1ra-1897/2016 — art. 166/1 alin. 4 lit. b, c, d, 309 alin. 3 lit. c CP

1ra-1897/2016 — art. 166/1 alin. 4 lit. b, c, d, 309 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1897/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24

mai 2016, declarate de avocații Igor Izvecov, Ruslan Ahmedov și Vladimir

Cimpoeș, în numele inculpaților

Uzun Vladimir Fiodorovici, născut la

22 august 1968, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Oktiabriskaia 61, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Ivanov Stanislav Sergheevici, născut la

04 aprilie 1984, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Moldavskaia 39, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Muntean Vadim Gheorghievici, născut

la 25 aprilie 1984 în mun. Chișinău, locuitor al or.

Basarabeasca, str. Matrosov 34, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.11.2012 – 28.07.2014,

instanța de apel: 28.08.2014 – 24.05.2016,

instanța de recurs: 19.09.2016 – 07.12.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

1

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (4) lit. b),

c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod

penal, de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

MAI pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

Ivanov Stanislav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în

baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere.

Muntean Vadim a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în

baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Ivanov S. și Muntean V. au venit la domiciliul lui Coranga I., situat în s. Cioc-

Maidan, str. 28 iunie 76 și au început să-i pună întrebări referitor la casetofonul

auto depistat de ei în automobilul parcat în ograda acestuia. Coranga I. a explicat

că mașina aparține fratelui său, Coranga P., și el nu cunoaște cum a ajuns

casetofonul auto, furat în or. Basarabeasca, în automobilul fratelui său. Apoi,

inculpații i-au luat cu forța pe el și fratele său în automobilul cu care au venit și i-

au dus la marginea s. Cioc-Maidan, în apropierea plantației de viță-de-vie, unde au

început să-i bată cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cerându-le

să recunoască de unde au casetofonul auto, răpit în or. Basarabeasca. Neobținând

careva informații de la frații Coranga, inculpații au scos de pe ei hainele și au

continuat să-i bată peste diferite părți ale corpului. Apoi, plasându-i în portbagaj, i-

au dus în or. Taraclia, unde, în pădure i-au scos din portbagaj și au început din nou

să-i bată, iar după ce le-au aruncat hainele, au plecat cu mașina într-o direcție

necunoscută.

Prin acțiunile sale, inculpații i-au cauzat lui Coranga P. vătămări corporale

sub formă de fractură deschisă a craniului, comoție cerebrală, echimoze și

excoriații în zona feței, scalpului, în zona urechii, a unghiului mandibulei din

stânga, în partea stângă a gâtului, în partea din spate a gâtului cu trecerea în zona

scalpului inferior din dreapta, în zona toracelui la nivelul 1-4 vertebre toracice, pe

suprafața din față și din spate a cutiei toracice, în zona abdomenului, în zona aripii

osului coxal drept, în zona dreaptă a membrelor inferioare, partea din stânga de jos

a suprafeței, hemoragie în zona stânga a ochiului, care, în complex, a dus la

dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca vătămări corporale ușoare.

2

Lui Coranga I. i-au cauzat leziuni corporale sub formă de plăgi a ochiului

stâng, mucoasa buzei superioare la mijloc, echimoze și excoriații în zona feței,

urechilor, pe suprafața din spate a cutiei toracice, în regiunea claviculei de sus din

stânga, în zona abdominală stângă, în zona aripii osului coxal drept, în zona stângă

a fesei, membrelor superioare și inferioare, vânătaie în zona scrotului, care, în

complex, au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca vătămări

corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpații nu au recunoscut vina și au declarat că,

împreună cu ofițerul de sector Petcoglo F., au intrat în domiciliul fraților Coranga,

cu permisiunea stăpânei locuinței. În timpul examinării unității de transport din

ogradă, Coranga I. a indicat că nu cunoaște de unde au apărut lucrurile care se

aflau în automobil. Atât Coranga I., cât și mama sa, au refuzat să semneze

procesul-verbal de examinare la fața locului, exprimându-se cu cuvinte obscene în

adresa lor. Ei au plecat și mai mult la Coranga nu s-au întors.

Totodată, vinovăția inculpaților este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, părțile vătămate Coranga P. și Coranga I., au declarat similar că

inculpații, împreună cu ofițerul de sector, au percheziționat automobilul parcat în

ogradă, au ridicat casetofonul auto depistat în mașină și au plecat. Peste un timp, s-

au întors, fiind în stare de ebrietate alcoolică. Inculpatul Ivanov S. a intrat în odaie,

l-a apucat pe Coranga P. de guler și l-a scos afară. Muntean V. l-a tras din ogradă,

apoi i-au urcat pe ambii în mașină și-au dus în direcția căii ferate. Inculpații au

intrat în casă și căutau ceva sub paturi, le-au cerut să iasă afară, apoi i-au scos și

urcat în mașină, fiind dus lângă calea ferată. Au început să-i interogheze referitor la

casetofonul auto depistat în mașină, adică cine l-a furat. Deoarece au spus că nu

cunosc cine a furat casetofonul, în privința lor a fost aplicată forța fizică. Ivanov S.

lovea cu picioarele, cu pumnii, i-a călcat în picioare, amenințându-i că va face tot

ce vrea cu ei. După ce au fost maltratați lângă plantația de viță-de-vie, i-au pus în

portbagaj, au mers aproximativ 5 minute. Apoi, au fost scoși afară și bătuți iarăși.

