1ra-305-2015 — art.217 alin.4 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 alin.4 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10, 12 CPP
1ra-305-2015 — art.217 alin.4 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-305/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 aprilie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Ion Guzun, Nadejda Toma,
judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura Unității teritoriale Autonome Găgăuze, D.Gheorghieva, împotriva sentinței
Judecătoriei Comrat din 31 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Comrat din 26 noiembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe
Tulba Mihail Alexandru, născut la 11
septembrie 1976, originar și domiciliat în r-nul
Comrat, s.Congaz, str.Chirov 43.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 28.11.2013 - 31.12.2013,
Instanța de apel: 18.02.2014 - 26.11.2014,
Instanța de recurs:11.02.2015 - 07.04.2015.
În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 31 decembrie 2013, Tulba Mihail a fost
condamnat în baza art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un
termen de 2 ani.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.
Potrivit sentinței, Tulba Mihail este învinuit de organul de urmărire penală de
faptul că, pe parcursul anului 2013, nedeținînd autorizația corespunzătoare, acționînd în
scopul obținerii unui profit material, a sădit și a cultivat în grădina gospodăriei sale din
str.Chirov nr.43, s.Congaz, r-nul Comrat, plante de cînepă, care conțin substanțe
narcotice. Ulterior, Tulba Mihail a prelucrat plantele de cînepă crescute prin metoda
uscării și măcinării frunzelor pentru obținerea substanței narcotice - marijuană, pe care
urma s-o înstrăineze către persoane necunoscute.
La 28 septembrie 2013, în urma percheziției la domiciliul lui Tulba Mihail din
str.Chirov 43, s.Congaz, r-nul Comrat, au fost depistate resturi de substanțe rășină de
canabis în cantitate de 2,56 grame, mase vegetale uscate în cantitate totală de 5975,81
grame, ce reprezintă marijuană în stare uscată, masă vegetală în stadie verde de vegetație
care reprezintă 80 grame de marijuană verde și 18 plante de canabis care, potrivit
rapoartelor de expertiză nr.6872 din 08 octombrie 2013 și nr.6878 din 09 octombrie
2013, se atribuie la substanțe narcotice, ce constituie proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care M.Tulba să fie condamnat
în baza art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
1
exercita activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani,
invocînd că a prezentat instanței suficiente probe ce confirmă vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunii incriminate, și anume declarațiile martorilor I.Cerchez, A.Nistor,
R.Cucu, P.Facalî, procesul-verbal de percheziție, rapoartele de expertiză, corpurile
delicte ridicate de la domiciliul inculpatului, cărora instanța le-a dat o apreciere justă,
punîndu-le la baza sentinței, însă incorect a ajuns la concluzia că inculpatul nu a avut
scopul înstrăinării acestor substanțe narcotice, bazîndu-se doar pe declarațiile acestuia,
precum că substanțele narcotice depistate la domiciliul său au fost destinate pentru
consumul personal ca substanță care-i ameliorează durerile provocate de tuberculoză de
care suferă; cantitatea deosebit de mare de substanțe narcotice ridicată de la inculpat
denotă faptul că acesta le deținea nu în scop personal, mai mult că în urma percheziției la
domiciliul acestuia nu au fost depistate obiecte destinate pentru consumul substanțelor
narcotice, cum ar fi țigări sau resturi de țigări, care în mod obligatoriu urmau sa fie, în
cazul în care persoana ar fi consumat substanțe narcotice.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26 noiembrie 2014,
a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.
Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin
prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în
cauză și corect a considerat că învinuirea înaintată inculpatului nu și-a găsit confirmare în
baza art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, în special elementul laturii subiective - scopul de
înstrăinare, astfel corect au fost încadrate acțiunile lui M.Tulba în baza art.217 alin.(4)
lit.b) Cod penal.
