1ra-1584/2016 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-1584/2016 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1584/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Vladimirov Natalia în numele inculpatului Zavialov Alexandru, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29

iulie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Zavialov Alexandru Igor,

născut la 09 aprilie 1972, originar și domiciliat în

mun. Chișinău,str. V. Stroescu 20 bl.A, cu viza de

reședință în mun. Chișinău, str. A. Iulia 194, ap.3.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Zavialov Alexandru a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Alexandru, la 14 noiembrie 2014, aproximativ la ora 1650, conducând

automobilul de model „Ford Mondeo”, cu n/î C LF- 598, se deplasa pe str.

Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, din direcția sect. Ciocana spre sectorul

Centru. În timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni

1

de la intersecția străzilor Vadul lui Vodă cu Mihail Sadoveanu, mun.

Chișinău, Zavialov Alexandru intrând în zona de acțiune a indicatoarelor de

informare și orientare 5.50.1- 5.50.2 „Trecere de pietoni” și a marcajului

rutier 1.14.1, n-a asigurat securitatea la trafic și nu a acordat prioritate

pietonului la trecerea pentru pietoni nedirijată semnalizată prin

indicatoarele și marcajele corespunzătoare, și încălcând prevederile pct.11

lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia „Conducătorul de

vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea

pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în care

înaintea trecerilor pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul,

conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua

deplasarea numai asigurându-se că în fata vehiculului menționat nu sunt pietoni” si

ale pct. 45 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia: 1)

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră; iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, și ca urmare cu

automobilul pe care îl conducea a comis tamponarea pietonului Rotari

Cristina, care în acel moment traversa carosabilul la trecerea nedirijată pentru

pietoni semnalizată prin indicatoarele de informare și orientare nominalizate

mai sus și a marcajului rutier 1.14.1, de la dreapta spre stânga relativ

deplasării unității de transport.

În rezultatul accidentului rutier, lui Rotari C., conform raportului de

expertiză medico-legală nr.3279/D din 14.01.2015, i-a fost cauzată o vătămare

corporală gravă sub formă de „Traumatism cranio cerebral închis manifestat prin

contuzie cerebrală și fractură liniară a osului occipital pe dreapta cu implicarea

ambelor lamele cu trecere în baza craniului, traumatism închis a articulației

genunchiului stâng manifestat prin hemartroza genunchiului stâng”.

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, în partea stabilirii pedepsei complementare. În temeiul art. 79 Cod

penal instanța urmează să nu-l priveze pe Zavialov A. de a conduce mijlocul

2

de transport.

Totodată a solicitat să fie numită o expertiză medico-legală repetată în

comisie, deoarece instanța de fond neîntemeiat a respins demersul înaintat.

În acest sens a indicat că, conform datelor medicale anexate la dosar

partea vătămată Rotari C. a fost externată din spital la 24.11.2014, durata

tratamentului staționar fiind de 10 zile.

Astfel, în vederea examinării obiective a cauzei, stabilirii exacte a

existenței sau lipsei fracturii, sau prezenței fisurii osoase, este absolut necesar

numirea expertizei repetate în comisie.

A menționat că nu este de acord cu gradul leziunilor corporale

constatate la partea vătămată Rotari C. potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr.3279/D din 14.01.2015, considerând că, calificarea acțiunilor

inculpatului depinde de concluziile experților, iar ca rezultat, în cazul

admiterii demersului, ar putea fi și altă calificare a faptei incriminată

inculpatului.

noiembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat în

numele inculpatului.

corectă probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de

părți din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

La fel, a menționat că, necătând la faptul că inculpatul își recunoaște

vina, însă nu este de acord cu calificarea acțiunilor lui, vinovăția acestuia este

dovedită prin probele la dosar și anume: - declarațiile părții vătămate Rotari

C., - procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier cu schema

accidentului rutier, inclusiv și raportul de expertiză medico-legală nr.3279/D

din 14.01.2015, potrivit căruia părții vătămate Rotari C. i-au fost cauzate

vătămări corporale grave.

