1ra-232/2016 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct.6, 8 CPP
1ra-232/2016 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-232/2016
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
22 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Alerguș Constantin,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Pucas Ina în numele inculpatului Ursul Anatolie, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015, în cauza penală
privindu-l pe
Ursul Anatolie Mihail, născut la 05 iunie 1988,
originar din or. Saldus, Lituania, domiciliat în mun. Chișinău,
or. Vatra, str. Tineretului, 71.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
02.07.2014 - 04.08.2015 (prima instanță);
07.09.2015 - 01.10.2015 (instanța de apel);
09.12.2015 - 22.03.2016 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 august 2015,
Ursul Anatolie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 217 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă cu închisoarea pe un
termen de 8 luni.
Potrivit art. 90 alin. (10) și (11) Cod penal a fost anulată suspendarea
condiționată a executării pedepsei dispuse prin sentința judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 16 decembrie 2010 și conform prevederilor art. 85 alin. (1) și
(3) Cod penal, prin adăugarea pedepsei neexecutate, la pedeapsa aplicată prin
prezenta sentință, i s-a stabilit inculpatului Ursul Anatolie o pedeapsă definitivă
sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 2 luni cu executare în penitenciar
1
de tip închis.
S-a încasat de la Ursul Anatolie în beneficiul bugetului de stat suma de 6865,9
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Ursul Anatolie
Mihail, la 10 aprilie 2014, urmărind scopul circulației ilegale a substanțelor
narcotice, fară scop de înstrăinare, a păstrat o seringă cu volumul de 2 ml în care
se afla o substanță de culoare brună, o seringă cu volumul de 3 ml în care se afla
o substanță de culoare brună, o sticlă din plastic și două capace din folie din
staniol care au fost depistate la 10.04.2014, de către colaboratorii IP Buiucani
mun. Chișinău, în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul acestuia, pe
adresa str. Tineretului 71, or. Vatra, mun. Chișinău și pe care, potrivit raportului
de expertiză nr. 3292 din 23.04.2014 au fost depistate urme de opium acetilat,
care face parte din categoria substanțelor narcotice, urme de extract de mac, care
face parte din categoria substanțelor narcotice precum și rășină de cannabis - în
cantitate totală dc 0,15 gr care potrivit HG nr. 79 din 23.01.2006 constituie
substanță narcotică în proporție mare.
Astfel, Ursul Anatolie a păstrat substanțe narcotice, în proporții mari pentru
consum propriu.
Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către :
- avocatul Sandu Daniela, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a acestuia din motiv că fapta
inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, lipsind latura subiectivă. În
motivarea apelului înaintat apelantul a indicat următoarel : că apărarea a invocat,
că sentința emisă este neîntemeiată iar probele administrate nu dovedesc cu
certitudine comiterea așa numitei infracțiuni de care este învinuit inculpatul și se
bazează pe raportul de expertiza nr.3292din 23.04.14, care a fost întocmit de un
expert din cadrul unui centru de expertiză subordonat Inspectoratului General de
Poliție, căruia îi este subordonat și organul de urmărire penală care a și inițiat
urmărirea penală împotriva lui Ursul Anatolie, astfel expertul care a întocmit
raportul de expertiză are mai mult calitatea de martor al acuzării, la fel sentința
se bazează pe declarațiile colaboratorilor de poliție care sunt interesați în
pronunțarea unei sentințe de condamnare. Astfel, partea apărării mai consideră
că instanța de fond nu a dispus de probe admisibile ce ar confirma vinovăția lui
Ursul Anatolie în comiterea infracțiunii imputate;
- avocatul Crivenco Roman, prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea
unei noi hotărâri privind achitarea lui Ursul Anatolie în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal invocând motivele, că raportul de
expertiză nr. 3292 din 23.04.2015 instanța de fond urma să-1 aprecieze în modul
corespunzător din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
2
veridicității, și în ansamblu cu alte probe din punct de vedere al coroborării, cu
atât mai mult că nici o probă nu are valoare dinainte stabilită pentru instanța de
judecată. Astfel, raportul de expertiză este unul defectuos deoarece în el nu se
conține, așa cum a relatat și expertul în cadrul ședinței de judecată, formula
chimică a substanței narcotice care se pretinde a fi păstrată de către inculpatul
Ursul Anatolie. Totodată, în instanța de judecată expertul a declarat, că formula
chimică a rășinei de canabis care chipurile Ursul Anatolie a păstrat-o premeditat
este foarte mare de aceea nu a fost inclusă în raport, mai mult chiar dacă se admite
raportul de expertiză nr. 3292 din 23.04.2014 în calitate de probă a acuzării,
atunci nu se poate spune că Ursul Anatolie a păstrat respectiva substanță în mod
premeditat.
