1ra-937/2016 — art. 95 alin. 2 CP, red. 1961

1ra-937/2016 — art. 95 alin. 2 CP, red. 1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-937/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Moraru,

Judecătorii – Nadejda Toma, Ion Guzun, Dumitru Mardari și Mariana Pitic,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Trofimov Igor

în numele succesorului părții vătămate, Bîrcă Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2016, în cauza penală în privința

lui

Sandarovschi Tudor Pavel, născut la 13 iulie 1972,

originar și domiciliat s. Todirești, r-nul Ungheni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.12.2011 – 13.07.2012;

Instanța de apel: 17.10.2012 – 19.06.2013;

Instanța de recurs: 23.10.2013 – 18.03.2014;

Instanța de apel: 04.06.2014 – 18.01.2016;

Instanța de recurs: 26.05.2016 – 22.11.2016.

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (art. 95 alin. (2) Cod

penal, red. 1961), la 12 (doisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

09 octombrie 2002, Sandarovschi Tudor, aproximativ la ora 02:45, împreună cu

Diaconu Viorel (condamnat prin sentință separată și definitivă), fiind înarmați cu o armă

de vânătoare cu țeava tăiată, au pătruns în casa lui Bîrcă Gheorghe, amplasată pe adresa

s. Rădenii-Vechi, r-nul Ungheni, unde între ei și stăpânul casei s-a început o bătaie, în

cadrul căreia i-au aplicat pătimitului cu un cuțit, multiple lovituri în regiunea

abdomenului, cauzându-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma

cărora Bîrcă Gheorghe a decedat.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu dispunerea achitării inculpatului, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea apelului, a invocat că prima instanță la adoptarea sentinței nu a luat

în considerație că din circumstanțele cauzei nu se dovedește implicarea inculpatului în

săvârșirea infracțiunii.

Apelantul a semnalat că, în lunile septembrie-octombrie 2002, adică în perioada

săvârșirii faptei, inculpatul avea o mână accidentată, fiind imobilizată, urmând inițial un

1

tratament în acest sens în Federația Rusă, iar ulterior primind tratament ambulatoriu la

asistenta medicală în sat.

admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Sandarovschi Tudor, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că, concluzia primei

instanțe privind constatarea vinovăției lui Sandarovschi Tudor, nu rezultă din probele

acumulate pe cauză, prima instanță contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu

a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor.

contestat decizia nominalizată cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecători.

În motivarea recursului procurorul a invocat dezacordul cu argumentele care au

fost puse la baza hotărârii de achitare, menționând că concluzia instanței de apel precum

că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, vine în contradicție cu procesul-verbal de cercetare

la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 04

aprilie 2011 și din 05 iulie 2011, raportul de expertiză medico-legală nr. 404, expertiza

corpurilor delicte din 05 și 08 iulie 2011, prin care au fost supuse expertizei probele-

model de sânge și salivă recoltată de la bănuitul Sandarovschi Tudor, prin care s-a

concluzionat că nu se exclude proveniența probelor de la acesta.

Astfel, poziția susținută de către instanța de apel, precum că partea vătămată nu

l-a recunoscut pe Sandarovschi Tudor, nu constituie temei de achitare, deoarece partea

apărării a fost obligată să o invoce în momentul prezentării materialelor de urmărire

penală.

Cu referire la încadrarea juridică a faptei, procurorul a menționat, că fapta a fost

săvârșită la 09 octombrie 2002, când era în vigoare Codul penal, redacția 1961, iar

încadrarea juridică urma să fie în baza art. 95 alin. (2) Cod penal, cu respectarea

prevederilor art. 10 Cod penal.

5.1. Succesorul părții vătămate, Bîrcă Vitalie, de asemenea a contestat decizia

instanței de apel cu recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului, a invocat, că decizia recurată este bazată pe

presupuneri, deoarece instanța de apel nu a luat în considerație următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Bîrcă Raisa din 04 aprilie 2011 și din 05 iulie 2011, prin care

se confirmă recunoașterea lui Sandarovschi Tudor, ca fiind a doua persoană, care

împreună cu Diaconu Viorel au săvârșit infracțiunea împotriva soțului său; martorului

Bîrcă Vitalie, care a relatat că, martorul Nanu Valeriu a confirmat că, omorul tatălui său

a fost săvârșit de către Diaconu Viorel și Sandarovschi Tudor.

A remarcat recurentul, că instanța de apel eronat a pus la baza hotărârii adoptate,

declarațiile martorului Pleșca Mihail, care a susținut că imediat după săvârșirea

infracțiunii a verificat posibilitatea implicării lui Sandarovschi Tudor în săvârșirea

infracțiunii și nu a depistat careva probe în acest sens.

2

Cu referire la argumentul apărării precum că, Sandarovschi Tudor, ar fi avut mâna

facturată, fiind imobilizată la momentul săvârșirii infracțiunii, recurentul a invocat, că la

materialele dosarului nu există nici un document, care ar demonstra existența acestei

fracturi sau cel puțin faptul că avea mâna imobilizată în ghips.

