1ra-1693/2016 — art. 217/1 alin. 3 lit. e, f, 85 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1693/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Zeleniuc Dumitru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Zeleniuc Dumitru Vasile, născut la

30.07.1983, domiciliat în s. Unguri. r-nul

Ocnița.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 03.07.2015-25.11.2015;

instanța de apel: 22.12.2015-23.03.2016;

instanța de recurs: 03.08.2016 - 14.12.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani și 3 luni

închisoare, cu privarea de dreptul a exercita activitate farmaceutică pe un termen

de 3 ani, iar conform prevederilor art. 85 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa stabilită

i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei complementare aplicate

prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 22 martie 2013, stabilindu-i definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 3 luni, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

farmaceutică pe un termen de 4 ani.

fiind deținut în sectorul nr. 12, al Penitenciarului nr. 6 din or. Soroca, ilegal,

având scop de punere în circulație a substanțelor narcotice, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestor urmări, la 14.05.2015, în contul datoriei pe care

o avea față de condamnatul Buga V., deținut în același sector, pentru țigările și

ceaiul primit de la ultimul, a transmis acestuia un pachet din polietilenă în care

se afla un prezervativ cu o substanță de culoare roză deschisă, care potrivit

1

raportului de expertiză nr. 5229 din 09.06.2015, reprezintă substanță de metadon

în lichid ce alcătuiește 0,292 gr (materie uscată). Substanța menționată,

condamnatul Zeleniuc D. a primit-o de la serviciul medical al P-6 Soroca,

deoarece din 25.07.2014, aflându-se la evidența medicului cu diagnoza

„narcomanie" este inclus în terapia de substituție cu metadonă. După primirea

pachetului cu substanța necunoscută, condamnatul Buga V. imediat l-a predat

Serviciului Securitate al Penitenciarului nr. 6 Soroca, care l-a rândul lor au

informat organele de drept.

Tot el, având același scop de punere în circulație a substanțelor narcotice,

la 16.06.2015, în cadrul măsurilor speciale de investigații efectuate de către

specialiștii Serviciului Securitate al Penitenciarului nr. 6 din or. Soroca, autorizate

prin ordonanța procurorului din 10.06.2015, ce constau în controlul transmiterii

valorilor materiale pretinse de către condamnatul Zeleniuc D., în schimbul la

patru pachete de țigări ”Astra”, trei pachete de țigări ”Doina” și unui pachet de

ceai ”Принцесса Канди”, a transmis condamnatului Tabaran S. un pachet din

polietilenă în care de asemenea se afla un prezervativ ce conținea un lichid

transparent cu nuanțe roze, care potrivit raportului de expertiză nr. 5398 din

24.06.2015, reprezintă lichid de metadon ce alcătuiește 0,365 gr. (materie uscată).

După transmiterea substanțelor narcotice sub formă de metadon de către

Zeleniuc D. condamnatului Tabaran S., ultimul benevol le-a predat organului de

urmărire penală, reprezentanții cărora erau prezenți la fața locului, anterior

acceptând benevol să colaboreze cu organul de urmărire penală în vederea

petrecerii achiziției de control mai sus indicată, iar de la condamnatul Zeleniuc

D. au fost ridicate trei pachete de țigări ”Astra”, 2 pachete de țigări ”Doina” și un

pachet ie ceai ”Принцесса Канди”, acestea fiindu-i transmise de către Tabaran

S. în cadrul măsurii speciale de investigație.

Conform ”Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobată

prin HG nr.79 din 23.01.2006, cu modificări ulterioare, substanța depistată

constituie - metadon de la 0.05 gr - 1.0 gr, ce reprezintă cantități mari.

parțială a acesteia și aplicarea unei pedepse mai blânde, cu clarificarea în

materialele cauzei penale fabricate pentru care a fost condamnat, invocând că, nu

este de acord cu sentința și nu recunoaște vina pe cazul respectiv, deoarece se

află la tratament terapeutic cu ”metadon”, fiind învinuit fictiv în faptul

răspândirii a 300 ml de preparat, care este eliberat de serviciul medical al

penitenciarului în prezența colaboratorilor care răspund pentru securitatea

acestuia, totodată norma sa zilnică nu depășește 80 ml, fiind amenințat că va fi

eliminat din program a fost nevoit să semneze cereri neînțelese pentru el,

deoarece nu cunoaște limba română.

2

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea în vigoare a sentinței

fără modificări.

declarat de inculpat este nefondat și fără careva argumente serioase, în acesta

fiind relatate faptele conform viziunii inculpatului, argumentele expuse fiind în

contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate afirmațiile inculpatului,

precum că cauza penală în privința sa ar fi fost fabricată, deoarece acestea au un

caracter declarativ, or, potrivit procesului-verbal din 29.06.2015, privind

prezentare învinuitului și avocatului a materialelor de urmărire penală, după

luarea de cunoștință cu acestea (f.d. 106), ultimii nu au invocat careva obiecții

asupra probelor conținute în materialele cauzei penale și nici încălcarea

prevederilor procedurale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, la judecarea cauzei penale în

privința inculpatului, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea faptelor incriminate și făcând o încadrare juridică justă

a acțiunilor inculpatului conform art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal.

Totodată declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției au fost

apreciate de către instanța de apel ca un mod de apărare, care este un drept al

inculpatului garantat de lege.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare

a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal și a criteriilor generale de

individualizare a pedepsei conținute în art. 75 alin. (1) Cod penal, precum și a

ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, stabilind

acestuia o pedeapsă prevăzută de legislator sub formă de închisoare, în baza art.

85 alin. (2) Cod penal, cu privarea de dreptul de a exercita activitate farmaceutică

pe un termen de 4 ani.

Tot în acest context, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect

a reținut în sarcina inculpatului starea de recidivă, acesta fiind condamnat

anterior prin sentința Judecătoriei Grigoriopol din 22.03.2013, ulterior săvârșind

din nou cu intenție o infracțiune gravă.

care, fără a invoca vreun temei de drept, din cele prevăzute la art. 427 alin. (1)

3

Cod de procedură penală, solicită casarea acestei, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, concluziile instanței de apel cu referire la vinovăția sa sunt

pripite, deoarece el se află la tratament terapeutic cu ”metadon”, care este

eliberat de serviciul medical al penitenciarului.

6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, invocând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în baza celor invocate

în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest

articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod

de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că

inculpatul Zeleniuc D., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de

evenimente care în viziunea sa sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la

judecarea prezentei cauze, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea

procesuală la utilizarea acestei căi de atac și anume, nu descrie care este eroarea

de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a

4

comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii

respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care

se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de inculpat, nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă

să completeze recursul inculpatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica

sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul

alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanțele judecătorești nu au dat

o apreciere corectă probelor administrate în cauza respectivă, astfel fiind

pronunțate hotărâri ilegale de către instanța de fond și cea de apel, iar inculpatul

Zeleniuc D. a fost greșit condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) Cod penal,

la 5 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, Colegiul

conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei

hotărâri judecătorești.

Mai mult ca atât, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se

impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

5

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zeleniuc

Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23 martie 2016, în cauza penală în privința lui Zeleniuc Dumitru Vasile, deoarece

nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6