1re-166/2016 — Art. 287 al. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Rezina din 11 ianuarie 2016, procesul penal în privința inculpatului Ciorici Ivan Alexei în temeiul art. 287 alin. (3) Cod penal, a fost încetat pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, apărătorul Iacob Cupcic în ședința preliminară a înaintat cerere privind încetarea procesului penal în privința inculpatului Ciorici Ivan. În motivarea cererii a invocat că, prin ordonanța din 19 noiembrie 2012 organul de urmărire penală a raionului Șoldănești, la cererea cet. Crîșmaru Ala a fost pornită urmărirea penală în dosarul nr. 2012470335 în privința lui Ciorici Ivan conform bănuielii că, acesta ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, iar la 22 februarie 2013 a fost emisă ordonanța de recunoaștere al lui în calitate de bănuit în săvârșirea infracțiunii respective, invocându-se că, Ivan Ciorici i- a cauzat lui Crîșmaru Ala, leziuni corporale grave. Temeinicia concluziilor expertului, expuse în raportul de expertiză medico-legală nr. 309/d din 27.11.2012 trezea bănuieli și la demersul apărătorului, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în comisie. Conform raportului de expertiză nr. 127 din 30 mai 2013 experții au constatat că, reieșind din concluziile examinării repetate prin CT a craniului cet. Crîșmaru Ala din 24.05.2013, rezultă că, leziunile traumatice osoase lipsesc, careva schimbări patologice în substratul cerebral (hematoame epidurale, subdurale, intracerebrale și altele) la cet. Crămaru Ala la fel lipsesc. Conform concluziilor tomografiei computerizate din 16 octombrie 2012 date tomografice pentru colecții patologice, sau sectoare de contuzie cerebrală nu s-au depistat din ce reiese că, diagnosticul de contuzie cerebrală minoră nu s-a confirmat și leziunile descrise în 1 documentele medicale au fost calificate ca vătămare corporală ușoară. La 09 august 2013 procurorul în procuratura raionului Șoldănești, Ruslan Moșneguțu, examinând materiale dosarului penal nr. 2012470335, pornit în privința bănuitului Ciorici Ivan pe art. 151 alin. (1) Cod penal, a emis ordonanța de încetare a urmării penale în temeiul art. 275 pct. (3) Cod de procedură penală, în legătură cu lipsa în acțiunile bănuitului Ciorici Ivan a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și l-a scos integral de sub urmărire penală.

Împotriva sentinței a declarat recurs ordinar avocatul Lefter Stela în interesele părții vătămate Ala Crîșmaru, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Rezina din 11 ianuarie 2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța. 3.1. În motivarea cererii de recurs avocatul Stela Lefter a invocat următoarele: - însăși instanța făcând mențiunea privitor la încălcările procedurale admise de către organele de UP Șoldănești, fapt confirmat și din materialele din dosar că, interesele părții vătămate au fost încălcate, numai ca rezultat al acțiunilor insistente din partea vătămată: prin plângeri, contestații - fiind readus dosarul la recercetare. În principiu fapt recunoscut și de către Procuratura Generală, din care motiv dosarul a fost transmis la cercetare organelor de UP Rezina. Iar aceasta dând dovadă de o eroare a organelor de UP, fapt pentru care partea vătămată nu poate fi privată de o judecată echitabilă, în scopul stabilirii și pedepsirii vinovatului în acțiunile ilegale îndreptate împotriva sa, care iau pus viața în pericol. - a mai invocat și faptul că, nu este de acord nici cu motivarea sentinței prin faptul că, deja există o decizie de condamnare pe aceiași faptă, recunoscând acțiunile inculpatului drept legitimă apărare a sa și a soției sale Vasluian Olesea, care ,,fiind bătută de către Crîșmaru Valeriu și Catrinici Veaceslav susținuți de către Crîșmaru Ala”, din cauză că, partea vătămată, Crîșmaru Ala în conflictul avut loc din 05 decembrie 2012 n-a fost implicată, nu există nici o probă în acest sens, mai mult toți martorii cercetați au declarat că, Crîșmaru Ala nici nu era la locul conflictului, ea se afla la o anumită distanță. Instanța urma să aprecieze și faptul: în cazul în care aceasta avea să fie implicată direct în conflict - avea să figureze cu o altă calitate procesuală și nu martor (pe cauza penală Catrinici V. și Crîșmaru V.) și nu de parte vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, a fost admis recursul declarat, casată sentința primei instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecători. 4.1. În motivarea soluției sale instanța de recurs a menționat că, instanța de fond, la judecarea cauzei date, n-a rezolvat fondul cauzei, a dat apreciere superficială unor probe obiective și subiective, fără a le aprecia în ansamblu, fără să dea apreciere la toate cele sus indicate, și această situație nu dă posibilitate instanței de recurs de a examina cauza dată fără a întoarce dosarul penal la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecători. La o nouă examinare instanța de fond v-a trebui să examineze cauza penală în privința inculpatului Ciorici Ivan minuțios, multilateral, sub toate aspectele, să 2 analizeze și să aprecieze la justa valoare toate versiunile care confirmă sau infirmă învinuirea inculpatului Ciorici Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, și în dependență de probele administrate va pronunța o hotărâre legală, întemeiată și bine motivată.

