1ra-1776/2016 — art. 329 alin. 1 CP

1ra-1776/2016 — art. 329 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1776/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 iunie 2016, în privința inculpatului

Gusacinschi Alexandru Tudor, născut la

13 iulie 1984, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Petru Zadnipru 14, ap. 66, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.03.2016 – 14.04.2016,

instanța de apel: 04.05.2016 – 24.06.2016,

instanța de recurs: 17.08.2016 – 13.12.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost condamnat în baza art. 329 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 250 unități convenționale, ce constituie 5000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

cu funcție publică și acționând cu titlul oficial, exercitând funcția de ofițer de

serviciu al Serviciului regim, supraveghere și pază al Penitenciarului nr. 10 - Goian

cu sediul în mun. Chișinău, com. Goian, la 22 mai 2015, orele 17.00, a escortat

condamnații Penitenciarului nr. 10 - Goian, Lungu M., Chilari R. și Deleu N., în

afara zonei locative a penitenciarului pentru efectuarea lucrărilor de salubrizare, pe

care i-a lăsat fără supraveghere, ignorând astfel prevederile pct. 78 al Statutului

1

executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 583 din 26.05.2006, potrivit căruia ”Activitățile de

asigurare a ordinii interioare, prevenire și curmare a încălcărilor de regim și

crimelor din partea deținuților se efectuează de către toate serviciile penitenciarului

și trebuie să includă: asigurarea supravegherii permanente a deținuților; precum și

prevenirea părăsirii neautorizate de către deținuți a teritoriului penitenciarului în

funcție de regimul detenției”, care profitând de faptul că nu erau supravegheați, în

aceeași zi, orele 17.25, au evadat din penitenciar prin escaladarea edificiilor de

pază, fiind cauzate astfel daune în proporții mari intereselor publice.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a indicat că, activând

în funcția de ofițer de serviciu, supraveghere și pază, la 22 mai 2015, orele 16.10,

i-a antrenat pe condamnații Deliu N., Chilari R. și Lungu M. pentru efectuarea

lucrărilor gospodărești. Activitatea privind efectuarea lucrărilor gospodărești nu era

stabilită în ordinea zilei de 22.05.2015. Pe parcursul efectuării lucrărilor,

condamnații au manifestat un comportament adecvat, executând lucrări la indicație

și periodic transportau iarba la remorcă, timp în care ei dispăreau din vizor. Zona

în care se efectuau lucrări gospodărești era supravegheată video, situația fiind

monitorizată de Benea M., căreia nu i-a comunicat că va ieși cu condamnații în

zona interzisă. Despre evadarea deținuților a fost informat prin telefon de Benea

M. Deplasându-se în zona respectivă, a depistat că deținuții nu se mai află acolo.

Totodată, vinovăția acestuia este integral dovedită prin totalitatea probelor

administrate.

Astfel, martorul Gulpi L. a relatat că la 22 mai 2015, inculpatul supraveghea

deținuții în timp ce aceștia efectuau lucrări de salubrizare în zona interzisă și care,

profitând de nesupravegherea colaboratorului penitenciarului, au escaladat gardul.

Martorul Benea M. a declarat că pe la ora 17.25 a observat că deținuții, care

se aflau în zonă interzisă, au escaladat gardul, iar din urma lor nu alerga nimeni. A

raportat acest fapt inculpatului, și acesta a fugit după ei. Condamnații au fost scoși

în zona interzisă de către ofițerul Gusacinschi A., pentru efectuarea lucrărilor de

salubrizare, iar acesta nu se afla nemijlocit lângă condamnați, dar ședea pe scaun și

supraveghea zona unde condamnații minori săpau și greblau. Cei 3 deținuți pe

parcursul lucrărilor demonstrau elemente de evadare.