Acest lucru s-a repetat de 3-4 ori, fiind dezbrăcați și de haine. Au fost lăsați în or.

Taraclia, unde încercând să găsească un loc pentru a înnopta, au fost depistați de

colaboratorii de poliție locală. Inițial, din frică, nu au recunoscut că au fost

maltratați de polițiști, apoi fiind identificați, au fost transmiși colaboratorilor

sectorului de poliție din s. Cioc-Maidan. Au fost conduși acasă și, deoarece se

simțeau foarte rău, a fost solicitată ambulanța. S-au aflat în spital până dimineață,

fiindu-le acordat ajutor medical. Coranga I. a fost maltratat de către Ivanov S., iar

Uzun V. i-a aplicat lovituri fratelui său. Muntean V. nu a aplicat violență fizică în

privința lor și nu au pretenții față de acesta. Ivanov S. i-a cauzat lui Coranga I.

multiple vătămări corporale, aplicându-i lovituri și în timp ce era dezbrăcat, fiind

călcat în picioare. Fiind efectuată recunoașterea după fotografie și pe viu, i-au

recunoscut pe inculpați.

Martorul Dimov R. a comunicat că Ciolac S. a sunat la sectorul de poliție și

i-a cerut urgent să vină la ei acasă, indicând că rudele sale au fost urcate într-o

mașină, care s-a deplasat în direcția de nord.

3

Martorul Coranga N. a indicat că familia sa a fost amenințată în permanență,

frații săi au fost maltratați de colaboratorii de poliție, urcați forțat în automobil duși

într-o direcție necunoscută și aruncați dezbrăcați.

Martorul Coranga I. a confirmat că părțile vătămate au fost maltratați de

polițiștii din Basarabeasca, Coranga P. având mai multe vătămări corporale și fiind

fără încălțăminte.

Martorul Coranga A. a declarat că părțile vătămate au fost depistate la

sectorul de poliție din Taraclia, fiind bătuți, murdari și fără încălțăminte.

Martorul Coranga E. a comunicat că inculpații, venind a doua oară la ei

acasă, erau în stare de ebrietate, i-au urcat cu forța în mașină pe fiii ei, anterior,

aplicând violență față de aceștia.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 55D din 21.05.2012, la

Coranga P. au fost depistate leziuni corporale sub formă de fractură deschisă a

craniului, comoție cerebrală, echimoze și excoriații în zona feței, scalpului, în zona

urechii, a unghiului mandibulei din stânga, în partea stângă a gâtului, în partea din

spate a gâtului cu trecerea în zona scalpului inferior din dreapta, în zona toracelui

la nivelul 1-4 vertebre toracice, pe suprafața din față și din spate a cutiei toracice,

în zona abdomenului, în zona aripii osului coxal drept, în zona dreaptă a

membrelor inferioare, partea din stânga de jos a suprafeței, hemoragie în zona

stânga a ochiului, care, în complex, a dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și

se apreciază ca vătămări corporale ușoare.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 54D din 21.05.2012, la

Coranga I. au fost depistate leziuni corporale sub formă de plăgi a ochiului stâng,

mucoasa buzei superioare la mijloc, echimoze și excoriații în zona feței, urechilor,

pe suprafața din spate a cutiei toracice, în regiunea claviculei de sus din stânga, în

zona abdominală stângă, în zona aripii osului coxal drept, în zona stângă a fesei,

membrelor superioare și inferioare, vânătaie în zona scrotului, care, în complex, au

dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca vătămări corporale

ușoare.

Potrivit rezultatelor expertizei medico-legale complexe psihiatrice de

ambulatoriu nr. 541a-2013, Coranga P. nu suferă și nu a suferit de maladii psihice

cronice până la 11.04.2012, înțelegea și percepea evenimentele ce au avut loc cu el,

le poate reproduce și poate da depoziții pe cauza dată.

Conform rezultatelor expertizei medico-legale complexe psihiatrice de

ambulatoriu nr. 139s-2013, la Coranga I. a fost depistată deficiență mintală ușoară

la momentul acțiunilor de maltratare, care nu l-a lipsit de posibilitatea de a înțelege

caracterul acțiunilor întreprinse în privința lui, după starea psihică fiind capabil să

aprecieze corect circumstanțele ce au importanță pentru cauza penală și să dea

depoziții în baza lor.

Declarațiile părților vătămate fiind consecutive pe parcursul examinării

cauzei, în cumul cu celelalte probe administrate, indică la inculpați ca fiind

persoanele care i-au maltratat.

Totodată, declarațiile părților vătămate coroborează și cu declarațiile

martorilor acuzării și cu probele scrise administrate.

4

În afară de prejudiciul cauzat sănătății fizice și psihice a părților vătămate,

infracțiunea comisă de inculpați a discreditat și sistemul organelor de poliție.

Afirmațiile inculpaților că nu au comis infracțiunea incriminată și că doar au

vizitat părțile vătămate o singură dată, când investigau cazul furtului casetofonului,

sunt nefondate și contravin declarațiilor părților vătămate și martorilor acuzării.