La fel, instanța a concluzionat că declarațiile martorilor I.Cerchez, A.Nistor și
R.Cucu, care sînt colaboratori de poliție, referitor la faptul că la poliție a parvenit o
informație operativă precum că M.Tulba acasă cultivă substanțe narcotice marijuană, pe
care urmează să o realizeze în F.Rusă, precum și că el a realizat o parte din substanțele
narcotice pe teritoriul R.Moldova, nu pot fi reținute, deoarece probele menționate de către
partea acuzării, cercetate în ședința de judecată a primei instanțe, precum și în instanța de
apel, nu dovedesc vina inculpatului în realizarea substanțelor narcotice, astfel, declarațiile
martorilor menționați nu pot fi recunoscute în calitate de probă, pe motiv că dînșii nu au
putut să numească sursa de unde a fost primită informația operativă, iar în conformitate cu
art.102 alin.(2) Cod de procedură penală, nu pot servi ca mijloace de probă datele
comunicate de persoană dacă aceasta nu poate arată sursa informațiilor sale.
De asemenea, instanța de apel a relatat că rezultatele percheziției efectuate la
domiciliul inculpatului în cumul cu declarațiile martorilor I.Cerchez, A.Nistor, R.Cucu și
P.Facalî, confirmă doar faptul că la domiciliul inculpatului se păstrau substanțe
narcotice, care au fost depistate în urma percheziției, astfel acestea, în cantitatea
menționată, în lipsa altor probe, nu pot să certifice faptul intenției inculpatului de a
realiza substanțele narcotice sau de a practica o anumită industrie.
Totodată, instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești, partea
acuzării nu a prezentat probe ce ar combate argumentele inculpatului date în cadrul
urmăririi penale și în prima instanță, precum că el este consumator de substanțe
narcotice și se află la evidența medicului narcolog, recunoașterea parțială a vinovăției de
către inculpat în săvîrșirea infracțiunii poate fi pusă la baza învinuirii doar în măsura în
care vina lui este confirmată prin faptele și circumstanțele ce rezultă din cumulul de
probe din dosar.
Astfel, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și corect de
către prima instanță, la stabilirea căreia s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,
de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, precum și de influența pedepsei aplicate
2
asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale acestuia, considerînd
totodată irațională executarea reală a pedepsei cu închisoarea, pe motiv că corijarea și
reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea de societate, în condițiile suspendării
condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite careva impedimente pentru aplicarea
acestor prevederi legale, inculpatul neprezentînd pericol sporit pentru societate.
În recursul ordinar declarat de către procuror, invocîndu-se temeiurile prevăzute
de art.427 alin.(l) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, se solicită casarea hotărîrilor
judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care M.Tulba să fie condamnat
în baza art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
exercita activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani, pe
motiv că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și hotărîrile atacate nu
cuprind motivele pe care se întemeiază soluția de aplicare a pedepsei cu suspendarea
executării ei pe termen de probă, în rest invocînd repetat aceleași motive ca și în apel
descrise la pct.3 al prezentei decizii.
Judecînd recursul în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd
cont de opinia inculpatului depusă în referință, care a solicitat respingerea recusului ca
fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră că recursul ordinar urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța
de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
La fel, potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care
au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Potrivit legislației în vigoare, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori
trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în
ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui
participant.
Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele
de drept procesual penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-
ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea instanței de fond
urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Colegiul penal ține să menționeze că, judecînd apelul, instanța de apel nu se poate
limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei
constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să supună verificării toate
probele și argumentele aduse de apelant, respectînd prevederile legale enunțate anterior.
În această privință se constată că, instanța de apel a considerat ca fiind stabilită
vinovăția inculpatului Tulba Mihail, indicînd că acesta a fost condamnat pentru fapta
constatată de prima instanță.
Însă, conform părții descriptive a sentinței, fapta imputată lui M.Tulba, nu a fost
constatat că fiind săvîrșită de acesta, ci s-a menționat că, - „ Tulba Mihail este învinuit de
către organul de urmărire penală de faptul că, în anul 2013, a cultivat acasă din
str.Chirov nr.43, s.Congaz, r-nul Comrat, cînepă, pentru înstrăinare, care în urma
3
percheziției s-a depistat , rășină de canabis ulei uscat în cantitate de 5975,91 grame
marijuană și 18 plante de cînepă, în proporții deosebit de mari”.
Această stare de lucruri contravine prevederilor art.394 alin.(1) pct.1) Cod de
procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să
cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,
timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele
infracțiunii.