Martorul Jignea S. a comunicat că la 22 mai 2015, ora 17.15, prin

intermediul telefonului a fost anunțată de către inculpat că 3 deținuți au escaladat

gardul de protecție și a fost anunțat semnalul de alarmă. Deținuții au fost escortați

pentru a efectua lucrări gospodărești, fiind însoțiți doar de inculpat, concomitent

având loc supravegherea video a condamnaților de către Benea M. Acțiunea

privind escortarea deținuților predispuși la evadare pentru a efectua lucrări

gospodărești în zona interzisă nu a fost coordonată cu ea sau cu alți superiori.

Inculpatul, fiind obligat să coordoneze această acțiune cu superiorii, și-a asumat

riscul de a ieși cu 3 condamnați predispuși spre evadare. Astfel, nu este stabilit un

număr de deținuți ce ar putea fi scoși pentru a efectua lucrări gospodărești, fiind

dată și o indicație de a nu scoate deținuții la lucrări în afara orelor de lucru. Toate

ordinele care se aprobă în penitenciar sunt coordonate cu DIP și fiecare angajat al

penitenciarului are și alte atribuții. De obicei, ofițerii singuri aleg persoanele care

2

efectuează diferite lucrări, lista condamnaților pentru efectuarea lucrărilor

gospodărești fiind întocmită de o comisie specială.

Martorul Bănărescu O. a indicat că la 22 mai 2015, din Penitenciarul nr. 10

au evadat 3 deținuți. Inculpatul nu a anunțat conducerea penitenciarului că a scos

deținuții pentru efectuarea lucrărilor gospodărești, deși era obligat să o facă. În

conformitate cu ordinul intern privind repartizarea sectoarelor pentru efectuarea

lucrărilor gospodărești, fiecare ofițer de serviciu era obligat să raporteze

superiorilor săi despre escortarea deținuților pentru efectuarea lucrărilor

gospodărești.

Conform procesului-verbal de ridicare, de la șeful-adjunct al DSI a DIP,

Andrușcenco R., au fost ridicate DVD-ului cu inscripția "Titanium", pe care sunt

imprimate imagini video, copiile fișelor de post și referința de serviciu, precum și

copia încheierii asupra efectuării cercetării de serviciu cu privire la ilegalitățile

comise în Penitenciarul nr. 10-Goian.

Acestea atestă că ofițerul de serviciu Gusacinschi A. și santinela operator

Benea M. nu au observat prima tentativă de evadare a deținutului Deleu N., pe care

a săvârșit-o cu puțin timp înainte de evadarea consumată. Atunci condamnatul a

încercat escaladarea zidului în locul unde se afla o remorcă cu gunoi, însă nu i-a

reușit săritura. După acest eșec, Deleu N. împreună cu deținuții Lungu M. și

Chilari R. și-au orientat intențiile de evadare spre o porțiune a zidului mai prielnică

de escaladat, unde în zidul exterior al penitenciarului erau bătute niște cuie. De

asemenea, în timpul efectuării lucrărilor în fâșia de protecție a zonei interzise,

deținuții Deleu N., Lungu M. și Chilari R. au verificat vigilența colaboratorilor prin

acțiuni provocatoare în privința acestora, manifestate prin sărituri în sus, aruncări

cu pietre în direcția ofițerului de serviciu și gesticularea cu grebla în fața camerei

video și, în lipsa unei reacții corespunzătoare de răspuns, deținuții au hotărât

părăsirea zonei de vizibilitate, prin escaladarea gardului exterior de pază al

perimetrului. Momentul evadării a fost observat inițial de către santinela operator

Benea M. prin intermediul camerelor video, care l-a telefonat pe ofițerul de

serviciu și i-a raportat despre producerea incidentului, după care el a întreprins deja

acțiunile ulterioare. În aceste circumstanțe se atestă lipsa vigilenței față de

supravegherea condamnaților din partea ofițerului de serviciu Gusacinschi A.,

deoarece nu a observat la timp acțiunile ilicite ale deținuților și a admis evadarea

lor.

Potrivit fișei de post, învinuitul Gusacinschi A. exercita funcția de ofițer de

serviciu al Serviciului regim, supraveghere și pază al Penitenciarului nr. 10-Goian,

scopul general al funcției fiind asigurarea supravegherii și pazei deținuților,

respectării de către ei a regimului de detenție în penitenciar, îndeplinirii obligațiilor

și respectării drepturilor de către deținuți, contribuirea la dirijarea lor.