Totodată, instanța a considerat legală și întemeiată încheierea instanței

de fond din 03.07.2015 prin care a fost respins demersul apărătorului cu

privire la numirea unei expertize medico-legale repetate în comisie, or la

întrebările expuse în apel, expertul Frumusachi V. prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 3279/D din 14.01.2015 a dat răspuns la întrebările formulate.

Mai mult ca atât, în cadrul urmăririi penale, inculpatul Zavialov A. și

3

partea vătămată Rotari C. au încheiat acord de împăcare, ceea ce denota

faptul că inculpatul a fost de acord cu faptele imputate, chiar și cu

vătămările corporale cauzate victimei.

Astfel, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel nici inculpatul

sau avocatul acestuia nu au înaintat demers privind numirea unei expertize

medico-legale repetate, necătând la faptul că aveau tot dreptul de a înainta

un asemenea demers.

ordinar avocatul Vladimirov Natalia în numele inculpatului, care, invocând

temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) CPP, solicită casarea

acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea art. 79 Cod penal fără

aplicarea pedepsei complementare.

Nu este de acord cu motivarea deciziei instanței de apel, considerând că

formal s-a indicat la încheierea din 03.07.2015, prin care instanța de fond a

respins demersul avocatului privind numirea unei expertize medico-legale

repetate în comisie, menționând că inculpatul și partea vătămată au încheiat

acord de împăcare, ceia ce denotă că Zavialov A. a fost de acord cu faptele

imputate, inclusiv și cu vătămările corporale cauzate victimei.

Astfel, concluzia nominalizată de instanța este una greșită, care

contravine prevederilor art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil, dat fiind

faptul că semnarea acordului de împăcare și recuperarea prejudiciului cauzat

părții vătămate au avut loc până la întocmirea raportului de expertiză medico-

legală nr.3279/D din 14.01.2015, prin urmare, acest acord nicidecum nu poate

fi calificat ca confirmarea acordului inculpatului cu gradul leziunilor

corporale stabilite, și cu calificarea faptei penale.

Mai mult ca atât, este greșită și în contradicție cu actele cauzei

motivarea instanței de apel care a indicat că instanța de fond a examinat cauza

în procedura simplificată conform prevederilor art.3641 alin.(8) CPP.

Reieșind din cele nominalizate solicită să nu fie dispusă rejudecarea

cauzei, poziție care corespunde jurisprudenței CEDO, deoarece încălcările

legislației procesual penale comise de autoritățile de stat la examinarea cauzei

date nu pot fi imputate acuzatului și nu ar trebui să-l plaseze pe acesta într-o

situație defavorabilă. Astfel, retrimiterea cauzelor la rejudecare este un mod

obișnuit dispus ca rezultat a erorilor comise de instanțele judecătorești, ceea

ce afectează dreptul persoanei la un proces echitabil, într-un termen rezonabil,

4

drept garantat de art. 6 alin.(1) din Convenție.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat, considerându-l inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece recurentul critică hotărârea contestată sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei, însă instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpatului, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod

penal. Mai mult ca atât, din materialele cauzei nu rezultă existența cărorva

circumstanțe excepționale în privința lui Zavialov A., care ar determina

instanța să aplice în privința inculpatului prevederile art. 79 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, la care face referire avocatul în recursul declarat, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau când hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, precum și, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, totodată critică hotărârea atacată și în latura stabilirii pedepsei,

considerând că instanțele judecătorești urmau să aplice pedeapsa potrivit art.

79 Cod penal, cu excluderea pedepsei complementare, astfel se întrevede

temeiul pentru recurs prevăzut de pct.10) al normei nominalizate - s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând norma procesual penală sus menționată la situația în cauză,

Colegiul conchide că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare, deoarece, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei,

instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate, motivându-și soluția

indicând din care motive a ajuns la concluzia de a menține sentința, soluție

expusă detaliat și motivat la pct. 5 al prezentei decizii.