Apelantul mai invocă în cererea de apel, că din materialele dosarului rezultă că
infracțiunea de care este învinuit cet. Ursul Anatolie este una care face parte din
categoria celor ușoare și necătând la acest fapt, instanța în temeiul prevederilor art. 90
Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși nu urma să facă
acest lucru deoarece în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate ușoare în perioada
de probă anularea suspendării condiționate nu se admite.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015,
apelurile declarate de avocații Sandu Daniela și Crivenco Roman în numele inculpatului
Ursu Anatolie au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea hotărîrii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt
reținută în sarcina inculpatului Ursul Anatolie în baza art. 217 alin. (2) Cod penal
de către prima instanță și expusă conform prevederilor legii în sentința atacată a
fost probată la judecarea cauzei integral și acțiunile lui au fost corect încadrate
din punct de vedere legal.
Necătând la faptul că inculpatul Ursul Anatolie nu și-a recunoscut vina,
faptele infracționale au fost pe deplin probate și dovedite prin probele
administrate la dosar, cercetate în instanța de fond, analizate sub toate aspectele
la intima convingere si cărora li s-a dat o încadrare obiectivă si corectă. Probe
cercetate și în instanța de apel și apreciate din punct de vedere a pertinității și
concludenții după cum urmează: declarațiile martorului Botnari Petru,
declarațiile martorului Iurcovschi Pavel, explicațiile expertului Ivanov
Ghenadie, procesul - verbal de percheziție din 10 aprilie 2014, raportul de expertiză
nr. 3292 din 23.04.2014, procesul verbal de comunicare a raportului de expertiză.
Instanța de apel a conchis că prima instanță la judecarea cauzei a constatat cu
certitudine vinovăția inculpatului Ursul Anatolie, faptele infracționale fiind
corect încadrate conform art. 217 alin.(2) Cod penal - în comiterea acțiunilor
infracționale intenționate de producere, prelucrare, transformare, procurare,
păstrare, transportarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,
3
săvârșite în proporții mari, din totalitatea de probe acumulate la cauza penală:
declarațiile martorilor și a expertului depuse pe parcursul urmăririi penale și în
instanța de judecată, materialele dosarului, fiind corect apreciate, cu respectarea
prevederilor art. 101 Cod de procedură penal, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de
vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a considerat, că concluziile instanței de fond cu privire la
stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării
răspunderii penale și pedepsei penale, prevăzut de art. 7 Cod penal, scopului și
criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal și corect
a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii
prevăzute de legea penală pentru care inculpatul a fost condamnat, sub formă de
închisoare, fiindcă s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul, de
pericolul social al infracțiunii săvârșite și anume faptul că a păstrat substanțe
narcotice, precum și de personalitatea inculpatului.
Instanța de apel a conchis că aplicarea inculpatului a unei pedepse penale prin
izolarea de societate va atinge scopul legii penale, care are menirea de a apăra
împotriva infracțiunilor persoana, drepturile și libertățile acesteia, precum și
întreaga ordine de drept, prevenirea de noi infracțiuni, astfel instanța de fond în
mod corect a aplicat prevederile art. 85 alin.(l) și (3) Cod penal , art. 90 alin.(l0)
și (11 ) Cod penal și în mod legal a numit inculpatului Ursul Anatolie o pedeapsă
echitabilă în raport cu gravitatea faptei infracționale și personalitatea
inculpatului.