Conform referinței de serviciu, Gusacinschi A. a activat în cadrul sistemului

penitenciar din 02.03.2009, în luna iulie 2012, după reluarea activității

Penitenciarului nr. 10-Goian, fiind numit în funcția de ofițer de serviciu al

Serviciului regim, supraveghere și pază al Penitenciarului nr. 10-Goian. La locul

de muncă se caracterizează pozitiv, iar prin ordinul Ministerului Justiției nr. 276,

din 25.06.2015, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară - concedierea din sistemul

penitenciar.

3

Potrivit procesului-verbal de examinare a imaginilor video s-a constatat: în

secvența nr. 10 Goia@IP10_20150522 - se observă cum în perimetrul de pază al

penitenciarului din zona interzisă, la sec. 22, trei condamnați însoțiți de un

colaborator al penitenciarului îmbrăcat în uniformă, intră pe o poartă metalică de

culoare albastră, iar în sec. 38 se observă cum colaboratorul încuie poarta

respectivă iar cei trei condamnați se îndreaptă spre un gard din plasă, având în

mâini instrumente pentru lucru, în min. 01:28, se observă cum colaboratorul

penitenciarului, după semnalmente, ofițerul de serviciu Gusacinschi A., intră

împreună cu cei trei condamnați pe o altă poartă din perimetrul zonei interzise

lângă care se află o remorcă de camion. La min. 01:50, se observă cum

colaboratorul Gusacinschi A. vorbește la telefon, iar condamnații au dispărut din

zona de supraveghere a camerei video, în min. 02:25, doi din cei trei condamnați

apar în zona de supraveghere a camerei și, la indicația lui Gusacinschi A., încep a

tăia iarba, în min. 03:12, colaboratorul Gusacinschi A. s-a așezat pe un scaun care

se afla în apropiere de locul unde cei doi condamnați efectuau lucrări, cel de-al

treilea condamnat nu a apărut în zona de supraveghere a camerei video. La min.

07:23, se observă cum cei doi condamnați se opresc din tăiat iarba și examinează

zidul din priviri, în timp ce colaboratorul Gusacinschi A. stă așezat pe un scaun și

nu întreprinde careva măsuri. La min. 09:38, se observă cum condamnații se

îndreaptă spre un alt loc de muncă, intrând pe o poartă metalică de culoare albastră

pe lângă o remorcă de autocamion, Gusacinschi A. rămâne așezat pe scaun fără a-

și schimba poziția. La min. 10:00, unul din condamnați revine la locul inițial de

muncă, iar ceilalți doi condamnați nu se observă din cauza remorcii, la min. 11:30,

se observă cum un condamnat revine la locul inițial de muncă și discută cu

colaboratorul Gusacinschi A., după care ultimul se ridică de pe scaun și se

îndreaptă spre o construcție și arată un semn cu mâna, iar ulterior unul din

condamnați a dus acolo iarba tăiată. La min. 14, se observă cum colaboratorul

Gusacinschi A. deschide poarta de la intrarea în zona dintre zidul din piatră și

gardul din plasă metalică și îi lasă pe doi dintre condamnați să intre acolo și el

pleacă la locul unde stătea inițial pe scaun, în timp ce al treilea condamnat era în

preajma acestuia, strângea iarba. La min.14:25, se observă cum condamnatul care

se afla în preajma lui Gusacinschi A. analizează gardul din plasă metalică, cât și

cel din piatră, fără să fie observat de Gusacinschi A. În intervalul cuprins între min.