Declarațiile martorilor apărării potrivit cărora, pe 11.04.2012, aproximativ

orele 18.00, inculpații se aflau în or. Basarabeasca, aproape de casă, respectiv fiind

în imposibilitate să se afle în alt loc, adică acolo unde se aflau părțile vătămate, nu

pot fi apreciate drept alibi al inculpaților, nefiind exclus faptul că aceștia puteau să

comită infracțiunea până la ora indicată de martori.

Mai mult, potrivit rechizitoriului, inculpaților nu li se impută săvârșirea

infracțiunii într-un anumit interval de timp al zilei de 11.04.2012.

Astfel, la baza sentinței de condamnare urmează a fi puse declarațiile

martorilor acuzării și ale părților vătămate, reieșind din contradictorialitatea

procesului penal și având în vedere că declarațiile martorilor acuzării sunt identice,

iar depozițiile părților vătămate sunt clare și lipsite de ambiguitate, și anume în

partea ce ține de faptul că au fost urcați cu forța în automobil, au fost maltratați și

transportați în portbagaj. Totodată, fiind efectuată confruntarea între părțile

vătămate și inculpați, acestea au indicat în detalii acțiunile inculpaților și anume, că

Muntean V. nu a aplicat violență în privința părților vătămate, doar i-a urcat în

automobil, apoi a privit cum Ivanov S. îl lovea pe Coranga I., iar Uzun V. îi aplica

lovituri lui Coranga P.

Reieșind din acțiunile inculpatului Muntean V., că acesta l-a scos pe

Coranga P. din casă, l-a urcat în mașină, a asistat la maltratarea părților vătămate

de către colegii săi și, împreună cu ultimii, au transportat victimele în portbagaj,

acțiunile acestuia se încadrează în componența infracțiunii incriminate, acțiunile

lui având drept scop obținerea mărturiilor de la părțile vătămate referitor la furtul

casetofonului, depistat în automobilul părților vătămate, fiind dovedită unitatea

intenției tuturor inculpaților.

În temeiul probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpaților în

baza art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod penal, ca acțiuni de tortură, săvârșită asupra a

2 persoane, de mai multe persoane.

Instanța a exclus din învinuire calificativul prevăzut la lit. d) al articolului

menționat, nefiind dovedită aplicarea armelor sau mijloacelor speciale în privința

părților vătămate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod

penal, că inculpații au comis o infracțiune gravă, cu un grad sporit de prejudiciu

pentru părțile vătămate și pentru societate, că nu au antecedente penale și se

caracterizează pozitiv, că lipsesc circumstanțe agravante, că în privința lui Ivanov

S. și Uzun V. nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, iar în calitate de

circumstanțe ce atenuează răspunderea lui Muntean V. a fost reținută lipsa

pretențiilor față de acesta, concluzionând că reeducarea și corectarea lui Ivanov S.

și Uzun V. este posibilă doar prin izolare de societate, iar în privința lui Muntean

V. urmează a fi aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

5

Totodată, potrivit art. 10 Cod penal, instanța a statuat că inculpații sunt

pasibili aplicării pedepsei prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, legea în

vigoare la momentul comiterii infracțiunii de către inculpați.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Ivanov S. să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu au fost administrate probe suficiente pentru a

concluziona referitor la comiterea infracțiunii incriminate de către inculpat.

Astfel, la 11.04.2014, inculpații au vizitat domiciliul părților vătămate, în

legătură cu îndeplinirea obligațiunilor de serviciu, investigând cazul furtului de la

Stepanov P.

După depistarea și ridicarea casetofonului auto de la domiciliul fraților

Coranga, inculpații până la ora 17.00 au efectuat controlul punctelor de primire a

metalului uzat în s. Cioc-Maidan, apoi în or. Comrat, după care s-au întors la CPR

Basarabească, ca ulterior să meargă acasă, fapt confirmat prin declarațiile

martorilor Berezovschi E., Ciuvalischii A., Nicolaev V., Catranji S. și Apostol F.

Afirmațiile părților vătămate Coranga P. și Coranga I. precum că leziunile

corporale le-au fost cauzate în urma aplicării loviturilor de către inculpați nu sunt

confirmate prin dovezi, fiind doar niște presupuneri.

Totodată, din ordonanța depunere sub învinuire înaintată lui Ivanov S. nu

sunt clare acțiunile ce i se impută și la ce oră au fost comise.

Măsura de recunoaștere a inculpatului a avut loc cu încălcarea prevederilor

art. 116 alin. (5) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu poate fi efectuată

recunoașterea repetată a persoanei de către aceeași persoană, după aceleași

particularități, or potrivit proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 26.06.2012, părțile vătămate Coranga P. și Coranga I. l-au identificat

pe Ivanov S., ulterior, la 15.10.2012 a fost efectuată recunoașterea pe viu, fiind

evident că inculpații au fost identificați după prezentarea repetată a fotografiilor

acestora părților vătămate, ceea ce este inadmisibil și certifică nulitatea actului de

procedură.

3.1. A declarat apel și avocatul Vladimir Cimpoeș, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Muntean V. să fie

achitat.

Apelantul a invocat că părțile vătămate, precum și un șir de martori ai

acuzării, nu au confirmat faptul săvârșirii de către inculpat a cărorva acțiuni ilegale

în privința părților vătămate.

