1ra-1972/2016 — art. 187 al. 2 lit. f, 85 CP

1ra-1972/2016 — art. 187 al. 2 lit. f, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1972/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Ursul Eldar Anatolie, născut la 02 august 1991, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, str. Mircea cel Bătrîn 34, ap.

1A.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.06.2015 pînă la 19.10.2015;

Instanța de apel de la 04.12.2015 pînă la 15.02.2016;

Instanța de recurs de la 02.11.2016 pînă la 07.12.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Ursul Eldar a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, la 4

ani și 4 luni închisoare, fără amendă, cu executare pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită

se adaugă în întregime și pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău nr. 1-1433/2014 din 17 decembrie 2014, în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e), și f) Cod penal, definitiv fiindu-i stabilită lui Ursul Eldar, prin

cumul parțial, pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare.

Ursul Eldar, la 08 iunie 2015, aproximativ la ora 22:20, deplasându-se pe str. Igor

Vieru 15, mun. Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod

deschis a sustras de la Rotaru Cristian un telefon mobil de model ,,Nokia Lumia” în

care era activată cartela SIM cu numărul de telefon 076767519, cauzând astfel părții

vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 1 000 lei.

Acțiunile lui Ursul Eldar au fost încadrate juridic în baza art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal și anume: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului Ursu Eldar a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

În motivarea apelului, a invocat că, Ursu Eldar nu a contestat vinovăția sa, sau

încadrarea juridică a faptelor, ci doar mărimea pedepsei stabilite, și anume consideră

că, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, având în vedere faptul că și-a

recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată. Cât

1

privește cumularea sentințelor, apelantul de asemenea consideră că, pedeapsa finală

putea fi mai mică.

2016, a fost admis apelul avocatului Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Ursul

Eldar, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și în această parte a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Ursul Eldar Anatolie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 4

ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal lui Ursul Eldar, prin cumul de sentințe, de

adăugat parțial la pedeapsa numită prin prezenta decizie, partea neexecutată a

pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 decembrie

2014, stabilindu-i lui Ursul Eldar pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani și 1 lună, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală și just a

stabilit vinovăția inculpatului Ursul Eldar în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

potrivit elementelor constitutive „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”

Or, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

De asemenea, prima instanță în strictă conformitate cu legislația în vigoare, a

examinat cauza în procedură specială pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Astfel, sentința în cauză a fost criticată de avocatul inculpatului doar în partea

stabilirii pedepsei, urmând a se expune numai în acest sens.

Prin urmare, la aprecierea măsurii și mărimii pedepsei, instanța de fond n-a luat

în considerație în deplină măsură caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, de circumstanțele săvârșirii acesteia, și circumstanțele atenuante.

Din materialele cauzei penale rezultă că, infracțiunea comisă de inculpat,

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal este atribuită, conform art. 16 Cod

penal, la categoria infracțiunilor grave.

La stabilirea limitei pedepsei instanța de apel a ținut cont de cumulul

circumstanțelor atenuante, a determinat pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute în

dispoziția art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, care stabilește pedeapsa în formă de

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale, de la care a redus deducerile indicate la art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, obținând astfel limitele aplicabile la caz (5 ani - 1/3 (1 an și 8 luni)

= 3 ani și 4 luni (limita minimă aplicabilă) și 7 ani - 1/3 (2 ani și 4 luni) = 4 ani și 8

luni (limita maximă aplicabilă)).

La aplicarea pedepsei instanța de apel a ținut cont că, scopul aplicării pedepselor

penale este de protejare a societății de infractori și de infracțiunile comise de ei, de

apărare a societății împotriva celor mai grave fapte antisociale și prevenirea lor, unde

prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă

reală cu închisoare, dar în limite maxime, netinînd cont de circumstanțele atenuante si

2

de faptul că inculpatul Ursul Eldar este tînăr, suferă de hepatită virală C și necesită

tratament special antiviral, are un copil minor la întreținerea sa și fapta comisă nu a

cauzat consecințe grave fiind restituit telefonul mobil imediat părții vătămate.

În continuare, instanța de apel a conchis că prima instanța corect și întemeiat a

considerat că, inculpatul Ursul Eldar poate fi corectat și reeducat doar izolându-l de

societate, deoarece fapta comisă de el prezintă un pericol sporit pentru cetățeni.

Concomitent, s-a reținut alegațiile apărării privind aplicarea unei pedepse prea

aspre, ținând cont de faptul că a recunoscut vinovăția și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată.

Ținând cont de circumstanțele stabilite, de pericolul social al faptei, instanța de

apel a stabili inculpatului Ursul Eldar pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (l) Cod penal lui Ursul Eldar Anatolie, prin cumul de

sentințe, de adăugat parțial la pedeapsa numită prin prezenta decizie, partea

neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

17 decembrie 2014, stabilindu-i lui Ursul Eldar Anatolie pedeapsa definitivă 4 ani și

1 lună, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Mai mult ca atât, Colegiul verificând ansamblul de probe ce au fost administrate

în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei inculpatului, or instanța de apel

nu a individualizat în mod echitabil pedeapsa, ignorînd criteriile prevăzute de art. 7,

75 Cod penal. Mai mult, inculpatul nu a făcut concluzii pozitive privind schimbarea

comportamentului sau în societate și din nou a săvîrșit infracțiune de jaf.

Totodată, acuzarea consideră că prin cumul de sentințe, pedeapsa numită este

prea mică, deoarece anterior inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani

închisoare, ulterior instanța de apel nu avea motive întemeiate de a-i reduce din

pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, stabilită de către instanța de fond la doar 4

ani și 1 lună pentru infracțiune de jaf.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

3

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În speță, Colegiul penal precizează că, procurorul în recursul său invocă ca

temei de drept pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nici unul

din prevederile la care se referă autorul nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezentei erori de drept care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Instanța de recurs precizează că, procurorul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată, nu-și argumentează motivul invocat în recurs.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea

sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

De asemenea, cauza penală s-a judecat în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, la cererea inculpatului (f.d. 152 Vol. I) și în situația aplicării de către prima

instanță a dispozițiilor menționate, instanța de apel este obligată să verifice în

principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică

decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de recurent, prevede

că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal menționează că, recurentul critică hotărîrea contestată în partea

ce ține de aprecierea circumstanțelor cauzei și a pedepsei stabilite, considerînd-o prea

blîndă, solicitînd numirea unei pedepse mai aspre.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat

just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și

art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la

4

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolelor incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea, în baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat

parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin

sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2014, stabilindu-i

pedeapsa definitivă lui Ursul Eldar sub formă de închisoare pe termen de 4 ani și 1

lună, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Ursul Eldar de către instanța de apel, se încadrează

în limitele legale prevăzute de legea penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie de avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu sau

comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în

limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

5

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016, în cauză penală în privința lui

Ursul Eldar Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 14 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

6