30:00 și 33:00, se observă cum unul dintre condamnați, de mai multe ori, se

apropie de zidul din piatră, îl analizează, pune mâna pe el, în timp ce Gusacinschi

A. stă nemișcat pe scaun. La min. 35:18, unul din condamnați efectuează o

săritură, de pe marginea zidului spre vârful acestuia, tot condamnatul respectiv se

urcă pe zidul din piatră, și demonstrativ arată că ar încerca să evadeze, cu toate

acestea, nu sunt întreprinse careva măsuri. La min. 64:00, se observă cum

Gusacinschi A. primește un apel telefonic, aleargă spre o construcție, după care,

aleargă spre poarta albastră care separă zona interzisă de teritoriul penitenciarului.

Secvența video nr. 10 Goia@IP64_20150522, denotă că colaboratorul

penitenciarului Benea M., responsabilă de monitorizarea situației în penitenciar cu

ajutorul mijloacelor tehnice, a observat pe monitoarele de serviciu cum cei trei

condamnați alergau și cum au escaladat peretele zidului din piatră, la sec. 50, se

4

observă cum ultima alarmată, anunță prin telefon despre evadare, iar ulterior prin

stația radio.

Pe secvența video nr. 10 Goia@IP09_20150522, se observă cum doi dintre

condamnați au ieșit din zona de supraveghere a colaboratorului Gusacinschi A. și

analizează peretele zidului de piatră. După apariția celui de-al treilea condamnat, la

min. 07:15, se observă cum condamnatul în maiou alb, începe a alerga primul în

direcția opusă porții pe unde au intrat, iar cei doi condamnați îl urmează, la min.

07:42, cei trei condamnați au ieșit din vizorul camerei de supraveghere.

Secvența video nr. 10 Goia@IP67_20150522, indică cum la sec. 03, cei trei

condamnați apar în vizorul camerei de supraveghere, urcând scările, alergând spre

locul evadării.

Pe secvența video nr. 10 Goia@IP08_20150522, se observă cum la min.

01:15, cei trei condamnați ajung lângă o bară din metal care era agățată de peretele

zidului din piatră, cu ajutorul căreia, au escaladat zidul din piatră.

În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 329 alin. (1) Cod penal,

ca neglijența în serviciu, adică neîndeplinirea necorespunzătoare de către o

persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini

neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari

intereselor publice.

Poziția inculpatului prin care nu-și recunoaște vinovăția este una de apărare,

luată cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală, declarațiile lui fiind

combătute prin depozițiile martorului Jignea S., care a confirmat că nu a fost

coordonată cu ea, în calitate de șef al penitenciarului, și nici cu alți superiori,

escortarea acestor trei deținuți care sunt predispuși spre evadare, paza lor

suplimentară, echiparea cu echipament special.

Vinovăția inculpatului este dovedită și prin declarațiile martorilor Gulpi L.,

Benea M., Jignea S., Morari O. și Bănărescu O.

Necesitatea declarării nulității proceselor-verbale de audiere în cadrul

urmăririi penale a martorilor Gulpi L. și Benea M. decade, acești martori fiind

audiați pe parcursul cercetării judecătorești în prezența și cu posibilitatea de a pune

întrebări din partea participanților la proces, declarațiile lor în ședința de judecată

fiind similare cu cele de la urmărirea penală, fiind verosimile, pe parcursul

cercetării judecătorești ele fiind date conform procedurii.

Totodată, evadarea deținuților a avut un impact negativ asupra imaginii

Penitenciarului nr. 10, acesta fiind un penitenciar model pentru alte instituții

penitenciare și necătând la numărul mic de deținuți, a fost posibilă, din cauza

neglijenței inculpatului față de obligațiunile de serviciu, evadarea a trei deținuți,

respectiv vinovăția acestuia este confirmată și de materialele cauzei penale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75-78 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, nu are antecedente penale, se

caracterizează pozitiv, că are la întreținere un copil minor și soția, că circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia

este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice.

5

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că învinuirea este una neconcretă, formulată în mod

general, rolul său la asigurarea pazei deținuților fiind expus într-un mod nebulos,

fiind în imposibilitate de a miza pe o examinare obiectivă a faptelor, puse ulterior

la baza acuzării lui.