Astfel, instanța de apel a considerat corect aprecierea că scopul educativ și
preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală în privința inculpatului Ursul
Anatolie nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei penale închisoare în
locurile de detenție stabilită de instanța de fond.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Pucas Ina
în numele inculpatului Ursul Anatolie, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.
427 alin. (1), pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 04 august 2015 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 01
aprilie 2015 de condamnare a lui Ursul Anatolie în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 217 alin. (2) Cod penal și pronunțarea unei hotărîri de achitare a acestuia, din motiv
că acțiunile inculpatului Ursul Anatolie nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.
În motivarea cererii de recurs recurenta invocă că :
- instanțele inferioare au dat o apreciere juridică greșită probelor acumulate în
dosar, calificînd acțiunile inculpatului Ursul Anatolie ca acțiuni infracționale
intenționate de producere, prelucrare, transformare, procurare, păstrare, transportarea
substanțelor narcotice psihotrope sau analoagelor lor, săvîrșite în proporții mari;
4
- instanța de apel a depășit limitele învinuirii aplicînd calificativele producere,
prelucrare, transformare, procurare și transportarea substanțelor narcotice inculpatului
Ursul Anatolie, acțiuni care nu au fost incriminate acestuia de către acuzare nici în
instanța de fond nici în instanța de apel și a pronunțat o sentință ilegală;
- la examinarea cauzei în instanța de apel și pronunțarea deciziei contestate,
instanța s-a bazat doar pe probele cercetate în instanța de fond și anume: declarațiile
martorilor polițiști - Botnari Petru și Iurcovschi Pavel, explicațiile expertului Ivanov
Ghenadie, proces-verbal de perchezitie din 10.04.2014, raport de expertiză nr.3292 din
23.04.2014, procesul verbal de comunicare a raportului de expertiză;
- în materialele prezentului dosar penal lipsește încheierea judecătorului de
instrucție prin care a fost autorizată efectuarea acțiunii de urmărire penală, ce pune la
îndoială legalitatea efectuării percheziției, iar probele dobîndite în cadrul acestei acțiuni
nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare;
- la fel, cum reiese din conținutul procesului verbal în cauză, percheziția fost
efectuată în lipsa inculpatului Ursul Anatolie, fapt prin care inculpatul a fost privat de
dreptul de a participa la efectuarea acțiunilor procesuale, drept stipulat în art.66, 127
Cod de procedură penală, fiindu-i îngrădit acest drept, ca consecință, reieșind din
prevederile art.94 Codului de procedură penală constituie o încălcare esențială a
prevederilor legale;
- potrivit procesului verbal de percheziție la fel, careva substanțe narcotice nu au
fost depistate;
- consideră că acuzarea nu a prezentat probe pertinente, concludente, destule și
incontestabile care ar demonstra intenția inculpatului Ursul Anatolii în deținerea și
păstrarea substanței narcotice - rașina de cannabis cu scopul de consum;
- recurenta indică că nu sînt deacord nici cu faptul că prin sentința instanței de fond
s-a dispus încasarea de la Ursul Anatolie în beneficiul bugetului de stat suma de 6865,9
lei cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea expertizei psihiatrico - psihologice
legale staționare efectuate de Spitalul Clinic de Psihiatrie. Efectuarea acestei expertize
a fost dispusă de către instanța judiciară la solicitarea apărării din motivul că inculpatul
se află la evidența medicului psihiatru, și potrivit pct.3) al. (l) art.143 Codului de
procedură penală efectuarea unei astfel de expertize este obligatorie.
5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.
11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei, care a
pledat pentru inadmisibilitatea recursului din considerentul că recurentul, potrivit art.
430 Cod de procedură penală este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod
de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată
în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel,
recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că au fost administrate nu în raport
cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, fiind comise încălcări de procedură.
5
Din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate de organul de urmărire penală au
fost legale în cadrul dosarului penal și nu au fost admise încălcarea anumitor prevederi
ale legii procesual penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept.
