1ra-1773/16 — art. 217/1 alin 4 lit d CP

1ra-1773/16 — art. 217/1 alin 4 lit d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1773/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 martie

2016, declarat de inculpatul

Tulba Mihail Alexandr, născut la

02 august 1984, originar și locuitor

r-nul Comrat, s. Congaz, str. Kirov, 43.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.11. - 31.12.2013;

Instanța de apel: 18.02. - 26.11.2014;

Instanța de recurs: 11.02. - 07.04.2015;

Instanța de apel: 30.04.2015 - 10.03.2016;

Instanța de recurs: 16.08. - 16.11.2016.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

faptul că, pe parcursul anului 2013, nedeținând autorizația corespunzătoare, acționând

în scopul obținerii unui profit material, a sădit și a cultivat în grădina gospodăriei sale

amplasată pe adresa str. Chirov, 43, s. Congaz, r-nul Comrat, plante de cânepă, care

conțin substanțe narcotice. Ulterior, Tulba Mihail a prelucrat plantele de cânepă

crescute prin metoda uscării și măcinării frunzelor pentru obținerea substanței

narcotice - marihuană, pe care urma s-o înstrăineze către persoane necunoscute.

La 28 septembrie 2013, în urma percheziției la domiciliul lui Tulba Mihail din

str. Chirov, 43, s. Congaz, r-nul Comrat, au fost depistate resturi de substanțe rășină

de cannabis în cantitate de 2,56 grame, mase vegetale uscate în cantitate totală de

5975,81 grame, ce reprezintă marihuană în stare uscată, masă vegetală în stadie verde

de vegetație care reprezintă 80 grame de marihuană verde și 18 plante de cannabis

care, potrivit rapoartelor de expertiză nr. 6872 din 08 octombrie 2013 și nr. 6878 din

09 octombrie 2013, se atribuie la substanțe narcotice, ce constituie proporții deosebit

de mari.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tulba M. să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației

substanțelor narcotice pe termen de 4 ani, invocând că a prezentat instanței suficiente

probe ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, și

anume declarațiile martorilor Cerchez I., Nistor A., Cucu R., Facalî P.,

procesul-verbal de percheziție, rapoartele de expertiză, corpurile delicte ridicate de la

domiciliul inculpatului, cărora instanța le-a dat apreciere justă, punându-le la baza

sentinței, însă incorect a ajuns la concluzia că inculpatul nu a avut scopul înstrăinării

acestor substanțe narcotice, bazându-se doar pe declarațiile acestuia, precum că

substanțele narcotice depistate la domiciliul său au fost destinate pentru consumul

personal ca substanță care-i ameliorează durerile provocate de tuberculoză de care

suferă; cantitatea deosebit de mare de substanțe narcotice ridicată de la inculpat

denotă faptul că acesta le deținea nu în scop personal, mai mult că în urma

percheziției la domiciliul acestuia nu au fost depistate obiecte destinate pentru

consumul substanțelor narcotice, cum ar fi țigări sau resturi de țigări, care în mod

obligatoriu urmau sa fie, în cazul în care persoana ar fi consumat substanțe narcotice.

2014, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză și corect a considerat că învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit confirmare

în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, în special elementul laturii subiective -

scopul de înstrăinare, astfel corect au fost încadrate acțiunile lui Tulba M. în baza art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

La fel, instanța a concluzionat că declarațiile martorilor Cerchez I., Nistor A. și

Cucu R., care sunt colaboratori de poliție, referitor la faptul că la poliție a parvenit o

informație operativă precum că Tulba M., acasă, cultivă substanțe narcotice

marihuană, pe care urmează să o realizeze în Federația Rusă, precum și că el a realizat

o parte din substanțele narcotice pe teritoriul R. Moldova, nu pot fi reținute, deoarece

probele menționate de către partea acuzării, cercetate în ședința de judecată a primei

instanțe, precum și în instanța de apel, nu dovedesc vina inculpatului în realizarea

substanțelor narcotice, astfel, declarațiile martorilor menționați nu pot fi recunoscute în

calitate de probă, pe motiv că dânșii nu au numit sursa de unde a parvenit informația

operativă, iar conform art. 102 alin. (2) Cod de procedură penală, nu pot servi ca

mijloace de probă datele comunicate de persoană dacă aceasta nu poate arată sursa

informațiilor sale.