18 martie 2014, au fost admise recursurile, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a relevat, că instanța de apel a

efectuat o analiză incompletă și selectivă a declarațiilor părții vătămate, concluzia dată

reieșind din faptul că nu a fost analizat sensul celor expuse de către Bîrcă Raisa (f.d. 46,

verso vol.I). Totodată, din conținutul procesului-verbal de confruntare între Bîrcă Raisa

și Diaconu Viorel din 04 septembrie 2008, rezultă că motivul necunoașterii persoanei a

fost faptul că acesta nu era locuitor al aceluiași sat în care locuiește și partea vătămată

(f.d. 100, verso vol.I), ceea ce nu excludea posibilitatea recunoașterii acesteia de către

partea vătămată, în cazul prezentării spre recunoaștere, cum de fapt ulterior și s-a

întâmplat.

Instanța de recurs a mai menționat, că instanța de apel a apreciat critic și declarațiile

martorilor Bîrcă Vitalie și Hîncu Octavian, fără însă a argumenta suficient această poziție,

cu toate că Hîncu Octavian a depus declarații consecvente în faza urmăririi penale și în

prima instanță, privitor la faptul că l-a auzit pe Nanu Valeriu, spunându-i lui Bîrcă Vitalie

că la săvârșirea infracțiunii a participat și ,,Feghea” Sandarovschi.

Argumentele instanței de apel cu referire la faptul că sursa de informare a lui

Bîrcă Vitalie și Hîncu Octavian, adică Nanu Valeriu, nu a confirmat cele expuse de către

primii, nu era suficientă pentru aprecierea veridicității lor, luând în considerație relațiile

dintre inculpatul Sandarovschi Tudor și Nanu Valeriu, care erau bune, odată ce aceștia

au lucrat împreună în Federația Rusă.

Cu referire la constatarea nulității proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei

din 04 aprilie 2011 și din 05 iulie 2011, instanța de recurs a menționat că, încălcările

invocate ce se pretindeau, că au fost admise pe parcursul urmării penale, potrivit

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, se refereau la nulități relative,

invocarea cărora era restrânsă în timp și anume: în acest caz putea fi invocată nulitatea

lor la terminarea urmării penale, când partea a făcut cunoștință cu materialele dosarului,

însă potrivit materialelor dosarului, la terminarea urmăririi penale inculpatul

Sandarovschi Tudor și apărătorul lui, Ciuprov Victor, după ce au făcut cunoștință cu

materialele cauzei, nu au invocat nulitatea actelor procedurale, acceptându-le ca probe.

Astfel, neinvocarea nulității relative în termenul prevăzut de lege, atrăgea

tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai putea fi cerută de

partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt mijloc procesual și nici

nu putea fi invocată de către instanța de apel, din oficiu.

Instanța de recurs a apreciat critic concluziile instanței de apel cu referire la faptul

că probele folosite în privința lui Diaconu Viorel, nu pot fi folosite și în privința lui

Sandarovschi Tudor, deoarece se combat, iar hotărârea și argumentele ce se conțin în ea,

în privința lui Diaconu Viorel au puterea lucrului judecat, întrucât această concluzie

rezultă din faptul că instanța de apel urma să aprecieze cine inițial era cu chipiul pe cap,

precum și să verifice dacă inculpații nu au putut să se schimbe între ei, deoarece pe

Sandarovschi Tudor părțile vătămate nu-l cunoșteau și acesta putea să poarte chipiu, pe

3

când Diaconu Viorel putea să poarte fes, fapt care este congruent și cu declarațiile părții

vătămate.

A mai remarcat instanța de recurs, că instanța de apel, în susținerea soluției sale, a

invocat și faptul prezenței la inculpat în perioada săvârșirii infracțiunii, a unei vătămări a

brațului stâng, circumstanță ce excludea, participarea inculpatului la acțiunile

incriminate, însă acest argument urma a fi verificat în coroborare cu raportul de expertiză

medico-legală nr. 3224 din 08 iulie 2011 (f.d. 221 vol.I), potrivit cărui la

Sandarovschi Tudor, au fost depistate vătămări corporale ușoare, care, potrivit

certificatului nr. 867 din 07 decembrie 2012 (f.d. 16 vol.II) s-a produs la

26 septembrie 2002.

Potrivit gravității vătămărilor suferite, perioada de reabilitare este de cel mult 21

zile (trei săptămâni), respectiv odată ce infracțiunea a fost săvârșită la 09 octombrie 2002,

adică peste 14 zile (2 săptămâni) de la producerea traumei, rezultă că inculpatul deja era

în faza finală de reabilitare, ceea ce nu excludea posibilitatea acționării cu această mână.

admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Sandarovschi Tudor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 95 alin. (2) Cod penal, (redacția Legii din 24 martie 1961), la 8 (opt) ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința fiind menținută.