Astfel, părțile vătămate au indicat că inculpatul nu a solicitat careva

informații de la ei, acesta nu se afla la volanul automobilului cu care au fost

transportați și nu au pretenții față de el.

Totodată, în învinuirea înaintată inculpatului nu este indicat în ce constă

ilegalitatea acțiunilor acestuia.

La fel, ordonanța de punere sub învinuire contravine art. 281 alin. (2) Cod de

procedură penală, care prevede că ordonanța respectivă trebuie să conțină un șir de

date obligatorii.

6

Prin încălcările admise de acuzare, a fost ignorat dreptul inculpatului la un

proces echitabil.

3.2. Avocatul Vadim Zahariuc, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în numele inculpatul Uzun V. să

fie achitat.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a dat o apreciere cuvenită probelor

administrate de acuzare, fiind stabilit că în cadrul urmăririi penale, contrar

prevederilor art. 116 alin. (5) Cod de procedură penală, a fost efectuată repetat

recunoașterea inculpatului la 26.06.2012 – după fotografii și la 12.10.2012 – pe

viu.

Potrivit rechizitoriului, părțile vătămate au fost duse la marginea de nord a s.

Cioc-Maidan, nefiind indicat locul exact unde a avut loc fapta dată, or, conform

art. 118 alin. (2) Cod de procedură penală, cercetarea la fața locului urma să fie

fixată într-un proces-verbal de cercetare la fața locului, ori prin reconstituire, cu

participarea părților vătămate la fața locului. Nu au fost indicate nici acțiunile

concrete ale fiecărui inculpat în privința părților vătămate, din învinuire rezultând

că toți inculpații au efectuat acțiuni analogice.

Astfel, nu au fost prezentate probe directe care să confirme complicitatea lui

Uzun V. și a celorlalți inculpați la acțiunile de tortură în privința inculpaților.

fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Uzun Vladimir a fost condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal

la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Ivanov Stanislav a fost condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal

la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Muntean Vadim a fost condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal

la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pentru un termen de probațiune de 5 ani.

Instanța de apel a statuat că, potrivit rechizitoriului, urmărirea penală pe caz

a fost pornită la 26.04.2012, Uzun V., Ivanov S. și Muntean V. fiind puși sub

învinuire în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În cadrul cercetării judecătorești, prin ordonanța procurorului Procuraturii

mun. Comrat din 12 februarie 2013, inculpaților le-a fost înaintată învinuirea în

baza art. 1661 alin. (4) lit. b), c), d) Cod penal.

Prin sentința primei instanțe, inculpații au fost recunoscuți vinovați în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. b), c), d) Cod penal, dar

le-a fost aplicată pedeapsa în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat probele

administrate, și anume:

7

informația din 12 aprilie 2012, din care rezultă că la aceeași dată la orele

02:30 a parvenit un apel telefonic de la serviciul de ambulanță din or. Comrat, prin

care s-a anunțat că Coranga P. și Coranga I. s-au adresat după asistență medicală,

deoarece au fost bătuți de persoane necunoscute la 11 aprilie 2012, în s. Cioc-

Maidan;

explicația lui Coranga I.;

raportul de constatare medico-legală nr. 51 din 12 aprilie 2012, din care

rezultă că la Coranga I. au fost depistate vătămări corporale ușoare;

raportul de constatare medico-legală nr. 50 din 12 aprilie 2012, din care

rezultă că la Coranga P. au fost depistate vătămări corporale ușoare;

certificatele despre confirmarea chemării ambulanței la 12 aprilie 2014;

raportul de expertiză medico-legală nr. 55D din 21 mai 2012, potrivit cărui

lui Coranga I. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare;

raportul de expertiză medico-legală nr. 54D din 21 mai 2012, potrivit cărui

lui Coranga P. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26 iunie

2012, din care rezultă că partea vătămată Coranga P. i-a recunoscut pe Muntean V.

după fotografia nr. 3 și pe Ivanov S. după fotografia nr. 2;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26 iunie

2012, din care rezultă că partea vătămată Coranga I. i-a recunoscut pe Muntean V.

după fotografia nr. 6, pe Ivanov S. după fotografia nr. 4 și pe Uzun V. după

fotografia nr. 1;

procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 12

octombrie 2012, din care rezultă că partea vătămată Coranga P. l-a recunoscut pe

Uzun V. după fotografia nr. 5; partea vătămată Coranga I. l-a recunoscut pe Uzun

V. după fotografia nr. 3; partea vătămată Coranga I. l-a recunoscut pe Muntean V.

după fotografia nr. 2;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 15

octombrie 2012, din care rezultă că partea vătămată Coranga I. l-a recunoscut pe

Ivanov S. după fotografia nr. 1;

procesul-verbal de confruntare între Coranga I. și Muntean V. din 30

octombrie 2012, din care rezultă că Coranga I. l-a recunoscut pe Muntean V.,

ultimul a fost la el acasă în aprilie 2012 și l-a întrebat despre un casetofon, în

prezența sa, Muntean V. nimănui nu a aplicat lovituri;

procesul-verbal de confruntare între Coranga I. și Ivanov S. din 30

octombrie 2012, din care rezultă că primul l-a recunoscut pe Ivanov S. care a venit

la el acasă în aprilie 2012, l-a întrebat cine a sustras casetofonul și l-a bătut;

procesul-verbal de confruntare între Coranga I. și Uzun V. din 30 octombrie

2012, din care rezultă că primul l-a recunoscut pe Uzun V. care a venit la el acasă