De asemenea, instanța de apel a relatat că rezultatele percheziției efectuate la

domiciliul inculpatului în cumul cu declarațiile martorilor Cerchez I., Nistor A.,

Cucu R. și Facalî P., confirmă doar faptul că la domiciliul inculpatului se păstrau

substanțe narcotice, care au fost depistate în urma percheziției, astfel acestea, în

cantitatea menționată, în lipsa altor probe, nu pot să certifice faptul intenției

inculpatului de a realiza substanțele narcotice.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești,

2

partea acuzării nu a prezentat probe ce ar combate argumentele inculpatului date în

cadrul urmăririi penale și în prima instanță, precum că el este consumator de

substanțe narcotice și se află la evidența medicului narcolog, recunoașterea parțială a

vinovăției de către inculpat în săvârșirea infracțiunii poate fi pusă la baza învinuirii

doar în măsura în care vina lui este confirmată prin faptele și circumstanțele ce

rezultă din cumulul de probe din dosar.

Astfel, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și corect de

către prima instanță, la stabilirea căreia s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale

acestuia, considerând totodată irațională executarea reală a pedepsei cu închisoarea, pe

motiv că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea de societate, în

condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite careva

impedimente pentru aplicarea acestor prevederi legale, inculpatul neprezentând pericol

sporit pentru societate.

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, s-a solicitat

casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tulba M. să

fie condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor

narcotice pe termen de 4 ani, din motiv că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită și hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția de

aplicare a pedepsei cu suspendarea executării acesteia pentru perioada de probațiune,

în rest invocând repetat aceleași motive ca și în apel descrise la pct. 3 al prezentei

decizii.

07 aprilie 2015, a fost admis recursul procurorului, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La adoptarea soluției date instanța de recurs a reținut că, judecând apelul,

instanța de apel nu se poate limita doar la redarea de la persoana a treia a

circumstanțelor și împrejurărilor cauzei constatate de prima instanță, ci urmează să

examineze și să supună verificării toate probele și argumentele aduse de apelant,

respectând prevederile legale.

În această privință, instanța de apel a considerat ca fiind stabilită vinovăția

inculpatului Tulba Mihail, indicând că acesta a fost condamnat pentru fapta

constatată de prima instanță, însă, conform părții descriptive a sentinței, fapta

imputată lui Tulba M., nu a fost constatat că fiind săvârșită de acesta, ci s-a menționat

că, - „ Tulba Mihail este învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, în

anul 2013, a cultivat în grădina gospodăriei sale amplasate pe adresa str. Chirov,

43, s. Congaz, r-nul Comrat, cânepă, pentru înstrăinare, care în urma percheziției

s-a depistat , rășină de cannabis ulei uscat în cantitate de 5975,91 grame marihuană

și 18 plante de cânepă, în proporții deosebit de mari”, ori, această stare de lucruri

contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

3

Prin sintagma reținută în sentință că inculpatul Tulba M. se învinuiește că, …

rezultă că prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care acesta a fost

condamnat.

Instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la modul de întocmire a

sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform cărora „în cazul când prima

instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind

întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând

sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură

penală), va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Instanța de apel, menținând sentința primei instanțe, care și-a bazat concluziile

doar pe declarațiile inculpatului privind lipsa intenției de înstrăinare a substanțelor

narcotice, a făcut o selectare a probelor din dosar, fără a face o analiză obiectivă,

completă și sub toate aspectele de fapt și de drept a tuturor probelor administrate în

cauză, și, în așa mod, a ajuns la concluzia pripită că, fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii imputate acestuia prin rechizitoriu.

Astfel, în opinia instanței de recurs, modalitatea de motivare a soluției denotă

că instanța de apel nu a apreciat probele sus menționate în ansamblu, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței și coroborării acestora, pronunțându-se numai pe o

parte din probele prezentate de părți.

fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Tulba Mihail a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

a exercita activități legate de utilizarea substanțelor narcotice pe termen de 3 ani.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat în fapt că, pe parcursul

anului 2013, nedispunând de autorizație corespunzătoare, acționând în scopul

obținerii profitului material, a semănat și a cultivat, fără autorizație corespunzătoare

în grădina gospodăriei sale amplasate pe adresa str. Chirov, 43, s. Congaz,

r-nul Comrat, plante de cânepă, adică plante care conțin substanțe narcotice.

Ulterior, Tulba Mihail a prelucrat plantele de cânepă crescute prin metoda

uscării și fărâmițării frunzelor în scopul obținerii substanței narcotice - marihuană,

care urma să fie înstrăinată unor persoane necunoscute.