5

Din conținutul recursului ordinar, rezultă că recurentul critică

încadrarea acțiunilor lui Zavialov A. în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal

și anume nefiind de acord cu concluziile raportului de expertiză medico-

legală nr. 3279/D din 14.01.2015, care au constatat la partea vătămată vătămări

grave, considerând că în vederea stabilirii exacte a leziunilor corporale

depistate la partea vătămată, instanțele greșit au respins demersul său privind

numirea unei expertize medico-legale în comisie, care au putut califica corect

fapta penală comisă de inculpat.

Examinând materialele cauzei în raport cu motivele invocate, Colegiul

penal conchide că la cercetarea cauzei, instanța de fond a ținut cont în plină

măsură de prevederile art. 26-27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat

sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a

dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor și

întemeiat a dedus concluzia că, acțiunile inculpatului Zavialov A., întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În speță, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414-417 Cod de procedură penală, a verificat și apreciat

conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel, corect

concluzionând că vinovăția lui Zavialov A. în săvârșirea infracțiunii imputate

este pe deplin dovedită.

Astfel, instanța reține că avocatul inculpatului critică în recurs

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3279/D din 14.01.2015,

potrivit căreia la partea vătămată Rotari C. s-a constatat vătămări grave, însă

în cazul în care instanța admitea demersul înaintat referitor la efectuarea

expertizei-medico legale în comisie, consideră că putea fi altă calificare a

faptei incriminate lui Zavialov A.

6

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit art. 142 alin. (1)

Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru

constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în

domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea

unor asemenea cunoștințe specializate de către persoana care efectuează

urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii

expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de către organul

de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de

către organul de urmărire penală.

Art. 146 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, expertizele cu

un grad sporit de complexitate se efectuează de o comisie din câțiva experți

de aceeași specializare sau, după caz, de specializări diferite.

Norma art. 148 alin.(2) CPP prevede că, dacă concluziile expertului sunt

neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în privința lor și

aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului sau dacă a fost

încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, poate fi dispusă

efectuarea unei expertize repetate de către un alt expert sau alți experți. La

efectuarea expertizei repetate se poate pune și chestiunea autenticității

metodelor utilizate anterior. Primul expert poate participa la efectuarea

expertizei respective pentru a da explicații, însă nu poate participa la

efectuarea investigațiilor și la finalizarea concluziilor.

Analizând conținutul actului nominalizat, se constată că în speță a fost

efectuată expertiza medico-legală, care potrivit concluziei raportului de

expertiză nr. 3279/D din 14.01.2015, la Rotari C. s-a constatat „Traumatism

cranio-cerebral închis manifestat prin contuzie cerebrală și fractură liniară a osului

occipital pe dreapta cu implicarea ambelor lamele cu trecere în baza craniului;

traumatism închis a articulației genunchiului stâng manifestat prin hemartroza

genunchiului stâng, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare gravă.

Potrivit procesului-verbal de comunicare a raportului de expertiză nr.

3279/D din 14.01.2015 (f.d.19), bănuitului Zavialov A. în prezența apărătorului

Ursu A., i-a fost adus la cunoștință în conformitate cu prevederile art. 151 Cod

de procedură penală raportul de expertiză nominalizat, efectuat în privința lui

7

Rotari C., unde Zavialov A. nu a avut careva obiecții, precum și nu a înaintat

careva întrebări suplimentare către expert, fiind de acord cu concluziile

expertizei.

Ulterior, fiindu-i înaintată învinuirea lui Zavialov A. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, acesta a declarat, „că

învinuirea adusă îi este clară și recunoaște pe deplin vinovăția în comiterea

accidentului rutier, însă nefiind de acord cu calificarea infracțiunii și anume cu

concluzia expertizei medico-legale nr.3279/D din 14.01.2015, prin care la partea

vătămată s-a constatat vătămări corporale grave”.

Totodată, la 17 februarie 2015, învinuitului Zavialov A., în prezența

apărătorului său, i-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce

aceștia au luat cunoștință cu ele, au indicat că nu sunt de acord cu concluziile

expertizei nr. 3279/D din 14.01.2015 și ca urmare va fi înaintat suplimentar un

demers de numirea unei expertize repetate.

La 20.02.2015, avocatul inculpatului a depus un demers în acest sens, iar

la 25.02.2015 în baza ordonanței procurorului, s-a dispus respingerea, cererii

depuse.