Decizia instanței de apel se contestă, cu recurs ordinar de către avocatul Cupcic Iacob în numele condamnatului Ciorici Ivan, în care se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări. În motivarea recursului a invocat următoarele argumente: - partea întroductivă și dispozitivul deciziei instanței de apel conțin date contradictorii despre statutul documentului procedural examinat de instanță, acestuia atribuindu-se concomitent și statut de apel, și statut de recurs. Lipsește în decizie și o motivare a instanței cu referință la o normă juridică privitor la motivele admiterii spre examinare a apelului cu titlu de recurs, neîntemeiat îngrădindu-i inculpatului dreptul de atac a deciziei instanței de apel la instanța judecătorească ierarhic superioară - Curtea Supremă de Justiție; - instanța, în loc să examineze cauza în limitele apelului declarat și a probelor prezente în cauza penală, și-a extins competența stabilită prin lege, s-a abătut le la principiul contradictorialității statuat în art. 24 CPP și dispunând rejudecarea cauzei de către instanța de fond din motivul necesității administrării de probe suplimentare, a alunecat în făgașul acuzării, arbitrar atribuindu-și competențele acesteia; - în prezenta cauza penală (în cadrul ambelor dosare penale, ulterior conexate într- o singură procedură) procedura a fost completamente viciată, s-au comis încălcări grave a normelor procesuale penale care potrivit prevederilor art. 251 CPP nu pot fi înlăturate decît prin anularea necondiționată a acestora, iar o eventuală examinare a cauzei în fond, după cum propune Curtea de apel, ar conduce la perpetuarea vicierii procedurii cu obținerea unor ,,probe noi, suplimentare” deasemenea viciate; - a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei ”... dacă este necesară administrarea de probe suplimentare” din lit. c) pct. 2) alin. (1) al art. 449 Cod de procedură penală, deoarece există incertitudinea privind constituționalitatea acestei norme procesual-penale, care este aplicată în prezenta cauza penală prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, iar prevederile contestate continuie să producă efecte juridice, ele urmează a fi aplicate și în continuare la soluționarea prezentei cauze de către instanțele judecătorești. În cazul dat sintagma ”... dacă este necesară administrarea de probe suplimentare” din lit. c) pct. 2) alin. (1) al art. 449 Cod de procedură penală, contravine principiului legalității, limitează garanțiile procedurale oferite de lege împotriva arbitrarului si anume: - restrânge dreptul garantat de art. 20 din Constituție la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente și îngrădește accesul la o justiție efectivă; - nu sunt asigurate toate garanțiile legale necesare într-un proces judiciar (art. 21 din Constituție); - sintagma precitată ”... dacă este necesară administrarea de probe suplimentare” din lit. 3 c) pct. 2) alin. (1) al art. 449 Cod de procedură penală, contravine art. 114 din Constituțe, care stipulează că justiția se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești. Potrivit art. 124 din Constituție, conducerea și exercitarea urmăririi penale, reprezentarea învinuirii în instanțele judecătorești în condițiile legii sunt atribuții specifice, date în competența procuraturii. Anume procurorului îi este atribuit dreptul de a acumula/administra probe (probe suplimentare) și de a le prezenta instanței judecătorești, care activează în limitele competenței date prin lege.

La recursul ordinar declarat de către avocatul Iacob Cupcic în numele inculpatului Ciorici Ivan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Având în vedere că, cererea depusă de avocatul Cupcic Iacob în numele condamnatului Ciorici Ivan, prin care se contestă decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, a fost înregistrată incorect de către Secția documentare procesuală a cauzelor penale, ca recurs în anulare, atribuindu-i-se indicele 1re- 166/2016, Colegiul penal va examina recursul vizat în procedura recursului ordinar, deoarece, după cum rezultă și din dispozitivul deciziei atacate, Curtea de Apel a menționat expres că o asemenea decizie nu este susceptibilă de a fi atacată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427. Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală, rezultă că temeiurile pentru recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept, fiind determinate expres de lege. După cum rezultă din materialele cauzei, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, a fost admis recursul avocatului Lefter stela în numele părții vătămate Crîșmaru Ala, casată sentința primei instanțe și remisă cauza la rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată. Din conținutul cererii de recurs rezultă că, recurentul critică soluția instanței de apel privind remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, solicitând casarea hotărârii nominalizate și menținerea sentinței. Colegiul penal relevă că, potrivit practicii unitare a Curții Supreme de Justiție, care rezultă și din explicațiile date la pct. 36 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie 2009, „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, - „Nu sunt supuse căilor de atac următoarele decizii: 4 - prin care s-a dispus rejudecarea cauzei; - prin care s-a soluționat conflictul de competentă (art.45 CPP); - prin care s-a soluționat demersul de strămutare a cauzei (art.46, 47 CPP).” Astfel, instanța de recurs reține că, raportând prevederile art. 420 Cod de procedură penală, la comentariile și explicațiile practicii unitare a Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu sunt supuse căilor de atac, rezultă că temeiul invocat de recurent în recursul ordinar nu poate fi examinat în fond de către instanța de recurs. Referitor la solicitarea avocatului inculpatului, I. Cupcic, privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei ,,…dacă este necesară administrarea de probe suplimentare” întrunită în dispoziția lit. c) pct. 2) alin. (1) art. 449 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, părțile participante la proces sau reprezentanții acestora se pot adresa cu cererea nominalizată în instanțele ierarhic inferioare, în conformitate cu dispozițiile Hotărârii Curții Constituționale Nr. 2 din 09.02.2016. În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că, recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, este inadmisibil, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Cupcic Iacob în numele condamnatului Ciorici Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Ciorici Ivan Alexei, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Publicarea integrală la data de 21 decembrie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5