în aprilie 2012 într-o dimineață, apoi după prânz, l-a întrebat despre un casetofon,

totodată Uzun V. l-a bătut pe fratele său Coranga P.;

procesul-verbal de confruntare între Coranga P. și Uzun V. din 30 octombrie

2012, din care rezultă că primul l-a recunoscut pe Uzun V., care a venit la ei acasă

într-o seară din aprilie 2012 și l-a bătut;

8

declarațiile părții vătămate Coranga P.;

declarațiile părții vătămate Coranga I.;

declarațiile martorului Coranga N.;

declarațiile martorului Coranga Iurii, care a confirmat că părțile vătămate au

fost bătuți de polițiști, Petru avea leziuni la ureche și spinare, aceștia fiind aduși de

la comisariatul din Taraclia;

declarațiile martorului Coranga A., care a declarat că i-au găsit pe părțile

vătămate la comisariatul din Taraclia, ei fiind bătuți și desculți, Ivan plângea și

avea leziuni la ureche, cap și ochi, era murdar, maioul era rupt și îl dureau coastele;

declarațiile martorului Coranga E., care a confirmat că este mama părților

vătămate, de două ori au fost polițiștii la ei acasă, iar într-o dimineață i-au bătut, i-

au forțat să urce în automobil și au plecat;

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie nr. 541a-2013

din 19.08.2013, din care rezultă că Coranga P. nu suferă și nu a suferit de maladii

psihice cronice până la 11.04.2012, înțelegea și percepea evenimentele ce au avut

loc cu el, le poate reproduce și poate dea depoziții pe cauza dată;

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie nr. 139sn-2013

din 03.01.2014, din care rezultă că la Coranga I. a fost depistată deficiență mintală

ușoară la momentul acțiunilor de maltratare, care nu l-a lipsit de posibilitatea de a

înțelege caracterul acțiunilor întreprinse în privința lui, după starea psihică fiind

capabil să aprecieze corect circumstanțele ce au importanță pentru cauza penală și

să dea depoziții în baza lor.

La fel, au fost cercetate și probele apărării: declarațiile martorului Petcoglo

F.; declarațiile bănuiților Ivanov S., Uzun V. și Muntean V.; declarațiile

învinuitului Ivanov S.; declarațiile martorilor Dimov R., Berezovski E., Catranji

S., Nicolaev V., Apostol F., Inculeț I., Scutari P. și Ciuvalschi A.; materialul nr.

425 început la 12.04.2012 și finisat la 24.04.2012 privind cererea cet. Stepanov P.

despre sustragerea casetofonului, care conține raportul lui Uzun V., cererea lui

Stepanov P. din 11.04.2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

11.04.2012 cu fototabel, explicația lui Stepanov P., certificat privind prețul unui

litru de benzină A95, certificat privind prețul casetofonului JVC KD-SC 900R,

încheiere privind rezultatul examinării cererii din 24.04.2012, răspuns la cererea lui

Stepanov P.; declarațiile inculpaților Ivanov S., Uzun V. și Muntean V.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților, deoarece acestea

sunt combătute prin probele administrate.

Apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, instanța a concluzionat că este dovedită vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că la 11 aprilie 2012, inculpații Uzun V., Ivanov

S. și Muntean V. au venit la domiciliul lui Coranga I., situat în s. Cioc-Maidan, str.

28 iunie 76, și au început să-i pună întrebări referitor la casetofonul auto depistat

de ei în automobilul parcat în ograda acestuia. Coranga I. a explicat că mașina

aparține fratelui său, Coranga P. și el nu cunoaște cum a ajuns casetofonul auto,

9

furat în or. Basarabeasca, în automobilul fratelui său. Apoi, colaboratorii de poliție

i-au luat cu forța pe el și fratele său în automobilul cu care au venit și i-au dus la

marginea s. Cioc-Maidan, în apropierea plantației de viță-de-vie, unde au început

să-i bată cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cerându-le să

recunoască de unde au casetofonul auto, răpit în or. Basarabeasca. Neobținând

careva informații de la frații Coranga, colaboratorii de poliție le-au scos de pe ei

hainele și au continuat să-i bată peste diferite părți ale corpului. Apoi, plasându-i în

portbagaj, i-au dus în or. Taraclia, unde, în pădure i-au scos din portbagaj și au

început din nou să-i bată, iar după ce le-au aruncat hainele, au plecat cu mașina

într-o direcție necunoscută.

Prin acțiunile sale, colaboratorii de poliție au cauzat lui Coranga P. vătămări

corporale sub formă de fractură deschisă a craniului, comoție cerebrală, echimoze

și excoriații în zona feței, scalpului, în zona urechii, a unghiului mandibulei din

stânga, în partea stângă a gâtului, în partea din spate a gâtului cu trecerea în zona

scalpului inferior din dreapta, în zona toracelui la nivelul 1-4 vertebre toracice, pe

suprafața din față și din spate a cutiei toracice, în zona abdomenului, în zona aripii

osului coxal drept, în zona dreaptă a membrelor inferioare, partea din stânga de jos

a suprafeței, hemoragie în zona stânga a ochiului, care, în complex, a dus la

dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca vătămări corporale ușoare.

