1re-83/2016 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-83/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

petiționarul Cozma Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016,

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Bălți, în baza prevederilor art. 313 Cod de

procedură penală, prin care a solicitat anularea ordonanței din 17 iulie 2015, emisă

de procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupție, Selevestru Lilia,

privind refuzul în pornirea urmăririi penale cu clasarea procesului penal, precum și

anularea ordonanței din 19 august 2015 emisă de procurorul adjunct-interimar al

Procurorului Anticorupție șef al Serviciul Nord, Dumbravan Marcel, privind

respingerea plângerii.

În motivarea plângerii petiționarul Cozma A. a indicat că nu este de acord cu

ordonanța din 17.07.2015 privind refuzul în pornirea procesului penal cu clasarea

procesului penal, deoarece consideră că în acțiunile ofițerului de urmărire penală al

IP Bălți, Bejenaru I., se conțin elementele infracțiunii, dat fiind faptul că ultimul l-a

vizitat de două ori în Penitenciarul nr. 11 și la prima întrevedere a cerut 1.000 dolari

pentru a închide dosarul său, respectiv a doua vizită a avut loc împreună cu avocatul

său, Duca D. A mai menționat, că d-l Bejenaru A. făcea tot posibilul prin cunoscuți

pentru a nu fi pornit dosarul penal în privința sa.

petiționarului Cozma A., a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind menținute

ordonanțele emise la data de 17.07.2015 de procurorul în Serviciul Nord al

Procuraturii Anticorupție, Selevestru Lilia, privind refuzul în pornirea urmăririi

penale cu clasarea procesului penal, precum și cea din 19 august 2015 emisă de

procurorul adjunct-interimar al Procurorului Anticorupție șef al Serviciul Nord,

Dumbravan Marcel, privind respingerea plângerii.

1

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a concluzionat, că de către

organul de urmărire penală corect au fost stabilite circumstanțele de fapt, deoarece

potrivit informației nr. 4/4787 din 13.07.2015 prezentată de către Penitenciarul nr. 11

Bălți s-a stabilit cu certitudine că la data de 23.06.2015, de fapt, ofițerul de urmărire

penală Bejenaru A. nu a avut întrevedere la penitenciar cu Cozma A., iar pe

parcursul examinării plângerii acestuia nu a fost posibil de acumulat probe

pertinente și concludente ce ar confirma realizarea de către OUP Bejenaru A. a laturii

obiective și subiective a infracțiunii de corupere pasivă.

Totodată, instanța de judecată a considerat, că argumentele petiționarului

Cozma A., precum că procurorul Selevestru L. și procurorul adjunct-interimar al

Procurorului șef al Serviciului Nord, Dumbravan M. nu au întreprins toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor invocate în plângere, ca fiind declarative și criticate ordonanțele

procurorilor fără a face trimitere la careva temeiuri legale concrete de ilegalitate, și

fără a fi prezentate, în acest sens, careva probe ce ar indica necesitatea anulării

ordonanțelor contestate.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care

să fie anulate ordonanța din 17 iulie 2015, emisă de procurorul în Serviciul Nord al

Procuraturii Anticorupție, Selevestru Lilia, privind refuzul în pornirea urmăririi

penale cu clasarea procesului penal, precum și ordonanța din 19 august 2015 emisă

de procurorul adjunct-interimar al Procurorului Anticorupție șef al Serviciul Nord,

Dumbravan Marcel, privind respingerea plângerii.

În motivarea recursului său, a invocat că:

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că procurorul anticorupție,

Selevestru L., nu a dat apreciere juridică tuturor faptelor invocate de petiționar și

anume că partea vătămată Iurceac S. considerată pe o altă cauză de învinuire a lui

Cozma A., în prezenta cauză nu a fost audiată și nu a cerut de la ultimul întoarcerea

sumei de 1.000 dolari SUA, și nici nu a pretins la restituirea pagubei materiale și

morale. Ofițerul de urmărire penală Bejenaru A. a solicitat de a-i fi transmisă suma

menționată prin intermediul fiicei, Cozma C.;

- procurorul nu a înfăptuit ridicarea convorbirilor telefonice dintre partea

vătămată Iurceac S. și ofițerul de urmărire penală Bejenaru A.;

- petiționarul a solicitat de a fi anexat la materialele cauzei copiile din registrul

de intrare în Penitenciarul nr. 11 Bălți, precum și înregistrările video, ce ar putea

demonstra, că într-adevăr ofițerul de urmărire penală, Bejenaru A., a fost la

întrevedere cu el;

- procurorul nu a audiat și alți martori, cum ar fi colaboratorii Penitenciarului

nr. 11 Bălți, care ar putea confirma dacă ofițerul de urmărire penală, Bejenaru A., a

fost la întrevedere cu Cozma A. și de câte ori, respectiv ordonanțele contestate

bazându-se numai pe explicațiile date de către ofițerul de urmărire penală, Bejenaru

A. și avocatul Duca D.

2

fost respins ca nefondat recursul declarat de către petiționarul Cozma A., cu

menținerea încheierii contestate.

În motivarea soluției adoptate, instanța a considerat, că recursul declarat este

nefondat și care redă circumstanțele potrivit propriei viziuni a recurentului, nefiind

aduse afirmații întemeiate, iar argumentele fiind contradictorii circumstanțelor

stabilite de către organul de urmărire penală.