7.1. Examinând cererile părții apărării cu privire la audierea martorilor și a

reprezentantului părții vătămate, precum și ale procurorului privind cercetarea

suplimentară a probelor, instanța de apel a dispus audierea inculpatului

Sandarovschi Tudor, a succesorului părții vătămate, Bîrcă Vitalie, a martorilor

Diaconu Viorel, Cantemir Alexandru, Pleșca Mihail.

Totodată în ședința instanței de apel au fost verificate suplimentar următoarele

probe: ordonanța privind dispunerea efectuării urmăririi penale din 17 noiembrie 2010

(f.d. 2, vol.I); ordonanța de pornire a urmăririi penale din 17 noiembrie 2010 (f.d. 3,

vol.I); raportul de autosesizare a procurorului în Procuratura raionului Ungheni din

17 noiembrie 2010 (f.d. 4, vol.I); plângerea cet. Bîrcă Raisa din 08 noiembrie 2010 (f.d.

6, vol.I); ordonanța de ridicare din 25 mai 2011, prin care s-a dispus efectuarea ridicării

din cadrul cauzei penale nr. 1-14-09 (2002360709) de condamnare a lui Diaconu Viorel

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, a xerocopiilor materialelor ce au importanță pentru

cauza penală nr. 2010368055 (f.d. 7, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 25 mai 2011,

prin care s-au ridicat xerocopiile materialelor ce au importanță pentru cauza penală

nr. 2010368055 din cadrul cauzei penale nr. 1-14-09 de condamnare a lui Diaconu Viorel

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (f.d. 8, vol.I); ordonanța de pornire a urmăririi penale

și de reținere a dosarului pentru efectuarea anchetei din 10 octombrie 2002 (f.d. 9, vol.I);

cererea lui Bîrcă Raisa din 09 octombrie 2002 (f.d. 10, vol.I); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 09 octombrie 2002 (f.d. 11-12, vol.I); procesul-verbal de audiere a

martorului Lapteacru Nicolai din 10 octombrie 2002 (f.d. 13-14, vol.I); procesul-verbal

de audiere a martorului Bîrcă Raisa din 10 octombrie 2002 (f.d. 15-16, vol.I); raportul de

expertiză nr. 91 din 18 octombrie 2002 (f.d. 20-21, vol.I); raportul de expertiză nr. 137

din 10 octombrie 2002 a cadavrului cet. Bîrcă Gheorghe (f.d. 31-32, vol.I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 714 din 14 noiembrie 2002 (f.d. 33-34, vol.I); raportul de

expertiză nr. 689 din 05 noiembrie 2002 (f.d. 35-36, vol.I); raportul de expertiză nr. 690

4

din 05 noiembrie 2002 ( f.d. 37-38, vol.I); procesul-verbal de audiere a părții vătămate

Bîrcă Raisa din 13 aprilie 2005 (f.d. 39, vol.I); procesul-verbal de audiere suplimentară a

părții vătămate Bîrcă Raisa din 18 aprilie 2005 (f.d. 46-47, vol.I); ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 15 ianuarie 2007, prin

care s-au recunoscut drept corpuri delicte și au fost anexate la cauza penală un cuțit de

bucătărie rupt în două și o pereche de mănuși de culoare albă-pestriță (f.d. 48, vol.I);

ordonanța de dispunere a efectuării expertizei biologice din 15 martie 2007 (f.d. 49,

vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de reprezentant legal din 14 septembrie 2007,

prin care Bîrcă Vitalie a fost recunoscut în calitate de reprezentant legal al victimei

Bîrcă Gheorghe (f.d. 62, vol.I); procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate

Bîrcă Raisa din 15 septembrie 2007 (f.d.66-67, vol.I); procesul-verbal de verificare a

declarațiilor părții vătămate Bîrcă Raisa la locul infracțiunii din 18 februarie 2008 (f.d.

68-69, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 19 februarie 2008 (f.d. 70,

vol.I); informația din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09 octombrie 2002

(f.d. 72, vol.I); ordonanța de punere sub învinuire din 25 septembrie 2007, prin care s-a

dispus punerea sub învinuire a cet. Diaconu Viorel în baza art. 151 alin. (4) Cod penal

(f.d. 78, vol.I); procesul-verbal de audiere a martorului Donici Vladimir din 23 iulie 2008

(f.d. 81, vol.I); procesul-verbal de audiere a martorului Lapteacru Nicolae (f.d. 82-83,

vol.I); raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 418 din 24 iulie 2008

(f.d. 92-94, vol.I); raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 458 din 11

august 2008 (f.d. 98-99, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 04 septembrie 2008

între Bîrcă Raisa și Diaconu Viorel (f.d. 100-102, vol.I); procesul-verbal de confruntare

din 04 septembrie 2008 între Bîrcă Vitalie și Diaconu Viorel (f.d. 103-104, vol.I);

ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 25 mai 2011,

prin care au fost recunoscute drept corpuri delicte și anexate la cauza penală xerocopiile

autentificate a materialelor ridicate din cauza penală nr. 1-14-09 de condamnare a lui