Lui Coranga I. i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de plăgi a

ochiului stâng, mucoasa buzei superioare la mijloc, echimoze și excoriații în zona

feței, urechilor, pe suprafața din spate a cutiei toracice, în regiunea claviculei de

sus din stânga, în zona abdominală stângă, în zona aripii osului coxal drept, în zona

stângă a fesei, membrelor superioare și inferioare, vânătaie în zona scrotului, care,

în complex, au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca

vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 3091 alin. (3) lit.

c) Cod penal, ca tortură, adică provocarea, în mod intenționat, a unei dureri sau

suferințe puternice, fizice ori psihice unei persoane, în special cu scopul de a obține

de la această persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o

pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită

că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terțe

persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi

ea, dacă o asemenea durere sau suferință este provocată de o persoană cu funcție de

răspundere sau de oricare altă persoană care acționează cu titlu oficial, ori la

instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu

excepția durerii sau a suferinței ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale, inerente

acestor sancțiuni sau ocazionate de ele, comisă de două persoane.

Instanța a reținut că nerecunoașterea vinei de către inculpați, este o metodă

de apărare, în scopul eschivării de răspundere penală.

Totodată, declarațiile părților vătămate sunt confirmate prin probele

administrate.

Inculpații au declarat că au fost acasă la părțile vătămate doar o singură dată,

în dimineața zilei de 11.04.2012, atunci când cercetau faptul sustragerii

10

casetofonului și mai mult nu s-au întors la ei. Însă aceste declarații sunt combătute

prin declarațiile părților vătămate, care au confirmat că anume inculpații i-au bătut

și i-au dus în portbagajul automobilului. Mai mult, în cadrul confruntărilor, părțile

vătămate au indicat cine anume din inculpați era în formă și cine în civil, cine din

ei i-a bătut, iar Muntean V. nu i-a lovit, doar i-a împins în mașină, apoi stătea și

privea, Ivanov îl bătea pe Coranga I, iar Uzun pe Coranga P.

Argumentele inculpaților că părțile vătămate cereau bani de la ei nu s-au

confirmat, mai ales că ei nu s-au adresat cu plângere nicăieri.

Prima instanță i-a recunoscut vinovați pe inculpați în baza art. 1661 alin. (4)

lit. b), c) Cod penal, dar le-a aplicat pedeapsă în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

Instanța de fond greșit a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 1661 alin.

(4) lit. b), c) Cod penal.

Fapta de tortură, după intrarea în vigoare a Legii nr. 252 din 08.11.2012, nu

a fost decriminalizată, acțiunile date se regăsesc în art. 1661 Cod penal.

Urmează de stabilit prin prisma art. 10 Cod penal, care din legi este mai

favorabilă inculpaților, respectiv în baza cărui articol de încadrat acțiunile lor.

La art. 3091 alin. (3) Cod penal era prevăzută pedeapsa cu închisoare de la 5

la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar la art. 1661 alin. (4) Cod penal

este prevăzută pedeapsa cu închisoare de la 8 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10

la 15 ani.

Astfel, prin adoptarea Legii nr. 252 din 08.11.2012, inculpaților nu le-a fost

creată o situație mai favorabilă.

Potrivit art. 10 alin. (2) Cod penal, legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv.

Totodată, conform art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.

Prin urmare, acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza legii în

vigoare la momentul comiterii faptei.

Instanța de fond urma să respingă noua învinuire în baza art. 1661 alin. (4)

lit. b), c), d) Cod penal, deoarece aceasta contravine art. 10 Cod penal, și să

condamne inculpații în baza art. 3091 alin. (3) Cod penal.

Instanța nu poate reține argumentele apelanților că ordonanța de punere sub

învinuire contravine art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece instanța la

adoptarea sentinței s-a bazat pe ordonanța de modificare a învinuirii în baza art.

1661 alin. (4) lit. b), c), d) Cod penal.

La fel, sunt neîntemeiate argumentele din apel că la prezentarea persoanei

spre recunoaștere au avut loc încălcarea art. 116 alin. (5) Cod de procedură penală,

care prevede că nu poate fi efectuată recunoașterea repetată a persoanei de către

11

aceeași persoană după aceleași particularități, deoarece recunoașterea repetată a

persoanei pe viu nu a avut loc, ci doar după fotografie.

Reieșind din împrejurările expuse, instanța de apel a concluzionat că

inculpații sunt vinovați în săvârșirea faptei imputate, urmând ca acțiunile lor să fie

reîncadrate de la art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod penal la art. 3091 alin. (3) lit. c)

Cod penal.

Prima instanță incorect a dispus executarea pedepsei stabilite inculpaților în

penitenciar de tip închis, dat fiind că fapta comisă este o infracțiune gravă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpații au comis o infracțiune gravă, sunt caracterizați pozitiv, anterior

nu au fost condamnați, concluzionând că inculpații Uzun V și Ivanov S. urmează

să execute pedeapsa cu închisoare, iar dat fiind că părțile vătămate nu au pretenții

față de Muntean V., ultimul nu i-a bătut nemijlocit, acesta poate fi reeducat fără

izolare de societate, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Muntean V. să fie achitat.