A fost subevaluat principiul de bază al legii penale, proclamat prin art. 7

alin. (1) Cod penal, al individualizării răspunderii penale și al pedepsei penale,

conform căruia, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

La materialele cauzei sunt anexate acte potrivit căror, în perioada activității

în sistemul penitenciarului, el nu a fost niciodată sancționat, pentru atitudinea

conștiincioasă față de exercitarea atribuțiilor de serviciu fiindu-i acordate stimulări

sub formă de 7 premii bănești, un concediu suplimentar și insigna ”Eminent al

Serviciului Penitenciar”.

Totodată, conform ordinului nr. 276, pentru neîndeplinirea

necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au mai fost pedepsiți încă 12

colaboratori, 10 din ei fiind sancționați pentru încălcarea acelorași prevederi ale

pct. 78 al Statutului aprobat prin HG nr. 583 din 26.05.2006.

Astfel, de unul singur, nu poate fi recunoscut subiect al săvârșirii unei

infracțiuni, evitarea căreia, conform normelor legale ce reglementează activitatea

în instituțiile penitenciare, este pusă în seama tuturor serviciilor penitenciarului.

Or, din examinarea discului cu înregistrările video ale momentului evadării,

rezultă că escaladarea de către cei trei deținuți a unuia din elementele obiectivelor

tehnico-genistice – gardul din perimetrul exterior al penitenciarului, a fost posibilă

datorită stării deplorabile a edificiului și a lipsei oricăror îngrădiri deasupra

acestuia.

Alt factor care a facilitat evadarea inculpaților, a fost exercitarea activității

Penitenciarului nr. 10-Goian cu încălcarea prevederilor art. 270, 273 Cod de

executare și a pct. 187 al Statutului executării pedepsei de către condamnați și

anume, neasigurarea cu pază fizică de către santinele la turnuri, paza perimetrului

penitenciarului efectuându-se doar de către santinela operator prin intermediul

camerelor video.

Evident, asigurarea corespunzătoare a normelor menite să asigure

integritatea obiectivelor tehnico-genistice și asigurarea executării pazei fizice de

către santinele la turnuri nu avea tangență cu competențele de serviciu atribuite

prin legislația în vigoare și reconfirmate prin fișa de post a inculpatului.

Acțiunile sale au fost incorect încadrate și calificate în baza art. 329 alin. (1)

Cod penal, fiind bazate pe afirmații cu caracter declarativ, el, nici în mod ipotetic,

nu putea fi recunoscut subiect al infracțiunii incriminate.

Astfel, din dispoziția art. 329 alin. (1) Cod penal rezultă că fapta

prejudiciabilă cunoaște două modalități alternative: inacțiunea de neîndeplinire a

obligațiilor de serviciu și acțiunea de îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor

de serviciu, însă din rechizitoriu și sentință nu reiese asemenea fapte, acest capăt de

acuzare fiind neîntemeiat și contrar prevederilor legale.

6

Totodată, pentru constatarea și calificarea faptei conform prevederilor art.

329 alin. (1) Cod penal, este obligatorie survenirea urmărilor prejudiciabile sub

formă de ”daune în proporții mari cauzate intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice”, element ce nu a fost

reflectat în învinuire sau sentință, în cadrul cauzei penale lipsind un reprezentant al

părții vătămate sau al părții civile, precum și o acțiune civilă înaintată în acest sens,

nefiind confirmată cauzarea daunei în proporții mari intereselor publice, potrivit

parametrilor valorici enunțați în art. 126 alin. (1) Cod penal.

Instanța a omis sau a interpretat greșit actele și declarațiile apărării,

distorsionând faptele și probele aduse în argumentarea poziției și contrazicându-se

în afirmațiile făcute.

Acuzația adusă inculpatului, că a lăsat deținuții fără a-i avea sub

supraveghere în zona de vizibilitate pe parcursul unei perioade mari de timp, nu are

suport probant, conținutul procesului-verbal de examinare a secvențelor video de

către acuzare având un caracter superficial și tendențios.

Au fost încălcate flagrant prevederile art. 105 alin. (2) Cod de procedură

penală, privind condițiile de audiere a martorilor, declarațiile martorului Benea M.

fiind expuse în mod selectiv, defavorabil apărării.