Diaconu Viorel în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (f.d. 116, vol.I); procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Bîrcă Raisa din 04 aprilie 2011 (f.d. 144-145, vol.I); procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 04 aprilie 2011 (f.d. 146, vol.I);

procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Bîrcă Raisa din 05 aprilie 2011

(f.d. 147, vol.I); raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 352 din 01

iunie 2011 (f-d. 172-174, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 25 iunie 2011, între

reprezentantul părții vătămate Bîrcă Vitalie și martorul Nanu Valeriu (f.d. 180, vol.I);

procesul-verbal de confruntare din 25 iunie 2011, între martorul Hîncu Octavian și

martorul Nanu Valeriu (f.d. 181, vol.I); procesul-verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate Bîrcă Raisa din 25 iunie 2011 (f.d. 182, vol.I); procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei din 05 iulie 2011 cu planșa fotografică (f.d. 199-200, vol.I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 404 din 05 iulie 2011 (f.d. 209-212, vol.I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 3224 din 07 iulie 2011 în privința lui Sandarovschi Tudor

(f.d. 221, vol.I); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Bîrcă Raisa și

Sandarovschi Tudor din 15 august 2011 (f.d. 237, vol.I); procesul-verbal de interceptare

a înregistrărilor și convorbirilor telefonice din 05 septembrie 2011 (f.d. 250-251, vol.I);

procesul-verbal de apreciere a importanței documentării din 06 septembrie 2011 (f.d. 252,

vol.I); revendicarea de la Direcția Informații și Evidențe Operative a MAI în privința lui

Sandarovschi Tudor (f.d. 259, vol.I); copiile sentințelor în privința lui

Sandarovschi Tudor (f.d. 262-264, vol.I); caracteristica din 19 septembrie 2011 eliberată

de primarul com. Todirești, r-nul Ungheni, Baltag Victor, prin care Sandarovschi Tudor

5

se caracterizează pozitiv (f.d. 268, vol.I); ordonanța din 26 septembrie 2011 privind

punerea sub învinuire a lui Sandarovschi Tudor (f.d. 271, vol.I); procesul-verbal de

audiere suplimentară a părții vătămate Bîrcă Raisa din 03 noiembrie 2011 (f.d. 286, vol.I);

adeverința medicală nr. 661 din 17 noiembrie 2011, prin care se confirmă că

Sandarovschi Tudor nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru (f.d. 307, vol.I);

adeverința de deces din 04 aprilie 2012 în privința lui Bulbaș Nicolae (f.d. 339, vol.I);

adeverința de deces din 04 aprilie 2012 în privința lui Lapteacru Nicolae (f.d. 340, vol.I);

adeverința de deces din 04 aprilie 2012 în privința lui Lapteacru Sofia (f.d. 341, vol.I);

declarațiile succesorului părții vătămate, Bîrcă Raisa date în prima instanță (f.d. 347-349,

vol.I); declarațiile martorilor Nanu Valeriu (f.d. 352-353, vol.I); Hîncu Octavian (f.d.

355, vol.I); Covali Iurie (f.d. 357, vol.I); Cvasniuc Mihail (f.d. 359, vol.I); Bolubica

Maria (f.d. 363, vol.I); Iamandi Mihail (f.d. 365, vol.I); Bulibaș Simion (f.d. 367, vol.I);

Bîrcă Vitalie (f.d. 369-370, vol.I); Nanu Gheorghe (f.d. 377, vol.I); Țicu Vera (f.d. 379,

vol.I); Lapteacru Dumitru (f.d. 383, vol.I); Listru Victor (f.d. 385, vol.I); Culeac Igor (f.d.

387, vol.I); Cojocaru Lidia (f.d. 389, vol.I); Pleșca Mihail (f.d. 396, vol.I; 21-23, vol.II);

Lapteacru Nicolae (f.d. 402, vol.I); declarațiile inculpatului Sandarovschi Tudor (f.d.404-

405, vol.I; 38-41, 56, vol.II); certificatul nr. 867 din 07 decembrie 2012 eliberat de

instituția medicală din Federația Rusă în privința lui Sandarovschi Tudor (f.d. 16, vol.II);

declarațiile martorilor Diaconu Viorel (f.d. 18-20, vol.II); Cantemir Alexandru (f.d. 24-

25, vol.II); declarațiile reprezentantului părții vătămate Bîrcă Vitalie (f.d. 35-37, 55,

vol.II); ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 03 mai 2013 prin care s-a dispus

de a nu porni urmărirea penală la caz din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii cu clasarea procesului penal (f.d. 66, vol.II).

7.2. Instanța de apel a constatat că, prima instanță a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Sandarovschi Tudor în fapta incriminată.

Instanța de apel a conchis, că argumentele invocate în apelul apărării sunt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către prima instanță.

