dmitrii s-au

invocat următoarele motive:

„- prin sentința contestată, corpul delict - autocamionul de model „Mercedes 312

D” n/î SD AF 056, urmează a fi confiscat special și trecut forțat și gratuit în proprietatea

statului;

- sentința Judecătoriei Șoldănești din 26 ianuarie 2016 urmează a fi casată și în

partea confiscării speciale aplicate și trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului;

- instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal și

prevederile art. 162 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală;

- în cazul dat automobilul confiscat nu constituie unelte la săvârșirea infracțiunii

și nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și nu a fost destinat pentru săvârșirea

infracțiunii;

- mai mult, instanța nu a motivat hotărârea privind confiscarea specială și

trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului, ci doar a făcut trimitere la art. 106

alin. (2) lit. b) Cod penal și prevederile art. 162 alin. (l) pct. 1) Cod de procedură penală

fără a menționa aplicabilitatea acestora cazului în speță;

- totodată, consideră că au fost încălcate prevederile art. 46 din Constituția

Republicii Moldova - dreptul la proprietatea privată și protecția acesteia, i-a fost

încălcat dreptul la proprietate consfințit la art. 46 alin. (3) din Constituția Republicii

Moldova, care prevede că averea dobândită licit nu poate fi confiscată;

- deși se invocă precum că automobilul constituie corp delict, acesta nu putea fi

corp delict în acest caz, deoarece în materialele cauzei nu se conțin date că acesta a fost

dobândit ilicit, ori avea menirea de a fi utilizat în scopuri criminale. Deci, în acest caz

automobilul nu poate fi recunoscut corp delict în sensul art. 106 Cod penal și urmează a

fi utilizat în continuare după destinația lui și în privința acestui bun nu poate fi aplicată

confiscarea specială;

- însăși instanța în sentință, menționează că în iarna anului 2013 deja dispunea de

autocamionul de model „Mercedes 312 D” n/î SD AF 056, prin urmare dobândirea licită

a automobilului nu se pune la îndoială. Iar conform art. 46 alin. (3) din Constituția

Republicii Moldova, averea dobândită licit nu poate fi confiscată:

- un alt argument, pe care instanța de fond nu 1-a reținut este faptul că camionul

în cauză nu este numai al său, dar și al familiei, pe care 1-a procurat pe banii săi și ai

părinților, necătând la faptul că este înregistrat doar pe numele său;

- mai mult, acest camion este unica sursă de întreținere;

- consideră că instanța de judecată, la trecerea forțată a corpurilor delicte în

proprietatea statului, urmează să verifice această situație și prin prisma principiilor

elaborate de jurisprudența Curții Europene:

1) dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută de lege;

9

2) dacă urmărește un scop legitim;

3) este necesară într-o societate democratică și

4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale

societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate;

- la caz, consideră că confiscarea automobilului „Mercedes 312 D” î/n SD AF 056

nu este necesară într-o societate democratică și nu este proporțională cu circumstanțele

cauzei, deoarece prin pretinsa infracțiune nu a cauzat prejudiciu statului sau societății;

- potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, simpla faptă de

încălcare a legislației nu este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este

necesar de stabilit dacă măsura de confiscare corespunde gravitații situației create

(Hotărârea CEDO din 06 noiembrie 2008 cazul Ismayilov contra Federației Ruse). Mai

mult ca atât, confiscarea automobilului, care le aparține cu drept de proprietate lui și

părinților săi ar aduce o atingere semnificativă dreptului la proprietate consfințit în

Constituția Republicii Moldova și dreptul la protecția proprietății (respectul bunurilor)

în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.”

Anume asupra acestor motive instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat

superficial, ce echivalează cu nepronunțarea.

Colegiul penal lărgit mai constată, că reieșind din practica CEDO (hotărârea

Ismayilov contra Federației Ruse din 06 noiembrie 2008 în care similar cu speța dată,

s-a examinat legalitatea confiscării a 21348 dolari SUA aduși prin contrabandă în

Federația Rusă), se invocă că inculpatul anterior nu a fost judecat, nu a fost bănuit și

învinuit în alte infracțiuni până la perioada comiterii infracțiunii incriminate comise cu

utilizarea autocamionului „Mercedes 312 D” î/n SD AF 056. Autocamionul a fost

procurat de către el în mod legal, schimbarea nr. caroseriei în urma reparației

autocamionului putea fi legalizată de către el adresându-se în organele competente ale

statului. Astfel, unica încălcare a inculpatului, care i-a fost incriminată este că, el în urma

reparației autocamionului „Mercedes 312 D” î/n SD AF 056 nu s-a adresat în organele

competente pentru legalizarea nr. caroseriei modificat.