Depozițiile martorului Gulpi L., la fel, au fost supuse unor redactări

arbitrare, iar în partea motivată a sentinței instanța a omis fixarea declarațiilor lui

Morari F., precum și s-a evitat expunerea autentică a mărturiilor lui Jignea L.

Din declarațiile martorului Bănărescu O. este evident că gardurile

penitenciarului necesită reparații curente, însă din lipsă de mijloace, aceste

reparații nu s-au efectuat, inclusiv că în serviciul logistică nu este un specialist

pentru deservirea construcțiilor și încăperilor.

2016, apelul a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Gusacinschi Alexandru a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, pe motiv că: „fapta nu întrunește

elementele constitutive a componenții infracțiunii”.

Instanța de apel a reținut că, de către organul de urmărire penală,

Gusacinschi A. se învinuiește că, fiind persoană cu funcție publică și acționând cu

titlul oficial, exercitând funcția de ofițer de serviciu al Serviciului regim,

supraveghere și pază al Penitenciarului nr. 10-Goian cu sediul în mun. Chișinău,

com. Goian, la 22 mai 2015, aproximativ orele 17.00, a escortat condamnații

Penitenciarului nr. 10-Goian, Lungu M., Chilari R. și Deleu N., în afara zonei

locative a penitenciarului pentru efectuarea lucrărilor de salubrizare, pe care i-a

lăsat fără supraveghere, ignorând astfel prevederile pct. 78 al Statutului executării

pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 583 din 26.05.2006, potrivit căruia ”Activitățile de asigurare a ordinii

interioare, prevenire și curmare a încălcărilor de regim și crimelor din partea

deținuților se efectuează de către toate serviciile penitenciarului și trebuie să

includă: asigurarea supravegherii permanente a deținuților; precum și prevenirea

părăsirii neautorizate de către deținuți a teritoriului penitenciarului în funcție de

regimul detenției”, care profitând de faptul că nu era supravegheați, în aceeași zi,

7

aproximativ orele 17.25, au evadat din penitenciar prin escaladarea edificiilor de

pază, fiind cauzate astfel daune în proporții mari intereselor publice.

Potrivit învinuirii acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 329

alin. (1) Cod penal, ca neglijența în serviciu, adică neîndeplinirea

necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca rezultat

al unei atitudini neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții mari intereselor publice.

Instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului au fost corespunzătoare

atribuțiilor de serviciu, escortarea condamnaților în afara zonei locative a

Penitenciarului nr. 10-Goian, pentru efectuarea lucrărilor de salubrizare, fiind în

corespundere cu ordinele emise de șeful Penitenciarului nr. 10-Goian.

Opinia acuzării și a instanței de fond că supravegherea condamnaților la caz,

ținea nemijlocit de atribuțiile, de unul singur, ale inculpatului este eronată, or,

potrivit Regulamentului privind serviciul de luptă al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare al MJ, rezultă că „paza obiectivelor reprezintă un complex de acțiuni

desfășurate de subdiviziunile în comun cu activitatea operativă, de regim, tehnico-

genistică și de altă natură, efectuate în scopul asigurării integrității obiectivelor și a

mijloacelor materiale ale acestora, suprimării atacului asupra obiectivului,

neadmiterii evadării și altor infracțiuni ale condamnaților, a pătrunderii persoanelor

străine și obiectelor interzise la (de la) obiectiv”.

Astfel, supravegherea celor trei condamnați intra nu numai în atribuțiile de

serviciu ale inculpatului, dar și a întregului colectiv al Penitenciarului nr.10-

Goian, o mare parte din colaboratori fiind sancționați disciplinar pentru atitudinea

iresponsabilă, neglijentă, exercitarea superficială a atribuțiilor de serviciu.

În același timp, s-a constatat lipsa legăturii cauzale dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, or, un factor care a contribuit la evadarea

condamnaților a fost exercitarea insuficientă a activității Penitenciarului nr.10-

Goian, fiind stabilit că din partea efectivului penitenciarului a avut loc o

supraveghere nepermanentă, insuficientă a condamnaților.