Cu referire la argumentul apărării precum că, în urma cercetării judiciare a fost

stabilit cu certitudine, că Sandarovschi Tudor în luna septembrie-octombrie 2002 avea

mâna accidentată și imobilizată, urmând inițial tratament în Federația Rusă, iar ulterior

la asistenta medicală din sat și în asemenea circumstanțe inculpatul nu putea să participe

la acțiunile ce i se incriminează, instanța de apel a menționat, că potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 3224 din 08 iulie 2011 (f.d. 221 vol.I), la Sandarovschi Tudor

s-au depistat vătămări corporale ușoare, care potrivit certificatului nr. 867 din

07 decembrie 2012 (f.d. 16 vol.II) s-au produs la 26 septembrie 2002.

Potrivit gravității vătămărilor suferite, perioada de reabilitare este de cel mult 21

zile, infracțiunea incriminată inculpatului a fost săvârșită la 09 octombrie 2002, adică

peste 14 zile de la producerea traumei, astfel inculpatul era deja în faza finală de

reabilitare, fapt care nu exclude posibilitatea acționării inculpatului cu mâna accidentată.

Totodată, a fost respins argumentul invocat în apel, precum că în perioada lunii

octombrie 2002, Sandarovschi Tudor urma să fie nănaș la o familie tînără și situația

materială a acestuia era destul de bună, deoarece referitor la acest aspect martorul

Donici Vladimir a declarat, că înainte de incident Diaconu Viorel a cerut de la

6

Bîrcă Gheorghe, bani cu împrumut întrucât în acea perioadă el și-a procurat o casă în sat,

însă decedatul Bîrcă Gheorghe a refuzat să-i dea bani cu împrumut.

La fel, a fost respins și argumentul invocat, precum că declarațiile părții vătămate

Bîrcă Raisa și a feciorului ei Bîrcă Vitalie necesită a fi apreciate critic din motivul, că

aceste persoane au suferit de pe urma decesului lui Bîrcă Gheorghe și intenționau cu orice

scop de a depista și a se răzbuna pe făptuitor, neglijând în fapt unele circumstanțe care

indică cert, că Sandarovschi Tudor nu este implicat în cazul dat.

Referitor la acest motiv, instanța de apel a subliniat, că în declarațiile date la

18 aprilie 2005, partea vătămată Bîrcă Raisa a indicat, că a recunoscut unul din atacatori,

care era Diaconu Viorel, iar pe cealaltă persoană nu a recunoscut-o, deoarece nu era de

la ea din sat, pe toți consătenii săi îi cunoaște (f.d.46 vol.I), Sandarovschi Tudor

într-adevăr este locuitor al s. Todirești, r-nul Ungheni.

Totodată, partea vătămată Bîrcă Raisa a depus declarații analogice și în cadrul

confruntării petrecute între ea și Diaconu Viorel la 04 septembrie 2008, când a declarat,

că pe a doua persoană nu o poate descrie, deoarece a trecut mult timp.

Ulterior, la prezentarea spre recunoaștere după fotografie, Bîrcă Raisa, a

recunoscut persoana din fotografia cu nr. 3 ca fiind acea persoană, care în timpul nopții

din 09 octombrie 2002, a pătruns împreună cu Diaconu Viorel în domiciliul său, amplasat

pe adresa s. Rădenii-Vechi, r-nul Ungheni și i-au provocat vătămări corporale soțului

Bîrcă Gheorghe (f.d. 146, vol.I).

Fiind audiată suplimentar, Bîrcă Raisa a declarat, că fiindu-i prezentate spre

recunoaștere după fotografie mai multe persoane, a recunoscut persoana din fotografia cu

nr. 3 de pe procesul-verbal de recunoaștere din 04 aprilie 2011 și poate spune, că anume

aceasta este persoana care în timpul nopții de 09 octombrie 2002, împreună cu

Diaconu Viorel, au pătruns în domiciliul său, unde i-au cauzat vătămări corporale soțului,

în urma cărora acesta a decedat.

Pe ultimul l-a recunoscut după înfățișare, păr, după caracterele feței și poate spune

că anume el este persoana care a fost împreună cu Diaconu Viorel în domiciliul său, la

09 octombrie 2002 și i-au provocat vătămări corporale soțului său, în urma cărora acesta

a decedat. Pe Sandarovschi Tudor îl poate recunoaște după voce, deoarece în momentul

când se luptau ei cu Bîrcă Gheorghe, Sandarovschi Tudor i-a strigat lui Diaconu Viorel,

„ucide-o pe ea!”, faptul dat l-a memorizat pentru toată viața, căci în prezența sa a fost

bătut soțul său, care ulterior a decedat. Până la moment nu l-a recunoscut pe Sandarovschi

Tudor deoarece nu l-a văzut și nimeni nu i l-a prezentat spre recunoaștere (f.d. 147, 182,

vol.I).