Recurentul a indicat că părțile vătămate Coranga P. și Coranga I., dar și

martorii acuzării nu au confirmat faptul săvârșirii cărorva acțiuni ilegale în privința

lor din partea inculpatului Muntean V.

În învinuire nu este indicat în ce constă ilegalitatea acțiunilor lui Muntean V.

Ordonanța de punere sub învinuire este contrară prevederilor art. 281 alin.

(2) Cod de procedură penală. Norma respectivă prevede că ordonanța de punere

sub învinuire trebuie să cuprindă un șir de date obligatorii.

În virtutea încălcărilor admise de către acuzare, inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Instanța de judecată în mod ilegal l-a recunoscut pe Muntean V. culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, deoarece de

către acuzare stat a fost înaintată învinuirea în baza art. art.1661 alin. (2) lit. b), c)

Cod penal, prin aceasta anulând învinuirea anterioară înaintată în baza art. 3091

Cod penal. Astfel, instanța de apel l-a recunoscut pe Muntean V. vinovat în

săvârșirea unei infracțiuni, nefiindu-i înaintată respectiva învinuire.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de

procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Igor Izvecov, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul Uzun V. să fie achitat.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este ilegală. Apelul

avocatului Zahariuc V. a fost întemeiat.

Conform învinuirii înaintată în ședința din 12.02.2013, lui Uzun V. i s-a

incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod

penal, însă instanța de apel l-a recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, care a fost exclus în baza Legii nr.

12

252 din 08.11.2012. Astfel, Uzun V. a fost condamnat în baza unui articol

inexistent.

Prin aceiași învinuire, lui Uzun V. i-a fost incriminată comiterea unei

infracțiuni din capitolul III - ,,Infracțiuni contra libertății, cinstei și demnității

persoanei”, iar potrivit deciziei instanței de apel, Uzun V. a fost recunoscut

culpabil în baza unei infracțiuni din capitolul XIV - ,,Infracțiuni contra justiției”.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) și 9) Cod de

procedură penală.

5.2. Și avocatul Ruslan Ahmedov a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Ivanov S. să fie achitat.

Recurentul a invocat că la faza urmăririi penale, lui Ivanov S. i-a fost

înaintată învinuirea în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal și cauza dată a fost

trimisă pentru judecare în instanța de fond.

În cadrul instanței de judecată, lui Ivanov S. i-a fost înaintată o nouă

învinuire în baza art. 1661 alin. (4) lit. b), c) Cod penal.

Acuzarea a admis o greșeală în cazul dat, dat fiind că art. 1661 Cod penal nu

a existat la data de 11.04.2012 când a fost săvârșită fapta incriminată.

Astfel, instanța de apel a încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală ce reglementează limitele judecării cauzei, deoarece lui Ivanov S.

nu i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) și 9) Cod de

procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat

o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în

baza unei legi mai blânde, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul declarat de avocatul Vladimir Cimpoeș

este fondat în drept și pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5. din decizie).

13

Însă, în recursul dat, în pofida prevederilor legale menționate, nu este

specificat care ar fi încadrarea juridică corectă în asemenea caz, fiind omisă în

totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din

decizie).

La fel, recursurile declarate de avocații Igor Izvecov și Ruslan Ahmedov

sunt fondate în drept și pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală - instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde (pct. 5.1., 5.2. din decizie).

Însă, în recursurile respective, încălcându-se prevederile de drept menționate

supra, nu este indicat care ar fi esența circumstanțelor că instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în

baza unei legi mai blânde, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens (pct. 5.1., 5.2. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nominalizate nu întrunesc

condițiile de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursurile ordinare ale avocaților cu circumstanțe în fapt și

în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și 12) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, când inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală, când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpaților, încadrarea juridică

a acțiunilor lor și pedeapsa aplicată acestora, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate; a

martorilor Coranga N., Coranga Iurii, Coranga A. și Coranga E.; raportul de

constatare medico-legală nr. 51 din 12 aprilie 2012, că la Coranga I. au fost

depistate vătămări corporale ușoare; raportul de constatare medico-legală nr. 50

din 12 aprilie 2012, că la Coranga P. au fost depistate vătămări corporale ușoare;

certificatele despre confirmarea chemării ambulanței pe 12 aprilie 2014; raportul

14

de expertiză medico-legală nr. 55D din 21 mai 2012, că lui Coranga I. i-au fost

cauzate vătămări corporale ușoare; raportul de expertiză medico-legală nr. 54D

din 21 mai 2012, că lui Coranga P. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare;

procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26 iunie 2012,

12 octombrie 2012 și 15 octombrie 2012; procesul-verbal de confruntare între

Coranga I. și Muntean V. din 30 octombrie 2012, procesul-verbal de confruntare

între Coranga I. și Ivanov S. din 30 octombrie 2012, procesul-verbal de

confruntare între Coranga I. și Uzun V. din 30 octombrie 2012; procesul-verbal de

confruntare între Coranga P. și Uzun V. din 30 octombrie 2012, declarațiile

părților vătămate Coranga P. și Coranga I.; raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică ambulatorie nr. 541a-2013 din 19.08.2013; raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică ambulatorie nr. 139sn-2013 din 03.01.2014, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, probele administrate pe caz demonstrând în mod consecvent și concludent

prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 3091

alin. (3) lit. c) Cod penal (pct. 4. din decizie).