Potrivit cercetării de serviciu, efectuată de Departamentul Instituțiilor

Penitenciare al MJ, la 22.05.2015 colaboratorii Penitenciarului nr.10-Goian, atât

cu funcții de conducere, cât și de executare, nu și-au onorat obligațiile de serviciu

în vederea supravegherii permanente a condamnaților Lungu M., Chilari R. și

Deleu N., ce s-a soldat cu evadarea acestora.

Supravegherea insuficientă din partea întregului colectiv al penitenciarului,

apreciată drept acțiune de iresponsabilitate, este și lipsa pazei în turnurile

penitenciarului.

Deci, în sarcina inculpatului au fost puse obligații care nu corespund funcției

sale și fișei de post, acesta escortând trei deținuți în afara zonei locative a

penitenciarului, a fost obligat să supravegheze de unul singur condamnații, ceea ce

a dus la escaladarea gardului și evadarea acestora.

În acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a componenței de

infracțiune prevăzută la art. 329 alin. (1) Cod penal, elementul material al

neglijenței în serviciu fiind realizat prin inacțiunea de neîndeplinire sau acțiunea de

îndeplinire necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu soldate cu daune în

proporții mari intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

8

persoanelor fizice sau juridice, noțiunea de ”proporții mari„ fiind prevăzută la art.

126 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, contrar prevederilor art. 281 Cod de procedură penală, urmărirea

penală a fost înfăptuită superficial, învinuirea fiind una abstractă, neconcretă și

bazată pe presupuneri.

Or, în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu, acuzarea nu

explică în detalii în ce constau „daunele în proporții mari intereselor publice" care

ar fi comise de inculpat.

Astfel, probele administrate nu dovedesc săvârșirea de către inculpat a

infracțiunii incriminate.

Deci, vinovăția acestuia nefiind confirmată prin probe pertinente, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Bolduratu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei adoptate și

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că învinuirea înaintată inculpatului corespunde

prevederilor art. 281 Cod de procedură penală.

Totodată, încălcarea intereselor generale ale societății, drepturilor

constituționale ale cetățenilor, crearea obstacolelor sau tulburărilor în activitatea

organelor puterii și altor instituții publice, încălcarea ordinii de drept, tăinuirea

infracțiunilor săvârșite sunt considerate obiective asupra cărora se orientează

acțiunile de cauzare de daune în proporții considerabile intereselor publice.

Instanța de apel nu a apreciat probele administrate în susținerea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că condamnații Lungu M., Chilari R. și

Deleu N. au evadat în circumstanțele incriminate învinuitului, ca urmare a faptului

că au fost lăsați fără supraveghere de către acesta, care exercita funcția de ofițer de

serviciu al Serviciului regim, supraveghere și pază al Penitenciarului nr. 10-Goian

și care, la acel moment, nemijlocit era responsabil de asigurarea pazei

condamnaților pe care el, personal, i-a escortat în afara zonei locative a

penitenciarului și nu a întreprins măsurile necesare în vederea asigurării pazei

acestora, lăsându-i fără supraveghere în fâșia de protecție a penitenciarului și fără a

anunța operatorul santinelă pentru a asigura supravegherea detaliată a

condamnaților aflați în afara zonei locative, în fâșia de protecție a penitenciarului

care constituie un loc prielnic pentru evadare, ținând cont de faptul că un edificiu

de pază, și anume gardul care delimitează zona locativă de zona interzisă, a fost

deja depășit. Prin acțiuni de provocare, condamnații au verificat vigilența ofițerului

de serviciu și a operatorului santinelă, care nu a fost anunțat despre aflarea

condamnaților în zona respectivă și care, în urma acțiunilor provocatoare ale

condamnaților, trebuia să informeze ofițerul de serviciu Gusacinschi A.