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 05 iulie 2011 cu planșa

fotografică, Bîrcă Raisa a recunoscut persoana cu nr. 1, - Sandarovschi Tudor, ca fiind

acea persoană, care în timpul nopții din 09 octombrie 2002, a pătruns împreună cu

Diaconu Viorel în domiciliul său din s. Rădenii-Vechi, r-nul Ungheni și i-au provocat

vătămări corporale soțului ei Bîrcă Gheorghe.

L-a recunoscut după înfățișare, caracterele feței, culoarea părului, constituția

corpului, înălțime (f.d. 199-200, vol.I).

Cu referire la cele expuse mai sus, instanța de apel a menționat, că declarațiile părții

vătămate, Bîrcă Raisa au fost consecvente la urmărirea penală și în cadrul judecării cauzei

în prima instanță, ea fiind unica persoană care a fost prezentă la săvârșirea infracțiunii

incriminate inculpatului, astfel declarațiile ei sunt cu valoare probantă și just au fost puse

la baza sentinței de condamnare de către prima instanță.

7

Totodată, instanța de apel a reținut, că la finisarea urmăririi penale, inculpatul

Sandarovschi Tudor și avocatul Ciuprov Victor, care la acel moment îi acorda asistență

juridică, după ce au făcut cunoștință cu materialele cauzei penale, nu au înaintat careva

demersuri și au acceptat probele pe cauză.

A fost respinsă de către instanța de apel și afirmația invocată în cererea de apel cu

referire la faptul, că vizita la penitenciarul unde era deținut Diaconu Viorel, necesită a fi

interpretată corect și anume motivul constituindu-l indignarea lui Sandarovschi Tudor

față de cercetările efectuate în privința sa, întrucât colaboratorii de poliție i-au spus

eronat, că Diaconu Viorel indicase la persoana acestuia.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că inculpatul care cunoștea că

Diaconu Viorel deja a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal și executa pedeapsa în penitenciar, era la curent cu faptul că

Diaconu Viorel a fost vizitat de anchetatori la penitenciar și dorea să afle cauza vizitei

lor, iar un astfel de comportament se datorează faptului, că Sandarovschi Tudor se temea,

ca să nu se afle careva informații despre el.

Prin urmare, a fost respinsă afirmația apărării, precum că instanța a pronunțat o

soluție ilegală, fără a lua în considerație circumstanțele cauzei, care și incorect au fost

apreciate, adoptând o sentință ilegală.

Așadar, instanța de apel a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului se dovedește

deplin prin probele administrate și acțiunile inculpatului conțin elementele infracțiunii

incriminate.

Astfel, corect a fost apreciat de către prima instanță și raportul de expertiză

medico-legală nr. 404 din 05 iulie 2011, prin care s-a concluzionat, că proveniența

sângelui, sudorii și salivei în obiectele examinate în raportul de expertiză medico-legală

nr. 418 din 30 iulie 2008 de la persoană (persoane) cu grupa sanguină O-alfa, beta (I),

„secretor”, cum este în cazul dat cet. Sandarovschi Tudor Pavel nu se exclude (f.d.

209-212, vol.I).

A mai reținut instanța de apel, că prin sentința Judecătoriei Ungheni din

25 februarie 2009, Diaconu Viorel a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

pentru faptul, că la 09 octombrie 2002, aproximativ la ora 02:45, împreună cu o persoană

neidentificată de către organul de urmărire penală, fiind înarmați cu o armă de vânătoare

cu țeavă tăiată, au pătruns în casă la Bîrcă Gheorghe, amplasată pe adresa

s. Rădenii-Vechi, r-nul Ungheni, unde, între aceștia și Bîrcă Gheorghe s-a început o

bătaie, în urma căreia i-au aplicat lui Bîrcă Gheorghe multiple lovituri cu un cuțit în

regiunea abdomenului, provocându-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în

urma căror victima a decedat. Sentința în cauză a fost menținută prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 15 decembrie 2010 și decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 13 aprilie 2011.

Instanța de apel a remarcat, că avocatul, în cererea de apel a relatat faptele conform

viziunii de apărare, însă argumentele invocate privind achitarea nu pot fi reținute,

deoarece probele cercetate în cumul confirmă deplin vina inculpatului în faptele stabilite

de prima instanță și temeiuri de intervenire a instanței de apel sub aspectul propus de

avocat nu sunt.

Afirmația apelantului, precum că prima instanță incorect a apreciat probele pe care

le-a pus la baza sentinței de condamnare, nu a fost reținută de către instanța de apel, din

motiv că probele au fost obținute cu respectarea prevederilor Codului de procedură

penală, verificate și apreciate de prima instanță în modul corespunzător.

8

Cu referire la prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel a remarcat, că soluția primei instanțe referitor la încadrarea acțiunilor și

condamnarea inculpatului Sandarovschi Tudor în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (art. 95

alin. (2) Cod penal red. 1961) duce la neclaritate, or, potrivit art. 395 alin. (1) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie clar, explicit, să

conțină mențiunea în baza cărui articol este condamnat inculpatul.