În cadrul ședinței instanței de fond, avocatul inculpatului a solicitat

efectuarea unei expertize medico-legale repetate în comisie, însă, instanța

ascultând opiniile participanților la proces, prin încheierea din 03.07.2015, a

dispus respingerea demersului înaintat, ca neîntemeiat.

Astfel, instanța a menționat că avocatul inculpatului în demersul

înaintat a invocat că urmează a se da o nouă apreciere gradului de gravitate a

leziunilor corporale depistate la partea vătămată, reieșind din faptul că durata

tratamentului lui Rotari C. în staționar a fost de 10 zile, precum și faptul dacă

vătămările corporale depistate la ultima puteau fi cauzate în urma căderii de

la înălțimea propriului corp.

În acest sens, instanța a reținut că conform procesului-verbal de audiere

a expertului Vicol A. din 24.02.2015, s-a explicat că gradul de gravitate a

vătămărilor corporale este bazat pe criteriul pericol pentru viață, dar nu pe durata

aflării la tratament staționar sau ambulator, iar gradul de gravitate a

vătămărilor corporale a fost apreciat în baza leziunilor constatate, confirmate prin

fișa medicală și radiografiile prezentate, iar cât privește originea leziunilor

constatate expertul a menționat că acestea s-au produs posibil în două etape și

8

anume: - ciocnire cu unitatea de transport la nivelul genunchiului și ulterioara

propulsiei cu aterizare cu o suprafață dură.

Prin urmare, instanța a conchis că, în concluziile expertizei efectuate,

inclusiv și prin audierea expertului Vicol A., au fost reflectate răspunsuri la

întrebările adresate, astfel lipsesc temeiurile prevăzute la art. 146, 148 alin.(2)

Cod de procedură penală, privind necesitatea efectuării unei noi expertize în

comisie sau repetate.

Mai mult ca atât, inculpatul sau avocatul acestuia nu au fost lipsiți de

dreptul de a adresa un astfel de demers și în cadrul instanței de apel, or,

potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată în instanța de apel, careva

demers în acest sens, atât inculpatul, cât și avocatul său nu a înaintat.

Faptul că, inculpatul și avocatul acestuia nu sunt de acord cu concluziile

experților, aceasta nu poate servi temei de reîncadrare a acțiunilor lui

Zavialov A.

Cât privește temeiul pentru recurs semnalat de avocat - că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prevăzut de art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează, că recurentul

a omis să specifice asupra căror motive invocate în apel nu s-a pronunțat

instanța.

Din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel a

respectat prevederile art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate, motivându-și decizia în conformitate cu

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la respingerea apelului declarat de

avocat, or, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Totodată, avocatul critică hotărârea contestată în partea stabilirii

pedepsei, considerând că instanțele neîntemeiat nu au dispus aplicarea în

privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, temei prevăzut la pct.10) alin.(1)

art. 427 CPP, însă instanța de recurs îl consideră neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal atestă că, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, la rândul său, are drept

9

scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Conform dispozițiilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, în baza căruia Zavialov A. a

fost condamnat, prevede pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de până la 4 ani.

Astfel, lui Zavialov A. i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 264 alin.(3)

lit. a) Cod penal de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un

termen de probă de 1 an.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului, atât

prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, numindu-i o

pedeapsă în limitele legii.

La fel, Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei nu au fost stabilite

careva circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai

blânde, sau excluderea pedepsei complementare obligatorie, deoarece

circumstanțele la care se face referire în recurs, fac parte din categoria celor

atenuante, care servesc temei doar pentru o eventuală aplicare a unei pedepse

condiționate, dar nu și pentru aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal. Mai

mult, aceste circumstanțe au fost reținute și au permis instanțelor de a aplica

în privința lui Zavialov A. dispozițiile art.90 Cod penal.

Concomitent, instanța de recurs atestă că aplicarea art.79 Cod penal,

10

este un mijloc acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă

a pedepsei penale, reținându-se cumulul de circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

persoana infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor, ori a

persoanei inculpatului.