Judecînd recursul ordinar în baza actelor din dosar, ținînd seama de opinia expusă
în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate
fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței
de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere
probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța
de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima
instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au
fost consemnate în procesul-verbal.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima
instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai
imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a
comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la
dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele
infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost
individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ
au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărîrile pronunțate de
instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic
superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită a se avea
în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea
în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.
Verificînd legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține
că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de
recurent, și-a găsit confirmarea în cauza dată, sub aspectul că „instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, invocînd în acest context
următoarele.
6
Colegiul penal lărgit constată temeinicia motivelor invocate de către avocatul Pucas
Ina în numele inculpatului Ursul Anatolie în recursul declarat și că instanța de apel nu
s-a pronunțat pe motivele indicate în apel și anume că în materialele prezentului dosar
penal lipsesc probe suficiente ce ar confirma vinovăția inculpatului Ursul Anatolie în
comiterea infracțiunii imputate.
În acest sens, se menționează că deși avocatul Sandu Daniela menționează în apel
despre faptul că „partea apărării consideră că Judecătoria Buiucani nu a dispus de probe
suficiente ce ar confirma vinovăția lui Ursul Anatolie în comiterea infracțiunii imputate”
(f.d. 236, vol. I), instanța de apel s-a expus superficial asupra acestui motiv, lăsînd fără
o motivare legalitatea probei decisive – procesul-verbal de percheziție din 10.04.2014
(f.d. 10-11, vol.I).
Se constată că la materialele dosarului penal este anexată doar xerocopia procesului-
verbal de percheziție din 10.04.2014 (f.d. 10-11, vol.I), care nu are autorizarea de către
judecătorul de instrucție, fără a fi confirmată valabilitatea copiei.
La fel, Colegiul penal lărgit mai constată că instanța de apel nu s-a expus și asupra
legalității cheltuielilor judiciare, legate de efectuarea expertizei psihiatrico - psihologice
legale staționare efectuate de Spitalul Clinic de Psihiatrie, în privința lui Ursul Anatolie.
Totodată, din materialele dosarului rezultă că inculpatul Ursul Anatolie a fost
anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din
16.12.2010, fiindu-i aplicate prevederile art. 90 Cod penal (f.d. 64, vol. I). Prin
sentința în cauza penală dată a fost anulată suspendarea condiționată a executării
pedepsei dispuse prin sentința anterioară și conform prevederilor art.85 alin.(1)
și (3) Cod penal, prin adăugarea pedepsei neexecutate, la pedeapsa aplicată prin
prezenta sentință, i s-a stabilit inculpatului Ursul Anatolie o pedeapsă definitivă
sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 2 luni cu executare în penitenciar
de tip închis, fără o motivare clară a tipului penitenciarului.
Instanța de apel nu a verificat și nu s-a expus referitor la corectitudinea
stabilirii tipului de penitenciar.
Despre motivarea defectuoasă a deciziei mai rezultă și din calificarea
acțiunilor inculpatului Ursul Anatolie, percepută de către instanța de apel ca
constatată cu certitudine, fiind descrise „acțiunile infracționale intenționate de
producere, prelucrare, transformare, procurare, păstrare, transportare a
substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor…” (f.d. 244, vol. I), pe
cînd rechizitoriul conține doar deținerea și păstrarea substanțelor narcotice (f.d.
75, vol. I), ceia ce duce la concluzia că instanța de apel a examinat superficial
apelul, adoptînd o decizie care urmează a fi casată.
Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în care
instanța de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea nu pot fi
7
corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii atacate și rejudecarea
cauzei de către instanța a cărei hotărîre se casează.
În speța examinată Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel
urmează a fi total casată și dispusă rejudecarea cauzei în alt complet de judecată, în
aceiași instanță.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,
să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-
penale, asupra tuturor motivelor invocate în apel și în măsura competenței sale, asupra
motivelor din recursul declarat și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să
pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatului
Ursul Anatolie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01
octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Ursul Anatolie Mihail, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
Toma Nadejda
Alerguș Constantin
8