Având în susținere prevederile art. art. 8, 10 Cod penal, instanța de apel a constatat,

că fapta infracțională a fost săvârșită la 09 octombrie 2002, care se încadra în prevederile

art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961) și care se sancționa cu privațiune de libertate pe

termen de la 5 la 15 ani, pedeapsă care era mai blândă comparativ cu modificările

introduse prin Legea nr. 211-XV din 29 mai 2003, Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie

2008 și Legea nr. 326 din 23 decembrie 2013 a normei prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, care prevedea pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani și respectiv de la 8 la 15 ani,

motiv din care acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 95 alin. (2) Cod penal,

(red. 1961) în vigoare la momentul săvârșirii faptei, infracțiune care se califica ca fiind

infracțiune gravă și care, inclusiv prin prisma gravității este mai favorabilă pentru

inculpat.

7.3. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel cu referire la

prevederile art. art. 61 alin. (2), 75, 76, 77 Cod penal, a reținut, că inculpatul

Sandarovschi Tudor se caracterizează pozitiv, are familie și trei copii, iar corectarea și

reeducarea acestuia se va înfăptui prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în

limitele prevăzute de art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961), considerând că astfel vor fi

asigurate scopurile pedepsei.

Totodată, instanța de apel a indicat, că inculpatul urmează să execute pedeapsa în

penitenciar de tip semiînchis și nu în penitenciar de tip închis, după cum a stabilit prima

instanță, deoarece potrivit art. 23 Cod penal (red. 1961), persoanele condamnate prima

dată pentru infracțiuni grave, executau pedeapsa în colonii cu regim înăsprit, care potrivit

art. 72 alin. (1) lit. b) Cod penal, în vigoare la moment, corespunde penitenciarului de tip

semiînchis.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului, avocatul, cu referire la reducerea pedepsei stabilite de

prima instanță și anume, în limitele stabilite de art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961), a

indicat, că art. 151 alin. (4) Cod penal în vigoare, prevede pedeapsa închisorii pe termen

de la 12 la 15 ani, iar art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961), prevedea pedeapsa închisorii

pe termen de la 5 la 15 ani.

Prin urmare, termenul de 12 ani privațiune de libertate, care a fost stabilit prin

sentința Judecătoriei Ungheni, se încadrează și în limita sancțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal în vigoare, dar și în prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961).

Referitor la executarea pedepsei într-o instituție penitenciară, alta decât cele

stabilite de prima instanță, și anume în limitele stabilite de art. 23 Cod penal (red. 1961),

recurentul a indicat, că art. 16 alin. (5) Cod penal, indică faptul că infracțiuni deosebit de

grave se consideră infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care legea penală prevede

pedeapsa maximă cu închisoare pe termen ce depășește 12 ani, iar art. 151 alin. (4) Cod

penal, stabilește sancțiunea privativă de libertate de la 12 la 15 ani.

9

Prin urmare, infracțiunea imputată inculpatului este o infracțiune deosebit de gravă

și nu gravă cum a statuat instanța de apel.

Remarcă că, prevederile art. 72 Cod penal în vigoare, stabilesc că persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave execută pedeapsa în

penitenciare de tip închis.

Mai mult, norma respectivă nu conține prevederi legale prin care s-ar face o

echivalare a categoriilor de instituții de detenție pentru executarea pedepsei potrivit legii

penale vechi și legii penale noi.

respingerea acestuia, din motiv că textul recursului nu cuprinde argumentarea temeiurilor

invocate, or autorul recursului critică aprecierea probelor administrate de stabilirea cărora

sunt competente instanțele de fond.

Totodată, procurorul a sesizat că nu pot fi reținute criticele recurentului privind

aplicarea de către instanțele judecătorești a unei pedepse prea blânde, deoarece din textul

deciziei contestate rezultă că instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

invocate, ținând cont de motivele expuse în referință, Colegiul penal lărgit consideră că

acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Cu referire la speța examinată, Colegiul penal evidențiază, că recurentul a invocat

drept temei pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, totodată din contextul recursului

de către Colegiul penal fiind semnalizat și temeiul de casare prevăzut de pct. 10) al normei

indicate, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, textul recursului se fundamentează pe dezacordul recurentului cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale aplicate inculpatului de către instanța de

10

apel, îndeosebi cu termenul pedepsei și cu tipul penitenciarului stabilit pentru executarea

pedepsei, considerând că sentința este legală și întemeiată sub acest aspect.

Examinând argumentele formulate de avocatul Trofimov Igor în numele

succesorului părții vătămate, Bîrcă Vitalie, Colegiul penal concluzionează asupra

netemeiniciei acestora, din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

După cum rezultă din materialele cauzei, Sandarovschi Tudor a fost învinuit prin

rechizitoriu de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal (f.d.

312-316, vol.I).