Colegiul penal lărgit, ca și CEDO stipulează, că pentru a recunoaște intervenția

proporțională ea trebuie să coincidă cu gravitatea încălcării, adică neadresării inculpatului

în organele competente, dar nu gravității a altor posibile infracțiuni, care nu au fost în

realitate constatate. Autocamionul confiscat, indiscutabil constituie un bun esențial

pentru inculpat și familia lui, fiindcă este unica sursă de venit a familiei lui, fiind procurat

inclusiv cu ajutorul părinților lui. Din altă parte, prejudiciu, care inculpatul putea să-l

cauzeze statului este neesențial, constând din taxele percepute de stat la modificarea nr.

caroseriilor în urma reparațiilor. Astfel, confiscarea în speța dată nu este de recompensare

a prejudiciului statului, dar ca o măsură de siguranță și de pedepsire a inculpatului pentru

10

comiterea infracțiunii incriminate (cauza CEDO Bendenoun vs France din 24 februarie

1994). În speța dată inculpatul a fost recunoscut vinovat de prima instanță, fiind amendat

în sumă de 250 u/c, adică 5000 lei, iar de instanța de apel a fost chiar liberat de

răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 60

Cod penal. În aceste condiții confiscarea autocamionului, aplicată în speța dată, ca

măsură de siguranță și de pedeapsă, este în opinia Colegiului penal lărgit evident

neproporțională, fiindcă impute inculpatului consecințe extreme individuale. Astfel fiind

încălcate prevederile art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

În acest sens, Colegiul penal lărgit mai reține că confiscarea automobilului

„Mercedes 312 D” cu n/î SD AF 056 nu este proporțională cu gravitatea faptei comise,

dat fiind faptul că conform Raportului de evaluare nr. 1526/06 A din 29 iunie 2016 (f. d.

166 - 167), valoarea de piață a unui automobil de marca „Mercedes 312 D” constituie

177130, 10 lei, pe când valoarea amenzii stabilite de către prima instanță ca pedeapsă,

constituie 250 unități convenționale, ce se echivalează la 5000 lei, fapt ce vădit încalcă

principiul proporționalității între sancțiunea aplicată și gravitatea faptei, adică valoarea

bunului confiscat depășește de 35 ori valoarea amenzii stabilite.

Motivele invocate în decizia instanței apel și sentință, prin care se indică că „acest

autocamion a fost utilizat la săvârșirea infracțiunii în cauză, astfel acesta trebuie să fie

confiscat și nu poate rămâne în posesia condamnatului, deoarece dacă va fi lăsat în

posesia inculpatului va fi folosit din nou la săvârșirea infracțiunii”, Colegiul penal lărgit

le consideră greșite, eronate și neîntemeiate, constatând că instanțele inferioare nu au

stabilit utilizarea și folosirea autocamionului la săvârșirea infracțiunii.

7.3. În consecință, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de a respinge ca

inadmisibil recursul ordinar declarat de către Barbîroș Tatiana, de a admite recursul

ordinar declarat de către inculpatul Barbîroș Dmitrii, de a casa parțial sentința

Judecătoriei Șoldănești din 26 ianuarie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 04 mai 2016, de a rejudeca cauza și de a pronunța o nouă hotărâre prin care

corpul delict autocamionul „Mercedes 312 D” cu numărul de înmatriculare SD AF 056,

care se păstrează la parcarea specială a IP Șoldănești, se va restitui proprietarului

Barbîroș Dmitrii Valerii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către Barbîroș Tatiana.

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Barbîroș Dmitrii, casează

parțial sentința Judecătoriei Șoldănești din 26 ianuarie 2016 și decizia Colegiului penal al

11

Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Barbîroș Dmitrii

Valerii, rejudecă cauza pronunțând următoarea hotărâre.

Corpul delict autocamionul „Mercedes 312 D” cu numărul de înmatriculare SD AF

056, care se păstrează la parcarea specială a IP Șoldănești, se restituie proprietarului

Barbîroș Dmitrii Valerii.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 ianuarie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

12