1ra-791/2016 — art. 188 alin. 2 lit. c, d, e, f CP, 192/1 alin. 2 lit. a, 179 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-791/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 15 iulie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 15 decembrie 2015,

declarat de inculpatul

Ursul Alexandr Alexandr, născut la

14 iunie 1990, originar și locuitor al r-nului

Leova, s. Iargara, str. Păcii nr.1, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.06.2015 – 15.07.2015,

instanța de apel: 26.08.2015 – 15.12.2015,

instanța de recurs: 04.03.2016 – 11.05.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Ursul Alexandr a

fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e), f) Cod penal la 6 ani

închisoare, în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare, și în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 11 mai

2015, deducându-se durata reținerii din 13 aprilie 2015 până la 16 aprilie 2015.

1

Ursul Alexandr, a pătruns în domiciliul lui Canarev A., situat r-nul Leova, or.

Iargara, str. Păcii nr.25, unde, acoperindu-și fața cu un fular și ținând în fiecare

mână câte un cuțit, l-a amenințat pe Canarev A. cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața și sănătatea persoanei, a cerut de la el bani, i-a aplicat multiple lovituri

cu pumnii peste corp, provocându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 69 din 13.04.15 excoriații și echimoze a țesuturilor moi a feții, echimoze și

excoriații a țesuturilor moi a genunchiului și coapsei pe dreapta, care condiționează

după sine dereglarea sănătății nu mai mult de 6 zile și se califică ca vătămare

corporală de tip neînsemnată, în urma cărui fapt a sustras bani în sumă de 1850 lei,

cauzând părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot el, la 29 aprilie 2015, orele 01:30, împreună și prin înțelegere prealabilă

cu o altă persoană, fiind în stare de ebrietate, au pătruns ilegal în domiciliul lui

Canarev A., situat r-nul Leova, or. Iargara, str. Păcii nr. 25, fără consimțământul

proprietarului.

Tot el, în noaptea de 29 aprilie 2015, orele 02:30 – 04:30, împreună cu o altă

persoană, fiind în stare de ebrietate, au răpit din preajma sectorului de poliție nr. 2,

din or. Iargara, automobilul de serviciu al Inspectoratului de Poliție Leova, de

model VAZ 2107, cu numerele de înmatriculare MAI 7096, pe care l-au împins,

deoarece nu au putut porni motorul și ulterior l-au abandonat pe str. 31 august din

acea localitate, la aproximativ 1 km distanță de locul staționării inițiale a acestuia.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și a încadrat

acțiunile lui în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e), f) Cod penal, ca tâlhărie, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea persoanei

agresate, acțiune săvârșită de o persoană mascată, prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică răpirea

mijlocului de transport fără scop de însușire, de două sau mai multe persoane și în

baza art. 179 alin. (1) Cod penal, ca violare de domiciliu, adică pătrunderea ilegală

în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a recunoscut vina,

s-a căit sincer, infracțiunile săvârșite sunt – ușoară, mai puțin gravă și gravă,

anterior nu a fost condamnat, este caracterizat pozitiv, concluzionând că corectarea

și reeducarea lui este posibilă prin izolare de societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea aspră.

decembrie 2015, apelul a fost respins ca tardiv.

2

Instanța a reținut că potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Astfel, inculpatul a primit copia sentinței la 15 iulie 2015, fapt confirmat

prin recipisa semnată de el.

Conform înscrisurilor din registrul de evidență a corespondenței de ieșire a

condamnaților și persoanelor deținute sub strajă adresate instanțelor de judecată, la

data de 03.08.2015 inculpatul a depus apel, ultima zi de depunere a apelului fiind

data de 30.07.2015.

Deci, cererea de apel este depusă peste termen.

Pe lângă aceasta, nu au fost stabilite careva motive întemeiate pentru

repunerea în termen a apelului, mai ales că o astfel de solicitare nici nu a parvenit

din partea apelantului.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au ținut cont că a

recunoscut vina, fiind judecat pentru prima dată.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul declarat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

3

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În

corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. În conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua în care acesta se împlinește.

Din materialele cauzei rezultă că sentința integrală a fost pronunțată la 15

iulie 2015 și inculpatul a primit copia de pe sentința motivată la aceeași dată,

contrasemnând și o recipisă în acest sens (v. 1, f.d. 289).

Astfel, termenul de declarare a apelului urma să expire la sfârșitul zilei de 31

iulie 2015.

Totodată, potrivit copiei registrului de evidență a corespondenței de ieșire a

condamnaților și persoanelor deținute sub strajă adresate instanțelor de judecată,

apelul inculpatului a fost depus la 03 august 2015 și înregistrat la Curtea de Apel

Cahul la 06 august 2015, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de apel

întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste termen (v. 1, f.d. 300-302, 342, pct. 3, 4 din

decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că

întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 4 din decizie).

Este de menționat și că soluția de respingere a apelului ca depus peste

termen nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate

proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel

exercitat în mod legal.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încît

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, pct. 6.).

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate

fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat,

deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3 și 4 din

decizie).

4

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Ursul Alexandr

Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 15 iulie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 15 decembrie 2015, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5