Argumentul recurenților că inculpații ar fi fost condamnați pentru o faptă

care nu este prevăzută de legea penală este absolut neîntemeiat.

Astfel, potrivit deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 30 iunie 2014, pronunțată în interesul legii, fapta de tortură, odată cu

abrogarea prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012 a art. 3091 Cod penal nu a fost

dezincriminată, calificarea torturii regăsindu-se în alin. (3) și (4) ale art. 1661 Cod

penal. În vederea stabilirii dacă urmează a fi aplicate prevederile art. 3091 Cod

penal (în vigoare la momentul comiterii faptei) sau alin. (3) și (4) ale art. 1661 Cod penal

(în vigoare la moment) trebuie comparate prevederile din legea mai nouă (Legea nr. 252

din 08 noiembrie 2012) cu prevederile legii existente la momentul comiterii faptei și

de a identifica dacă legea nouă se încadrează în condițiile alin. (1) al art. 10 Cod

penal, astfel fiind incidentă situațiilor preexistente ei sau nu. Comparând

componențele prevăzute la art. 3091 Cod penal (Tortura) în redacția de până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 252 din 08 noiembrie 2012 și art. 1661 Cod penal

(Tortura, tratamentul inuman și degradant), se impune concluzia că componența

prevăzută la alin. (3) al art. 3091 Cod penal (tortura în circumstanțe agravante) relativ

echivalează cu componența de la alin. (4) al art. 1661 Cod penal. Sancțiunea

prevăzută la art. 3091 alin. (3) Cod penal prevedea închisoarea de la 5 la 10 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar sancțiunea prevăzută la art. 1661 alin.

(4) Cod penal prevede închisoarea de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10

la 15 ani.

Reieșind din aceeași Hotărâre a Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova nr. 31 din 24.10.2003 „Cu privire la unele chestiuni apărute în

practica judiciară în legătură cu punerea în aplicare a Codului penal și a Codului de

15

procedură penală”, se consideră că norma nouă ușurează pedeapsa în cazurile în

care: - este stabilită o categorie de pedeapsă principală mai ușoară; - este redusă

limita maximă sau minimă a pedepsei, dacă cealaltă limită nu-i schimbată, în cazul

în care limita maximă a sancțiunii este egală, se ia în considerație limita minimă a

sancțiunii; - este stabilită pedeapsă alternativă mai ușoară decât pedepsele

principale, menținându-se totodată celelalte pedepse principale și complementare

din norma veche; - s-au exclus una sau câteva pedepse complementare cu

menținerea limitelor pedepselor principale; - pedeapsa complementară a fost

trecută din categoria pedepselor obligatorii la categoria celor facultative. Prin

sintagma „în alt mod, ameliorează situația persoanei care a comis infracțiunea” se

are în vedere orice prevedere legală nouă care, prin aplicarea sa, în orice mod ar

crea o situație mai favorabilă persoanei față de situația prevăzută de legea în

vigoare la momentul comiterii faptei.

Analizând pedepsele din componența care incrimina tortura potrivit legii mai

vechi și celei mai noi, se constată că Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012 (legea

mai nouă) nu conține prevederi care ar ușura pedeapsa ori, în alt mod, ar ameliora

situația persoanei care a comis infracțiunea, pentru că pedepsele principale și

complementare în noua redacție sunt mult mai dure decât în vechea redacție. Art.

10 alin. (2) Cod penal stabilește că legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv. Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul penal al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În art. 8 Cod

penal mai este formulat principiul activității legii penale în timp. Acest principiu

exclude posibilitatea tragerii la răspunderea penală a unei persoane pentru o faptă

care nu era considerată infracțiune la momentul săvârșirii ei sau aplicarea față de

ea a unei pedepse neprevăzute de lege în momentul comiterii faptei. În așa mod,

acțiunile persoanelor care au comis acte de tortură până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 252 din 08 noiembrie 2012 urmează a fi calificate potrivit prevederilor

legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Deci, aplicând prevederile art. 8, 10 Cod penal, instanța de apel corect a

reîncadrat acțiunile inculpaților în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, potrivit

învinuirii formulate inițial, deoarece nu a agravat situația lor în asemenea caz. Or,

procurorul nu a renunțat la această învinuire, dar doar a recalificat acțiunile

inculpaților în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, însă agravându-le

situația.

Mai mult, reîncadrarea acțiunilor inculpaților, de către instanța de apel, de la

art. 1661 alin. 4) lit. b), c), d) Cod penal – imputat ultimilor prin ordonanța

procurorului din 12.02.2013, în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, este

conformă și prescripțiilor din art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală, conform

căror modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu

se agravează situația inculpatului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

16

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile avocaților, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. și 5.2. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală, și invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită

de orice suport legal (pct. 5., 5.1. și 5.2. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care

au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost

întrunite elementele infracțiunii, că inculpații au fost condamnați pentru o faptă

care este prevăzută de legea penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

corectă, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

17

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Igor Izvecov,

Ruslan Ahmedov și Vladimir Cimpoeș, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat

din 24 mai 2016, în privința inculpaților Uzun Vladimir Fiodorovici, Ivanov

Stanislav Sergheevici și Muntean Vadim Gheorghievici, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

18