Deci, lipsa de reacție din partea inculpatului, care a lăsat condamnații în

zona interzisă a penitenciarului nesupravegheați, i-a determinat pe aceștia să

evadeze prin escaladarea gardului exterior al penitenciarului, și nu din lipsa

turnurilor de pază lăsate fără supraveghere, care se efectuează prin intermediul

mijloacelor video, existența pe porțiunea de gard escaladată a unei bare de fier

folosite în calitate de scară, existența căreia a fost constatată în rezultatul

9

examinării imaginilor video, sau lipsa pazei armate a penitenciarului, or, potrivit

prevederilor art. 212 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat

prin HG nr. 583 din 26.05.2006, ”se interzice aplicarea armei de foc asupra ...

minorilor, când vârsta lor este evidentă sau este cunoscută, cu excepția cazurilor

opunerii de către ei a rezistenței armate, realizării atacului armat sau în grup,

punând în pericol viața și sănătatea celor din jur„.

Astfel, încălcările disciplinare constatate în rezultatul anchetei de serviciu

efectuate, admise de către alți angajați ai Penitenciarului nr. 10-Goian, precum și

lipsa turnurilor de pază cu supraveghere, existența pe porțiunea de gard escaladată

a unei bare de fier folosite în calitate de scară, sau lipsa pazei armate a

penitenciarului, nu sunt în legătură cauzală directă cu survenirea consecințelor

nefavorabile. Evadarea celor 3 condamnați care, cu acordul inculpatului, se aflau în

zona interzisă a penitenciarului, a survenit ca urmare a acțiunilor prejudiciabile

incriminate acestuia și care sunt în legătură cauzală directă cu survenirea

consecințelor nefavorabile.

În același timp, prin acțiunile inculpatului au fost cauzate daune în proporții

mari intereselor publice, fiind comisă infracțiunea prevăzută de art. 317 alin. (2) lit.

b) Cod penal, care este o infracțiune gravă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 384 alin. (3), 394 alin. (3) pct. 2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată. Partea descriptivă a deciziei de achitare trebuie să cuprindă enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului. Nu se admite introducerea în decizia de

achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, hotărârea judecătorească trebuie să

corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de

procedură penală, se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3.).

10

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, potrivit deciziei adoptate (pct. 4. din decizie):

a) a concluzionat în partea descriptivă că inculpatul urmează a fi achitat

deoarece: ,,probele administrate nu dovedesc săvârșirea de către inculpat a

infracțiunii incriminate”, adică în temeiul prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală.

Însă, în dispozitivul deciziei a indicat că inculpatul se achită de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, în baza

altui temei, cel prescris la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală – „pe

motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive a componenții infracțiunii”.

Prin urmare, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

b) a constatat în partea descriptivă, în mod absolut divergent și neclar, că

supravegherea celor trei condamnați intra nu numai în atribuțiile de serviciu ale

inculpatului, (deci inculpatul este vinovat), că s-a constatat lipsa legăturii cauzale

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile (adică inculpatul nu este

vinovat), fiind stabilit că din partea efectivului penitenciarului (rezultă că, inclusiv

inculpatul) a avut loc o supraveghere nepermanentă, insuficientă a

condamnaților…, colaboratorii (inclusiv inculpatul) Penitenciarului nr.10-Goian,

atât cu funcții de conducere, cât și de executare, nu și-au onorat obligațiile de

serviciu în vederea supravegherii permanente a condamnaților Lungu M.,

Chilari R. și Deleu N., ce s-a soldat cu evadarea acestora (deci inculpatul este

vinovat).

Prin urmare, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanță

de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că apelul apărării a fost greșit

admis de către instanța de apel.

În același timp, se atestă că circumstanțele menționate în partea descriptivă a

sentinței, inclusiv cele reproduse în pct. 2. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de fond corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, toate fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor (pct. 2. din decizie).

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei atacate, pe motiv că apelul a

fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

11

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2016 în privința inculpatului Gusacinschi

Alexandru Tudor, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Militare din 14 aprilie 2016, în privința

inculpatului Gusacinschi Alexandru Tudor.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

12