La 28 septembrie 2013, în urma percheziției la domiciliul lui Tulba Mihail din

str. Chirov, 43, s. Congaz, r-nul Comrat, au fost depistate depuneri de substanță ce

reprezintă 2,56 gr. rășină de cannabis, mase vegetale uscate în cantitate totală de

5975,81 gr., ce reprezintă marihuană în stare uscată, masă vegetală în stadie verde de

vegetație care reprezintă 860 gr. de marihuană în stare verde și 18 plante de cannabis

(cânepă) care, potrivit rapoartelor de expertiză nr. 6872 din 08 octombrie 2013 și

nr. 6878 din 09 octombrie 2013, se atribuie la substanțe narcotice, ce constituie

proporții deosebit de mari.

Cu toate că inculpatul Tulba Mihail vina în săvârșirea infracțiunii incriminate

nu a recunoscut-o, instanța de apel a conchis că, vinovăția acestuia a fost confirmată

prin următoarele probe: declarațiile martorilor Cerchez I. (f.d. 119-120, vol. I);

4

Cucu R. (f.d. 121-122, vol. I); Nistor A. (f.d. 121-122, vol. I); Facalî P. (f.d. 301,

vol. I); procesul-verbal de autosesizare în privința începerii urmăririi penale (f.d. 4,

vol. I); procesul-verbal de percheziție din 28 septembrie 2013, cu planșa ilustrativă

(f.d. 16-24, vol. I); rapoartele de expertiză nr. 6878 din 09 octombrie 2013 și nr. 6872

din 08 octombrie 2013, cu planșa ilustrativă.

La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a făcut referire la

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și a enunțat că, infracțiunea imputată

inculpatului se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave, la caz lipsesc

circumstanțe atenuante și agravante, inculpatul este fără antecedente penale, la locul

de trai se caracterizează pozitiv, vina a recunoscut-o parțial.

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a invocat dezacordul cu modalitatea

de apreciere a probelor, menționând că declarațiile martorilor acuzării, care de fapt

sunt ofițeri de investigații pe caz, urmau să fie apreciate critic de către instanța de

apel deoarece în cadrul efectuării percheziției la 28 septembrie 2013, Tulba M. nu a

avut calitate de bănuit sau învinuit, iar declarațiile ultimului prin care se susține că

substanțele narcotice erau doar pentru folosință personală nu au fost combătute prin

careva probe pertinente și concludente, la fel cum nu a fost dovedită și realizarea

acestor substanțe pe teritoriul R. Moldova inclusiv și în Federația Rusă.

La fel, recurentul a menționat că, suferă de tuberculoză fapt confirmat în cadrul

cercetării judecătorești precum și prin scrisoarea nr. 01/1-11/680 din 20 mai 2016

(f.d. 13, vol. II) eliberată de Spitalul Raional Comrat, iar folosirea substanțelor

narcotice în cazul dat este unica metodă de ușurare a durerilor fizice.

Prin urmare, recurentul consideră că prima instanță corect a încadrat acțiunile

acestuia în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ținând cont și de prevederile art. 75

Cod penal, ori, acesta nu prezintă pericol pentru societate, fiind bolnav nu va săvârși

infracțiuni și aflându-se la libertate inculpatul va dispune de posibilitatea de a trece

un tratament, mai mult, folosirea substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare în

vederea ușurării durerilor fizice reprezintă o circumstanță atenuantă circumscrisă în

art. 76 Cod penal.

solicitând respingerea acestuia deoarece instanța de apel prin administrarea probelor

prezentate în coroborare cu materialele cauzei penale, a constatat cu certitudine faptul

săvârșirii de către inculpatul Tulba M. a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4)

lit. d) Cod penal, ori, pretinsele argumente, expuse în recurs poartă un caracter

declarativ, care dezvăluie dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a

probelor.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

5

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate, prezintă relevanță

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie 2009 „Cu privire

la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, care în pct. 18 indică „... erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material”.

Reieșind din prevederile legale și recomandările expuse în Hotărârea Curții

Supreme de Justiție, pentru verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin.

(1) pct. (12) instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită așa cum

aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui control riguros

încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost încadrate corect

potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Tulba M. a fost pus sub învinuire de către organul de

urmărire penală și condamnat de către instanța de apel în baza art. 2171 alin. (4)

lit. d) Cod penal, conform indicilor calificativi - circulația ilegală a substanțelor

narcotice în scop de înstrăinare, adică, păstrarea substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Colegiul penal menționează că, potrivit recomandărilor Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 2 din 26 decembrie 2011„Cu privire la practica judiciară de

aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”, înstrăinarea ilegală de plante

care conțin substanțe narcotice sau psihotrope ori de substanțe narcotice, psihotrope

sau analoage ale acestora reprezintă orice acțiune în urma căreia posesor al

substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a

datoriei, dare cu împrumut etc.).

Înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se

consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o

altă persoană.

Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei

persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea,

păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare

sau încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc.

Instanța de recurs reține că, probele administrate de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședințele instanței de apel (pct. 7 din prezenta decizie)

6

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Tulba M. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ori, pe parcursul anului 2013,

nedispunând de autorizație corespunzătoare, acționând în scopul obținerii profitului

material, a semănat și a cultivat, fără autorizație corespunzătoare în grădina

gospodăriei sale amplasate pe adresa str. Chirov, 43, s. Congaz, r-nul Comrat,

plante de cânepă, adică plante care conțin substanțe narcotice.

Ulterior, Tulba Mihail a prelucrat plantele de cânepă crescute prin metoda

uscării și fărâmițării frunzelor în scopul obținerii substanței narcotice - marihuană,

care urma să fie înstrăinată unor persoane necunoscute.

La 28 septembrie 2013, în urma percheziției la domiciliul lui Tulba M. din

str. Chirov, 43, s. Congaz, r-nul Comrat, au fost depistate depuneri de substanță ce

reprezintă 2,56 gr. rășină de cannabis, mase vegetale uscate în cantitate totală de

5975,81 gr., ce reprezintă marihuană în stare uscată, masă vegetală în stadie verde

de vegetație care reprezintă 860 gr. de marihuană în stare verde și 18 plante de

cannabis (cânepă) care, potrivit rapoartelor de expertiză nr. 6872 din 08 octombrie

2013 și nr. 6878 din 09 octombrie 2013, se atribuie la substanțe narcotice, ce

constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor, în

timpul percheziției inculpatul nu a declarat că cultiva și prelucra substanțe narcotice

pentru folosință personală.

Colegiul penal consideră că instanța de apel corect și motivat a ajuns la

concluzia netemeiniciei versiunii inculpatului, precum că substanțele narcotice au

fost păstrate de către el pentru folosința personală, deoarece rudele nu cunoșteau

faptul că inculpatul se folosește de substanțe narcotice în legătură cu dureri fizice,

versiunea respectivă a apărut în timpul efectuării urmăririi penale, mai mult,

inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog (f.d. 61, vol. I), la inculpat nu

este constatată o boală gravă care necesită folosirea substanțelor narcotice, iar actele

medicale prezentate de apărare (f.d. 275-278, vol. I) nu confirmă existența unei boli

grave la inculpat care necesită folosirea substanțelor narcotice, ori, instanța de apel

corect a apreciat afirmațiile inculpatului drept o metodă de apărare.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că este elocventă și

motivarea instanței de apel, care indică asupra faptului că analiza acțiunilor

declanșate de inculpat privind efectuarea tuturor etapelor de pregătire și finalizare a

substanțelor pentru folosire (în proporții deosebit de mari) anume: prin cultivarea în

grădina casei a plantelor de cânepă (18 plante); prin prepararea acestor cantități mari

prin uscare și fărâmițare în scopul obținerii substanțelor narcotice – marihuană; prin

ambalare în diferite cutii (7 cutii, 5 fragmente de butelii de polietilenă), în

dependență de gradul de uscare, demonstrează intenția inculpatului de a înstrăina

substanțele narcotice.

Deci, instanța de apel corect a reținut că, destinația substanțelor narcotice cu

scop de înstrăinare este demonstrată prin, depistarea și ridicarea, cantităților deosebit

de mari a substanțelor narcotice, fiind extrem de voluminoasă pentru consumul

personal, substanțele vizate fiind depistate în diferite stadii de prelucrare și păstrare,

o parte fiind împachetate, o parte mărunțite, uscate, altă parte aflate spre uscare în

stare verde, mai mult, în urma efectuării percheziției, nu s-au depistat careva obiecte

7

destinate consumului substanțelor narcotice, resturi în urma consumului de substanțe

narcotice.

Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 436 Cod de procedură penală și a ținut cont de

recomandările expuse în Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din

26 decembrie 2011 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce

reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a

precursorilor”, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, și a constatat în mod

întemeiat și corect asupra vinovăției inculpatului Tulba M. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Subsidiar, referitor la alegația recurentului prin care, în afara dezacordului său

cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, acesta a invocat critici și la compartimentul

individualizării pedepsei, situație prevăzută la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal relevă că, argumentele respective sunt neîntemeiate,

ori, la acest segment instanța de apel a ținut pe deplin cont de prevederile art. art. 7,

61, 75 Cod penal.

Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Tulba Mihail

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

10 martie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8