Instanța de recurs a menționat, că respectarea drepturilor ocrotite de lege a

petiționarului Cozma A., la soluționarea cazului a fost asigurată de către Procuratura

Anticorupție prin efectuarea controlului pe marginea denunțului înaintat, fiecare

invocare a contestatarului a găsit soluționare și răspuns în ordonanțele emise pe

marginea cazului dat, iar faptul că recurentul nu este satisfăcut de modul în care au

fost argumentate invocările sau modul în care organul de urmărire penală a apreciat

probele materialului acumulat, nu poate servi temei pentru casarea încheierii

judecătorului de instrucție și respectiv anularea actelor emise de către procuror.

La fel, instanța de recurs a apreciat ca neîntemeiate invocările recurentului,

precum că procurorul nu a verificat dacă anterior datei de 23.06.2015 ofițerul de

urmărire penală, Bejenaru A. a fost în Penitenciarul nr. 11 Bălți, la întrevedere cu

Cozma A., ultimul solicitând anexarea la materialele cauzei a copiei din registrul de

intrare în Penitenciarul nr. 11 Bălți și înregistrările video, ce ar demonstra că

Bejenaru A. a fost la întrevedere cu Cozma A.

Referitor la invocările menționate mai sus, instanța de recurs a menționat,

faptul întrevederii între deținutul Cozma A. și ofițerul de urmărire penală Bejenaru

A. în penitenciarul nr. 11 Bălți, nu se pune la îndoială, însă a avut loc doar o singură

întrevedere la data de 25.06.2015, în cadrul căreia Cozma A. în prezența avocatului

Duca D., a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit, respectiv nu s-a confirmat

că au avut loc două întrevederi la data de 23.06.2015 și 25.06.2015, precum susține

Cozma A. Faptul dat a fost confirmat prin informația nr. 4/4787 din 13.07.2015

prezentată de către Penitenciarul nr. 11 Bălți, potrivit căreia în perioada de timp

cuprinsă între data de 18.06.2015 și 29.06.2015 ofițerul de urmărire penală al

Inspectoratului de Poliție Bălți a fost în vizita, la deținutul Cozma A. o singură dată

și anume la data de 25.06.2015. Din respectiva informație, reiese că ofițerul de

urmărire penală, Bejenaru A. și anterior zilei de 23.06.2015, nu a vizitat în

Penitenciarul nr. 11 Bălți pe Cozma A.

Dat fiind faptul, că invocarea petiționarului cu privire la numărul întrevederilor

avute loc între ofițerul de urmărire penală Bejenaru A. și Cozma A., a fost combătută

cu informația nominalizată supra, prezentată de către administrația Penitenciarului

nr. 11 Bălți, instanța de recurs a considerat a fi irelevantă audierea colaboratorilor

Penitenciarului nr. 11 Bălți pe marginea acestei chestiuni. Nu au fost sprijinite

afirmațiile recurentului, precum că instanța nu averificat și nu a dat răspuns la

invocările petiționarului prin care au fost supuse criticii ordonanțele nominalizate,

deoarece sunt pur declarative, soluția instanței fiind bazată pe cercetarea obiectivă a

probelor, astfel încheierea instanței de fond fiind legală și întemeiată.

3

La fel, ca și prima instanță, cea de recurs a conchis asupra faptului, că acțiunile

organului de urmărire penală și a Procuraturii Anticorupție au fost efectuate în

conformitate cu legea, nefiind încălcate drepturile și libertățile petiționarului.

A. o contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, deoarece nu au

fost întreprinse măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele

obiectivă și completă a cauzei pentru a evidenția vinovăția ofițerului de urmărire

penală, Bejenaru A. Totodată, a mai menționat, că nu a fost dată apreciere juridică

declarațiilor sale, nu s-a ținut cont de declarațiile date de către Cozma C., nu a fost

audiat Iurceac S. și nu a fost dispusă ridicarea convorbirilor telefonice dintre partea

vătămată, Iurceac S. și ofițerul de urmărire penală, Bejenaru A.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, la Curtea

Supremă de Justiție poate fi declarat recurs în anulare împotriva hotărârii

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Totodată, Colegiul penal relevă normele prevăzute de art. 453 alin. (1), art. 455

alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare

trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței,

fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în

apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în

recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în

instanța judecătorească.

Așadar, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Din dispozițiile legale enunțate mai sus se atestă, că celelalte categorii de

hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție,

în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi atacate

prin intermediul recursului în anulare.

Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care

exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 alin. (6) Cod de

procedură penală, au un grad dublu de verificare, fapt ce corespunde cerințelor art.

13 CEDO, precum că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat

în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Astfel, statul fiind obligat să asigure măcar o

cale de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale drepturilor omului. Însă, statul

4

a asigurat acest drept, în cazurile prevăzute la art. 313 alin. (6) Cod de procedură

penală, prin controlul efectuat în două grade de jurisdicție.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărâri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul

judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de pe rol, este

declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost

soluționat fondul unei cauze penale și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în

anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Cozma

Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie

2016, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 20 aprilie 2016.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5