1re-196/2016 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 07 aprilie 2016, plângerea petiționarului Cozma Andrei, privind contestarea răspunsului emis de procuror din 29 februarie 2016, a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunța instanța de fond a stabilit că, reieșind din obiectul contestației, ce nu se încadrează la norma procesuală vizată, or în speță n-au fost contestate acțiunile ilegale ale procurorului sau ale organului de urmărire penală referitor la exercitarea acțiunilor de urmărire penală, ci răspunsul oferit pe marginea plângerii sale, ce nu constituie obiect al verificării în ordinea art. 313 alin. (1) Cod pr. penală.

Împotriva încheierii, a declarat recurs petiționarul Cozma Andrei, prin care a solicitat casarea încheierii cu anularea răspunsului din 29.02.2016 primit de la procurorul procuraturii Bălți, Natalia Volontir și obligarea procuraturii Bălți de a porni o cauză penală pe marginea faptelor denunțate de el.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, a fost respins ca inadmisibil recursul petiționarul Cozma Andrei, deoarece încheierea atacată este irevocabilă și nu se supune căilor de atac în ordine de recurs. 4.1. Instanța de recurs și-a motivat soluția prin faptul că, potrivit dispoziției art. 300 alin. (3) Cod de procedură penală, pune în sarcina judecătorului de instrucție examinarea plângerilor împotriva acțiunilor ilegale ale procurorului care nemijlocit exercită acțiuni de urmărire penală, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a 1 primit răspuns la plângerea sa în termenul prevăzut de lege, însă, nu toate soluțiile adoptate de către judecătorul de instrucție în acest sens prin colaborare cu art. 313 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală, sunt susceptibile căilor de atac, ci doar cele expres stipulate de legiuitor la alin. (6) a normei menționate, la care nu se referă pretențiile formulate de recurentul Cozma Andrei, ce contestă legalitatea răspunsului oferit de procuror și nu actele procesuale susceptibile căii de atac în baza acestei norme. Respectiv, cerințele formulate de recurent în recurs nu se încadrează la aspectele dreptului procesual, stipulate la art. 313 alin. (6) și 437 alin. (1) Cod de procedură penală, ceea ce face imposibilă examinarea lor în ordine de recurs, iar respingerea lui pe motiv de inadmisibilitate, exclude soluționarea fondului.

La 23 august 2016, petiționarul Cozma Andrei, declară recurs în anulare, potrivit căruia solicită casarea încheierii Judecătoriei Bălți din 07 aprilie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, cu remiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul indică că, acțiunile ilegale ale procurorului i-a încălcat accesul liber la justiție și la un proces echitabil.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești 2 prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 456, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de către petiționarul Cozma Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2016, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 14 decembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Liliana Catan 3