Astfel, instanțele de judecată studiind multilateral, în deplină măsură și

obiectiv toate circumstanțele și datele care caracterizează persoana

inculpatului, nu au stabilit careva circumstanțe, ce ar fi constituit excepție de

la starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului, adică unele excepționale,

ce ar fi permis instanțelor de a aplica prevederile art.79 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe, la

stabilirea pedepsei inculpatului, a respectat principiile de individualizare a

pedepsei, pedeapsa aplicată lui Zavialov A. este una aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corectarea și reeducarea lui, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale, fiindcă ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în

ce privește comportamentul făptuitorului.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, pedeapsa aplicată inculpatului a fost

individualizată conform prevederilor legale.

La fel, în recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărârii

judecătorești și pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptelor

săvârșite li s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece

instanțele judecătorești nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise

de către Zavialov A. decât cea în baza căruia acesta a fost pus sub învinuire.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută,

11

iar temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Referitor la argumentul avocatului că în partea descriptivă a deciziei,

instanța de apel a indicat că “instanța de fond a examinat cauza în procedura

simplificată conform prevederilor art. 364 1 alin.(8) CPP, astfel, recunoașterea vinei de

către inculpatul Zavialov A. este necondiționată”, fără a lua în considerație faptul

că cauza penală a fost examinată în procedura generală, astfel nu poate fi

reținută concluzia instanței de apel nominalizată, instanța de recurs

menționează că instanța de apel incorect a indicat în pct.12 al deciziei

mențiunile date, astfel greșeala din decizie fiind o eroare materială, care poate

fi corectată conform prevederilor art. 249 Cod de procedură penală de către

instanța care a comis-o, și nici într-un mod nu influențează soluția deciziei

contestate.

Cât privește motivul că prin hotărârile instanțelor judecătorești lui

Zavialov A. i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 19 alin.(3) Cod de

procedură penală – accesul liber la justiție, precum și art. 6 CEDO – dreptul la un

proces echitabil, Colegiul penal ține să menționeze următoarele.

Potrivit dispoziției art. 19 alin. (1) și (3) CPP, orice persoană are dreptul

la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil, în termen

rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care

va acționa în conformitate cu prezentul cod. Organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului,

cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau

agravează răspunderea.

Norma art. 24 alin. (2) și (3) CPP prevede că, instanța judecătorească nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4)

al aceleași norme prevede că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

12

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitor la nemotivarea

hotărârii instanței de apel Colegiul reiterează practica CEDO (cazul Ruiz Torija

vs Spania, 09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele judecătorești

naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6 § 1 al

Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns

detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această obligație de

a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.

Motivele deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor. În

alt caz (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, este adevărat că

decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut hotărârea

primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că fondul cauzei a fost

examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărârea

acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor

invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că

respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a

cerințelor articolului 6 § 1 al Convenției.

Motivele apărătorului prin care susține că instanța de apel a adoptat o

hotărâre nemotivată ține de modul de apreciere de către acesta a probelor

acuzării în alt mod decât cel dorit de recurent, iar faptul că instanța de apel nu

a apreciat probele în modul solicitat de autorul recursului nu constituie motiv

de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată.

Mai mult ca atât, în acest sens, recurentul a invocat că nu este de acord

cu argumentarea instanței că inculpatul Zavialov A. și partea vătămată Rotari

C. au încheiat acord de împăcare, ceia ce denotă că inculpatul a fost de acord

cu faptele imputate, chiar și cu vătămările corporale cauzate părții vătămate,

considerând că cele menționate contravin prevederilor art. 6 CEDO, or, faptul

că, în decizia contestată instanța a indicat cele nominalizate, această situație

13

nu influențează esența soluției în cauză.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, în instanța de apel nu au fost

încălcate prevederile art. 6 CEDO și anume, instanța în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cauza penală în privința

lui Zavialov A. a fost judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil,

în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită prin lege, fiind adoptată o hotărâre legală și întemeiată.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vladimirov

Natalia în numele inculpatului Zavialov Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2015 în cauza

penală în privința lui Zavialov Alexandru Igor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 ianuarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

14