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13 iulie 2012, Sandarovschi Tudor a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (art. 95 alin. (2) Cod penal, red. 1961) la

12 (doisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel, casând parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Sandarovschi Tudor a fost condamnat în baza art. 95 alin. (2)

Cod penal (red. 1961), stabilindu-i pedeapsa 8 (opt) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul penal, atestă că la adoptarea soluției enunțate, instanța de apel, cu referire

la prevederile art. 395 alin. (1) Cod de procedură penală, corect a menționat, că

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie clar, explicit și să conțină mențiunea

în baza cărui articol este condamnat inculpatul, or dispozitivul sentinței primei instanțe

cu referire la condamnarea inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal (art. 95

alin. (2) Cod penal, red. 1961), nu este clar și creează incertitudini referitor la încadrarea

juridică a faptelor imputate inculpatului.

Așadar, instanța de apel corect a reținut că fapta prejudiciabilă imputată lui

Sandarovschi Tudor a fost săvârșită la 09 octombrie 2002, la data respectivă fiind în

vigoare prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961), care prevedeau sancțiunea

privațiunii de libertate de la 5 la 15 ani, pedeapsă care era mai blândă comparativ cu

sancțiunile prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, introduse prin modificările ulterioare

ale Codului penal al R. Moldova, care prevedeau pedeapsa închisorii de la 10 la 15 ani,

ulterior de la 8 la 15 ani, iar mai apoi de la 12 la 15 ani.

Respectiv, Colegiul penal reține ca fiind întemeiată soluția adoptată de către

instanța de apel, care just a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 8 Cod penal,

11

potrivit căror caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

În sensul acestei norme este de înțeles, că din momentul ieșirii din vigoare a legii

penale, legea respectivă nu se mai aplică, cu excepția infracțiunilor săvârșite sub legea

veche care este mai favorabilă decât legea nouă.

Totodată, dispoziția art. 10 alin. (2) Cod penal, statuează că legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni nu are efect retroactiv.

În acest sens, principiul neretroactivității legii penale interzice aplicarea retroactivă

a legii atunci când ea este în detrimentul persoanei, dar nu și în avantajul ei.

Instanța de recurs notează și faptul, că potrivit art. 22 din Constituția R. Moldova

nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul

comiterii actului delictuos.

Prin urmare, instanța de apel corect a sesizat, că inculpatului urmează a-i fi aplicată

pedeapsa conform legii în vigoare la data săvârșirii faptei, or aplicarea legii penale mai

aspre ar fi în detrimentul inculpatului, ceea ce potrivit normelor de drept pre citate este

inadmisibil, iar argumentele invocate de recurent precum că termenul de 12 ani privațiune

de libertate, stabilit prin sentința Judecătoriei Ungheni, este un termen, care se încadrează

perfect și în limita sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal în vigoare, dar și

de prevederile art. 95 alin. (2) Cod penal (red. 1961), urmează a fi respinse ca

neîntemeiate.

Cu referire la dezacordul recurentului sub aspectul tipului penitenciarului în care

urmează să execute pedeapsa inculpatul, Colegiul penal statuează, că în conținutul art. 7/1

Cod penal (red. 1961) în mod exhaustiv era indicat, că infracțiunea prevăzută de art. 95

face parte din categoria infracțiunilor grave.

Totodată, art. 23 Cod penal (red. 1961) prevedea că bărbații condamnați prima dată

la privațiuni de libertate pentru infracțiuni grave execută pedeapsa în colonii cu regim

înăsprit.

Potrivit art. 7 lit. b) din Legea nr. 1160 din 21 iunie 2002 „Cu privire punerea în

aplicare a Codului penal al Republicii Moldova”, persoanele condamnate la închisoare

continuă să execute pedeapsa, până la organizarea penitenciarelor prevăzute la art. 72 din

Codul penal al R. Moldova, în colonii cu regim comun și înăsprit – până la organizarea

penitenciarelor de tip semiînchis.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că infracțiunea incriminată lui Sandarovschi Tudor face parte din

categoria celor deosebit de grave și respectiv, inculpatul urma să execute pedeapsa

într-un penitenciar de tip închis, fiind cert că instanța de apel nu a comis nici o gravă

eroare de fapt la judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte

soluții.

Totodată, instanța de recurs consideră că este lipsit de suport legal și argumentul

recurentului cu privire la faptul, că art. 72 Cod penal, nu conține prevederi legale prin

care s-ar face o echivalare a categoriilor instituțiilor de detenție pentru executarea

pedepsei potrivit legii penale vechi și legii penale noi, or după cum a fost indicat supra,

acest fapt este expres prevăzut de Legea nr. 1160 din 21 iunie 2002 „Cu privire punerea

în aplicare a Codului penal al Republicii Moldova”, care este în vigoare.

12

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta cauză, nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

respingerea acestuia, ca fiind inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Trofimov Igor în

numele succesorului părții vătămate, Bîrcă Vitalie, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2016, în cauza penală în privința lui Sandarovschi

Tudor Pavel.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 decembrie 2016.

Președinte Petru Moraru

Judecătorii Nadejda Toma

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

13