Prin sintagma reținută în sentință că inculpatul M.Tulba se învinuiește că, …
rezultă că prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care acesta a fost
condamnat.
Instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la modul de întocmire a
sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform căror „în cazul cînd prima instanță
nu a respectat prevederile art.394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței,
însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casînd sentința din acest motiv, va
continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectînd normele
procedurale (art.393-397 Cod de procedură penală), va pronunța o nouă hotărîre conform
ordinii stabilite pentru prima instanță.
Or, potrivit prevederilor art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel
este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să
examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În acest sens, Colegiul penal reține că una din condițiile adoptării unei sentințe
legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința
de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de
procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de
procedură penală, în aceeași consecutivitate.
Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă:
- descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se: locul,
timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele
infracțiunii.
Astfel, în speță, sentința de condamnare în sensul art.394 alin.(1) pct.1) Cod de
procedură penală, nu conține descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită.
La fel, în opinia procurorului, instanța de apel, cercetînd probele prezentate de
acuzare în confirmarea învinuirii înaintate inculpatului - procesul-verbal de percheziție,
corpurile delicte ridicate de la domiciliul acestuia, rapoartele de expertiză nr.6872 din
08.10.2013 și nr.6878 din 09.10.2013 a substanțelor ridicate, prin care s-a constatat că
acestea constituie resturi de substanțe rășină de canabis în cantitate de 2,56 grame, mase
vegetale uscate în cantitate totală de 5975,81 grame, ce reprezintă marijuană în stare
uscată, masă vegetală în stadie verde de vegetație care reprezintă 80 grame de marijuană
verde și 18 plante de canabis care se atribuie la substanțe narcotice, nu le-a dat o
apreciere obiectivă, în coroborare cu cumulul de probe administrate în cauză, inclusiv și
cu declarațiile martorilor I.Cerchez, A.Nistor, R.Cucu și P.Facalî, iar proporțiile deosebit
de mari a substanțelor narcotice depistate la domiciliul inculpatului, demonstrează
intenția acestuia de a le realiza, fapt ce se confirmă prin lipsa obiectelor destinate pentru
consumul acestora la domiciliul inculpatului.
Prin urmare, instanța de apel, menținînd sentința primei instanțe, care și-a bazat
concluziile doar pe declarațiile inculpatului privind lipsa intenției de înstrăinare a
substanțelor narcotice, a făcut o selectare a probelor din dosar, fără a face o analiză
obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept a tuturor probelor
administrate în cauză, și, în așa mod, a tras o concluzie pripită că fapta inculpatului nu
4
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate acestuia.
Astfel, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat
probele sus menționate în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și
coroborării acestora, pronuțîndu-se numai pe o parte din probele prezentate de părți.
Erorile de drept comise, nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage
concluzii asupra probatoriului verificat și apreciat de către instanța de apel, și anume în
aspectul dacă probele la care se face trimitere, confirmă starea de fapt reținută de prima
instanță, ori învinuirea sub care a fost pus inculpatul, în consecință și în aspectul
încadrării juridice a faptei și individualizării pedepsei.
În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel la
judecarea apelului a comis o eroare de drept care, conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, se consideră temei de casare a deciziei pronunțate.
Încălcările enunțate determină Colegiul penal să concluzioneze asupra necesității
casării deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel.
În procesul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să țină cont de
argumentele formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture omisiunile
admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Deoarece în Curtea de Apel Comrat activează completul de judecată în
componența judecătorilor A.Curdov, A.Șpac și E.Dimina, care anterior au participat la
examinarea cauzei și s-au expus asupra ei, ceea ce, conform art.33 Cod de procedură
penală, face imposibilă participarea lor la rejudecarea cauzei în ordine de apel, iar
constituirea unui nou complet de judecători la această instanță este imposibilă din lipsă
de judecători, Colegiul penal dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.
În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit.c), art.33 alin.(5) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura Unității teritoriale
Autonome Găgăuze, D.Gheorghieva, casează total decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Comrat din 26 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Tulba Mihail și
dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, publicată integral la 22 aprilie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
Nadejda Toma
5