1ra-1693/2016 — Art. 217/1 alin. 3 lit. e, f, 85 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 25 noiembrie 2015, Zeleniuc D. a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani și 3 luni închisoare, cu privarea de dreptul a exercita activitate farmaceutică pe un termen de 3 ani, iar conform prevederilor art. 85 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei complementare aplicate prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 22 martie 2013, stabilindu-i definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 3 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate farmaceutică pe un termen de 4 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Zeleniuc D. fiind deținut în sectorul nr. 12, al Penitenciarului nr. 6 din or. Soroca, ilegal, având scop de punere în circulație a substanțelor narcotice, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la 14.05.2015, în contul datoriei pe care o avea față de condamnatul Buga V., deținut în același sector, pentru țigările și ceaiul primit de la ultimul, a transmis acestuia un pachet din polietilenă în care se afla un prezervativ cu o substanță de culoare roză deschisă, care potrivit 1 raportului de expertiză nr. 5229 din 09.06.2015, reprezintă substanță de metadon în lichid ce alcătuiește 0,292 gr (materie uscată). Substanța menționată, condamnatul Zeleniuc D. a primit-o de la serviciul medical al P-6 Soroca, deoarece din 25.07.2014, aflându-se la evidența medicului cu diagnoza „narcomanie" este inclus în terapia de substituție cu metadonă. După primirea pachetului cu substanța necunoscută, condamnatul Buga V. imediat l-a predat Serviciului Securitate al Penitenciarului nr. 6 Soroca, care l-a rândul lor au informat organele de drept. Tot el, având același scop de punere în circulație a substanțelor narcotice, la 16.06.2015, în cadrul măsurilor speciale de investigații efectuate de către specialiștii Serviciului Securitate al Penitenciarului nr. 6 din or. Soroca, autorizate prin ordonanța procurorului din 10.06.2015, ce constau în controlul transmiterii valorilor materiale pretinse de către condamnatul Zeleniuc D., în schimbul la patru pachete de țigări ”Astra”, trei pachete de țigări ”Doina” și unui pachet de ceai ”Принцесса Канди”, a transmis condamnatului Tabaran S. un pachet din polietilenă în care de asemenea se afla un prezervativ ce conținea un lichid transparent cu nuanțe roze, care potrivit raportului de expertiză nr. 5398 din 24.06.2015, reprezintă lichid de metadon ce alcătuiește 0,365 gr. (materie uscată). După transmiterea substanțelor narcotice sub formă de metadon de către Zeleniuc D. condamnatului Tabaran S., ultimul benevol le-a predat organului de urmărire penală, reprezentanții cărora erau prezenți la fața locului, anterior acceptând benevol să colaboreze cu organul de urmărire penală în vederea petrecerii achiziției de control mai sus indicată, iar de la condamnatul Zeleniuc D. au fost ridicate trei pachete de țigări ”Astra”, 2 pachete de țigări ”Doina” și un pachet ie ceai ”Принцесса Канди”, acestea fiindu-i transmise de către Tabaran S. în cadrul măsurii speciale de investigație. Conform ”Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobată prin HG nr.79 din 23.01.2006, cu modificări ulterioare, substanța depistată constituie - metadon de la 0.05 gr - 1.0 gr, ce reprezintă cantități mari.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea parțială a acesteia și aplicarea unei pedepse mai blânde, cu clarificarea în materialele cauzei penale fabricate pentru care a fost condamnat, invocând că, nu este de acord cu sentința și nu recunoaște vina pe cazul respectiv, deoarece se află la tratament terapeutic cu ”metadon”, fiind învinuit fictiv în faptul răspândirii a 300 ml de preparat, care este eliberat de serviciul medical al penitenciarului în prezența colaboratorilor care răspund pentru securitatea acestuia, totodată norma sa zilnică nu depășește 80 ml, fiind amenințat că va fi eliminat din program a fost nevoit să semneze cereri neînțelese pentru el, deoarece nu cunoaște limba română. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea în vigoare a sentinței fără modificări.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, apelul declarat de inculpat este nefondat și fără careva argumente serioase, în acesta fiind relatate faptele conform viziunii inculpatului, argumentele expuse fiind în contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul examinării cauzei. Instanța de apel a respins ca fiind nefondate afirmațiile inculpatului, precum că cauza penală în privința sa ar fi fost fabricată, deoarece acestea au un caracter declarativ, or, potrivit procesului-verbal din 29.06.2015, privind prezentare învinuitului și avocatului a materialelor de urmărire penală, după luarea de cunoștință cu acestea (f.d. 106), ultimii nu au invocat careva obiecții asupra probelor conținute în materialele cauzei penale și nici încălcarea prevederilor procedurale. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, la judecarea cauzei penale în privința inculpatului, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor inculpatului conform art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal. Totodată declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției au fost apreciate de către instanța de apel ca un mod de apărare, care este un drept al inculpatului garantat de lege. Instanța de apel a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei în privința inculpatului a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal și a criteriilor generale de individualizare a pedepsei conținute în art. 75 alin. (1) Cod penal, precum și a ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, stabilind acestuia o pedeapsă prevăzută de legislator sub formă de închisoare, în baza art. 85 alin. (2) Cod penal, cu privarea de dreptul de a exercita activitate farmaceutică pe un termen de 4 ani. Tot în acest context, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă, acesta fiind condamnat anterior prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 22.03.2013, ulterior săvârșind din nou cu intenție o infracțiune gravă.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar inculpatul, care, fără a invoca vreun temei de drept, din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) 3 Cod de procedură penală, solicită casarea acestei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționând că, concluziile instanței de apel cu referire la vinovăția sa sunt pripite, deoarece el se află la tratament terapeutic cu ”metadon”, care este eliberat de serviciul medical al penitenciarului. 6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, invocând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către recurent. Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că inculpatul Zeleniuc D., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care în viziunea sa sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la judecarea prezentei cauze, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac și anume, nu descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a 4 comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii respective. Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de inculpat, nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul inculpatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanțele judecătorești nu au dat o apreciere corectă probelor administrate în cauza respectivă, astfel fiind pronunțate hotărâri ilegale de către instanța de fond și cea de apel, iar inculpatul Zeleniuc D. a fost greșit condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești. Mai mult ca atât, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii. În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. 5

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zeleniuc Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui Zeleniuc Dumitru Vasile, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 decembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6